Modificari cadaverice precoce

Modificările cadaverice precoce sunt procese ce au loc la nivelul organismului unei persoane, după moartea acesteia. Modificări cadaverice precoce sunt: răcirea cadavrului, deshidratarea cadavrului, apariția lividităților (petelor) cadaverice, rigiditatea cadaverică, autoliza. Articolul de față tratează primele 3 modificări cadaverice precoce, urmând ca rigiditatea cadaverică și autoliza să fi abordate în articole ulterioare. (sursa foto: www.shutterstock.com)

 

1) Răcirea cadavrului

Răcirea cadavrului este cauzată de oprirea circulației sângelui și a proceselor metabolice, urmată de pierdere căldurii în mediul înconjurător. Atunci când moare, unei persoane îi va înceta funcția de termoreglare, ceea ce va duce, în mod automat, la reglarea temperaturii cadavrului la nivelul temperaturii camerei. Adaptarea la temperatura camerei se face gradat, fiind totuși mai accelerată în primele ore după moarte din cauza încetării proceselor metabolice și cu producere de căldură. Astfel, când temperatura mediului înconjurător este de 15 - 20 de grade Celsius, răcirea cadavrului se face cu 1*C/oră, în primele 4 ore, iar apoi cu 2*C/oră.

După 10 – 12 ore de la moarte, temperatura intrarectală va ajunge la 20*C, ceea ce îi poate asigura pe medici de prezența morții reale. Răcirea cadavrului, ca parte a modificărilor cadaverice precoce, are o importanță deosebită pentru medicina legală deoarece este un semn al morții reale și duce la stabilirea datei morții.

2) Deshidratarea cadavrului

Deshidratarea cadavrului, ca și răcirea cadavrului, este o consecință a opririi circulației sângelui, urmată de evaporarea apei din organism. Deshidratarea cadavrului poate fi identificată dacă la nivelul cadavrului apar pergamentări – piele cartonată, întărită, uneori cu discretă depresionare.

Deshidratarea cadavrului începe:

a) La nivelul epidermei subțiri: buze, vârful degetelor, scrot

b) La nivelul zonei lezate: leziuni traumatice cu caracter vital - excoriaţii, plăgi superficiale, şanţ de spânzurare, leziuni tegumentare produse postmortem – apărute, de exemplu, la transportul cadavrului.

Leziunile tegumentare produse în timpul vieții se deosebesc de leziuni tegumentare produse postmortem prin prezenţa unui infiltrat sanguin ce nu dispare prin spălare sau după fixare cu formol la incizia cu bisturiul.

c) La nivelul ochilor: sclerele își pierd luciul după câteva ore de la deces, dacă victima a stat cu ochii deschiși. De asemenea, corneea se opacizează, iar când fanta palpebrală rămâne întredeschisă, în unghiul extern al ochiului apar zone triunghiulare sau ovalare, albicioase numite pete Liarché.

Un alt aspect important este că, deshidratarea cadavrului are drept consecință scăderea în greutate cu cca. 10 grame/kg/zi, în condiții de umiditate și temperatură normale, adică de 15% umiditate și de 20*C.

Importanţă medico-legală a deshidratării cadavrului este că reprezintă un semn de moarte reală, dar cu valoare mai scăzută în aprecierea datei instalării decesului.

3) Apariția lividităților cadaverice

Apariția lividităților cadaverice este o consecință a încetării circulaţiei şi migrării pasive a sângelui în zonele declive şi necomprimate, ca urmare a aplicării legii gravitației.

Lividităţile cadaverice apar și evoluează în mai multe faze:

a) Hipostaza – apare după 2 – 16 ore de la moarte și se caracterizează prin apariția unor pete de culoare roșie-violacee, cu formă nedefinită, la început mici, apoi confluente în zone declive, necompresate. Acestea pot dispărea și apoi reapărea.

b) Difuziunea – apare după 15 – 24 de ore de la moarte și se caracterizează prin dimensiuni mai mari. Acestea nu dispar, din contră, pot reapărea în noile zone declive.

c) Imbibiția – apre după 18 – 24 de ore de la moarte și coincide cu începutul putrefacției. În această fază, petele sunt extinse, intens colorate. Nu dispar și nu se formează în noile zone declive.

Importanța medico-legală pe care o are apariția lividităților cadaverice este legată de confirmarea morții reale a pacientului. Apariția lividităților cadaverice este cel mai sigur semn de moarte reală, ce permite stabilirea datei morții și a timpului scurs de la ora morții. De asemenea, lividitățile cadaverice, prin culoare și intensitatea pe care le au, pot da indicații în legătură cu cauza morții.

Autor: Diana Tudor