Dictionar Medicamente

Acarbose Tecnimede, 100 mg, comprimate

Indicații terapeutice:

Produsul este recomandat ȋn trataamentul diabetului zaharat, fiind utilizat pentru controlul variațiio de zahăr din sânge.

Este recomandat ȋn tratamentul diabetului zaharat non-insulino-dependent la pacienţii care nu pot fi controlaţi doar prin dietă sau la pacienţii care urmează o dietă asociată cu medicamente antidiabetice orale.

Produsul acționeazǎ prin încetinirea digestiei carbohidraţilor din dieta pacientului, scǎzȃnd valorile mari de zahăr din sânge, care apar după fiecare masă.

Mod de utilizare:

Doza obişnuită este unul sau două comprimate luate împreună cu alimente de trei ori pe zi. Atunci când se începe tratamentul, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să luaţi comprimatele o dată sau de două ori pe zi, înainte de a creşte doza la de trei ori pe zi.

Acarbose Tecnimede trebuie utilizat ȋn modul prescris de medic. Pentru ca medicamentul sǎ aducǎ beneficiile dorite este necesar ca pacientul sǎ respecte dieta indicatǎ de medic.

Comprimatele de Acarbose Tecnimede trebuie mestecate împreună cu prima cantitate de alimente. Dacă preferaţi să nu mestecaţi comprimatele, atunci înghiţiţi-le întregi cu o cantitate mică de lichid înainte de masă.

Dacă aţi uitat să luaţi una sau mai multe doze de Acarbose Tecnimede, nu luaţi comprimatele între mese ci aşteptaţi următoarea doză şi masă programată şi continuaţi tratamentul ȋn mod normal. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa un comprimat uitat.

Medicamentul trebuie pǎstrat la temperaturi sub 30°C, ȋn ambalajul original, protejat de soare și umezealǎ. Nu ȋl lasați la ȋndemȃna copiilor.

Compoziție:

Un comprimat conţine acarboză 100 mg, precum și alte componente precum: celuloză microcristalină, amidon de porumb pregelatinizat, dioxid de siliciu coloidal anhidru şi stearat de magneziu.

Substanța activǎ: Acarboza

Contraindicații:

Nu utilizaţi Acarbose Tecnimede dacǎ:

Sunteţi alergic la acarboză sau la oricare dintre componentele din Acarbose Tecnimede.

Dacă suferiţi de inflamaţia sau ulceraţia intestinelor, de exemplu colită ulceroasă sau boala lui Crohn.

Dacă aveţi, sau sunteţi susceptibil la o obstrucţie a intestinelor.

Dacă aveţi o disfuncţie hepatică.

Dacă aveţi o boală intestinală din cauza căreia digestia nu este adecvată sau alimentele nu se absorb în mod corespunzător.

Dacă aveţi o hernie mare sau orice altă condiţie pee care o cantitate mare de gaze ȋn intestin o pot înrăutăţi.

Dacă sunteţi ȋnsǎrcinatǎ sau alăptaţi.

Dacă aveţi o tublurare hepaticǎ, sfatuiți-vǎ cu medicul dumneavostrǎ.

Dacă luaţi insulină sau derivaţi de sulfoniluree pentru controlul valorilor dumneavoastră de zahăr din sânge, probabil că sunteţi obişnuit să evitaţi episoadele de hipoglicemie prin administrarea de zahăr atunci când simţiţi că nivelul de zahăr din sânge este prea scăzut.

Atunci cȃnd utilizați medicamentul, nu tratați un episode de glicemie cu zahǎr obișnuit ci luați glucozǎ sub formǎ de comprimate.

Acarbose Tecnimede nu este recomandat pacienţilor cu vârsta sub 18 ani.

Reacții adverse:

La unii pacienți pot apǎrea anumite reacții adverse sub forma: unei scăderi a numărului de trombocite din sânge (asociată cu erupţie trecătoare pe piele, vânătaie sau sângerare uşoară), reacţii alergice cum ar fi o erupţie trecătoare pe piele, roşeală a pielii, erupţii cutanate, mâncărime, ileus asociat cu durere abdominală severă, vărsături şi absenţa gazelor sau a mişcărilor intestinului, inflamaţia ficatului (hepatită asociată cu icter - îngălbenirea pielii şi a ochilor).

În primele zile sau săptămâni de tratament cu Acarbose Tecnimede, puteţi prezenta o flatulenţă crescută (gaze), zgomote la nivelul stomacului, o senzaţie de plenitudine şi posibil crampe abdominale. Este, de asemenea, posibil să aveţi scaune mai moi sau chiar diaree, mai ales după o masă cu alimente care conţin zahăr sau zaharoză. În mod normal, aceste simptome dispar dacă continuaţi tratamentul şi urmaţi dieta prescrisă.

Ȋn studiile de specialitate s-a arǎtat faptul cǎ unul din 10 persoane poate avea cel mai des ca efect advers la acest medicament flatulențe. Mai rar pot apǎrea diareea și durerile abdominale, iar cele mai puțin frecvente reacții adverse sunt: greața, indigestia, varsǎturile, icteul, creșterea temporarǎ a enzimelor hepatice.

În mod normal, aceste simptome dispar dacă continuaţi tratamentul şi vă conformaţi regimului prescris, ȋnsǎ daca simptoele persistǎ mai mult de douǎ, trei zile adresați-vǎ medicului. Nu se recomandǎ luare de medicamete antiacide pentru a trata indigestia deoarece acestea nu vor avea efecte benefice.

Dacă depăşiţi doza prescrisă, sau în cazul unui supradozaj, puteţi avea diaree sau alte simptome intestinale, cum ar fi flatulenţa (gaze) şi dureri abdominale.

Intercțiunea cu alte medicamente:

Anumite substanțe pot interacționa atunci cȃnd pacientul utilizeazǎ și alte medicamente, de aceea trebuie sǎ discutați cu medicul dumneavoastrǎ despre acest aspect. Acarbose Tecnimede poate modifica efectul altor medicamente sau, alternativ, alte tratamente luate ȋn aceeași perioadǎ pot modifica efectul medicamentului.

Dacă utilizaţi oricare dintre următoarele medicamente, vorbiţi cu medicul dumneavoastrǎ înainte de a lua acest medicament:

Absorbante intestinale, de exemplu cărbunele.

Medicamente care ajută digestia (preparate pe bază de enzime digestive).

Antibioticele, neomicina.

Colestiramina, un medicament utilizat pentru tratamentul valorilor crescute de colesterol.

Digoxină.

Pacientul trebuie sǎ ȋi comunice medicului dacǎ a luat recent și alte pastile, inclusiv medicamente eliberate fǎrǎ prescripție medicalǎ. Acarbose Tecnimede nu ar trebui să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau a folosi utilaje.

Informații despre produs:

Comprimate rotunde, de culoare albă, plate, cu o linie mediană pe o faţă.

Acarbose este disponibil sub formă de comprimate de 100 mg în ambalaje cu câte 10, 20, 30, 50, 60, 90, 120 şi 270 comprimate.

Sursa : Agentia Nationala a Medicamentului

 

ACC junior, 100 mg/plic, pulbere pentru solutie orala

Indicații terapeutice:

ACC Junior 100 mg pulbere pentru soluţie orală este recomandat în cazul afecţiunilor tractului respirator: laringită, sinuzită acută şi cronică, otită medie.

ACC facilitează tusea şi expectoraţia secreţiilor în cazul afecţiunilor respiratorii acute şi cronice acompaniate de tulburări în formarea şi transportul mucusului: bronşită acută, bronşită astmatiformă, în acutizările bronho-pneumopatiei cronice, bronşiectazii, mucoviscidoză, astm bronşic.

Mod de utilizare:

Ȋn cazul ȋn care medicul nu a oferit indicații exacte cu privire la administrarea medicamentului, se recomandǎ urmǎtoarea administrare:

La copiii cu vȃrsta sub 2 ani - Administraţi ACC Junior 100 mg pulbere pentru soluţie orală numai la recomandarea medicului, deoarece nu există suficientă experienţă cu privire la administrarea acetilcisteinei la această grupă de vârstă.

Copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 6 ani - Un plic de 2-3 ori pe zi (echivalent cu 200-300 mg acetilcisteină).

Copii şi adolescenţi cu vârsta între 6-14 ani - Un plic de 3-4 ori pe zi (echivalent cu 300-400 mg acetilcisteină)

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 14 ani - 2 plicuri de 2-3 ori pe zi (echivalent cu 400-600 mg acetilcisteină).

Medicamentul se administreazǎ dupǎ mese, prin dizolvarea conținutului plicului ȋntr-un pahar cu apǎ. Este recomandat un consum bogat ȋn lichide pe durata tratamentului. Dacǎ simptomele se agravează sau nu se ameliorează după 4-5 zile, adresaţi-vǎ medicului dumneavoastră.

Ȋn tratamentul bronşitei cronice şi mucoviscidozei este necesar un tratament de lungă durată. Ȋn cazul ȋn care ați uitat sǎ luați o dozǎ, urmați tratamentul ȋn mod normal fǎrǎ a lua o dozǎ ȋn plus pentru a suplini doza uitatǎ.

Nu utilizați ACC Junior după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Nu lasați produsul la ȋndemȃna copiilor.

Compoziție:

Fiecare plic de pulbere pentru soluţie orală conţine acetilcisteină 100 mg, zahăr, acid ascorbic, zaharină, aromă de portocale.

Substanța activǎ: Acetilcisteinǎ

Reacții adverse:

La unii pacienți pot apǎrea anumite reacții adverse; reacțiile mai puţin frecvente sunt: durerile de cap, febra, reacţiile alergice (mâncărime, urticarie, erupţie tranzitorie la nivelul pielii, respiraţie dificilă, ritm rapid al inimii, scăderea tensiunii arteriale), inflamaţia gurii, durere abdominală, diaree, vărsături, pirozis şi greaţă, zgomote în urechi (tinitus).

Reacțiile adverse rare: îngustarea bronhiilor (în special la pacienţii cu hiperreactivitate bronşică și în astmul bronşic).

Reacțiile adverse foarte rare: reacţii anafilactice până la şoc anafilactic.

S-a observat foarte rar prezenţa sângerării în cazul administrării de acetilcisteină, la paciențiii hipersensibili. Dacǎ observați una sau mai multe din aceste reacții, opriți imediat administrarea produsului, și adresați-vǎ medicului.

Contraindicații:

ACC Junior nu trebuie utilizat la pacienții alergici (hipersensibil) la acetilcisteină sau la oricare dintre celelalte componente ale ACC Junior.

Se recomandă prudenţă în cazul pacientilor cu astm bronşic sau la pacienţii cu ulcere evidenţiate anamnestic.

Se recomandǎ evitarea administrǎrii acestilcisteinei la pacienţii la care este afectat metabolismul histaminei, deoarece poate determina simptome de intoleranţă (cefalee, rinită vasomotorie, prurit).

Pentru pacienţii cu diabet zaharat este recomandat ca aceștia sǎ consulte medical ȋnainte de a utiliza produsul. Un plic de pulbere pentru soluţie orală conţine carbohidraţi 0,24 unităţi de pâine ( 2,83 g zahăr).

Nu s-au observat cazuri de supradozaj în cazul administrării orale de acetilcisteină.

Totuși, ȋn cazul unui supradozaj pot sǎ aparǎ diaree, vǎrsǎturi, dureri de stomac, greațǎ iar nou nǎscuții pot prezenta hipersecreție.

Administrarea intravenoasă a unor doze extrem de mari de acetilcisteină, a determinat reacţii anafilactoide parţial reversibile. În cazul unei administrări masive pe cale intravenoasă s-au observat convulsii epileptice şi edem cerebral.

Intercțiunea cu alte medicamente:

Anumite substanțe pot interacționa atunci cȃnd pacientul utilizeazǎ și alte medicamente, de aceea trebuie sǎ discutați cu medicul dumneavoastrǎ despre acest aspect. Nu uitați sǎ menționați toate pastilele pe care le-ați luat ȋn ultima perioadǎ. Urmǎtoarele interacțiuni ȋntre ACC Junior pulbere pentru soluţie orală și alte medicamente necesitǎ precauție:

Administrarea antibioticelor de genul clorhidratului de tetraciclinǎ (cu excepția doxiciclinei) nu trebuie sǎ coincidǎ cu administrarea produsului și trebuie sǎ urmeze la un interval de cel puțin 2 ore dupǎ acesta.

Antitusivele pot interacționa cu produsul prin ȋmpiedicarea eliminarǎrii secreției bronice mucolitice. Asocierea celor douǎ tipuri de medicamente obligǎ la prudențǎ.

Pentru pacienții care au luat trinitrat de glicerină: acetilcisteina poate crește efectul vasodilatator şi al inhibǎrii agregării plachetare al nitroglicerinei.

Sursa : Agentia Nationala a Medicamentului

Accupro, 10 mg, comprimate filmate

Indicaţii:

Accupro 10 mg este folosit pentru tratarea hipertensiunii arteriale precum şi ca adjuvant în tratamentul insuficienţei cardiace congestive fiind un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei.

Mod de utilizare:

Pentru utilizarea medicamentului cereţi indicaţii medicului. Întotdeauna cereţi sfatul medicului sau farmacistului, iar dacă aveţi impresia că Accupro 10 mg acţionează prea slab sau prea puternic, informaţi-vă medicul.

Comprimatele pot fi luate o dată sau de două ori pe zi. Tratamentul începe cu o doză mică, care poate fi mărită, dacă medicul consideră necesar, până ce se obţine efectul dorit.

Se recomandă administrarea comprimatelor la aceleaşi ore din zi, în mod regulat iar comprimatele se înghit cu o cantitate suficientă de apă.

Pentru utilizarea în cazul:

Hipertensiunii arteriale

Doza iniţială este, de obicei, de 10 mg, putând apoi fi crescută la 20-40 mg pe zi. De obicei, doza nu va fi crescută mai repede de o lună. Dacă este necesar, medicul poate prescrie până la maximum 80 mg pe zi. În cazul în care pacientul are deja un tratament cu un diuretic, doza iniţială va fi de 5 mg.

Insuficienţă cardiacă congestivă

Accupro 10 mg se administrează în acelaşi timp cu un diuretic sau/şi un glicozid cardiac, iar doza iniţială este de 5 mg, o dată sau de două ori pe zi. Această doză poate fi apoi crescută la 10-40 mg pe zi, luate o dată sau împărţite în două prize. Urmaţi cu stricteţe indicaţiile medicului şi nu schimbaţi niciodată dozele din proprie iniţiativă.

Boli de rinichi

Dacă suferiţi de boli de rinichi, medicul vă poate recomanda doze mai mici.

Pentru pacienţii mai în vârstă nu este necesară modificarea dozelor.

Substanţa activă: quinapril 10 mg.

Celelalte ingrediente: lactoză monohidrat, carbonat de magneziu greu, gelatină, crospovidonă, stearat de magneziu, hipromeloză, hidroxipropilmetilceluloză, dioxid de titan (E 171), macrogol 400, ceară Candelilla.

Păstraţi medicamentul la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. Nu utilizaţi Accupro 10 mg după data de expirare înscrisă pe ambalaj.

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi medicamentul dacă sunteţi alergic la quinapril sau substanţe înrudite (alţi IEC), sau la excipienţii produsului;

Daca aveţi antecedente de edem angioneurotic (de ex. apărut în urma unor tratamente anterioare cu inhibitori ai enzimei de conversie). Nu a fost evaluată sensibilitatea încrucişată cu alţi inhibitori ai enzimei de conversie;

Dacă aveţi angioedem ereditar sau idiopatic

Dacă sunteţi în trimestrul al doilea sau al treilea de sarcină

Precauţii:

Fiţi precaut atunci când:

Efectuaţi sau trebuie să efectuaţi o cură de desensibilizare, şi anume pentru a reduce reacţiile la înţepăturile de albine sau de viespi;

Dacă sunteţi tratat sau pe cale de fi tratat prin afereza lipoproteinelor cu densitate mică (înlăturarea colesterolului din sânge prin anumite aparate);

Dacă suferiţi de boli de ficat sau de rinichi;

Dacă sunteţi planificat pentru operaţii, inclusiv la stomatolog. Dacă vă aflaţi în tratament cu Accupro 10 mg, trebuie să informaţi medicul, deoarece cel mai probabil veţi fi anesteziat, ceea ce este important pentru tensiunea arterială;

Dacă aţi avut de curând diaree, vărsături, transpiraţii exagerate sau aţi suferit de alte afecţiuni cu pierderi importante de lichide din corp; medicul vă va sfătui să beţi lichide în cantităţi adecvate în timpul tratamentului cu Accupro 10 mg.

Dacă suferiţi de intoleranţă ereditară la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză.

Recţii adverse:

Precum mai toate medicamentele, Accupro 10 mg poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la multe persoane.

Reacţii adverse: dureri de cap, ameţeli, tuse seacă, oboseală, greţuri şi/sau vărsături, dureri musculare, diaree, dureri de piept, dureri abdominale, tulburări de digestie, dureri de spate, respiraţie dificilă, strănuturi, secreţii nazale abundente, dureri în gât, insomnie, hipotensiune arterială (scăderea tensiunii sângelui), parestezie (amorţeli, furnicături), creşterea în sânge a creatininei şi a azotului ureic.

Reacţii adverse rare: anemie, scăderea numărului de trombocite din sânge (cu formarea dificilă a cheagurilor de sânge), reacţii alergice (umflarea feţei, limbii sau gâtului, cu tulburări de respiraţie), depresie, nervozitate, somnolenţă, tulburări de vedere, angină pectorală, palpitaţii, creşterea frecvenţei bătăilor cardiace, ameţeală şi slăbiciune la ridicarea din poziţia şezând sau culcat, leşin, dilatarea vaselor de sânge, uscăciunea gurii sau gâtului, acumulare de gaze în intestine, pancreatită (inflamarea pancreasului), căderea exagerată a părului, înroşirea pielii sau eroziuni ale pielii, transpiraţii excesive, sensibilitate crescută a pielii la lumina solară, senzaţie de mâncărime, dureri articulare, infecţii urinare, impotenţă sexuală, umflarea membrelor sau umflarea generalizată a corpului (edem generalizat).

Reacţii adverse foarte rare: umflarea feţei, a limbii, a gâtului, sau a mucoasei intestinale, neutropenie/agranulocitoză (scăderea numărului de celule albe din sânge, ceea ce duce la infecţii), creşterea nivelului de potasiu din sânge.

Interacţiunea cu alte medicamente:

Unele medicamente, atunci când sunt luate în acelaşi timp cu Accupro 10 mg, pot influenţa modul în care Accupro 10 mg acţionează, sau Accupro 10 mg poate influenţa modul în care aceste medicamente acţionează. Acestea sunt:

- tetracicline

- litiu

- medicamente cu adaos de potasiu (înlocuitori pentru sarea de bucătărie, cu conţinut în potasiu)

- diuretice (medicamente care stimulează urinarea), mai ales spironolactonă, triamteren sau amilorid

- alte medicamente împotriva hipertensiunii arteriale

- medicamente antidiabetice (insulină sau antidiabetice orale)

Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje dacă aveţi ameţeli. Acest efect nedorit poate apărea mai ales la începutul tratamentului cu Accupro 10 mg.

Sursa: Agentia Nationala a Medicamentului

Accuzide, comprimate filmate, 10 mg/12,5 mg

Indicații terapeutice:

Accuzide este un medicament utilizat pentru tratarea hipertensiunii arteriale. Produsul conţine o combinaţie de quinapril (care dilatǎ vasele de sȃnge) şi hidroclorotiazidă, care ajută la eliminarea excesului de lichide din organism.

Mod de utilizare:

Doza obişnuită este de un comprimat filmat pe zi. Dacă este necesar, medicul poate creşte doza, prin prescrierea comprimatelor de Accuzide Forte sau Accuzide Forte Plus. Medicul este cel care va recomanda un mod de administrare persoanlizat ȋn funcție de nevoile pacientului. Comprimatele se ȋnghit cu o cantitate suficientǎ de apǎ și este recomandat sǎ fie luate la aceeași orǎ din zi, indiferent de orarul meselor.

Dacǎ ați omis o dozǎ luaţi următorul comprimat imediat ce vă amintiţi. Dacă este momentul următoarei doze, luaţi doar o singurǎ doză.

