Medierea conflictelor de sănătate a apărut din punct de vedere legal, o dată cu intrarea în vigoare a Legii 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

Medierea conflictelor de sănătate cuprinde atât medierea cazurilor de malpraxis medical, cât și medierea conflictelor de muncă din cadrul spitalelor sau a celorlalte instituții care furnizează servicii medicale.

Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, prevede în TITLUL XV: Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice, condițiile angajării răspunderii personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice. Potrivit definiției de la art. 642 alin. 1 lit. b) din această lege, malpraxisul reprezintă „eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.”

“În majoritatea statelor europene termenul de malpraxis are o semnificație mai extinsă și se referă inclusiv la ipoteza în care medicul nu îl informează pe pacient, în mod corespunzător, în ce va consta operaţia, cum vor fi făcute analizele, care sunt efectele, dacă există alte metode, ce se întâmplă dacă nu face operaţia. În Spania aceste cazuri sunt tratate în justiţie ca şi infracţiuni, în timp ce în state precum Belgia, Austria, Olanda, spitalul trebuie să poată dovedi că pacientul a înţeles informaţiile care i-au fost aduse la cunoştinţă”, a subliniat Alina Gorghiu, mediator.

Vezi şi: Medierea, obligatorie de la 1 octombrie