Sideremia

Sideremia se definește drept cantitatea totalǎ de fier din plasmǎ. Aceasta diferǎ ȋn funcție de sexul și vȃrsta pacientului. Cea mai mare parte a fierului din organism se gǎsește ȋn special ȋn hemoglobinǎ și mioglobinǎ.

O cantitate foarte micǎ este gǎsitǎ ȋn enzimele care utilizeazǎ fierul ȋn schimbul de electroni, iar cea mai mare parte a fierului non-hemic este depozitat ȋn macrofage și hepatocite. Medicul poate recomanda pacientului o sideremie atunci cȃnd suspectezǎ o anemie, pentru a evalua anemia feriprivǎ, talasemia, și anemia sideroblasticǎ. Testul mai este utilizat pentru diagnosticul intoxicației cu fier și a hemocromatozei.

 

 

Valorile normale sunt:

La nou nǎscuți valoare se situeaza ȋntre 180-200 ml plasmǎ.

La copilul sub un an valoare normǎ este ȋntre 60 -75 ml plasmǎ.

Ȋn cazul bărbaților valoare normalǎ este situatǎ ȋntre 100 - 160 ml plasmǎ, iar la femei valoarea este de 90- 130 ml plasmǎ.

Ȋn perioada de sarcinǎ valorile normale se ȋncadreazǎ ȋn intervalul 50- 90 ml plasmǎ.

 

Creșterea nivelului de fier din organism (hipersideremia) poate fi provocatǎ de: talasemii, anemii sideroblastice, anemii hemolitice, hemocromatoza idiopaticǎ, intoxicație acutǎ cu fier (la copii), necrozǎ hepaticǎ severǎ, recǎdere ȋn anemia pernicioasǎ; anemii diseritropoietice congenitale.

Scǎderea nivelului de fier din organism (hiposideremia) poate fi cauzatǎ de mai multe afecțiuni precum: anemia feriprivǎ, dieta deficitarǎ, absorbția scazutǎ de fier, aclorhidrie, gastrectomie, boala celiaca, by-pass duodenal, pierderea cronicǎ de sȃnge, sarcinǎ, lactație, perioada de creștere, anemiile din bolile cronice sau sindromul nefrotic (pierderea urinarǎ a proteinei de legare a fierului).