Compoziție:

Substanţele active ale medicamentului sunt quinapril şi hidroclorotiazidă. Fiecare comprimat filmat conţine quinapril 10 mg şi hidroclorotiazidă 12,5 mg. Accuzide conţine lactoză de aceea dacǎ aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, este mai bine sǎ întrebaţi medicul înainte de a utiliza acest medicament.

Produsul mai conține și: nucleu-lactoză monohidrat, carbonat de magneziu greu, povidonă, crospovidonă, stearat de magneziu, film-hipromeloză 3 cP, dioxid de titan (E 171), hidroxipropilceluloză, macrogol 400, hipromeloză 50 cP, oxid roşu de fer (E 172), oxid galben de fer (E 172), ceară Candelilla.

Comprimatele filmate sunt ovale, biconvexe, roz, prevăzute cu linie mediană pe ambele feţe şi inscripţionate "PD 222" pe o faţă. O cutie de Accuzide conține 30 de comprimate.

Produsul trebuie pǎstrat la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original și nu trebuie lǎsat la ȋndemȃna copiilor.

Contraindicații:

Nu utilizați medicaamentul ȋn cazul ȋn care: sunteţi alergic la substanţele active, la oricare dintre substanțele component ale Accuzide sau la antibioticele cunoscute sub denumirea de sulfonamide, dacă aţi suferit în trecut de angioedem și ați avut un tratament cu un inhibitor ECA, dacă sunteţi predispus la angioedem ereditar/idiopatic, și nici ȋn cazul ȋn care alǎptați sau sunteți ȋnsǎrcinatǎ. Este contraindicatǎ utilizarea medicamentului dacă suferiţi de anurie, dacă urmează să faceţi teste pentru a verifica funcţia glandelor paratiroide sau daca aveți sub 18 ani.

Reacții adverse:

La unii pacienți pot apǎrea anumite reacții adverse precum:

Neutropenie/agranulocitoză (lipsa unor globule albe din sânge, ceea ce poate duce la infecţii, dureri în gât, febră.) Aceste reacţii sunt mai posibil să apară dacă suferiţi de depunerea excesivă de colagen în vasele de sânge (boli de colagen).

Hipotensiune arterială (scăderea tensiunii sanguine). Această reacţie este mai posibil să apară dacă aţi luat diuretice (pentru eliminarea lichidelor din organism), aţi consumat băuturi alcoolice, v-aţi deshidratat sau vi s-a efectuat dializă.

Angioedem la nivelul capului şi gâtului (umflarea feţei, limbii şi faringelui, ceea ce duce la dificultăţi de respiraţie). Aceste reacţii sunt foarte rare, dar periculoase. Este necesarǎ contactarea personalului medical ȋn astfel de situații.

Alte reacții adverse pot fi: senzaţia de apăsare în piept, tulburări de respiraţie, febră sau scădere inexplicabilă în greutate. Ȋn oricare din cazurile de mai sus, pacientul trebuie sǎ ȋși contacteze medicul.

Mai rar, pot apǎrea și alte reacții adverse precum: greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree, constipaţie, senzaţie de jenă sau dureri în stomac, balonare, dureri de cap, ameţeli, înroşirea bruscă a feţei, insomnie, oboseală, somnolenţă, slăbiciune, senzaţie de furnicături, amorţeli, nervozitate, tuse, strănut, secreţii nazale excesive sau dureri în gât, bronşită, infecţii virale, dureri de spate, dureri în piept sau dureri muscular precum și erupții la nivelul pielii, pancreatită, boli de rinichi sau hepatitǎ.

La unii pacienți au mai fost observate și: bătăi cardiace mai rapide, uscăciunea gurii sau gâtului, căderea părului, impotenţă, infecţii urinare, depresie, confuzie, senzaţie de zgomote în urechi, vedere tulbure, tulburări de gust, creşterea cantităţii de colesterol şi trigliceride, creşterea concentraţiei de creatinină sau azot ureic sanguin, modificarea necesarului de insulină la pacienţii diabetici sau creşterea concentraţiei de glucoză sanguină, creşterea concentraţiei de acid uric, precum și scăderea numărului de trombocite.

Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje ȋn cazul ȋn care aveţi ameţeli.

Intercțiunea cu alte medicamente:

Anumite substanțe pot interacționa atunci cȃnd pacientul utilizeazǎ și alte medicamente. Accuzide poate influenţa modul în care acţionează: tetraciclina, litiu, medicamentele cu adaos de potasiu, steroizii (precum hidrocortizonul, dexametazona, prednisolonul), antiinflamatoarele nesteroidiene pentru calmarea durerii, diureticele, alte medicamente împotriva hipertensiunii arteriale, barbituricele sau narcoticele, medicamente antidiabetice, colestiramina sau colestipolul.

Ȋn cazul ȋn care ați utilizat medicamente farǎ prescripție medicalǎ este recomantat sǎ ȋi comunicați medicului care au fost acestea.

Precauții speciale:

Este necessarǎ informarea medicului ȋn cazul ȋn care: suferiți de alergii sau astm bronşic;

suferiţi de boli de ficat sau de rinichi; suferiţi de o îngustare a valvelor cardiace sau o obstrucţie a fluxului sanguin din ventriculul stâng; suferiţi de diabet sau de gută; sunteţi trataţi prin hemodializă; suferiţi de lupus eritematos; suferiţi de colagenoze; sunteţi sau urmează să fiţi trataţi prin afereza lipoproteinelor cu densitate mică; sunteţi sau urmează să fiţi în tratament prin desensibilizare (pentru a reduce efectul unor alergeni, cum ar fi veninul de albine sau de viespi); dacǎ urmează să fiţi anesteziat în vederea unei intervenţii chirurgicale sau dacǎ sunteți ȋnsarcinatǎ sau alǎptați.

Sursa : Agentia Nationalǎ a Medicamentului

Aceclofen, supozitoare

 

Indicații terapeutice:

Produsul este recomandat pentru tratamentul bolilor reumatismale inflamatorii sau degenerative precum: artrita reumatoidǎ, artrita reumatoidǎ juvenilǎ, spondilita ankilopoeticǎ, osteoartrita și spondilartrita, pentru sindroamele dureroase ale coloanei vertebrale, reumatismul abarticular, reumatismul psoriazic sau ȋn cazul atacurilor acute de gutǎ. Este recomandat, de asemenea, ȋn cazul afecțiunilor ginecologie dureroase sau infamatorii precum dismenoreea primarǎ sau anexita.

Mod de utilizare:

Doza obişnuită este de unul sau douǎ supozitoare.

În afecţiuni reumatismale acute, se recomandă o doză iniţială de 100-150 mg diclofenac sodic, în 2-3 prize:

• La pacienţii cu afecţiuni gastro-intestinale în antecedente se recomandă 1 supozitor de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara), asociat cu 50 mg diclofenac sodic administrat oral.

• La pacienţii cu sensibilitate a mucoasei rectale, pentru a se evita iritaţiile locale, se recomandă un supozitor seara, asociat cu 50-100 mg diclofenac sodic administrat oral.

În tratamentul de întreţinere ȋn afecţiunile reumatismale se administrează o doză zilnică de 100 mg diclofenac sodic în 2 prize (un supozitor seara la culcare, pentru calmarea durerii nocturne, asociat cu 50 mg diclofenac sodic administrat oral, dimineaţa).

La pacientele care suferǎ de dismenoreea primară, doza iniţială este de 1-2 supozitoare sau un supozitor şi 50 mg diclofenac sodic administrat oral. Doza poate fi crescută la următoarele cicluri menstruale până la maxim 200 mg diclofenac sodic pe zi (1-2 supozitoare la care se adaugă diclofenac sodic administrat oral până la doza totală).

Tratamentul trebuie sǎ fie început înaintea de apariţia primelor manifestari şi continuat ȋn funcție de simptomele pe care pacientul le experimenteazǎ.

Compoziție:

Un supozitor conţine paracetamol 500 mg şi diclofenac sodic 50 mg.

Diclofenacul este un derivat al acidului fenilpropionic şi este un puternic antiinflamator, antialgic şi antipiretic, care inhibǎ sinteza prostaglandinelor.

Acţiunea analgezică este de intensitate moderată, având un mecanism dublu: central prin interferarea procesului de integrare talamică și hipotalamică a senzaţiei dureroase şi periferic prin inhibarea inflamaţiei care generează sau întreţine durerea.

Paracetamolul prezintă acţiune analgezică și antipiretică. Efectul analgezic este asemănător cu al fenacetinei şi influenţează numai durerile de intensitate medie.

Produsul nu este recomandat copiilor.

Medicamentul trebuie pǎstrat la temperaturi sub 25°C, ȋn ambalajul original, protejat de soare și umezealǎ. Nu ȋl lasați la ȋndemȃna copiilor.

Contraindicații:

Nu utilizaţi Aceclofen dacǎ sunteți hipersensibil la oricare dintre componenţii produsului, dacǎ aveți o hipersensibilitate la alte antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv criza de astm, urticarie sau rinita acuta), dacǎ suferiți de ulcer gastro-duodenal sau de insuficienţă hepatică severă.

Produsul este contraindicat ȋn cazul persoanelor care suferǎ de insuficienţă renala severă sau de insuficienţă cardiacă severă sau necontrolată terapeutic, precum și ȋn cazul ȋn care existǎ antecedente recente de rectită sau rectoragii. Produsul nu va fi administrat femeilor care sunt ȋn ultimul trimestru de sarcinǎ (dupǎ luna a șasea).

Reacții adverse:

La unii pacienți pot apǎrea anumite reacții adverse sub forma:

Tulburărilor gastro-intestinale precum: greaţă, vărsături, dureri epigastrice, diaree, crampe abdominale, dispepsie, flatulenţă, anorexie; rare cazuri de ulcer gastro-duodenal, hemoragie digestivă sau perforaţie, exacerbarea colitei ulcerohemoragice; iritaţii locale sau agravarea bolii hemoroidale.

Tulburărilor la nivelul sistemului nervos central: cefalee, ameţeli şi somnolenţă. Pot să apară în cazuri izolate parestezii, tulburări de memorie, dezorientare, tulburări de vedere şi auz, insomnie, iritabilitate, depresie sau anxietate.

Tulburărilor cutanate: eruptii cutanate şi urticarie. Ȋn cazuri izolate pot apǎrea erupţii buloase, eczeme, eritem polimorf, eritrodermie sau purpură.

Tulburări renale sunt o reacție adversǎ mai rarǎ. Cu toate acestea pot apǎrea: edeme periferice, insuficienţă renală acută, hematurie, nefrite, proteinurie şi necroză papilară.

Tulburări hepatice prin creşteri ale transaminazelor sau hepatite cu sau fără icter.

Tulburări hematologice prin apariția leucopeniei, trombocitopenie, agranulocitozei, a anemie hemolitică sau aplastică.

Hipersensibilizare prin apriția unor simptome dermatologice (exantem, exemă), sau respiratorii (bronhospasm, excepţional reacţii anafilactoide).

Manifestări uşoare ce pot apǎrea la începutul tratamentului sunt: diaree, colici, balonări şi dureri rectale.

Aceclofen influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Ȋn cazul de supradozaj pot apǎrea: hipertensiune arterială, insuficienţă renală sau convulsii. Simptomele supradozajului cu paracetamol sunt următoarele: greaţă, vărsături, anorexie, paloare, dureri abdominale, care apar în general în primele 24 ore. Simptomele supradozajului cu diclofenac sunt: cefalee, agitaţie motorie, iritabilitate, ameţeli convulsii, dureri epigastrice, greaţă, vărsături, diaree, hematemeză, tulburări ale funcţiei renale și hepatice. Ȋn cazul femeilor ȋnsǎrcinate produsul este contraindicat ȋncepȃnd cu luna a șasea de sarcină datorită riscului de toxicitate cardio-pulmonară şi renală la făt şi de prelungire a timpului de sângerare la mamă şi la copil, la sfârşitul sarcinii. De asemenea, nu se recomandă administrarea de Aceclofen în timpul alăptării.

Utilizarea supozitoarelor prezintă un risc de iritaţie locală, în special în cazul utilizării îndelungate şi în doze mari. De asemenea, utilizarea nu este adecvată în caz de diaree.

Intercțiunea cu alte medicamente:

Anumite substanțe pot interacționa atunci cȃnd pacientul utilizeazǎ și alte medicamente, de aceea trebuie sǎ discutați cu medicul dumneavoastrǎ despre acest aspect.

Produsul nu trebuie asociat cu:

Alte antiinflamatoare nesteroidiene incluzând salicilaţi: la doze mari, aceștia cresc riscul ulcerogen şi hemoragic digestiv prin sinergie aditivă;

Cu anticoagulante orale (heparinǎ şi ticlopidinǎ) din cauza faptului cǎ acestea cresc riscul hemoragic prin inhibarea funcţiei plachetare şi agresiune asupra mucoasei gastro-duodenale. Dacă asocierea nu poate fi evitată, se recomandă supravegherea clinică şi biologică (urmărirea timpilor de sângerare şi de protrombină).

Cu dispozitivele intrauterine deoarece existǎ posibilitatea diminuării eficacităţii acestora.

Cu litiul din cauza faptului cǎ o creştere a litemiei poate atinge valori toxice prin diminuarea excreţiei renale a litiului. Dacă totuşi asocierea este necesară se urmăreşte litemia şi se adaptează doza de litiu, în timpul tratamentului si după întreruperea administrării diclofenacului.

Cu metotrexatul deoarece creşte toxicitatea hematologică când se administrează în doze mari şi la mai puţin de 24 ore înainte sau după diclofenac.

Produsul poate fi asociat, dar necesitǎ precauții speciale:

Cu diureticele deoarece existǎ riscul de aparție a insuficienţei renale acute la bolnavii deshidrataţi, prin diminuarea filtrării glomerulare. Este necesară hidratarea bolnavului şi urmărirea funcţiei renale la debutul tratamentului.

Cu antihipertensive (β blocante, captopril, lizinopril, diuretice) deoarece acestea scad efectul antihipertensiv prin inhibiţia prostaglandinelor vasodilatatoare.

Cu interferonul alpha din cauza faptului cǎ existǎ riscul de a-i neutraliza acțiunea.

Precauții speciale:

Produsul va fi administrat cu prudenţă şi sub supraveghere medicalǎ la pacienţii cu afecţiuni gastro-intestinale în antecedente precum: ulcer duodenal, colită ulcerohemoragică, boală Crohn precum şi la cei cu antecedente de tulburări hematologice sau tulburări de coagulare.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, ciroză sau nefropatie cronică, la pacienţii trataţi cu diuretice, după o intervenţie chirurgicală majoră care antrenează o hipovolemie, trebuie monitorizată diureza şi funcţia renală.

La pacientii vârstnici şi subponderali se recomandă utilizarea celei mai mici doze de tratament.

De asemenea, se recomandă precauţie la pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază din cauza paracetamolului din compoziţie.

Sursa : Agentia Nationala a Medicamentului

Acetilcisteina, 200 mg, capsule

 

Indicații terapeutice:

Produsul este recomandat ȋn tratamentul tulburărilor secreţiei bronşice, în special în afecţiunile bronşice acute (bronşită acută), în acutizările bronhopneumopatiei cronice şi în mucoviscidoză.

Poate fi utilizat, de asemenea, pentru fluidificarea sputei în vederea examenului microbiologic.

Mod de utilizare:

Pentru copiii ȋntre 2 și 7 ani doza recomandatǎ este de o capsulă de Acetilcisteina 200 mg o dată pe zi. Pentru adulți și copii peste 7 ani doza uzuală recomandată este de o capsulă de Acetilcisteina 200 mg administratǎ de 3 ori pe zi.

Compoziție:

Fiecare capsulă conţine 200 mg acetilcisteină. Capsula conține dioxid de siliciu coloidal anhidru și stearat de magneziu.

Capul capsulei este alcǎtuit din: dioxid de titan (E 171) 1,7000%, Brilliant Blue (E 133) 0,3866% carmocisine (E 122) 0,0097% şi gelatină până la 100%.

Corpul capsule conține: dioxid de titan (E 171) 2,6000%, Sunset Yellow (E 110) 0,3193%, Ponceau 4 R (E 124) 0,0807% şi gelatină până la 100%.

Produsul se prezintǎ sub forma unor capsule gelatinoase și tari, cu cap de culoare albastru opac şi corp de culoare portocalie. Acetilcisteina scade vâscozitatea expectoraţiei şi micşorează proporţia fragmentelor structurate din compoziţia acesteia, favorizând dizolvarea constituienţilor macromoleculari.

Produsul trebuie pǎstrat la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.

Contraindicații:

Nu utilizaţi produsul dacǎ aveți hipersensibilitate la acetilcisteină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului. Nu se administrează pacienţilor care au avut o criză de astm bronşic.

Reacții adverse:

La unii pacienți pot apǎrea anumite reacții adverse sub forma: cefaleei, stomatitei sau a tinnitusului.

Dupǎ administrare de acetilcisteină pot apǎrea anumite reacții alergece precum: hipotensiune arterială, bronhospasm, erupţii cutanate, exantem, prurit, tahicardie şi urticarie.

Ȋn cazuri izolate, s-au observant hemoragii, apǎrute din cauza hipersensibilitǎții la substanța activǎ.În cazuri izolate pot să apară diaree, vărsături, pirozis şi greaţă. Dacǎ pacientul prezintǎ una din simptomele enumerate mai sus, se recomandǎ reducerea dozelor.

Excipienţii Sunset Yellow (E 110) şi Ponceau 4 R (E 124) pot provoca reacţii alergice.

Acetilcisteina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Nu există date despre eventualele efecte asupra fetusului sau mamei în cazul administrării pe perioada sarcinii, de aceea specialiștii recomandǎ evitarea administrǎrii produsului ȋn timpul sarcinii și a alǎptǎrii.

Intercțiunea cu alte medicamente:

Anumite substanțe pot interacționa atunci cȃnd pacientul utilizeazǎ și alte medicamente, de aceea trebuie sǎ discutați cu medicul dumneavoastrǎ despre acest aspect. Produsul interacționeazǎ cu:

Antibioticele. Astfel, tetraciclinele clorhidrat (cu excepţia doxiciclinei) trebuie administrate separat, la un interval de cel puţin 2 ore. Pentru amoxicilinǎ, cefuroxiǎ, doxiciclinǎ, eritromicinǎ sau tiamfenicol, nu au fost raportate incompatibilitǎți.

Antitusivele. Administrarea asociată poate provoca o congestie secretorie periculoasă datorită unui reflex redus al tusei, de acest motiv o astfel de asociere trebuie realizatǎ doar sub supravegherea medicului.

Trinitratul de glicerină Vasodilataţia şi inhibarea agregării plachetare, produse de nitroglicerină pot fi intensificate la administrarea simultană de acetilcisteină.

Precauții speciale:

Produsul va fi administrat cu prudenţă la pacienții astmatici, cu insuficiențǎ respiratorie sau renala, la pacienții peste 65 de ani, precum și la pacienții care suferǎ de ulcer gastro-duodenal.

Atenție! Fluidificarea brutală a secreţiilor poate determina inundarea bronhiilor la bolnavii incapabili să expectoreze (impunându-se bronhoaspiraţie de urgenţă).

Ȋn cazul apariţia tusei productive în timpul tratamentului cu acetilcisteină, acesta nu trebuie inhibată prin administrarea de antitusive.

Este de preferat să nu se depăşească dozele recomandate pentru a nu se produce un supradozaj. În cazul creşterii excesive a volumului secreţiilor bronşice fluidificate se recomandă drenaj postural şi bronhoaspiraţie.

Sursa : Agentia Nationala a Medicamentului

Aciclovir, 200 mg, comprimate

 

Indicații terapeutice:

Aciclovir 200 mg este un antiviral recomandat pentru tratamentul infecţiilor herpetice labiale şi genitale primare, precum şi al recidivelor acestora, produse de virusul herpes simplex (VHS), medicamentul mai este recomandat pentru profilaxia infecţiilor cu VHS la pacienţii imunocompromişi precum și pentru tratamentul infecţiilor cu virusul varicelo-zosterian (VVZ).

Mod de utilizare:

Ȋn cazul adulților care iau tratament ȋmpotriva infecției cu VSH doza recomandatǎ este de 5 comprimate fracţionat în prize egale, la intervale de 4 ore, timp de cel puţin 5 zile. În cazul infecţiilor severe, medicul va prelungi durata tratamentului pȃnǎ la 10 zile.

