Anestezia – prezentare generala

Anestezia reprezintă starea reversibilă, indusă medicamentos, cu scopul de a permite realizarea unui act operator.

Anestezia ieri: dintotdeauna, omul a încercat să găsească metode de reducere a durerii, iar în acest sens, încă din cele mai vechi timpuri, au fost foloste diferite proceduri. În trecut, intervențiile chirurgicale de mică dimensiune erau precedate de măsuri anestezice rudimentare precum presiunea pe nervi sau vase periferice, aplicații locale de gheață, intoxicații cu alcool sau indigestia de decocturi halucinogene.

Anestezia astăzi: metodele anestezice au evoluat într-atât de mult, încât a apărut o gamă largă de proceduri de anesteziere a pacienților în funcție de intervenția chirurgicală la care urmează a fi supus pacientul. Anestezia generală, anestezia locală, anestezie locoregională și anestezie spinală sunt numai o parte din tipurile de anestezie care sunt folosite astăzi.

Una dintre cele ami cunoscute tipuri de anestezie este anestezia generală, care presupune pierderea cunoștinței și încetinirea activității sistemului nervos central. În urma anesteziei generale, pacientul va avea o stare de analgezie totală, combinată cu un somn profund, precum și o relaxare musculară ce se "manifestă" prin blocarea influxului nervos la nivelul joncțiunii neuro-musculare.

Factori în alegerea tipul de anestezie

Un rol important în aplicarea tipul de anestezie corespunzător intervenției chirurgicale pe care urmează să o facă medicii, îl are anestezistul. Acesta va trebui să facă o examniare preoperatorie, care să cuprinde o evaluare a stării de sănătate.

Evaluarea stării generale de sănătate se realizează prin furnizarea sau obținerea informațiilor legate de vârstă, greutatea pacientului, situația coloanei vertebrale sau a unor suferințe organice. Spre exemplu, accesibilitatea venoasă poate fi o problemă extrem de dificilă pentru unii obezi. De asemenea, suferințe cardio-vasculare și respiratorii pot influența negativ evoluția intraanestezică a bolnavului și postoperatorie imediată. De aceea, la persoanele peste 50 de ani, medicii anesteziști recomandă, de obicei, efectuarea unor examene de rutină, precum EKG si radiografia toracică, pentru a descoperi eventualele deficiențe pleuro-pulmonare sau cardiace.

După efectuarea examenelor necesare alegerii tipului de anestezie, medicul are obligația de a informa pacientul cu privire la tipul de anestezie și a-i explica de ce este corespunzător afecțiunii de care suferă și tipului de intervenție chirurgicală ce urmează a fi realizată. Informarea pacientului este deosebit de importantă deoarece medicul anestezist își asumă riscul intervenției anestezice, iar bolnavul sau aparținătorii îl acceptă, fapt consemnat sub semnătură proprie în fișa medicală.

Atunci când alege tipul de anestezie ce urmează a fi aplicat, medicul anestezist trebuie să țină cont de:

1. Adaptarea anesteziei la durata de acțiune și posibilitatea de interacțiune cu alte substanțe din medicamentele deja administrate pacientului (anticoncepționalele orale cresc riscul accidentelor trombo-emebolice postoperatorii).

2. Adaptarea terapiei curente la situația nou creată de actul chirurgical și anestezic (crește nivelul de insulină, ca și necesarul de cortizon la cei care suferă de insuficiență corticosuprarenală).

3. Adaptarea la condițiile de viață ale pacientului: noxe inhalate în mediul de lucru, consum de tutun, alcool, hipnotice, anxiolitice.

4. Prevenirea eventualelor consecințe nedorite ale terapiei pe perioada postoperatorie.

Iată și o listă a principalelor droguri folosite în sedarea preoperatorie a bolnavului. Acestea se împart în:

BARBITURICE: Cyclobarbitalum, Phenobarbitalum.

TRANCHILIZANTE: Meprobamatum, Hydroxyzinum, Diazepamum, Oxazepamum, Medazepamum.

NEUROLEPTICE: Clorpromazinum, Promazinum, Levomepromazinu, Haloperidolum, Droperidolum.

Autor : Diana Tudor