Stenoza traheală este o afecțiune la nivelul aparatului respirator, ce presupune îngustarea spațiului prin care trece aerul, ca urmare a unei iritații interne produse, de obicei, de intubația prelungită a pacientului.

"Sunt cazuri grave (n.r. pacienții cu stenoză traheală), cei mai mulți suferind accidente de circulație. Având în vedere terapia actuală, care este destul de elevată, ei sunt recuperați. Și atunci apare această complicație post-salvare [...], dacă nu sunt verificați bronhoscopic, o mică parte dintre ei, respectiv 1%-2%, dezvoltă, ca urmare a cicatrizării traheei, această îngustarea a lumenului", avertizează prof. univ. dr. Ioan Cordoș, managerul Institutului de Pneuftiziologie "Marius Nasta" din București.

De asemenea, prof. Ioan Cordoș avertizează că primele semne ale stenozei traheale sunt oboseala la eforturi minime și gâfâitul. "La un moment dat, dacă îngustarea ajunge sub un diametru de 5 mm, pacientul începe să șuiere la respirație", a adăugat acesta. Uneori, aceste simptome pot fi confundate cu cele ale astmului, de aceea este recomandată efectuarea unor investigații suplimentare precum bronhoscopia. Bronhoscopia presupune introducerea unui tub cu lumină pe calea traheei, care va arată situația din interiorul acesteia. Bronhoscopia are și un rol therapeutic pentru că ajută la lărgirea traheei, pacientul observând astfel o îmbunătățire a calității respirație.

În funcție de înălțimea pe care o va avea stenoza, medicul va decide dacă este cazul să se dilate traheea sau dacă va fi nevoie de intervenție chirurgicală. "Există și proceduri prin care, dacă această stenoză este foarte scurtă, adică sub un centimetru, se poate tăia cu raza laser și se lărgește", afirmă prof. Cordoș. În ceea ce privește intervenția chirurgicală, aceasta constă în rezecția traheei până la obținerea unui diametru normal. Operația are un grad de risc ce variază în funcție de factorii de evoluție. Deși procedura nu este una dificilă, aceasta poate manifesta complicații în perioada post-operatorie. De aceea, cel mai important lucru după operație este ca pacientul să fie detubat, să elimine secrețiile și să poată respira pe căi naturale.

După operație, pacientul va fi externat în 7-8 zile, acesta va fi externat. Cu toate acestea, rolul unui psihoterapeut este esențiat în procesul de recuperare. Acesta va trebui să-i explice pacientului care este starea sa și care sunt pașii pe care trebuie să-i urmeze în procesul de recuperare.