Pentru tratamentul pacienților adulți imunocompromişi cu infecţii recurente cu VHS doza zilnică recomandată este de 4 comprimate fracţionate în 2-4 prize. Se recomandă oprirea tratamentului după 6-9 luni pentru a evalua starea clinică a pacientului.

Pentru tratamentul profilactic al infecţiilor cu VHS la pacienţii imunocompromişi doza zilnică recomandată este de 4 comprimate fracţionate în 4 prize. La pacienţii cu imunodeprimare severă sau cu malabsorbţie pot fi necesare doze zilnice de cȃte 8 comprimate de Aciclovir 200 mg. Durata tratamentului profilactic se stabileşte în funcţie de perioada în care pacientul este supus riscului de infecţie cu VSH.

Pentru tratamentul infecţiilor cu virus varicelo-zosterian doza zilnică recomandată este de 20 de comprimate, fracţionate la intervale de 4 ore, timp de cel puţin 7 zile. Ȋn astfel de situații, se poate lua în considerare administrarea aciclovirului parenteral. Tratamentul cu Aciclovir este mai eficace dacă se începe cât mai curând posibil, ȋnca de la apariţia primelor semne cutanate sau simptome ale bolii.

Ȋn cazul copiilor imunocompromiși cu vȃrsta mai mare de 5 ani care iau tratament ȋmpotriva infecţiilor cu VHS, doza recomandatǎ este aceeași ca și ȋn cazul adulților.

La pacienții care suferǎ de insuficienţă renală ajustarea dozei se face în funcţie de clearance-ul creatininei. De reținut este și faptul cǎ la pacienţii cu insuficienţă renală hemodializaţi se recomandă administrarea unei doze suplimentare de Aciclovir după fiecare şedinţă de hemodializă.

Compoziție:

Un comprimat conţine Aciclovir 200 mg şi excipienţi precum: celuloza microcristalinǎ, amidonglicolat de sodiu, polividonă și stearat de magneziu. Produsul se ȋncadreazǎ ȋn categoria antiviralelor de uz sistemic. Nu sunt necesare condiții special de pǎstrare, ȋnsa este important ca medicametul sǎ nu fie lǎsat la ȋndemȃna copiilor.

Contraindicații:

Medicamentul este contraindicat ȋn cazul pacienților hipersensibili la Aciclovir sau la oricare dintre excipienţii produsului. Medicamentul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacții adverse:

Medicamentul este bine tolerat de organism. Cu toate acestea, pot apǎrea o serie de efecte adverse precum: eritem cutanat, tulburări gastro-intestinale (greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale) care, de obicei, dispar spontan după întreruperea tratamentului.

La pacienții cu insuficiențǎ renalǎ pot apǎrea simptome precum: tulburări neuropsihice reversibile ( cefalee, somnolenţă, vertij, stare de confuzie, halucinaţii).

Foarte rar au fost semnalate creșterea temporarǎ a valorilor enzimelor hepatice, a bilirubinei, ureei şi a creatininei sanguine precum și cǎderea pǎrului.

Intercțiunea cu alte medicamente:

Anumite substanțe pot interacționa atunci cȃnd pacientul utilizeazǎ și alte medicamente, de aceea trebuie sǎ discutați cu medicul dumneavoastrǎ despre acest aspect. Atunci cȃnd medicamentul este administrat ȋmpreunǎ cu un probenecid sau cu alte medicamente care pot influenţa eliminarea aciclovirului, se impune precauție ȋn utilizarea tratamentului.

Precauții:

La pacienţii imunocompromişi Aciclovirul nu reduce frecvenţa complicaţiilor din cadrul varicelei iar dupǎ administrarea îndelungată sau după cure repetate, a fost observată apariţia unor tulpini virale rezistente la Aciclovir.

Mai mult, la unii pacienţi imunocompromişi trataţi cu Aciclovir s-a constatat apariţia purpurei trombotice trombocitopenice însoţită de sindrom hemolitic uremic cu evoluţie letală.

Ȋn cazul pacienților vȃrstnici se recomandă asigurarea unui aport hidric corespunzător, nefiind necesarǎ reducerea dozelor dacǎ funcția renalǎ este normalǎ.

La femeile ȋnsarcinate sau care alǎpteazǎ se impune prudențǎ ȋn cazul ȋn care urmeazǎ un tratament cu Aciclovir deoarece acesta traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern.

Supradozajul poate apǎrea ȋn cazul pacienţilor care primesc doze mai mari de 5 g de Aciclovir, motiv pentru care aceștia necesitǎ observație medicalǎ. Ȋn cazul apariției unor reacții adverse, tratamentul acestora se va face ȋn funcție de simptomele pacientului.

Sursa : Agentia Nationala a Medicamentului

Acid acetilsalicilic, 500 mg, comprimate

Indicații terapeutice:

Acidul acetilsalicilic este utilizat ca analgezic și antipiretic pentru tratarea durerilor de intensitate ușoarǎ sau moderatǎ, a cefaleei, a mialgiilor, a durerilor reumatice articulare și periarticulare, ȋn tratamentul nevralgiilor, al durerilor dentare, al dismenoreei dar și ȋn tratarea febrei. Medicamentul poate fi utilizat și ca antiinflamator pentru tratarea fenomenelor inflamatorii ȋn reumatismul articular acut sau pentru a ameliora inflamația articularǎ ȋn poliartrita reumatoidǎ.

Mod de utilizare:

Ȋn cazul adulților pentru efectul analgezic si antipiretic se administreazǎ un comprimat de acid acetilsalicilic, iar doza se repetǎ ȋn funcție de necesitǎți la intervale de 4 ore.

Ȋn cazul ȋn care este utilizat pentru efectul antiinflamator se administreazǎ ȋntre 6 și 8 comprimate pe zi, ȋn administrare fracționatǎ, la intervale de 6 ore.

Pentru copii sub 12 ani, ȋn cazul ȋn care este utilizat pentru efectele analgezice și antipiretice din cadrul afecțiunilor virale, modul de utilizare va fi recomandat de cǎtre medic și se va face sub stricta supraveghere a acestuia.

Pentru copii peste 12 ani se administreazǎ ½ dintr-un comprimat de acid acetilsalicilic, ȋn cazul ȋn care este utilizat pentru efectul analgezic și antipiretic, iar repetȃnd administrarea ȋn funcție de necesitǎți la intervale cuprinse ȋntre 4 - 8 ore.

Pentru efectul antiinflamator, ȋn reumatismul poliarticular acut se administreazǎ 85 - 100 mg acid acetilsalicilic/kg pe zi (fǎrǎ a depǎși 3 g pe zi), fracționat, la intervale de 4 - 6 ore, timp de 20 - 30 zile;. Ȋn continuare se va administra 2/3 din doza de atac timp de 10 - 20 zile, apoi 1/2 – 1/3 timp de alte 30 - 40 zile.

Comprimatele se ȋnghit cu o cantitate suficientǎ de apǎ și este recomandat sǎ fie luate dupǎ masǎ.

Compoziție:

Un comprimat conține acid acetilsalicilic 500 mg iar celelalte componente sunt: amidonul de porumb și povidona K30. Nu este recomandatǎ utilizarea produsului dupǎ expirarea datei ȋnscrise pe ambalaj. Produsul se depoziteazǎ la temperaturi sub 25ºC, ȋn ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Acidul acetilsalicilic nu influențeazǎ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Contraindicații:

Nu utilizați medicamentul ȋn cazul ȋn care: sunteţi alergic la substanţele active sau la oricare dintre substanțele componente. Nu este recomandat consumul ȋn cazul ȋn care suferiți de:

• Ulcer gastric sau duodenal activ;

• Diatezǎ hemoragicǎ;

• Antecedente de astm bronșic induse de administrarea salicilaților sau a substanțelor cu acțiune similarǎ, ȋn special antiinflamatoare nesteroidiene;

• Dacǎ sunteți ȋn ultimul trimestru de sarcinǎ;

• Dacǎ suferiți de insuficiențǎ hepaticǎ gravǎ;

• Dacǎ suferiți de insuficiențǎ renalǎ gravǎ;

• Dacǎ duferiți de insuficiențǎ cardiacǎ necompensatǎ;

Reacții adverse:

La unii pacienți pot apǎrea anumite reacții adverse precum:

• Sȃngerari. Au fost semnalate sangerari diverse - hematemezǎ, melenǎ, hemoragii digestive oculte (eventual cu anemie feriprivǎ), epistaxis, gingivoragii, purpura iar riscul hemoragic ȋn cazul unei intervenții chirurgicale este crescut. Medicamentul favorizeazǎ hemoragii timp de 4-8 zile dupǎ ce a fost opritǎ administrarea acidului acetilsalicilic.

• Iritație gastricǎ (dureri abdominale, pirozis, greațǎ, vǎrsǎturi) sunt rare ȋn cazul ȋn care tratamentul se face corect. Cu toate acestea, au fost raportate cazuri de activare a ulcerului gastro-duodenal.

• Posibile reactii alergice, manifestate ȋndeosebi prin urticarie, edeme, rareori astm bronșic sau reacții anafilactice. Au fost semnalate reacții de tip anafilactoid la pacienți idiosincrazici.

• Complicații infectioase, inclusiv sindrom Reye (encefalopatie și afectare hepaticǎ), la copiii care au fost tratați cu acid acetilsalicilic ȋn scop analgezic și antipiretic.

Intercțiunea cu alte medicamente:

Anumite substanțe pot interacționa atunci cȃnd pacientul utilizeazǎ și alte medicamente. Urmǎtoarele interacțiuni sunt contraindicate sau ȋn cazul ȋn care sunt necesare, este nevoie de precauție:

Alte antiinflamatoare nesteroidiene deoarece cresc riscul de ulcerații și hemoragii digestive;

Glucocorticoizi deoarece cresc riscul de ulcerații și hemoragii digestive;

Anticoagulante orale, heparine, ticlopidinǎ și alte antiagregante plachetare, streptokinazǎ și alte trombolitice sau pentoxifilina. Deoarece cresc riscul hemoragic este necesarǎ prudențǎ și controlul parametrilor de coagulare și ai timpilor de sȃngerare;

Metotrexat. Asocierea este contraindicatǎ absolut sau relativ (pentru dozele de metotrexat ≥ 15 mg/sǎptǎmȃnǎ, respectiv < 15 mg/sǎptǎmȃnǎ), deoarece este favorizatǎ toxicitatea hematologicǎ a metotrexatului (prin mecanism farmacocinetic);

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei deoarece crește riscul de insuficiențǎ renalǎ acutǎ;

Interferon alfa deoarece acidul acetilsalicilic poate inhiba acțiunea interferonului;

Litiu deoarece creste concentrația plasmaticǎ a acestuia și crește riscul de a deveni toxic

Diureticele deoarece acidul acetilsalicilic poate scǎdea eficacitatea diureticelor;

Uricozurice (de exemplu probenecid), datoritǎ scǎderii efectului uricozuric, motiv pentru care se recomandǎ utilizarea altui analgezic;

Antidiabetice orale deoarece medicamentul crește efectul antidiabeticelor, fiind necesar controlul mai frecent al glicemiei.

Precauții speciale:

Administrarea acidului acetilsalicilic ȋn scop analgezic și antipiretic nu este recomandatǎ la copii cu gripǎ, viroze respiratorii sau varicelǎ, din cauza riscului de complicații infecțioase și de sindrom Reye.

Folosirea acidului acetilsalicilic impune prudențǎ și ȋn cazul ȋn care este utilizat de pacienți care sufera de astm bronsic și alte brohopneumopatii obstructive cronice, alergie la polen, rinitǎ alergicǎ, polipi nazali, reacții alergice la alte medicamente; ȋn cazul pacienților care au episoade de ulcer gastro-duodenal activ ȋn antecedente; ȋn cazul pacienților cu afecțiuni cu risc hemoragic; ȋn cazul pacienților care suferǎ de insuficiențǎ renalǎ sau hepaticǎ deoarece crește riscul de toxicitate prin acumulare; ȋn cazul pacientelor care au dispozitive intrauterine; sau ȋn cazul celor care au deficit congenital de glucozo - 6 - fosfat – dehidrogenazǎ.

Acidul acetilsalicilic ȋn doze mari scade eliminarea acidului uric, de aceea trebuie evitat la pacienții cu gutǎ.

Sarcina

Ȋn cazul femeilor ȋnsǎrcinate studii epidemiologice nu au evidențiat efecte teratogene și fetotoxice ȋn condițiile administrǎrii ȋn primele 2 trimestre de sarcinǎ, dar experiența este limitatǎ pentru utilizarea cronicǎ de doze mari. Folosirea ȋn ultimul trimestru de sarcinǎ a fost asociatǎ cu toxicitate cardio-pulmonarǎ și renalǎ la fǎt, ȋnchiderea prematurǎ a canalului arterial, ȋntȃrzierea și prelungirea travaliului (pentru dozele mari de acid acetilsalicilic) și cresterea frecvenței accidentelor hemoragice (inclusiv pentru dozele mici).

Ȋn primele douǎ trimestre de sarcinǎ se poate administra acid acetilsalicilic, dar numai la indicația medicului dupǎ analiza raportului beneficiu matern/risc fetal.

Se recomandǎ evitarea tratamentului cronic cu doze mai mari de 150 mg pe zi. Ȋn ultimul trimestru de sarcinǎ acidul acetilsalicilic este contraindicat cu excepția utilizǎrii punctuale pentru anumite indicații cardiologice și obstetricale foarte limitate.

Deoarece acidul acetilsalicilic se excreta ȋn laptele matern, folosirea ȋn timpul alaptǎrii trebuie evitatǎ sau ȋntreruptǎ alǎptarea.

Supradozaj

Simptomele supradozajului variazǎ ȋn funcție de cantitatea de medicamente consumate. Astfel, simptomele moderate pot include: tulburǎri de auz (tinitus, hipoacuzie), cefalee, vertij, greațǎ simptome care se pot remite prin scǎderea dozei.

Ȋn cazuri grave pot apǎrea simptome precum: febrǎ, hiperventilație, cetoacidozǎ, alcalozǎ respiratorie, acidozǎ metabolicǎ, comǎ, colaps, insuficiența respiratorie, hipoglicemie marcatǎ.

Ȋn caz de supradozaj pacientul trebuie internat rapid ȋntr-o unitate de terapie intensivǎ unde ȋi va fi efectuat un lavaj gastric și ȋi va fi evaluat echilibrului acido-bazic. Dacǎ este necesar, va fi hemodializat sau se va realize o dializǎ peritoneala, sau i se va acorda un tratament simptomatic sau de susținere a funcțiilor vitale.

Sursa : Agenția Nationalǎ a Medicamentului

Acid alendronic accord, 10 mg, comprimate

Indicații terapeutice:

Acidul alendronic aparţine unui grup de medicamente nonhormonale, denumite bifosfonaţi. Acidul alendronic previne pierderea de substanţă osoasă, care apare la bărbaţi și la femeile aflate în perioada de postmenopauză dar şi la pacienţii trataţi cu glucocorticoizi cum sunt prednisolon şi metilprednisolon. De asemenea, acidul alendronic ajută la reconstituirea masei osoase şi face oasele mai puţin vulnerabile la fracture atȃt la femeile aflate în perioada de postmenopauză şi la bărbaţii cu osteoporoză.

Medicul va prescrie acid alendronic la pacienții care suferǎ de osteoporoză sau la cei care prezintǎ un risc mai mare de a dezvolta această boală. Osteoporoza reprezintă o subţiere şi slăbire a oaselor. Aceasta este frecventă la femei, după menopauză. Menopauza apare atunci când ovarele nu mai produc hormonii feminini, estrogeni sau atunci când ovarele sunt scoase. Estrogenii ajută la menţinerea sănătăţii scheletului femeilor. După instalarea menopauzei, apare pierderea de substanţă osoasă, iar oasele devin mai fragile. Cu cât menopauza debutează mai devreme la o femeie, cu atât riscul de osteoporoză este mai mare. De asemenea, osteoporoza poate să apară la bărbaţi, din cauze multiple, incluzând îmbătrânirea şi/sau o concentraţie mică de hormon masculin, testosteron. În toate aceste cazuri, osul se distruge mai repede decât se formează, astfel încât apare pierderea de substanţă osoasă, iar oasele devin mai fragile. De asemenea, o clasă de hormoni steroizi (corticosteroizi) poate produce osteoporoză, la ambele sexe.

Mod de utilizare:

Acidul alendronic Accord comprimate se utilizeazǎ ȋn funcție de recomandarea medicului.

Este recomandatǎ administrarea medicamentului dimineaţa, după trezire, înghiţiţi comprimatul de acid alendronic cu un pahar plin cu apă (nu mai puţin de 200 ml). Dupǎ ce aţi înghiţit comprimatul de acid alendronic nu vă culcați, staţi drept (în şezut sau în picioare), timp de cel puţin 30 minute şi până după micul dejun. Nu mestecaţi comprimatul și nici nu lăsaţi comprimatul să se dizolve în gură.

Nu luaţi comprimatul de acid alendronic seara sau înainte de a vă da jos din pat, după trezire.

Dacă prezentaţi dificultăţi sau dureri la înghiţire, dureri în piept sau arsuri în capul pieptului nou apărute sau agravate, opriţi administrarea de acid alendronic comprimate şi adresaţi-vă medicului.

După ce aţi înghiţit comprimatul, aşteptaţi cel puţin 30 minute înaintea primului consum de alimente sau băuturi sau de prima administrare a altor medicamente din zi, incluzând antiacide, suplimente de calciu şi vitamine. Acid alendronic Accord comprimate este eficace numai dacă este administrat atunci când stomacul este gol.

Este important să continuaţi administrarea comprimatelor atât timp cȃt medical recomandǎ acest lucru. Cantitatea de comprimate de acid alendronic pe care un pacient trebuie sǎ o consume depinde de boala pentru care se utilizează medicamentul dar și ȋn funție de celelalte medicamente pe care le utilizeazǎ pacientul.

Compoziție:

Acidul alendronic Accord comprimate conţine lactoză 0,039 g. Când este administrat în dozele recomandate, fiecare doză aduce până la 0,039 g lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Substanţa activă este acidul alendronic (sub formă de alendronat sodic). Fiecare comprimat conţine 10 mg acid alendronic sub formă de alendronat sodic. Celelalte componente sunt lactoză anhidră, celuloză microcristalină (E 460), croscarmeloză sodică şi stearat de magneziu.

Acid alendronic Accord 10 mg comprimate este disponibil sub formă de comprimate ovale, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, inscripţionate cu „10‟ pe o faţă şi netede pe cealaltă faţă. Acid alendronic Accord 10 mg, comprimate este disponibil în cutii cu blistere albe, opace din PVC/Al care conţin 14, 28, 30, 50, 56, 84, 90 sau 98 comprimate.

Contraindicații:

Nu utilizați Acid alendronic Accord comprimate

• Dacă aveţi anumite tulburări la nivelul esofagului (tubul care face legătura între gură şi stomac)

• Dacă nu puteţi să staţi în picioare timp de cel puţin 30 minute

• Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la acidul alendronic sau la oricare dintre celelalte componente ale Acid alendronic Accord comprimate

• Dacă medicul dumneavoastră v-a spus că aveţi o concentraţie mică de calciu în sânge

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Acid alendronic Accord comprimate ȋn cazul ȋn care:

• Suferiţi de tulburări ale rinichilor

• Aveţi orice fel de alergii

• Aveţi dificultăţi la înghiţire sau tulburări digestive

• Aveţi o concentraţie mică a calciului în sânge

• Aveţi boli ale gingiilor

• Aveţi planificată o extracţie dentară

Ȋn cazul ȋn care aveți una dintre afecţiunile de mai jos trebuie să luaţi în considerare o examinare stomatologică, înainte de a începe tratamentul cu acid alendronic comprimate:

• Dacă aveţi cancer

• Dacă nu beneficiaţi de îngrijiri stomatologice de rutină

• Dacă urmaţi un tratament cu chimioterapice sau radioterapie

• Dacă luaţi steroizi

• Dacă aveţi boli ale gingiilor

Acid alendronic Accord nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor. Medicamentul nu trebuie utilizat ȋn cazul ȋn care pacienta este ȋnsarcinatǎ sau daca alǎpteazǎ.

Acidul alendronic Accord comprimate nu influenţează capacitatea de a conduce sau de a folosi vehicule.

