Ȋn cadrul conferinței „Necesitatea expertizei psihologice a copilului și familiei ȋn procesul de stabilire a condițiilor exercitǎrii autoritǎții pǎrintești”, dr. Ștefan Iulian - Laurențiu, psiholog și președintele Institutului de Psihologie Judiciarǎ din Romȃnia a evidențiat principalele diferențe dintre expertiza psihologicǎ și ancheta psiho-socialǎ.

„Expertiza psihologică poate fi definită ca un demers profesional de concepţie analitică, o cercetare cu caracter știinţific, realizată de către un psiholog competent, recunoscut și atestat în domeniu, la cererea unui organ judiciar sau a părţilor, finalizată printr-un raport, care conţine opiniile de specialitate ale expertului cu privire la una sau mai multe probleme de ordin psihologic, de care depinde, sau, care sunt considerate relevante, pentru soluţionarea cauzei judiciare. Expertiza psihologicǎ  acționeazǎ ȋn primul rȃnd asupra convingeri intime a magistratului, aceasta trebuie sǎ influețeze ȋn mod obiectiv acestǎ convingere. (...) Am observat cǎ de foarte multe ori aceste rapoarte de anchetǎ psiho-socialǎ nu țin cont de nevoia realǎ a actului de justiție,  sunt foarte formale și nu ating niciunl dintre obiectivele pe care noi le considerǎm necesare.”, a explicat dr. Ștefan Iulian - Laurențiu.

Specialistul a mai specificat și faptul cǎ ȋn cazul anchetei sociale avem de-a cu o altǎ profesie, cea de asistent social dar și alte ghiduri care nu coincid cu cele ale psihologilor. Mai mult, ancheta socialǎ realizatǎ de cǎtre un asistent social este un act independent distinct: „Ancheta psihosocialǎ se ȋndepǎrteazǎ de interesul superior al minorului, aceasta este organizatǎ de instituțiile publice cu atribuții ȋn domeniu ( Autoritatea Tutelarǎ, DGASPC) , ȋn timp ce expertiza este realizatǎ de un psiholog independent. Ancheta psihosocialǎ surprinde doar aspecte superficiale ale relației copil-pǎrinte. Pe de altǎ parte, expertiza psihologicǎ este un instrument  specializat care  constǎ ȋn analiza psihologicǎ a relație  dintre copil și pǎrinții acestuia. Cele  douǎ sintagme nu se pot confunda sub aspect profesional și științific, deoarece sunt diferite și complementare, potrivit CEDO.”

Ancheta psiho-socialǎ are și cȃteva lacune evidențiate de președintele Institutului de Psihologie Judiciarǎ din Romȃnia: „Ancheta psiho-socialǎ este mai mult un act de constatare, tip anchetǎ ȋn care observațiile sunt neprofesionale, acesta surprinde doar aspectele aparente ale relației copil-pǎrinți, conține declarații ale pǎrților evaluate psihologic (“tata a spus”, “mama a spus”, “copilul a spus”) pentru a motiva actele de constatare iar motivația concluziilor se raporteazǎ la declarații, la comportamentele dovedite la momentul anchetei.”

Specialiștii prezenți la conferințǎ au mai discutat și despre necesitatea moodernizǎrii anchetei psiho-sociale și despre separarea acesteia ȋn douǎ pǎrți constitutive, ancheta socialǎ – care sǎ fie fǎcutǎ ȋn continuare de  cǎtre  DGASPC –uri  și  expertiza psihologicǎ  ce poate fi realizatǎ doar de un psiholog (expert psiholog) independent.

Conferința "Necesitatea expertizei psihologice a copilului și familiei ȋn procesul de stabilire a condițiilor exercitǎrii autoritǎții pǎrintești”, desfǎșuratǎ pe 4 aprilie, a stat sub organizarea Tribunalului București, a Institutului de Psihologie Judiciarǎ și a Sǎnǎtatea Media Group, la inițiativa dr. Simona Maria Vlǎdica.

Vezi si:

Abuzurile in familie sunt o problema de sanatate publica

Practica unitara in ascultarea minorului si evaluarea psihologica a parintilor – o necesitate in procesele de divort