Reacții adverse:

La unii pacienți pot apǎrea anumite reacții adverse precum:

Acid alendronic Accord comprimate poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Majoritatea pacienţilor nu prezintă reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament, cu toate acestea, comprimatele pot provoca reacţii nedorite sau reacţii adverse.

Reacţii adverse frecvente:

• Arsuri în capul pieptului;

• Dificultăţi la înghiţire;

• Durere la înghiţire;

• Ulceraţii ale esofagului, care pot determina dureri în piept;

• Dureri osoase, musculare şi/sau articulare;

• Dureri abdominale;

• Disconfort abdominal sau eructaţii după masă;

• Constipaţie;

• Senzaţie de plenitudine sau de balonare;

• Diaree;

• Flatulenţă;

• Durere de cap.

Reacţii adverse mai puţin frecvente:

• Greaţă;

• Vărsături;

• Iritaţie sau inflamaţie la nivelul esofagului (tubul care face legătura între gură şi stomac) sau la nivelul stomacului;

• Scaune negre sau închise la culoare;

• Erupţii trecătoare pe piele;

• Mâncărimi;

• Ȋnroşirea pielii.

Reacţii adverse rare:

• Reacţii alergice: urticarie, edem al feţei, buzelor, limbii sau gâtului, care pot detemina dificultăţi la respiraţie sau înghiţire;

• Simptome ale concentraţiei mici de calciu în sânge, incluzând crampe musculare sau spasme sau senzaţie de amorţeală la nivelul degetelor sau în jurul gurii;

• Ulcer gastric sau ulcer peptic;

• Ȋngustarea esofagului;

• Tulburări la nivelul osului maxilar, asociate cu vindecare tardivă şi infecţii, adesea după extracţii dentare;

• Vedere înceţoşată, durere sau înroşirea ochilor;

• Erupţii trecătoare pe piele agravate de expunerea la lumina soarelui;

• Dureri osoase, musculare sau articulare severe;

• Ulceraţii la nivelul gurii

• Simptome asemănătoare gripei

Precauții speciale:

Dacă luaţi din greşeală prea multe comprimate, beţi un pahar plin cu lapte şi adresaţi-vă imediat medicului. Nu vă provocaţi vărsături şi nu vă aşezaţi în poziţie culcat. Dacă uitaţi să luaţi o doză, nu luaţi un comprimat în plus, doar continuaţi normal, începând cu următoarea doză.

Este necessarǎ informarea medicului ȋn cazul ȋn care suferiți de alergii la unul dintre componentele produsului.

Sursa : Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Acid alendronic aurobindo, 10 mg, comprimate

Indicații terapeutice:

Acidul alendronic aparţine unui grup de medicamente nonhormonale, denumite bifosfonaţi. Acidul alendronic previne pierderea de substanţă osoasă, care apare la bărbaţi și la femeile aflate în perioada de postmenopauză dar şi la pacienţii trataţi cu glucocorticoizi cum sunt prednisolon şi metilprednisolon. De asemenea, acidul alendronic ajută la reconstituirea masei osoase şi face oasele mai puţin vulnerabile la fracture atȃt la femeile aflate în perioada de postmenopauză şi la bărbaţii cu osteoporoză.

Medicamentul este utilizat pentru tratamentul osteoporozei în postmenopauză, pentru tratamentul osteoporozei la bărbaţi dar si pentru prevenirea osteoporozei la femeile în postmenopauză care utilizează medicamente numite glucocorticoizi, dar care nu utilizează estrogeni.

Mod de utilizare:

Acidul alendronic Aurobindo 10 mg comprimate se utilizeazǎ ȋn funcție de recomandarea medicului, ȋnsǎ doza uzualǎ este de 10 mg o dată pe zi atȃt pentru tratamentul osteoporozei la bǎrbații si la femeile aflate ȋn perioada postmenopauzǎ dar și ȋn cazul femeilor aflate ȋn postmenopauzǎ care utilizeazǎ medicamente numite glucocorticoizi, dar care nu utilizează estrogeni.

Este recomandatǎ administrarea medicamentului dimineaţa, după trezire, înghiţiţi comprimatul de acid alendronic cu un pahar plin cu apă (nu mai puţin de 200 ml). Nu luați comprimatul cu

apă minerală sau carbogazoasă , nici cu ceai sau cafea si nici utilizȃnd lapte sau suc.

Dupǎ ce aţi înghiţit comprimatul de acid alendronic nu vă culcați, staţi drept (în şezut sau în picioare), timp de cel puţin 30 minute şi până după micul dejun. Nu mestecaţi comprimatul și nici nu lăsaţi comprimatul să se dizolve în gură.

Nu luaţi comprimatul de acid alendronic seara sau înainte de a vă da jos din pat, după trezire.

Dacă prezentaţi dificultăţi sau dureri la înghiţire, dureri în piept sau arsuri în capul pieptului nou apărute sau agravate, opriţi administrarea de acid alendronic comprimate şi adresaţi-vă medicului.

După ce aţi înghiţit comprimatul, aşteptaţi cel puţin 30 minute înaintea primului consum de alimente sau băuturi sau de prima administrare a altor medicamente din zi, incluzând antiacide, suplimente de calciu şi vitamine. Acid alendronic Accord comprimate este eficace numai dacă este administrat atunci când stomacul este gol.

Este important să continuaţi administrarea comprimatelor atât timp cȃt medical recomandǎ acest lucru. Cantitatea de comprimate de acid alendronic pe care un pacient trebuie sǎ o consume depinde de boala pentru care se utilizează medicamentul dar și ȋn funție de celelalte medicamente pe care le utilizeazǎ pacientul.

Compoziție:

Substanţa activă este acidul alendronic. Fiecare comprimat conţine acid alendronic 10 mg (echivalent cu alendronat de sodiu trihidrat 13,052 mg). Celelalte componente ale medicamentului sunt celuloză microcristalină, amidon de porumb, amidonglicolat de sodiu (Tip A), Povidonă (Kollidon 30) şi stearat de magneziu.

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, marcate cu „F" pe una dintre feţe şi cu „18" pe cealaltă faţă. Comprimate sunt disponibile în blistere din PVC-Aclar/Aluminiu.

Nu utilizaţi Acid Alendronic Aurobindo după data de expirare înscrisă pe cutie. Produsul nu necesitǎ condiții special de depozitare ȋnsǎ este important sǎ nu se afle la ȋndemȃna copiilor.

Contraindicații:

Nu utilizați Acid alendronic Aurobindo 10 mg comprimate:

• Dacă sunteţi alergică (hipersensibilă) la alendront de sodiu trihidrat sau la oricare dintre celelalte componente.

• Dacă aveţi anumite tulburări la nivelul esofagului (tubul care face legătura între gură şi stomac) cum este îngustarea acestuia sau dificultate la înghiţire.

• Dacă nu puteţi să staţi în şezut sau în picioare timp de cel puţin 30 minute.

• Dacă medicul dumneavoastră v-a spus că aveţi o concentraţie mică de calciu în sânge.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Acid alendronic Aurobindo 10 mg comprimate ȋn cazul ȋn care:

• Aveţi probleme cu rinichii.

• Aveţi dificultăţi la înghiţire sau probleme digestive.

• Aveţi o concentraţie mică a calciului în sânge.

• Aveţi esofag Barrett (o afecţiune asociată cu modificări la nivelul celulelor care alcătuiesc mucoasa porţiunii inferioare a esofagului).

• Aveţi probleme cu dantura, afecţiuni ale gingiilor; aveţi planificată o extracţie dentară sau dacă nu efectuaţi controale stomatologice de rutină.

• Aveţi cancer.

• Urmaţi un tratament cu chimioterapice sau radioterapie.

• Luaţi steroizi (cum este prednisonul sau dexametazona).

• Sunteţi sau aţi fost fumător

Este posibil să vi se recomande să efectuaţi un control stomatologică înainte de a începe tratamentul cu Acid Alendronic Aurobindo. Trebuie să efectuaţi controale stomatologice de rutină pe durata tratamentului şi trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră sau stomatologului dacă prezentaţi orice problemă la nivelul cavităţii bucale sau dinţilor, cum este pierderea unui dinte, durere sau inflamaţie Este important să se menţină o bună igienă orală atunci când sunt trataţi cu acid alendronic Aurobindo.

Reacții adverse:

La unii pacienți pot apǎrea anumite reacții adverse precum:

Acid alendronic Aurobindo comprimate poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţii adverse frecvente:

• Arsuri în capul pieptului;

• Dureri la nivelul oaselor, muşchilor şi/sau articulaţiilor, care sunt uneori severe

• Dificultăţi la înghiţire;

• Durere la înghiţire;

• Ulceraţii ale esofagului , care pot cauza dureri în piept, arsuri în capul pieptului sau dificultate sau durere la înghiţire.

• Tumefiere a articulaţiilor.

• Dureri abdominală; disconfort gastric sau râgâit după masă; constipaţie; senzaţie de preaplin sau de balonare la nivelul stomacului; diaree; vânturi; cădere excesivă a părului; mâncărime.

• Dureri de cap; ameţeli.

• Oboseală, umflare a mâinilor sau picioarelor.

Reacţii adverse mai puţin frecvente:

• Greaţă;

• Vărsături;

• Iritaţie sau inflamaţie la nivelul esofagului sau la nivelul stomacului;

• Scaune negre sau închise la culoare;

• Erupţii trecătoare pe piele;

• Simptome asemǎnǎtoare gripei; dureri muscular, stare generala de rǎu sau febrǎ.

• Tulburări ale gustului

Reacţii adverse rare:

• Reacţii alergice cum sunt urticarie, umflare a feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului, care pot cauza dificultăţi la respiraţie sau înghiţire.

• Simptome ale concentraţiei reduse ale calciului în sânge, incluzând crampe sau spasme musculare şi/sau senzaţie de furnicături la nivelul degetelor sau în jurul gurii.

• Ulcer la nivelul stomacului (uneori sever sau cu sângerare).

• Ȋngustarea esofagului

• Agravarea erupţiilor după expunerea la soare; reacţii severe pe piele.

• Durere la nivelul cavităţii bucale şi/sau maxilarului, inflamaţie sau leziuni în interiorul gurii, senzaţie de amorţeală sau de greutate la nivelul maxilarului, sau pierderea unui dinte. Acestea pot fi semnele distrugerii maxilarului (osteonecroză), asociată în general cu vindecare întârziată şi infecţii, adesea apărute după o extracţie dentară. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau stomatologului dacă prezentaţi astfel de simptome.

• Fracturi ale osului şoldului la pacientele tratate timp îndelungat cu Acid Alendronic Aurobindo. Durerile la nivelul şoldului, slăbiciunea şi disconfortul pot fi primele indicii ale unei posibile fracturi ale osului şoldului.

• Ulcere la nivelul gurii atunci când comprimatele au fost mestecate sau supte.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Este posibil ca suplimentele de calciu, antiacidele şi unele medicamente administrate pe cale orală să influenţeze absorbţia Acid Alendronic Aurobindo dacă sunt administrate în acelaşi timp.

Precauții speciale:

Este posibil ca alimentele şi băuturile (inclusiv apa minerală) să scadă eficacitatea Acid Alendronic Aurobindo dacă sunt administrate în acelaşi timp, de aceea se recomandǎ evitarea luǎrii medicamentului cu apǎ mineral, suc, lapte, cafea sau ceai.

Acid Alendronic Aurobindo nu trebuie administrat la copii şi adolescenți.

Nu luaţi Acid Alendronic Aurobindo dacă sunteți gravidă sau dacă alăptaţi.

În timpul tratamentului cu Acid Alendronic Aurobindo au fost raportate reacţii adverse (incluzând vedere înceţoşată, ameţeli şi dureri severe ale oaselor, muşchilor sau articulaţiilor) simptome care vă pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Dacă luaţi din greşeală prea multe comprimate, beţi un pahar plin cu lapte şi adresaţi-vă imediat medicului. Nu vă provocaţi vărsături şi nu vă aşezaţi în poziţie culcat. Dacă uitaţi să luaţi o doză, nu luaţi un comprimat în plus, doar continuaţi normal, începând cu următoarea doză. Urmaţi schema de administrare obişnuită de un comprimat pe zi.

Sursa : Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Acid ascorbic arena, 750 mg, solutie injectabila

Indicații terapeutice:

Acidul ascorbic, substanţa activă din Acid ascorbic Arena, este o vitamină hidrosolubilă esenţială pentru organismul uman. Lipsa acesteia duce la o afecţiune numită scorbut care se manifestă prin sângerări gingivale, sângerări la nivelul pielii, dureri osoase, ale articulaţiilor, anemie, stare de oboseală, predispoziţie la infecţii.

Acidul ascorbic Arena este indicat în tratamentul scorbutului sau prevenirea apariţiei acestuia în cazul afecţiunilor care necesită un aport suplimentar de acid ascorbic, când administrarea orală nu este posibilă sau deficitul de acid ascorbic este sever.

Mod de utilizare:

Acidul ascorbic Arena soluție injectabilǎ se utilizeazǎ ȋn funcție de recomandarea medicului.

Acid ascorbic Arena va fi injectat de asistentă sau de cǎtre medic direct intravenos. Ȋn cazul tratamentului scorbutului se va utiliza:

• Pentru adulţi (inclusiv vârstnici) şi adolescenţi 500 mg până la 1 g pe zi.

• Pentru copii 10 mg acid ascorbic/kg şi zi fără a depăşi 300 mg zilnic

Ȋn cazul tratamentului preveniv:

• Adulţi (inclusiv vârstnici) şi adolescenţi ȋntre 200-500 mg pe zi

• Ȋn cazul copiilor ȋntre 5 - 7 mg acid ascorbic/kg pe zi fără a depăşi 100 mg zilnic

Compoziție:

Substanţa activă este acid ascorbic. O fiolă conţine acid ascorbic 750 mg . Celelalte componente ale preparatului sunt: hidrogencarbonat de sodiu și apă pentru preparate injectabile.

Acid ascorbic Arena se prezintă sub forma unei soluţii limpede, slab galbenă. Este disponibil în cutii cu 5 fiole și 200 fiole din sticlă brună a câte 5 ml soluţie injectabilă.

Medicamentul se păstreazǎ la temperaturi sub 25 de grade Celsius, în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. Nu lǎsați preparatul la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicații:

Nu utilizați Acid ascorbic Arena 750 mg:

• Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la acid ascorbic sau la oricare dintre celelalte componente ale Acid ascorbic Arena.

• Dacă aveţi tulburări de depozitare a fierului (talasemie, hemocromatoză, anemie sideroblastică).

• Dacă aveţi litiază renală oxalică (la doze mai mari de 1 g acid ascorbic pe zi).

Aveţi grijă când utilizaţi Acid ascorbic Arena 750 mg ȋn cazul ȋn care:

• Aveți un deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază deoarece poate apǎrea hemoliza.

• Aveți o predispoziţiei la apariţia calculilor renali, administrarea de doze mari de vitamina C creşte riscul de formare a calculilor de oxalat de calciu. Pacienţilor cu urolitiază recurentă nu trebuie să li se administreze zilnic mai mult de 100 –200 mg de vitamina C.

• Aveți insuficienţă renală severă sau în fază terminală (pacienţi cu dializă) nu trebuie depăşită doza de 50-100 mg de vitamina C, ca urmare a riscului de creştere a cantităţii de oxalaţi în sânge şi de formare de cristale de oxalat la nivel renal. La pacienţii cu insuficienţǎ renală severă se recomandă administrarea unor doze mai mici de acid ascorbic.

Datorită unui efect uşor stimulant se recomandă ca vitamina C să nu fie administrată la sfârşitul zilei. Administrarea unor doze de 1 g şi peste poate creşte concentraţiile de acid ascorbic din sânge şi urină astfel încât să influenţeze parametrii biochimici (glucoza, acid uric, creatinină, fosfaţi anorganici).

Reacții adverse:

Acidul ascorbic este, în general, bine tolerat. La doze mari pot să apară tulburǎri digestive (senzaţie de arsură epigastrică, diaree) sau urinare (formarea calculilor de uraţi, cistină sau oxalaţi) precum şi episoade de hemoliză (la pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenazǎ).

Izolat s-au observat reacţii de hipersensibilitate cutanate şi respiratorii.

În infecţiile acute, administrarea acidului ascorbic a fost asociată foarte rar cu frisoane şi creşterea temperaturii corpului la copii.

Ȋn cazul ȋn care vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ este necesar sǎ contactați medicul!

Interacțiunea cu alte medicamente

Deși au fost descrise interacțiuni ȋntre vitamina C și alte medicamete, relevanța acestora nu este descrisǎ. Rețineți cǎ:

• Vitamina C în doză de 1 g pe zi creşte biodisponibilitatea contraceptivelor orale.

• Corticosteroizii intensifică oxidarea acidului ascorbic.

• Calcitonina creşte procentul consumului de vitamina C.

• Salicilaţii inhibă transportul activ al vitaminei C în intestin.

• Tetraciclinele inhibă metabolismul intracelular şi reabsorbţia renală a vitaminei C.

• Acidul acetilsalicilic, barbituricele şi tetraciclinele favorizează excreţia vitaminei C în urină.

Ȋn cazuri rare:

• Au fost raportate câteva cazuri în care acidul ascorbic a redus efectul warfarinei.

• Acidul ascorbic poate reduce efectul terapeutic al fenotiazinelor. Poate fi, de asemenea, redusă concentraţia de flufenazină.

• Consumul cronic al unor doze mari de vitamina C poate interfera cu sistemul disulfiram – alcool etilic când este administrată concomitent.

• Acidul ascorbic poate creşte absorbţia intestinală a fierului.

• Acidul ascorbic creşte absorbţia aluminiului din tractul gastro-intestinal.

Precauții speciale:

Sarcinǎ sau alaptare

Acidul ascorbic este excretat în laptele matern şi traversează bariera placentară prin mecanism de difuzie simplă. Nu se cunosc efectele dozelor mari asupra fătului. Deoarece datele clinice sunt insuficiente, medicamentul se poate administra (fără depăşirea dozei recomandate) în timpul sarcinii sau alăptării numai dacă este absolut necesar, la indicaţia medicului.

Supradozaj

Deoarece medicamentul este administrat de personalul medical, este puţin probabil să existe cazuri de supradozaj sau sǎ uitați sǎ luați o dozǎ prea mare de vitamina C. În caz de supradozaj pot apare tulburări gastro-intestinale inclusiv diaree, hiperoxalurie şi formare de calculi de oxalat în cazul unei urine acide.

Dupǎ administrarea prelungită de doze mari de vitamina C, la întreruperea administrării poate apǎrea o eliminare urinară crescută a acidului ascorbic însoţită de simptome ale deficitului de vitamină C.

Informaţii destinate personalului medical

Soluţia trebuie utilizată imediat după deschiderea fiolei. Nu utilizați soluţia dacǎ aceasta nu este limpede sau prezintă particule în suspensie.

Acidul ascorbic, soluţie injecatbilă este incompatibilǎ cu: săruri de fer, substanţe oxidante şi săruri ale metalelor grele, în special cupru. A fosr raportatǎ suplimentar o incompatibilitate cu aminofilină, sulfat de bleomicină, lactobionat de eritromicină, nafcilină sodică, nitrofurantoină, estrogeni conjugaţi, bicarbonat de sodiu şi sulfafurazol dietanolamină. Ocazional, în funcţie de pH sau concentraţia soluţiei s-au raportat incompatibilitǎți cu cloramfenicol succinat de sodiu.

Sursa : Agenția Naționalǎ a Medicamentului

 

Acifol 5mg comprimate filmate

Indicaţii terapeutice

Acifol este un medicament ce conţine o substanţă numită acid folic, cunoscută şi sub denumirea de vitamina B 9. Acifol este utilizat pentru: tratamentul unui tip de anemie numită anemie macrocitară datorată lipsei de acid folic; tratamentul tulburărilor cronice de absorţie intestinală, indiferent de origine; tratamentul aportului insuficient de alimente datorat malnutriţiei sau alcoolismului; sarcină, în caz de lipsă de acid folic dovedită; tratamentul adjuvant al unui tip de anemie numit anemie pernicioasă (Biermer).

La femeia care are deja un copil purtător al unei anomalii de închidere de tub neural (de exemplu: spina bifida etc.), s-a constatat că o suplimentare a acidului folic cu 5 mg pe zi, în lunile care preced concepţia şi în primele 3 luni după concepţie, a scăzut frecvenţa riscului de malformaţii pentru sarcinile ulterioare.

Mod de utilizare

Acifol se administrează oral, în timpul sau după mese. Doza recomandată este de 5 – 15 mg acid folic (1 – 3 comprimate filmate) pe zi. Nu există restricţii legate de administrarea împreună cu alimente şi băuturi.

Compoziţie

Substanţa activă este acid folic. Fiecare comprimat filmat conţine acid folic 5 mg. Celelalte componente sunt: nucleu - lactoză monohidrat, amidon de porumb, povidonă K30, talc, stearat de magneziu, butilhidroxianisol, celuloză microcristalină 102; film - hipromeloză 5cP, talc, dioxid de titan (E171), polisorbat 80, macrogol 6000, oxid galben de fer (E172).

Acifol se prezintă sub formă de comprimate filmate, rotunde, de formă lenticulară, de culoare galben-portocaliu. Medicamentul este disponibil în cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate cu 30 comprimate filmate. Păstrați medicamentul la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii

Nu luați Acifol dacǎ: dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la acid folic sau la oricare dintre celelalte componente ale Acifol; dacă suferiţi de cancer, cu excepţia cazurilor cu anemie megaloblastică prin deficit de acid folic; dacă suferiţi de anemie de origine neprecizată.

Atenție! Utilizarea inadecvată poate întârzia stabilirea diagnosticului şi instituirea tratamentului corect în anemiile megaloblastice.

Reacții adverse

Ca toate medicamentele, Acifol poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:

Rare: reacţii alergice cutanate.

Tulburări gastro-intestinale:

Cu frecvenţă necunoscută: greaţă, vărsături, diaree.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

În cazul administrării in acelaşi timp cu fenobarbital, fenitoină, primidonă: scade concentraţia plasmatică a acestor medicamente prin accentuarea metabolizării lor la nivelul ficatului, în care folaţii sunt cofactori. Se recomandă supraveghere clinică, eventual a concentraţiilor plasmatice şi ajustarea dozelor de antiepileptic în timpul tratamentului cu acid folic şi după oprirea acestuia.

Precauții suplimentare

• Acifol se administrează în timpul sarcinii sau alăptării numai conform indicaţiilor medicului dumneavoastră.

• Acifol nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, adresați-vǎ acestuia ȋnainte de a utiliza medicamentul.

• Dacă aţi luat mai mult decât trebuie din Acifol adresaţi-vă medicului sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Un aport prea mare de acid folic este urmat de creşterea eliminării urinare.

• Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi alta, imediat ce v-aţi amintit. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

• Nu întrerupeţi tratamentul Acifol. Luaţi Acifol întreaga perioadă a tratamentului stabilită de medicul dumneavoastră, chiar şi atunci când începeţi să vă simţiţi mai bine.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Actovegin 200 mg

Indicaţii terapeutice

Actovegin este recomandat pentru tratamentul tulburărilor circulatorii şi trofice cerebrale dar și pentru continuarea tratamentului injectabil sau perfuzabil ȋn cazul tulburărilor circulatorii şi trofice cerebrale.

Mod de utilizare

În absenţa recomandărilor medicale, doza recomandată este de 1-2 drajeuri Actovegin (200-400 mg hemoderivat deproteinizat din sânge de viţel), administrate oral, înaintea mesei, cu un pahar cu apă.

Doza maximă recomandată este de 6 drajeuri Actovegin (1200 mg hemoderivat deproteinizat din sânge de viţel). Actovegin poate fi administrat o perioadă de 4-6 săptămâni.

Compoziţie

Un drajeu conţine hemoderivat deproteinizat din sânge de viţel 200 mg şi excipienţi: nucleu - celuloză microcristalină, povidonă (K 90), stearat de magneziu, talc; film gastrorezistent - dietilftalat, ftalat de hipromeloză; strat de drajefiere - zahăr, dioxid de titan (E 171), galben de quinolină (E 104), povidonă (K 30), macrogol 6000, gumă arabică, talc, ceară montanglicol. Pastrați medicamentul la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lasați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii

Medicamentul estecontraindicat ȋn cazul pacienqilor care sufera de hipersensibilitate la hemoderivatul deproteinizat din sânge de viţel sau la oricare dintre excipienţii produsului.

Reacții adverse:

În rare cazuri, pacienţii atopici pot dezvolta reacţii alergice (de exemplu erupţii cutanate, senzaţie de căldură, febră, şoc). Dozele mari pot determina tulburări gastrice.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Nu s-au observat până în prezent.

Precauții suplimentare

• Dacă există contraindicaţii sau apar reacţii adverse, trebuie informat medicul.

• De asemenea, trebuie informat medicul în cazul apariţiei sarcinii în timpul tratamentului cu Actovegin.

• În timpul sarcinii Actovegin va fi administrat numai la indicaţiile medicului.

• Actovegin poate fi administrat in timpul alăptării.

• Actovegin nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Baneocin, pulbere cutanata

Indicaţii terapeutice:

Baneocin pulbere cutanatǎ este indicat ȋn infecțiile determinate de microorganisme sensibile la neomicinǎ si/sau bacitracinǎ:

- infecții bacteriene ale pielii de ȋntindere limitatǎ, de exemplu: impetigo veziculo-bulos, impetigo contagios, ulcere crurale infectate, eczeme infectate, dermatite de scutec suprainfectate, arsuri suprainfectate.

- profilaxia infecțiilor ombilicale la nou-nǎscuți.

Dupǎ intervenții chirurgicale (dermatologice) Baneocin poate fi utilizat ca adjuvant ȋn ȋngrijirea postoperatorie (excizii și cauterizǎri, tratamentul ragadelor, rupturǎ perinealǎ, episiotomii, plǎgi deschise).

Mod de utilizare:

Pulberea cutanatǎ se aplicǎ ȋn strat subțire pe zona de tratat; se poate acoperi cu un pansament. Doza recomandatǎ atȃt la adulți cȃt și la copii este de 2-4 aplicații pe zi.

La pacienții cu arsuri suprainfectate care acoperǎ mai mult de 20% din suprafața corpului, Baneocin se va aplica o singurǎ datǎ pe zi (ȋn particular la pacienții cu insuficiențǎ renalǎ), deoarece substanțele active pot fi absorbite. Ȋn cazul unui tratament local se recomandǎ sǎ nu se depǎșeascǎ doza de 1 g neomicinǎ pe zi (corespunzǎtoare la 200 g pulbere cutanatǎ Baneocin) administratǎ pentru o perioadǎ de timp de maxim 7 zile.

Compoziţie:

100 g pulbere cutanatǎ conțin zinc bacitracinǎ 25000 UI și neomicinǎ 500000 UI, sub formǎ de sulfat și excipienți: pulbere de bazǎ sterilǎ.

Contraindicaţii:

• Hipersensibilitate la bacitracinǎ, neomicinǎ, la alte antibiotice aminoglicozidice sau la oricare dintre excipienții produsului.

• Leziuni extinse, severe ale pielii (deoarece absorbția medicamentului poate determina ototoxicitate cu pierderea auzului).

• Insuficiențǎ renalǎ severǎ.

• Leziuni preexistente vestibulare sau/și cohleare.

• Aplicarea la nivelul conductului auditiv extern, ȋn caz de perforație timpanicǎ.

• Aplicarea la nivel ocular.

• Aplicarea la nivelul sȃnilor ȋn timpul alǎptǎrii.

• Copii sub 2 ani.

Reacții adverse:

Ȋn aplicații locale pe piele și leziuni deschise, Baneocin este ȋn general bine tolerat.

Tratament prelungit poate determina apariția de reacții de hipersensibilitate ca de exemplu eritem și uscǎciune a pielii, erupții cutanate și prurit.

De asemenea, poate determina apariția de reactii de hipersensibilitate ȋncrucișatǎ.

Reacțiile de hipersensibilitate care se manifestǎ sub forma de eczeme de contact sunt extrem de rare.

Ȋn cazul utilizǎrii prelungite pot sǎ se dezvolte microorganisme rezistente, ȋn special fungi.

La pacienții cu leziuni extinse ale pielii pot sǎ aparǎ reacții adverse sistemice date de absorbția substanțelor active (de exemplu leziuni vestibulare și cohleare, nefrotoxicitate și blocadǎ neuromuscularǎ).

Interacțiunea cu alte medicamete:

Ȋn cazul absorbției sistemice, administrarea concomitentǎ de cefalosporine sau de alte aminoglicozide poate potența nefrotoxicitatea.

Utilizarea concomitentǎ de diuretice, de tipul acidului etacrinic sau furosemidei, poate agrava, de asemenea, oto- și nefrotoxicitatea. La pacienții la care se administreazǎ narcotice, anestezice sau relaxante musculare, absorbția Baneocin poate potența blocada neuromuscularǎ.

Precauții suplimentare:

Ȋn cazul utilizǎrii prelungite trebuie avutǎ ȋn vedere posibilitatea apariției microorganismelor rezistente, ȋn special a fungilor. Ȋn aceste cazuri, dacǎ este indicat, se va utiliza tratament adecvat.

Ȋn cazul apariției reacțiilor de hipersensibilitate sau suprainfecției, tratamentul trebuie ȋntrerupt. Riscul apariției reacțiilor de hipersensibilitate este crescut ȋn cazul utilizǎrii ȋndelungate (peste 8 zile), utilizǎrii ȋn cazul dermatitelor cronice, mai ales ȋn dermatita de stazǎ sau utilizǎrii sub pansamente ocluzive.

La pacienții cu insuficiențǎ hepaticǎ sau/și renalǎ, datoritǎ creșterii riscului de reacții adverse, ȋnaintea și ȋn timpul tratamentului intensiv cu Baneocin - pulbere cutanatǎ se recomandǎ efectuarea de teste ale funcțiilor hepaticǎ și renalǎ și audiometria.

La pacienții cu otitǎ medie cronicǎ cu evoluție de lungǎ duratǎ este necesarǎ prudențǎ datoritǎ posibilei ototoxicitǎți.

La pacienții cu acidozǎ, miastenia gravis sau alte boli neuromusculare este necesarǎ prudențǎ deoarece, dacǎ are loc absorbția necontrolatǎ a substanțelor active din Baneocin - pulbere cutanatǎ, poate sǎ aparǎ blocadǎ neuromuscularǎ. Pentru antagonizarea acestei blocade pot fi utilizate calciul și neostigminǎ.

Neomicina, ca și toate antibioticele aminoglicozidice, traverseazǎ placenta. S-au descris apariția de leziuni ale aparatului cohlear la fǎt, ȋn cazul administrǎrii parenterale de doze mari la mamǎ.

Deoarece este posibilǎ absorbția sistemicǎ a substanțelor active din Baneocin - pulbere cutanatǎ, nu se recomandǎ administrarea la gravide sau ȋn timpul alǎptǎrii, mai ales ȋn aplicații locale la nivelul sȃnilor.

Baneocin - pulbere cutanata nu influențeazǎ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Dacǎ produsul este administrat ȋn cantitǎți mai mari decȃt cele recomandate, pot sǎ aparǎ nefro și ototoxicitate datoritǎ absorbției substanțelor active.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Ben Gay Greaseless cremă

Indicaţii terapeutice

Ben-Gay Greaseless aparţine grupului de medicamente care administrate topic ameliorează durerile de la nivelul articulaţiilor şi muşchilor. Acesta poate fi folosit pentru ameliorarea durerilor articulare şi musculare cauzate de inflamaţii, rigiditate articulară și pentru durerile lombo-sacrale.

Mod de utilizare

Ben-Gay Greaseless se utilizează doar prin aplicare topică. Se aplică deasupra zonei afectate în cantitate suficientă şi se masează. Crema este repede absorbită prin piele. A se repeta aplicarea la câteva ore (până la de 3-4 ori pe zi), după cum este necesar.

Compoziţie

Substanţele active sunt: salicilatul de metil şi mentolul. Un gram de cremă conţine 150 mg salicilat de metil şi 100 mg mentol.

Celelalte componente sunt: acid stearic, monostearat de gliceril, lanolină anhidră, trioleat de polioxietilen 20 sorbitan, tristearat de sorbitan , trolamina, apă purificată.

Contraindicaţii

Nu utilizaţi Ben-Gay Greaseless:

• dacă sunteţi hipersensibil la salicilat de metil, mentol sau la oricare dintre celelalte componente ale Ben-Gay Greaseless

• pe leziuni cutanate deschise

• pe zone cutanate iritate

• la copii cu vârsta sub 12 ani

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Ben-Gay Greaseless:

Nu aplicaţi crema în apropierea ochilor, mucoaselor sau porţiunilor de piele iritată;

Nu aplicaţi pansamente ocluzive peste zona cu unguent;

Reacții adverse

Ca şi alte medicamente, Ben-Gay Greaseless poate produce efecte nedorite. Acestea sunt rare şi pot consta în reacţii de hipersensibilizare cutanată (alergie locală), cu urticarie, înroşirea pielii şi alte leziuni ale pielii. Dacă apar astfel de reacţii, opriţi tratamentul.

Interacțiunea cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Precauții suplimentare

• În timpul sarcinii sau al alǎptǎrii, Ben-Gay Greaseless se foloseşte numai la recomandarea medicului, mai ales dacă trebuie aplicat pe suprafeţe mari de piele.

• Ben-Gay Greaseless nu afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Lanolina poate provoca reacţii adverse cutanate locale (de exemplu, dermatită de contact).

• Dacă se foloseşte conform instrucţiunilor, nu este posibil să apară efecte nedorite. Dacă este înghiţit accidental, contactaţi imediat medicul sau cea mai apropriată unitate medicală.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Ben-Gay Extra Strength Sports Balm

Indicaţii terapeutice

Ben-Gay Extra Strength Sports Balm aparţine grupului de medicamente care administrate local ameliorează durerile de la nivelul articulaţiilor şi muşchilor. Acesta poate fi folosit înaintea efortului fizic, cu scopul obţinerii confortului fizic şi a relaxării musculaturii tensionate, precum şi după efort, cu scopul reducerii durerii produse de suprasolicitarea musculară.

Mod de utilizare

Ben-Gay Extra Strength Sports Balm se foloseşte doar prin aplicare locală (pe piele).

Se aplică deasupra zonei afectate în cantitate suficientă şi se masează. Crema este repede absorbită prin piele. A se repeta aplicarea la câteva ore (până la de 3-4 ori pe zi), după cum este necesar.

Se foloseşte doar pentru uz extern. Nu se foloseşte sub pansament ocluziv. Dacă apar iritaţii cutanate se întrerupe administrarea. Se evită contactul cu ochii, alte mucoase şi porţiunile de piele iritate. Dacă durerea persistă mai mult de 10 zile fără ameliorare, consultaţi medicul.

Compoziţie

Substanţele active sunt: salicilatul de metil şi mentolul. Un gram de cremă conţine 280 mg salicilat de metil şi 100 mg mentol.

Celelalte componente sunt: acid stearic, monostearat de gliceril, lanolină anhidră, trioleat de polioxi etilen 20 sorbitan (Tween), hidroxid de potasiu, tristearat de sorbitan (San 65), gumă Xantan, hidroxid de potasiu, apă purificată. Pǎstrați medicamentul la temperaturi sub 30 grade Celsius.Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii

Nu utilizaţi Ben-Gay Extra Strength Sports Balm:

-dacă sunteţi hipersensibil la salicilat de metil, mentol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului menţionat mai sus;

-pe răni deschise;

-pe zone cutanate iritate;

-la copii cu vârsta sub 12 ani

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Ben-Gay Extra Strength Sports Balm:

Nu aplicaţi crema în apropierea ochilor, mucoaselor sau porţiunilor cutanate iritate.

Nu aplicaţi pansamente ocluzive peste zona cu unguent.

Reacții adverse

Ca şi alte medicamente, Ben-Gay Extra Strength Sports Balm poate produce reacţii nedorite. Acestea sunt rare şi pot consta în reacţii de hipersensibilizare cutanată (alergie locală), cu urticarie, eritem cutanat şi alte leziuni cutanate. Dacă apar astfel de reacţii, trebuie întrerupt tratamentul.

Interacțiunea cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Precauții suplimentare

În timpul sarcinii sau al alǎptǎrii, Ben-Gay Extra Strength Sports Balm se foloseşte numai la recomandarea medicului, mai ales dacă trebuie aplicat pe suprafeţe mari cutanate.

Ben-Gay Extra Strength Sports Balm nu afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Lanolina poate provoca reacţii adverse cutanate locale (de exemplu, dermatită de contact).

Dacă se foloseşte conform instrucţiunilor, nu este posibil să apară efecte nedorite. Dacă este înghiţit accidental, contactaţi imediat medicul sau cea mai apropriată unitate medicală.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Bepanthen Plus, cremă

Indicaţii terapeutice

Bepanthen Plus, cremă conţine ca substanţe active dexpantenol şi clorhexidină. Dexpantenolul este transformat rapid de celulele dermice în acid pantotenic care are un rol important în formarea şi regenerarea pielii. Clorhexidina este un antiseptic eficace împotriva bacteriilor prezente pe toată suprafaţa pielii, împiedicând înmulţirea acestora.

Bepanthen Plus, cremă este utilizat pentru tratamentul leziunilor superficiale de orice tip care prezintă risc de infecţie: zgârieturi, tăieturi, fisuri, ragade, arsuri, ulcere cutanate, dermatite; leziunilor cronice cum sunt ulcere ale membrelor inferioare sau de decubit; pentru tratamentul infecţiilor cutanate cum sunt eczeme infectate secundar şi neurodermatite; ȋn tratamentul ragadelor mamelonare la femeile care alăptează; ȋn cazul unor intervenţii chirurgicale minore: plăgi chirurgicale şi leziuni.

Mod de utilizare

Crema se aplică în strat subţire, de una sau mai multe ori pe zi, prin masare uşoară, pe rănile curăţate sau pe zonele cutanate inflamate.

Tratamentul ragadelor mamelonare la mamele care alăptează: crema se aplică pe mameloane după fiecare alăptare şi toaletă locală.

Compoziţie:

Substanţa activă este dexpantenol şi diclorhidrat de clorhexidină. Celelalte componente sunt: DL pantolactonă, alcool cetilic, alcool stearilic, vaselină albă, parafină lichidă, lanolină, izopropil miristat, macrogol stearat 40, apă purificată.

Un gram cremă conţine dexpantenol 50 mg şi diclorhidrat de clorhexidină 5 mg. Crema este opacă, omogenă, de culoare slab galbenă, cu miros slab, "complet moale" şi uşor aplicabilă.

Nu păstrați crema la temperaturi peste 30ºC. Nu lǎsați produsul la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Bepanthen Plus dacă sunteţi alergic la dexpantenol sau la oricare dintre celelalte componente ale Bepanthen Plus și nu aplicați pe timpanul perforat.

Trebuie să vă prezentaţi la medic dacă simptomele dumneavoastră se înrăutăţesc sau nu se îmbunătăţesc după 5 zile de tratament cu Bepanthen Plus, cremă.

Bepanthen Plus, cremă nu trebuie utilizat în tratamentul iritaţiilor cutanate care nu prezintă

risc de infecţie (de exemplu eritemul solar). În caz de eritem solar se recomandă utilizarea cremei Bepanthen. Trebuie evitat contactul cu ochii şi mucoasele!

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Bepanthen Plus poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. În cazuri rare, pot să apară reacţii alergice cutanate şi senzaţie de arsură.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Clorhexidina este incompatibilă cu săpunurile şi alţi compuşi anionici. Datorită posibilităţii de interacţiune (antagonism sau inactivare), Bepanthen Plus nu trebuie utilizat concomitent cu alte antiseptice.

Precauții suplimentare:

• Bepanthen Plus, cremă poate fi utilizat în timpul sarcinii şi alăptării numai la recomandarea medicului.

• Bepanthen Plus, cremă nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Bepanthen Plus, cremă conţine alcool cetilic, alcool stearilic şi lanolină care pot determina reacţii adverse cutanate (de exemplu dermatită de contact).

• Dacǎ ați uitat sǎ aplicați Bepanthen Plus utilizați crema imediat ce vă amintiţi, apoi reveniţi la programul normal de aplicare. Nu aplicaţi o cantitate dublă pentru a compensa doza uitată.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Caduet, 10 mg/10 mg, comprimate filmate

Indicaţii terapeutice:

Caduet 10 mg/10 mg este indicat pentru prevenirea evenimentelor cardiovasculare (de exemplu, infarct miocardic) la pacienţii hipertensivi (pacienţi cu valori mari ale tensiunii arteriale) care prezintă factori suplimentari de risc cardiovascular, cum sunt fumatul, obezitatea, boli de inimă în familie sau diabet zaharat.

Mod de utilizare:

Luaţi întotdeauna Caduet 10 mg/10 mg exact aşa cum v-a recomandat medical.

Doza uzuală pentru începerea tratamentului este de un comprimat filmat de Caduet 5 mg/10 mg pe zi. Doza poate fi crescută la un comprimat filmat de Caduet 10 mg/10 mg pe zi.

Comprimatele trebuie înghiţite cu apă şi pot fi luate în orice moment al zilei, indiferent de orarul meselor. Urmaţi sfatul medicului privind regimul alimentar, mai ales cu restricţie la grăsimi, evitaţi fumatul şi faceţi zilnic exerciţii fizice.

Dacă aveţi impresia că efectul medicamentului este prea puternic sau prea slab, spuneţi medicului dumneavoastrǎ.

Compoziţie:

Substanţele active sunt amlodipină 10 mg şi atorvastatină 10 mg.

Celelalte componente sunt:

nucleu - carbonat de calciu, croscarmeloză sodică, celuloză microcristalină, amidon pregelatinizat, polisorbat 80,hidroxipropilceluloză,dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.;

film - Opadry II Blue 85F10919 (alcool polivinilic parţial hidrolizat, dioxid de titan (E 171), macrogol 3000, talc, lac indigo carmin aluminiu (E 132)).

Caduet 10 mg/10 mg este disponibil sub formă de comprimate filmate, de culoare albastră, ovale, gravate cu "Pfizer" pe o faţă şi cu codul "CDT 101" pe cealaltă faţă, ambalate în cutii conţinând 30 comprimate filmate.

Pǎstrați medicamentul la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original. Nu ȋ lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu luaţi CADUET 10 mg/10 mg:

Dacă sunteţi alergic la oricare component al acestui medicament: besilat de amlodipină sau alt medicament blocant al canalelor de calciu din categoria dihidropiridinelor; atorvastatină calcică sau alte medicamente din categoria statinelor sau la oricare dintre celelalte componente ale Caduet 10 mg/10 mg.

• Dacă suferiţi în prezent de boli de ficat sau aveţi o creştere persistentă a concentraţiilor enzimelor hepatice din sânge.

• Dacă sunteţi gravidă sau dacă alăptaţi.

• Dacă luaţi unul din următoarele medicamente: ketoconazol, itraconazol (utilizate pentru tratarea infecţiilor cu ciuperci), stiripentol (medicament antiepileptic), telitromicină (antibiotic).

• Dacă medicul dumneavoastră nu hotărăşte altfel, în general este nu este recomandată administrarea medicamentului în asociere cu : un alt medicament prescris pentru reducerea valorilor colesterolului (gemfibrozil), un fibrat sau cu dantrolen în perfuzie (pentru tratamentul unei afecţiuni grave denumită hipertermie malignă).

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Caduet 10 mg/10 mg:

• Dacă aveţi unul din următoarele simptome: dureri musculare, crampe musculare sau slăbiciune musculară, mai ales dacă acestea sunt însoţite de febră sau senzaţie de leşin. În astfel de situaţii, opriţi tratamentul cu Caduet 10 mg/10 mg şi adresaţi-vă imediat medicului.

• Dacă suferiţi de probleme cu rinichii, cu glanda tiroidă, aţi suferit de orice afecţiuni musculare în trecut sau dacă există afecţiuni musculare în familie, aţi suferit de probleme musculare în timpul tratamentului cu alte medicamente pentru scăderea colesterolului (de exemplu, "statine" sau "fibraţi"). Dacă vă aflaţi în oricare din aceste situaţii, medicul dumneavoastră vă va efectua analize de sânge, înaintea şi în timpul tratamentului cu Caduet 10 mg/10 mg.

• Dacă consumaţi cantităţi excesive de alcool etilic, sau dacă aţi suferit de boli de ficat.

• Dacă aveţi vârsta peste 70 ani.

Înainte de iniţierea tratamentului vi se vor efectua analize privitoare la funcţia ficatului şi acestea vor fi repetate periodic pe parcursul tratamentului.

Caduet 5 mg/10 mg nu este recomandat copiilor şi adolescenţilor.

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Caduet 10 mg/10 mg poate produce reacţii adverse.

Frecvente: insomnie (dificultate de a adormi), dureri de cap, somnolenţă, ameţeli, diminuarea sensibilităţii la nivelul pielii, senzaţie de amorţeală sau înţepătură în degetele de la mâini şi picioare, palpitaţii, înroşirea bruscă a feţei, greaţă, dureri abdominale, indigestie, diaree, constipaţie, balonare, reacţii alergice, erupţii sau mâncărime la nivelul pielii, dureri musculare, dureri de spate, dureri articulare, oboseală, edem (umflarea gleznelor), dureri în piept;

Mai puţin frecvente: reducerea numărului de trombocite din sânge (trombocitopenie), scăderea poftei de mâncare, creşterea sau scăderea „zahărului din sânge", tulburări ale dispoziţiei, tremurături, senzaţie de gust neobişnuit, tulburări ale nervilor de la nivelul mâinilor sau picioarelor, pierderea memoriei, tulburări de vedere, senzaţie de zgomote în urechi sau în cap, hipotensiune arterială, dificultăţi de respiraţie, strănut, vărsături, uscăciunea gurii, căderea părului, învineţirea sau apariţia de pete mici pe piele, modificarea culorii pielii, transpiraţii excesive, apariţia de blânde (urticarie), crampe musculare, tulburări urinare, impotenţă, creşterea dimensiunii sânilor la bărbaţi, stare generală de rău, creşterea sau scăderea în greutate;

Rare sau foarte rare: scăderea numărului de globule albe din sânge, hipertonie (rigiditate sau tensiune musculară), bătăi neregulate ale inimii, infarct miocardic (atac de cord), inflamaţia vaselor mici de sânge, tuse, gastrită, (inflamaţia stomacului), umflarea gingiilor, tulburări hepatice (hepatită, icter, creşterea concentraţiei de enzime hepatice în sânge) sau tulburări pancreatice, reacţii severe la nivelul pielii de origine alergică, roşeaţa pielii, erupţii buloase, descuamare, care se pot extinde repede pe toată suprafaţa corpului, inflamaţii musculare, dureri sau crampe musculare intense care foarte rar pot duce la rabdomioliză (distrugerea celulelor musculare).

Dacă suferiţi de slăbiciune musculară, tensiune musculară, sensibilitate sau dureri musculare, adresaţi-va imediat medicului dumneavoastră, deoarece în rare cazuri aceste probleme musculare pot fi grave.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Unele medicamente pot interacţiona cu Caduet 10 mg/10 mg:

• Unele antibiotice, de exemplu, rifampicina sau "antiobioticele macrolide" cum sunt eritromicina, claritromicina, telitromicina, sau unele medicamente utilizate pentru tratarea infecţiilor cu fungi (ciuperci), de exemplu, ketoconazolul, itraconazolul.

• Medicamente pentru reglarea concentraţiei de colesterol: fibraţi (de exemplu: gemfibrozil), niacină, colestiramină sau colestipol.

• Medicamente pentru reglarea ritmului cardiac (de exemplu: digoxina).

• Medicamente anticonvulsivante (de exemplu: carbamazepina, fenobarbitalul, fenitoina, fosfenitoina, primidona).

• Medicamente utilizate pentru influenţarea sistemului imunitar (de exemplu: ciclosporina).

• Inhibitori de proteaze utilizate în tratamentul infecţiilor cu HIV.

• Warfarină (medicament utilizat pentru a împiedica formarea chegurilor de sânge în interiorul vaselor).

• Antiacide (pentru tratarea indigestiei).

• Nefazodonă (medicament pentru tratarea depresiei).

Precauții suplimentare:

• Comprimatele de Caduet 10 mg/10 mg pot fi luate în orice moment al zilei, odată cu mesele sau în afara acestora. Nu luaţi comprimatele cu o cantitate mare de suc de grepfruit (peste 1,2 litri pe zi pe parcursul a 5 zile), deoarece acest suc conţine anumite substanţe naturale care pot duce la creşterea concentraţiei uneia dintre substanţele active ale acestui medicament.

• Nu trebuie să utilizați medicamentul dacă sunteţi gravidă, dacă bănuiţi că sunteţi sau dacă intenţionaţi să rămâneţi gravid. Nu trebuie să luaţi Caduet 10 mg/10 mg în perioada de alăptare.

• În timpul tratamentului este posibilă apariţia ameţelilor, fapt care trebuie avut în vedere dacă conduceţi vehicule sau folosiţi utilaje.

• Dacă luaţi prea multe comprimate de Caduet 10 mg/10 mg, cea mai posibilă reacţie adversă este hipotensiunea arterială (scăderea tensiunii arteriale). Adresaţi-vă imediat medicului sau farmacistului. Dacă nu puteţi, adresaţi-vă celei mai apropiate unităţi spitaliceşti. Luaţi cu dumneavoastră comprimatele rămase, ambalajul şi prospectul medicamentului, pentru ca personalul medical să identifice uşor medicamentul pe care l-aţi luat.

• Dacă uitaţi să luaţi o doză, nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Continuaţi tratamentul aşa cum v-a fost recomandat.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

CAL-C-VITA® Comprimate efervescente

Indicaţii terapeutice:

Medicamentul este utilizat pentru acoperirea necesităţilor nutriţionale în perioadele de creştere şi dezvoltare, în timpul bolilor şi convalescenţei, la vârstnici, în perioadele de efort psihic şi fizic, în perioadele cu susceptibilitate crescută la răceli; pentru creşterea rezistenţei la infecţii; în cazurile de oboseală fizică rapidă; pentru favorizarea vindecării rănilor şi fracturilor; prevenirea deficitului de vitamine şi calciu şi a osteoporozei.

Mod de utilizare:

Un comprimat efervescent Cal-C-Vita zilnic (sau la recomandarea medicului). Prin dizolvarea într-un pahar cu apă a comprimatului efervescent se obţine o băutură cu gust plăcut. În cazul în care consideraţi că efectul este prea slab sau, din contra, prea puternic, spuneţi medicului dumneavoastră acest lucru.

Compoziţie:

Un comprimat efervescent conţine acid ascorbic (vitamina C) 1000 mg, calciu 250 mg sub formă de carbonat de calciu 625 mg, clorhidrat de piridoxină (vitamina B6) 15 mg, colecalciferol (vitamina D3) 300 UI sub formă de colecalciferol concentrat 3 mg şi excipienţi: Acid citric anhidru, zahăr, hidrogenocarbonat de sodiu, clorură de sodiu, aromă de portocale PERMASEAL 60304-31, aromă de mandarine PERMASEAL 84279-B, aspartam, β-caroten 1% CWS (E 160a), betanină (E 162), polividonă K 30, esteri ai acizilor graşi cu zahărul.

Contraindicaţii:

Nu utilizați produsul:

• dacă sunteţi hipersensibil la oricare dintre componenţii produsului.

• dacă aveţi afecţiuni renale, pietre la rinichi sau dacă medicul dumneavoastră v-a diagnosticat cu nivel crescut de calciu în sânge sau urină sau hipervitaminoză D (exces de vitamină D).

Precauții:

• Cal-C-Vita nu trebuie administrat perioade îndelungate şi în doze mai mari decât cele recomandate Spuneţi medicului dumneavoastră dacǎ aveţi orice altă afecţiune; dacǎ suferiti de alergie de oricare tip; dacǎ utilizaţi orice alte medicamente (incluzând medicamente care se eliberează fără prescripţie medicală).

• Un comprimat efervescent Cal-C-Vita conţine 227 mg sodiu. Prin urmare, nu se recomandă persoanelor cu dietă hiposodată.

• La diabetici, vitamina C poate influenţa dozarea glucozei urinare, deşi glicemia sanguină nu este afectată. Prin urmare, administrarea vitaminei C trebuie întreruptă cu câteva zile înainte de efectuarea acestor analize. Un comprimat efervescent conţine 429,7 mg zahăr.

Reacții adverse:

La dozele recomandate apariţia reacţiilor adverse este puţin probabilă, chiar şi în cazul utilizării pe termen lung.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Spuneți medicului dumneavoastrǎ dacǎ utilizați sau ați utilizat alte medicamente cu sau fǎrǎ prescripție medicalǎ.

Precauții suplimentare:

• Administrarea Cal-C-Vita în timpul sarcinii poate fi benefică. Până în prezent nu există date privind riscul administrării în timpul sarcinii şi pare puţin probabil că ar putea exista un pericol pentru făt. De asemena, Cal-C-Vita poate fi utilizat în timpul alăptării.

• Cal-C-Vita nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Dozele mari şi administrarea pentru perioade îndelungate pot determina hipervitaminoză D.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Calgel gel gingival

Indicaţii terapeutice:

Utilizarea Calgel este indicată în perioada de erupţie dentară. Calgel ameliorează durerea asociată erupţiei dentare. De asemenea, acesta posedă uşoare proprietăţi antiseptice.

Mod de utilizare:

Aplicaţi pe vârful unui deget curat o cantitate mică de gel (cu o lungime de aproximativ 7,5 mm), cu care masaţi uşor zona afectată a gingiilor copilului.

Dacă este necesar, administrarea poate fi repetată după un interval de 20 minute, de maximum 6 ori pe zi.

Compoziţie:

100 g gel gingival conţin clorhidrat de lidocaină 0,33 g şi clorură de cetilpiridină 0,10 g şi excipienţi: sorbitol soluţie 70% (necristalizat), xilitol, etanol 96%, glicerol, hidroxietilceluloză 5000 cP, ulei de ricin hidrogenat - PEG 40, Laureth 9, macrogol 300, zaharină sodică, levomentol, aromă Herbal, caramel (E 150), apă purificată. Păstrați produsul la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lasați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Hipersensibilitate la oricare dintre componenţii medicamentului.

Reacții adverse:

În cazul respectării recomandărilor de utilizare nu este de aşteptat să apară reacţii adverse. Totuşi, au fost raportate cazuri foarte rare de hipersensibilitate la clorhidratul de lidocaină la adulţi şi copii cu vârste peste 12 ani în urma injectării locale. În aceste cazuri reacţiile de hipersensibilitate s-au manifestat sub formă de edeme locale şi dispnee uşoară sau erupţii cutanate generalizate.

Datele din literatura de specialitate au indicat că muşeţelul, un component minor ale aromatizantului din compoziţia Calgel, determină reacţii alergice. Reacţiile de hipersensibilitate determinate de muşeţel se manifestă sub formă de dispnee la persoanele cu atopie. La unele persoane care consumă infuzii din amestecuri de plante ce conţin muşeţel au fost raportate reacţii anafilactice (manifestări de astm bronşic). La persoanele sensibilizate testele cutanate efectuate cu produse ce conţin muşeţel pot avea rezultate pozitive.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Nu se cunosc.

Precauții suplimentare:

• Nu trebuie depăşită doza recomandată. Dacă simptomele persistă sau se agravează, dacă apar reacţii adverse sau se produce supradozajul, trebuie întreruptă administrarea medicamentului şi trebuie efectuat un control medical.

• Calgel poate fi administrat la copiii cu vârste peste 3 luni.

• Teoretic, în urma utilizării în exces a Calgel poate fi determinată suprimarea sensibilităţii faringiene ceea ce poate afecta deglutiţia. Acest efect a fost raportat la un adult care a efectuat gargară şi a înghiţit 5 ml soluţie de clorhidrat de lidocaină 2% (cantitate echivalentă cu 100 mg lidocaină). Totuşi, ţinând seama de raportul între suprafaţa corporală şi suprafaţa zonei faringiene, în cazul unui copil cu vârsta de 3 luni, această doză ar fi echivalentă cu o doza de 5,4 g Calgel. Este foarte puţin probabil, chiar în cazul utilizării greşite sau în exces a Calgel, să fie atinse valorile concentraţiilor plasmatice ale substanţelor active la care apar efecte toxice cu relevanţă clinică.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Carbamazepina, 200 mg, comprimate

Indicații terapeutice:

Bactacin este utilizat la adulţi şi adolescenţi pentru tratamentul infecţiilor bacteriene, precum cele care afectează tractul respirator inferior (plămâni), tractul urinar (rinichi şi vezică urinară), abdomenul, pielea sau sângele.

Bactacin poate fi utilizat pentru tratamentul infecţiilor bacteriene la pacienţi cu număr scăzut de globule albe în sânge (rezistenţă scăzută la infecţii).

Bactacin este administrat la copii cu vârsta cuprinsă între 2-12 ani pentru tratamentul infecţiilor abdominale, cum sunt apendicita sau peritonita (infecţia lichidului şi mucoasei organelor abdominale) și infecții ale vezicii biliare. Bactacin poate fi utilizat pentru tratamentul infecţiilor bacteriene la pacienţi cu număr scăzut de globule albe în sânge (rezistenţă scăzută la infecţii).

În anumite infecţii grave, medicul poate considera necesară administrarea Bactacin în asociere cu alte antibiotice.

Mod de utilizare:

Medicul administrezǎ acest medicament intravenos, iar doza potrivitǎ depinde de afecțiunea pentru care este utilizat.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste

Doza uzuală este de 4 g/0,5 g piperacilină/tazobactam, administrată întravenos la intervale de 6-8 ore.

Copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani

Doza uzuală pentru copii cu infecţii abdominale este de 100 mg / 12,5 mg pe kg greutate corporală piperacilină / tazobactam, administrată la interval de 8 ore intravenos.

Doza uzuală pentru copii cu număr scăzut de globule albe este de 80 mg / 10 mg pe kg de greutate corporală piperacilină / tazobactam, administrată la interval de 6 ore intravenos.

Medicul va calcula doza în funcţie de greutatea copilului, dar doza zilnică nu va depăşi 4 g/0,5 g de Bactacin.

Bactacin se administreazǎ până la dispariţia completă a semnelor infecţiei (5 până la 14 zile).

Compoziție:

Substanţele active sunt piperacilina şi tazobactamul iar fiecare flacon conţine piperacilină (sub formă de sare sodică) 2 g şi tazobactam 0,25 g (sub formă de sare sodică). Medicamentul nu conţine alte componente.

Bactacin 2 g/0,25 g este o pulbere de culoare albă până la aproape albă furnizată într-un flacon. Medicamentul este disponibil ȋn cutii cu 1, 5, 6, 10, 12, 50, 100 de flacoane.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe flacon sau cutie, și se pastreazǎ la temperaturi de peste 25 de grade Celsius. Nu lasați produsul la ȋndemȃna copiilor!

Bactacin nu afectezǎ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Contraindicații:

Nu utilizaţi Bactacin :

• Dacă sunteţi alergic la piperacilină sau tazobactam sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament.

• Dacă sunteţi alergic la antibiotice cunoscute sub denumirea de peniciline, cefalosporine sau inhibitori de beta-lactamază, deoarece puteţi fi alergic la Bactacin.

Este nevoi de precauție ȋn cazul ȋn care:

• Aveţi alergii. Dacă aveţi mai multe alergii, asiguraţi-vă că aţi spus acest lucru medicului, înainte de a vi se administra acest medicament.

• Dacă aţi avut diaree înaintea tratamentului sau dacă apare diaree în timpul sau după tratament.. Nu luaţi niciun medicament pentru tratamentul diareii fără să discutaţi mai întâi cu medicul dumneavoastră.

• Dacă aveţi valori scăzute ale potasiului în sânge. Este posibil ca medicul să dorească să verifice cum funcţionează rinichii dumneavoastră înainte să luaţi acest medicament şi să efectueze periodic unele analize de sânge în timpul tratamentului.

• Dacă aveţi o afecţiune a rinichilor sau ficatului sau dacă efectuaţi şedinţe de hemodializă.

• Dacă luaţi anumite medicamente (numite anticoagulante) pentru evitarea coagulării în exces a sângelui dacă apar convulsii în timpul tratamentului.

• Dacă credeţi că a apărut o infecţie nouă sau infecţia veche s-a agravat. În acest caz, trebuie să vǎ aderesaqi imedediat medicului.

• Asocierea piperacilină/tazobactam nu este recomandată pentru utilizare la copii cu vârsta sub 2 ani datorită datelor insuficiente cu privire la siguranţă şi eficacitate.

Reacții adverse:

Precum toate medicamentele și Bactacin 2 g/0,25 g pulbere pentru soluţie perfuzabilă poate provoca reacţii adverse, cu toate că acestea nu apar la toate persoanele.

Reacţiile adverse grave la Bactacin sunt:

• umflarea feţei, buzelor, limbii sau altor părţi ale corpului;

• scurtarea respiraţiei, respiraţie şuierătoare sau dificultăţi de respiraţie;

• erupţie tranzitorie severă pe piele, mâncărime sau urticarie pe piele;

• colorarea în galben a ochilor sau pielii;

• distrugerea celulelor din sânge (semnele includ: senzaţie de lipsă de aer când nu vă aşteptaţi la acest lucru, urină de culoare roşie sau brună, sângerări din nas şi vânătăi);

Reacţii adverse frecvente:

• diaree, vărsături, greaţă;

• erupţii trecătoare pe piele;

Reacţii adverse mai puţin frecvente:

• aftă;

• scădere (anormală) a numărului de globule albe (leucopenie, neutropenie) şi plachete (trombocitopenie) în sânge;

• reacţii alergice;

• durere de cap, insomnie;

• tensiune arterială scăzută, inflamaţie a venelor (sensibilitate sau înroşire a zonei afectate);

• icter;

• creşterea concentraţiilor anumitor enzime în sânge (creşterea concentraţieir alanin aminotransferazei, creşterea concentraţiilor aspartat aminotransferazei);

• mâncărime, erupţie urticariană;

• creşterea concentraţiei produşilor de metabolism muscular în sânge (creşterea concentraţiei de creatină în sânge);

• febră, reacţie la locul injectării;

• infecţii fungice (suprainfecţie cu Candida);

Reacţii adverse rare:

• scăderea (anormală) a globulelor roşii din sânge sau a pigmentului sanguin sau a hemoglobinei, scăderea (anormală) a globulelor roşii din sânge datorită distrugerii premature (anemie hemolitică), vânătăi cu aspect de mici puncte (purpură), sângerare din nas (epistaxis) şi prelungirea timpului de sângerare, creşterea (anormală) a unui anumit tip de globule albe în sânge;

• reacţie alergică severă (reacţie anafilactoidă, incluzând şoc);

• înroşirea pielii;

• colită pseudomembranoasă, durere abdominală;

• inflamaţia ficatului (hepatită), creşterea produşilor de degradare a pigmenţilor din sânge (bilirubină), creşterea concentraţiei anumitor enzime în sânge (creşterea concentraţiei fosfatazei alcaline, creşterea concentraţiei gamma-glutamiltransferazei);

• reacţii pe piele manifestate cu înroşire şi formare de leziuni pe piele (exantem, eritem multiform), reacţii pe pielii cu formare de vezicule (dermatită buloasă);

• durere ale articulaţiilor şi muşchilor;

• funcţii scăzute ale rinichilor şi probleme cu rinichii;

• frisoane sau rigiditate;

Reacţii adverse foarte rare:

• scăderea severă a globulelor albe granulare din sânge (agranulocitoză), scăderea severă a numărului de globule roşii, globule albe şi plachete sanguine (pancitopenie);

• timp prelungit de formare a cheagului sanguin (timp prelungit de tromboplastină parţial activată, timp de protrombină prelungit), valori anormale ale analizelor de laborator (test Coombs direct pozitiv), creşterea numărului de trombocite (trombocitemie);.

• scăderea concentraţiei potasiului în sânge (hipokaliemie), scăderea concentraţiei de zahăr (glucoză) în sânge, scăderea concentraţiei albuminei (o proteină din sânge), scăderea concentraţiei proteinelor totale din sânge;

• desprinderea stratului superfial al pielii la nivelul întregului corp (necroliză epidermică toxică), reacţii alergice grave pe tot corpul manifestate cu erupţii pe piele şi la nivelul mucoaselor şi diverse erupţii pe piele (sindrom Stevens-Johnson);

• creşterea concentraţiei azotului ureic în sânge;

Tratamentul cu piperacilină a fost asociat cu o frecvenţă crescută a febrei şi erupţiilor trecătoare pe piele la pacienţii cu fibroză cistică.

Interacțiunea cu alte medicamente

Unele medicamente pot interacţiona cu piperacilina şi tazobactamul, motiv pentru care trebuie sa comunicați medicului dumneavoastrǎ ce alte medicamente cu sau fǎrǎ prescriepție medicalǎ ați mai utilizat. Acestea sunt:

• Medicamente pentru tratamentul gutei (probenecid). Acestea pot creşte timpul necesar eliminării piperacilinei şi tazobactamului din organism.

• Medicamente care diluează („subţiază") sângele sau care sunt utilizate pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge (de exemplu heparină, warfarină sau acid acetilsalicilic).

• Medicamente utilizate pentru relaxarea muşchilor în timpul intervenţiilor chirurgicale. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă urmează să vi se efectueze anestezie generală.

• Metotrexat (un medicament utilizat pentru tratamentul cancerului, artritei sau psoriazisului). Piperacilina şi tazobactamul pot creşte timpul necesar eliminării metotrexatului din organism.

• Medicamente care reduc nivelul de potasiu din sânge (de exemplu comprimate care cresc cantitatea de urină eliminată sau unele medicamente pentru tratamentul cancerului).

• Medicamente care conţin alte antibiotice (tobramicina sau gentamicina). Spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor.

Precauții speciale:

Bactacin influențeazǎ rezultatul analizelor de sȃnge sau de urinǎ de aceea trebuie sǎ comunicați medicului acest aspect, mai ales dacǎ vi se ia o probă de sânge sau de urină.

Ȋn cazul femeilor gravide sau care alǎpteazǎ medical este cel care va decide dacǎ medicamentul poate fi folosit sau nu. De reqinut este faptul cǎ piperacilina şi tazobactamul pot ajunge la copil în uter sau prin laptele uman.

Bactacin 2 g/0,25 g conţine sodiu 4,7 mmol (108 mg), de aceea acest lucru trebuie avut ȋn vedere atunci cȃnd urmaţi o dietă cu restricţie de sodiu.

Ȋn cazul pacienţilor cu probleme de rinichi poate fi necesar ca medical să reducă doza de Bactacin sau frecvenţa cu care se administrează acesta. Este posibil, de asemenea, ca medicul să dorească să efectueze analize de sânge, pentru a se asigura că tratamentul este administrat în doza corectă, în special dacă trebuie să luaţi acest medicament mai mult timp.

Deoarece Bactacin va fi administrat de către un medic este puţin probabil să vi se administreze o doză greşită. Cu toate acestea, dacă prezentaţi reacţii adverse adresați-vǎ urgent medicului dumneavoastrǎ. De asemenea, ȋn caul ȋn care a fost omisǎ o dozǎ, comunicați acest lucru medicului sau personalului medical

Informaţii destinate personalului medical

Bactacin va fi administrat prin perfuzie intravenoasă. Fiecare flacon trebuie reconstituit cu volumul de solvent potrivit, utilizând unul dintre solvenţii compatibili pentru reconstituire. Se roteşte flaconul până când pulberea este dizolvată. Când rotirea este constantă, reconstituirea se produce, de regulă, în decurs de 5-10 minute

La un flacon de 2 g / 0,25 g (2 g piperacilină şi 0,25 g tazobactam, volumul de solvent care trebuie adăugat în flacon va fi de 10 ml, ȋn timp ce la un flacon de 4 g / 0,5 g (4 g piperacilină şi 0,5 g tazobactam) , volumul de solvent care trebuie adăugat în flacon va fi de 20 ml.

Solvenţi compatibili pentru reconstituire:

- soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9% (9 mg/ml)

- apă pentru preparate injectabile sterilă (1)

- glucoză 5%

Volumul maxim recomandat de apă pentru preparate injectabile sterilă este de 50 ml pentru o doză.

Soluţiile reconstituite trebuie extrase din flacon cu ajutorul unei seringi. Când reconstituirea se efectuează conform instrucţiunilor, conţinutul flaconului extras cu ajutorul seringii va furniza cantitatea de piperacilină şi tazobactam specificată pe etichetă.

Soluţiile reconstituite pot fi diluate suplimentar până la volumul dorit (de exemplu 50 ml până la 150 ml) cu unul din următorii solvenţi compatibili:

- soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9% (9 mg/ml)

- glucoză 5%

- dextran 6% în clorură de sodiu 0,9%

Rețineți:

• Dacǎ Bactacin este utilizat concomitent cu un alt antibiotic, medicamentele trebuie administrate separat. Amestecarea in vitro a antibioticelor beta-lactamice cu aminoglicozide poate determina inactivarea substanţială a aminoglicozidelor.

• Bactacin nu trebuie amestecat cu alte medicamente în seringă sau în flaconul de perfuzie, deoarece nu s-a stabilit compatibilitatea.

• Piperacilina/tazobactam pulbere pentru soluţie perfuzabilă trebuie administrată prin intermediul unui set de perfuzie separat de orice alte medicamente cu excepţia cazului în care compatibilitatea este dovedită.

• Datorită instabilităţii chimice, Bactacin nu trebuie utilizat cu soluţii care conţin numai bicarbonat de sodiu.

• Soluţia Ringer lactat (soluţia Hartmann) nu este compatibilă cu piperacilina/tazobactam pulbere pentru soluţie perfuzabilă.

• Bactacin nu trebuie adăugat la produse din sânge sau hidrolizate de albumină.

Sursa : Agenția Naționalǎ a Medicamentului

 

Carbamazepina, 200 mg, comprimate

Indicații terapeutice:

Carbamazepina face parte din categoria antiepilepticelor si a derivaţilor de carboxamidă. Medicamentul este indicat ȋn tratamentul epilepsiei:

• convulsii parţiale simple (convulsii focale), convulsii parţiale complexe (convulsii psihomotorii) cu sau fără generalizare secundară;

• convulsii generalizate tonico-clonice (epilepsie grand mal);

Carbamazepina nu este eficace în crizele akinetice (petit mal) şi convulsiile mioclonice. Mai mult unele evidenţe sugerează o exacerbare a convulsiilor ce poate surveni la pacienţii cu absenţe atipice.

Medicamentul mai este utilizat ȋn tratamentul nevralgiei de trigemen (idiopatică sau din scleroza multiplă); ȋn tratamentul nevralgiei de glosofaringian; ȋn tratamentul neuropatiei diabetice; ȋn prevenirea convulsiilor în sindromul de sevraj alcoolic; ȋn profilaxia tulburărilor maniaco-depresive la pacienţii care nu răspund la terapia cu litiu.

Mod de utilizare:

Epilepsie:

Tratamentul se începe gradat, adaptat individual, cu o doză iniţială mică, unică, în funcţie de tipul şi severitatea tabloului clinic. După aceea, doza este crescută lent până la doza de întreţinere cea mai eficientă, pentru a evita apariţia reacţiilor adverse asupra SNC, cum sunt ameţelile şi letargia.

Din cauza fenomenului de autoinducţie enzimatică, este necesară ajustarea periodică a dozelor.

Dacă medicul nu prescrie altfel, se recomandă următoarea dozare:

Adulţi:

Doza iniţială recomandată este de 100 - 200 mg/zi, administrată în 1-2 ori pe zi adicǎ 1-2 comprimate de Carbamazepinǎ 200 mg, care se măreşte treptat până la o doză zilnică de întreţinere de 800 -1200 mg/zi 4-6 comprimate , administrate în 3-4 prize .

În unele cazuri, doze de 1600 mg/zi sau chiar 2000 mg/zi pot fi necesare. În cazul asocierii medicamentului cu alte anti-epileptice existente în tratamentul unui pacient cu epilepsie, doza de Carbamazepina 200 mg se creşte treptat în timp ce medicaţia concomitentă se menţine sau se ajustează în mod corespunzător, fiind utilă determinarea concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei.

Copii:

In cazul copiilor până la 5 ani, doza iniţială este de 10 mg/kg/zi, administrată în 3-4 prize, apoi se creşte treptat cu până la 100 mg pe zi, săptămânal, pȃna se ajunge la o doză de întreţinere este de 200-400 mg pe zi, administrată în 3-4 prize. Sub 1 ani nu se va depăşi doza de 200 mg pe zi.

Copii între 6 şi 15 ani: doza iniţială este de 200 mg în prima zi, în 2-4 prize, după care se măreşte cu până la 100 mg pe zi, săptămânal; Doza de întreţinere este de 400-800 mg pe zi şi nu trebuie să depăşească 1 g pe zi.

Se recomandă pe cât posibil monoterapia antiepileptică.

La vârstnici:

Este necesară ajustarea dozelor, datorită potenţialelor interacţiuni medicamentoase, schema terapeutică fiind atent selectată la această grupă de vârstă.

Alte afecțiuni:

Nevralgia de trigemen, nevralgia de glosofaringian:

Se începe cu o doză iniţială recomandată de 200-400 mg carbamazepină respectiv 1-2 comprimate administrate în 1-2 prize. Doza poate fi crescută până la 600-800 mg carbamazepină adicǎ 3-4 comprimate, administrate în 3-4 prize, până la dispariţia durerii, apoi doza va fi redusă treptat.

La pacienţii vârstnici şi la cei sensibili este suficientă o doză iniţială de 100 mg carbamazepină de 2 ori pe zi (un comprimat pe zi).

Neuropatia diabetică:

Doza medie zilnică este de 600 mg carbamazepină (200 mg carbamazepină dimineaţa şi 400 mg seara), în cazuri excepţionale poate fi mai mare de 1200 mg, administrată în 3 prize.

Prevenirea crizelor la pacienţii cu sindrom de sevraj din dezalcoolizare:

Doza medie zilnică este de 600 mg carbamazepină în 2 prize (200 mg dimineaţa şi 400 mg seara). În cazuri severe, doza poate fi mărită în primele zile până la 1200 mg carbamazepină. Asocierea medicamentului cu agenţi sedativi/hipnotici nu este recomandată.

Totuşi, în funcţie de nevoia pacientului, Carbamazepina 200 mg poate fi asociatǎ cu alte medicamente folosite în tratamentul sindromului de sevraj alcoolic. Este necesară o monitorizare clinică atentă, datorită riscului crescut de apariţie a reacţiilor advese. Concentraţiile plasmatice de carbamazepină trebuie să fie verificate în mod regulat. Având în vedere posibilele reacţii adverse la nivelul sistemului nervos central şi vegetativ, este recomandată monitorizarea clinică atentă.

Profilaxia tulburărilor maniaco-depresive la pacienţii care nu răspund la terapia cu litiu:

Doza iniţială este de 400 mg zilnic, divizată în mai multe prize, crescând treptat până la controlul adecvat al simptomatologiei sau până la atingerea unei doze totale de 1600 mg/zi, administrată în mai multe prize. Doza uzuală de întreţinere este de 400-600 mg carbamazepină/zi, administrată în 1-2 prize.

La pacienţii cu afecţiuni hepatice, renale, cardiovasculare severe:

Este necesară reducerea dozelor. La pacienţii cu boli severe cardiovasculare, hepatice sau renale şi la pacienţii în vârstă se recomandă o doză mai scăzută.

Administrarea medicamentului:

Comprimatele se administrează oral, indiferent de orarul meselor, cu o cantitate suficientă de lichid. Durata tratamentului depinde de indicaţia şi de reacţia de răspuns individuală a pacientului, este diferită de la caz la caz şi este stabilită de către medicul terapeut.

Administrarea medicamentului nu trebuie să fie oprită de către pacient din proprie iniţiativă, mai ales ca ȋntreruperea tratamentului se face treptat, prin scăderea gradată a dozei, numai la indicaţia medicului. Tratamentul antiepileptic este un tratament de lungă durată.

În tratamentul nevralgiei şi a crizelor dureroase din neuropatia diabetică s-a dovedit eficace administrarea unei doze de întreţinere, doar până la dispariţia durerii timp de câteva săptămâni. Doza trebuie apoi redusă treptat, cu atenţie pentru a ne asigura că o remisiune spontană nu a apărut între timp. Dacă durerea reapare, trebuie continuat cu doza de întreţinere iniţială.

În tratamentul sindromului de sevraj din dezalcoolizare, tratamentul poate fi oprit după 7-10 zile prin reducerea treptată a dozei.

Profilaxia tulburărilor maniaco-depresive este un tratament de lungă durată. Ori de câte ori este posibil, înainte de a decide începerea tratamentului, pacienţii de origine Thai şi chineză Han trebuie testaţi în vederea depistării HLA-B* 1502, deoarece prezenţa acestei alele este un indicator de risc crescut de apariţie a sindromului Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizării carbamazepinei.

Compoziție:

Un comprimat conţine carbamazepină 200 mg şi excipienţi: amidon de porumb, celuloză microcristalină, talc, amidon glicolat de sodiu, povidonă K 30, stearat de magneziu. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe flacon sau cutie, și se pastreazǎ la temperaturi sub 25 de grade Celsius. Nu lasați produsul la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicații:

Medicamentul este contraindicat ȋn cazul pacienților care au:

• Hipersensibilitate la carbamazepină, alte medicamente cu structură asemănătoare (de exemplu antidepresivele triciclice) sau la oricare dintre excipienţii medicamentului;

• Bloc atrioventricular;

• mielosupresie în antecedente;

• Porfirie intermitentă acută în antecedente;

• Crizele akinetice epileptice (petit mal);

• Utilizeazǎ inhibitori de monaoaminoxidază (IMAO) înainte de administrarea de Carbamazepina 200 mg; tratamentul IMAO trebuie întrerupt cu cel puţin două săptămâni înainte.

Reacții adverse:

La administrarea carbamazepinei în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este mai scăzut decât la administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie combinată).

Majoritatea reacţiilor adverse apar în funcţie de doză, în special la iniţierea tratamentului şi sunt tranzitorii, dispărând spontan după câteva zile sau după reducerea dozei. În mod particular la începutul tratamentului sau în cazul administrării unei doze iniţiale crescute, precum şi în cazul administrării la vârstnici anumite reacţii adverse apar mai frecvent, cum sunt reacţiile adverse asupra sistemului nervos central (ameţeli, cefalee, ataxie, somnolenţă, fatigabilitate, diplopie), tuburări gastro-intestinale (greaţă, vărsături) precum şi reacţiile alergice. De aceea, se recomandă ca dozele să fie ajustate şi individualizate.

Au fost raportate următoarele reacţii adverse:

Tulburări ale sistemului nervos central:

Foarte frecvente (la mai mult de un un pacient din 10) : ameţeli, ataxie, somnolenţă, fatigabilitate;

Frecvente (la mai mult de un pacient din 100 dar mai puţin de un pacient din 10) :

- cefalee; la pacienţii vârstnici confuzie şi nelinişte (agitaţie), diplopie, tulburări de acomodare (vedere înceţoşată);

Mai puţin frecvente :

- mişcări anormale involuntare cum ar fi tremor, flaping tremor, distonie, ticuri;

Rare :

- tulburări diskinetice cum ar fi diskinezie oro-facială şi coreoatetoză (mişcări involuntare în aria orofacială, cum ar fi grimasele), tulburări oculomotorii, tulburări de vorbire (disartrie sau vorbire încetinită), nevrite periferice, parestezii, slăbiciune musculară şi simptome paretice;

- sindrom neuroleptic malign, în special în asociere cu neuroleptice.

Foarte rare și izolate :

- au fost raportate tulburări de vorbire, parestezie, miastenie, polineuropatie, ca şi pareze ale membrelor inferioare şi disgeuzie

Există dovezi că administrarea de carbamazepină agravează simptomele în scleroza multiplă.

În timpul tratamentului cu carbamazepină s-au raportat cazuri de meningite aseptice.

Ca şi în cazul administrării altor antiepileptice, frecvenţa crizelor poate creşte sub tratamentul cu carbamazepină; în cazuri particulare poate să apară pierderea de scurtă durată a conştienţei (crize akinetice), la iniţierea terapiei sau la creşterea dozei.

Tulburări psihiatrice

Rare:

- halucinaţii (vizuale sau acustice), depresie, lipsa energiei şi a motivaţiei, oboseală, comportament agresiv, agitaţie, confuzie ;

Foarte rare:

- activarea psihozelor latente.

Cu frecvenţă necunoscută: ideaţie suicidară şi comportament suicidar.

Tulburări cutanate şi a ţesutului subcutanate:

Foarte frecvente : reacţii alergice cutanate, cu sau fără febră, urticarie, care pot fi severe;

Mai puţin frecvente : dermatită exfoliativă, eritrodermie, sindrom Lyell, , şi lupus eritematos diseminat.

Rare : sindrom asemănător lupusului eritematos, prurit;

Foarte rare : sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermică toxică, fotosensibilitate, eritem multiform şi nodos, pigmentările tegumentare patologice, purpură, acnee, alopecia, hiperhidroză, vasculitele, hirsutism.

Tulburări hematologice şi ale sistemului limfatic

Foarte frecvente: leucopenie; leucopenia benignă are caracter tranzitor în 10% din cazuri şi persistentă în 2% din cazuri şi apare mai ales în primele 4 luni de terapie.

Frecvente : trombocitopenia, eozinofilia;

Rare: leucocitoză, limfadenopatie, deficienţă de acid folic;

Foarte rare: agranulocitoză şi anemia aplastică, alte forme de anemie (hemolitică, megaloblastică-administrarea carbamazepinei poate determina scăderea concentraţiei serice de acid folic, scăderea concentraţiei de vitamina B12 şi creşterea concentraţiei serice de homocisteină), reticulocitoză, aplazie eritrocitară, porfirie acută intermitentă.

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente: greaţă, vărsături;

Frecvente: anorexie, xerostomie;

Mai puţin frecvente: diaree sau constipaţia.

Rare : dureri abdominale;

Foarte rare : inflamaţii ale mucoaselor în regiunea orofaringiană (stomatită, gingivită, glosită), pancreatită.

Tulburări hepato-biliare

Foarte frecvente: creşterea gamma-GT (datorită inducţiei enzimatice hepatice), care de obicei nu este veidentă clinică;

Frecvente: creşterea fosfatazei alcaline;

Mai puţin frecvente : creşterea transaminazelor;

Rare: icter, hepatită (colestatică, hepatocelulară, sau mixtă);

Foarte rare: hepatită granulomatoasă, insuficienţă hepatică ce apare de obicei pe un teren alergic şi poate pune viaţa pacientului în pericol, mai ales în primele luni de terapie.

Tulburări ale organelor de simţ

Foarte rare:

- tulburări de gust;

- conjunctivitele, opacifieri ale cristalinului. Apariţia retinotoxicităţii, care s-a diminuat în urma întreruperii tratamentului cu carbamazepină, a fost raportată la 2 pacienţi care au urmat tratament cu carbamazepină pe termen lung.

- tulburări de auz: hiperacuzie şi hipoacuzie, tinitus, tulburări de percepţie a sunetelor.

Tulburări musculo-scheletale şi a ţesuturilor adiacente:

Foarte rare: artralgia, mialgia şi crampele musculare. Aceste simptome au dispărut după întreruperea administrării de carbamazepină.

Tulburări respiratorii

Foarte rare :

- reacţii de hipersensibilitate pulmonară cu pirexie, dispnee şi pneumonită sau pneumonie (alveolită) şi fibroză pulmonară.

Tulburări cardio-vasculare

Rare :

- tulburări de conducere cardiacă, hipertensiune sau hipotensiune arterială;

Foarte rare :

- bradicardie, aritmii şi agravarea afecţiunilor cardiace preexistente, mai ales la pacienţii vârstnici, bloc atrioventricular, fiind asociat în cazuri izolate cu sincope, colaps, insuficienţă cardiacă congestivă;

- tromboflebită şi trombembolism.

Tulburări endocrine şi metabolice

Frecvente:

- retenţie hidrică, edeme, creştere în greutate, hiponatremie şi reducerea osmolarităţii plasmatice datorită efectului similare cu hormonul antidiuretic (ADH), ducând în rare cazuri la intoxicaţie cu apă, însoţită de letargie, vărsături, cefalee, confuzie şi alte tulburări neurologice;

Foarte rare :

- creşterea prolactinei cu sau fără manifestări clinice, cum ar fi ginecomastie, galactoree, teste ale funcţiei tiroidiene modificate;

- scăderea l-tiroxinei (FT4, T3, T4) şi creşterea TSH, în general fără manifestări clinice;

- tulburări ale metabolismului osos (scăderea calciului plasmatic şi a 25-OH-colecalciferolului) ducând la apariţia osteomalaciei;

- creşterea concentraţiei de colesterol, incluzând HDL colesterol şi colesterolul liber sanguin şi creşterea concentraţiei trigliceridelor.

Tulburări genito-urinare

Foarte rare :

- nefrite interstiţiale, insuficienţă renală, alte disfuncţii renale (albuminurie, hematurie, oligurie şi creşterea ureei sangvine), polakiurie, retenţie urinară, disurie);

- disfuncţii sexuale cum ar fi impotenţa, reducerea libidoului, reducerea fertilităţii masculine şi/sau modificarea spermogenezei.

Reacţii de hipersensibilitate

Rare :

- reacţii hipersensibilitate întârziată, asociate cu febră, exantem, vasculită, limfadenopatie, artralgie, leucopenie, eozinofilie, hepato şi splenomegalie sau valori modificate ale funcţiei hepatice. Aceste simptome pot să apară în diferite combinaţii şi afectează şi alte organe, cum ar fi plămânii, rinichii, pancreasul, miocardul şi colonul.

Foarte rare:

- reacţii anafilactice, edem angioneurotic.

- meningită aseptică cu mioclonii şi eozinofilie periferică.

În cazul apariţiei acestor reacţii de hipersensibilitate tratamentul trebuie întrerupt imediat.

În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului s-au raportat cazuri de ideaţie suicidară şi comportamente de tip suicidar.

Interacțiunea cu alte medicamente

Carbamazepina 200 mg interacționeazǎ cu:

- Antidepresive serotoninergice, litiu, verapamil, diltiazem, cimetidină, propoxifen, eritromicină, claritromicină, izoniazidă, lamotrigină, acetazolamidă, danazol cresc concentraţia plasmatică şi toxicitatea carbamazepinei.

- Estroprogestative, progestative contraceptive, corticosteroizi, anticoagulante orale, acetaminofen, chinidină, ciclosporină, tacrolimus, teofilină, aminofilină, doxiciclină, haloperidol, etosuximidă, clonazepam, carbamazepina le accelerează metabolizarea hepatică şi eliminarea prin inducţie enzimatică, scăzându-le eficacitatea tearapeutică.

- Fenitoină: scăderea reciprocă a concentraţiilor plasmatice fără modificări aparente ale eficacităţii anticonvulsivante.

- Fenobarbital, primidonă, teofilina, rifampicina, doxorubicina, cisplatinul, clonazepam, acid valproic, oxcarbazepină, sunătoare scad concentraţia plasmatică a carbamazepinei şi a metabolitului activ fără modificări aparente ale eficacităţii anticonvulsivante.

- Hormoni tiroidieni: carbamazepina creşte riscul hipotiroidiei clinice la pacienţi hipotiroidieni.

- Digoxina, acid valproic: cresc concentraţia plasmatică a carbamazepinei şi toxicitatea, iar aceasta o scade scade pe a lor.

- Hepatotoxicitatea izoniazidei poate creşte datorită administrării de carbamazepină.

- Administrarea concomitentă de carbamazepină şi unele (hidroclorotiazidă, furosemid) poate determina apariţia simptomelor de hiponatremie.

- Relaxantele muscular, motiv pentru care pacienții trebuie monitorizaţi, iar doza agenţilor de relaxare musculară crescută, dacă este necesar.

- Asocierea carbamazepinei cu paracetamol poate reduce biodisponibilitatea paracetamolului.

- Administrarea concomitentă de antidepresive de tipul inhibitorilor de readministrare ai serotoninei (de exemplu fluoxetin) poate determina sindrom serotoninergic toxic.

Datorită asemănării structurale a carbamazepinei cu antidepresivele triciclice, nu se recomandă administrarea medicamentului în asociere cu inhibitori ai monoamin oxidazei (IMAO). Înainte de administrare, tratamentul cu IMAO trebuie întrerupt cu cel puţin două săptămâni înainte, dacă starea clinică o permite.

Carbamazepina 200 mg, ca şi alte medicamente psihoactive, poate reduce toleranţa la alcool, iar alcoolul poate creşte riscul de apariţie a reacţiilor adverse asupra sistemului nervos central ale carbamazepinei, prin urmare se recomandă evitarea consumului de alcool în timpul tratamentului.

Precauții speciale:

Medicamentul nu este eficace în crizele akinetice (petit mal) şi nici ȋn cazul convulsiilor mioclonice. Mai mult, unele evidenţe sugerează o exacerbare a convulsiilor poate surveni la pacienţii cu absenţe atipice.

În cazul tratamentului epilepsiei, la pacienţii cu convulsii mixte, care includ şi absenţe tipice sau atipice, Carbamazepinǎ 200 mg se administrează cu precauţie.Carbamazepina poate provoca sau agrava crizele akinetice (absenţe), în consecinţǎ, medicamentul nu trebuie administrat pacienţilor care suferă de aceste forme de convulsii.

O creştere a frecvenţei convulsiilor a fost observată în cazul schimbării formei orale a carbamazepinei cu cea sub formă de supozitoare.

Dacă este necesară trecerea pacienţilor epileptici trataţi cu Carbamazepinǎ 200 mg la un alt medicament antiepileptic, aceasta nu se va face brusc ci gradat, cu retragerea treptată a medicamentulu şi introducerea progresivă a celuilalt medicament.

Agranulocitoza şi anemia aplastică au fost asociate cu administrarea de carbamazepină; totuşi datorită incidenţei foarte scăzute a acestor reacţii adverse, riscul este dificil de evaluat. Dacă apar modificări ale numărului celulelor sanguine, în special leucopenie şi trombocitopenie poate fi necesară întreruperea, mai ales în situaţia în care apar concomitent simptome alergice, dermatologice, febră, dureri în gât. De asemenea tratamentul cu Carbamazepinǎ 200 mg se întrerupe în cazul apariţiei unei mielosupresii semnificative.

Datorită reacţiilor adverse posibile menţionate mai sus şi reacţiilor de hipersensibilitate, trebuie monitorizate la intervale regulate hemoleucograma completă, inclusiv reticulocitele şi sideremia la începutul tratamentului şi periodic pe durata tratamentului.

Dacă în timpul tratamentului cu carbamazepină apar febră, dureri în gât, ulceraţii bucale, reacţii alergice cutanate ca rash, hematoame, hemoragii peteşiale sau purpurice, cu umflarea ganglionilor limfatici şi/sau simptoame de tip gripă, pacientul trebuie să consulte medicul imediat şi să se facă control hematologic.

Reacţii cutanate uşoare, cum ar fi exantemul maculopapular sau macular izolat, sunt în majoritatea cazurilor tranzitorii şi dispar în câteva zile sau săptămâni, fie la continuarea tratamentului după aceeaşi schemă, fie la reducerea dozelor de carbamazepină. Pacientul trebuie atent monitorizat, orice agravarea a rash-ului sau a simptomelor asociate impunând întreruperea tratamentului.

În cazul apariţiei reacţiilor alergice severe (sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell's (necroliza epidermală toxică) tratamentul trebuie întrerupt imediat.

Tratamentul cu neuroleptice trebuie să fie încheiat cu mai mult de 8 săptămâni înainte de administarea medicamentului şi nu va fi efectuat concomitent.

Tratamentul cu IMAO trebuie terminat cu cel puţin 2 săptămâni înainte de iniţierea tratamentului cu cu Carbamazepinǎ 200 mg.

Datorită existenţei posibilităţii apariţiei fotosensibilităţii, se recomandă ca pacienţii să se protejeze de radiaţiile solare puternice, pe durata tratamentului cu carbamazepină.

În cazuri izolate s-a constatat afectarea fertilităţii masculine sau tulburări ale spermatogenezei, fără a se stabili o relaţie cauzală cu administrarea de carbamazepină.

Datorită inducţiei hepatice, medicamentul poate diminua efectul terapeutic al medicamentelor ce conţin estrogeni şi/sau progesteron, determinând o contracepţie ineficientă, recurenţa simtomelor sau a hemoragiilor intermenstruale.

Administrarea de Carbamazepinǎ 200 mg sau a altor antiepileptice în cursul sarcinii poate determina apariţia sindromului de întrerupere la nou-născut, cu apariţia de convulsii sau deprimare respiratorie, vărsături, diaree sau reducerea asimilării medicamentelor.

Carbamazepina traversează bariera placentară şi s-a dovedit a avea efecte teratogene. Malformaţiile apărute au fost: microcefalie, greutate mică la naştere, defecte cranio-faciale, hipoplazia degetelor, întârziere în dezvoltare, spina bifida.

Inductorii enzimatici administraţi în timpul sarcinii pot provoca la nou-născut sindroame hemoragice în primele 24 de ore după naştere, atribuite deficitului de vitamină K. Au fost semnalate de asemenea tulburări ale metabolismului fosfo-calcic şi al mineralizării oaselor.

La pacienţii cu boli hepatice în antecedente sau la vârstnici medicamentulse administrează cu prudenţă, cu monitorizarea atentă a funcţiei hepatice înainte de iniţierea şi periodic în timpul tratamentului.

Dacă apar simptome de hepatită cum ar fi : oboseală, inapetenţă, greaţă, xantodermia, hepatomegalia, pacientul trebuie să se adreseze medicului fără întârziere.

Unele teste ale funcţiei hepatice pot fi modificate în timpul tratamentului dar nu este necesară întreruperea tratamentului: creşterea gamma glutamil transferazei, a fosfatazei alcaline, datorită inducţiei enzimatice hepatice.

Carbamazepina 200 mg se administrează cu precauţie, după o atentă evaluare a raportului beneficiu/risc potenţial la pacienţii cu istoric de boli cardiace, hepatice sau renale sau cu reacţii hematologice la alte medicamente antiepileptice. Se recomandă determinarea înainte şi periodic în timpul tratamentului a ureei plasmatice şi urinare.

La pacienţii cu glaucom, se recomandă determinarea presiunii intraoculare la intervale regulate, deoarece produsul are o uşoară activitate anticolinergică, fiind posibilă creşterea presiunii intraoculare.

La pacienţii cu afecţiuni psihiatrice în ancedente trebuie atent monitorizaţi în timpul tratamentului, din cauza posibilităţii de reactivare a unei psihoze latente. La pacienţii vârstnici apar frecvent confuzia sau agitaţie.

Dacă la pacienţii cu epilepsie conversia tratamentului cu Carbamazepina 200 mg la tratamentul cu alt antiepileptic devine necesară, aceasta nu trebuie efectuată brusc, ci gradat.

La aproximativ 25-30% din pacienţi pot apare reacţii de hipersensibilitate încrucişată între carbamazepină şi oxcarbazepină, fenitoină.

La copii şi la vârstnici dozele trebuie stabilite cu mare atenţie, aceştia fiind cei mai susceptibili la producerea efectelor adverse, în special a celor nervoase.

În cazul utilizării Carbamazepinǎ 200 mg pentru prevenirea convulsiilor din sindromul de sevraj alcoolic, tratamentul este recomandat numai pacienţilor spitalizaţi.

Dacă medicamentul trebuie administrat, în cazuri excepţionale, împreună cu litiu, pentru profilaxia episoadelor maniaco-depresive, în cazul eficienţei reduse a litiului în monoterapie, trebuie avut în vedere, pentru a evita interacţiunile nedorite, că nu trebuie depăşită o anumită concentraţie plasmatică a carbamazepinei, astfel ca nivelul litiului să fie menţinut într-un interval terapeutic scăzut.

Consumul băuturilor alcoolice trebuie evitat, deoarece alcoolul creşte riscul reacţiilor adverse la carbamazepină.

S-a demonstrat că în cazul administrării de carbamazepină la persoanele de origine Thai şi chineză Han, există o legătură strânsă între prezenţa HLA-B* 1502 la aceste populaţii şi riscul dezvoltării de reacţii cutanate severe, cunoscute sub numele de sindrom Steven-Johnson (SSJ).

Ori de câte ori este posibil, înainte de începerea tratamentului cu carbamazepină, aceste persoane trebuie testate în vederea depistării acestor alele. În cazul unui test pozitiv, tratamentul cu carbamazepina nu trebuie început decât dacă nu există altă alternativă terapeutică. Pacienţii la care testul pentru HLA-B* 1502 este negativ prezintă risc mic de apariţie a SSJ, deşi, foarte rar, reacţiile pot totuşi surveni.

S-a demonstrat, la populaţia caucaziană, faptul că prezenţa alelelor HLA-B* 1502 nu se asociază cu apariţia SSJ.

La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat apariţia acestui risc nu este cunoscut iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca, carbamazepina să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar.

Sarcina şi alăptarea

Anticonvulsivantele au efecte farmacologice dăunătoare asupra sarcinii şi asupra dezvoltării embrionare. La femeile gravide, administrarea medicamentului se recomandă, dacă este posibil, în monoterapie, riscul apariţiei malformaţiilor fiind mai crescut în cazul terapiei antiepileptice combinate.

Riscul apariţiei malformaţiilor congenitale creşte la administrare de doze crescute mai ales în primele trei luni de sarcină, astfel încât carbamazepina trebuie administrată în cea mai mică doză eficace, cu monitorizarea concentraţiilor plasmatice.

Medicamentul trebuie administrat la femeile însărcinate numai dacă este absolut necesar şi dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscurile potenţiale asupra fătului şi nou-născutului.

Carbamazepina şi metaboliţii săi activi trec în laptele matern, cu toate acestea, se poate administra pe perioada alăptării, cu supravegherea atentă a sugarului, pentru a se observa posibilele efecte adverse ale carbamazepinei (somnolenţă accentuată, reacţii alergice cutanate). Dacă apar astfel de efecte ale substanţei, alăptarea trebuie întreruptă.

Ȋn caz de supradozaj, primele manifestări toxice apar după 1 până la 3 ore de la ingestia unei doze excesive de carbamazepină şi sunt:

- simptome neuromusculare (agitaţie motorie, secuse musculare, tremurături, opistotonus, ataxie, vertij, midriază, nistagmus, dismetrie, hiperreflexie apoi hiporeflexie),

- tulburări ale conştienţei până la comă şi convulsii la copii,

- tulburări cardiovasculare (tahicardie, hipotensiune, tulburări de conducere, stare de şoc),

- tulburări respiratorii,

- tulburări digestive (greţuri, vărsături) şi urinare (oligurie, anurie, retenţie urinară).

Simptomatologia poate fi agravată de ingestia simultană a alcoolului, a antidepresivelor triciclice, a barbituricelor sau a hidantoinei.

Tratamentul de urgenţă constă în instituirea măsurilor de scădere a absorbţiei şi de grăbire a eliminării carbamazepinei (provocarea emezei, lavaj gastric, cărbune activ, laxative, diureză forţată), combaterea manifestărilor toxice dacă este nevoie şi spitalizarea imediată.

Sursa : Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Cedax 400 mg capsule

Indicaţii terapeutice:

Cedax (ceftibuten) este utilizat în tratamentul infecţiilor tractului respirator, urechilor şi ale tractului urinar, determinate de anumite tipuri de bacterii. Cedax poate fi utilizat la adulţi şi copii cu vârste peste 6 luni, conform recomandărilor medicului dumneavoastră.

Mod de utilizare:

Doza obişnuită pe zi la adulţi este o capsulă a 400 mg. Capsulele trebuie înghiţite cu puţină apă

Copiii cu greutatea peste 45 kg sau cu vârste peste 10 ani, pot primi doza adultului de 400 mg sub formă de capsule sau suspensie. Pentru copiii mai mici, medicul va prescrie de obicei suspensia orală. Pentru suspensie, doza stabilită în mililitri (ml) va fi prescrisă în funcţie de greutatea corporală a copilului.

Utilizaţi linguriţa dozatoare furnizată, ce prezintă marcaje pentru 1,25 ml, 2,5 ml şi 5 ml. Agitaţi bine suspensia înainte de măsurarea fiecărei doze.

Asiguraţi-vă că luaţi acest medicament la aceeaşi oră în fiecare zi şi că nu omiteţi dozele. Pentru a elimina complet infecţia, luaţi Cedax pe toată durata pe care medicul v-a prescris-o ca tratament chiar dacă vă simţiţi mai bine după câteva zile. Nu depăşiţi doza recomandată.

Cedax a fost prescris numai pentru infecţia dumneavoastră curentă. Nu daţi medicamentul altor persoane şi nu-l utilizaţi pentru alte infecţii decât dacă vă recomandă medicul dumneavoastră.

Compoziţie:

Substanţa activă este: ceftibuten dihidrat . Celelalte componente sunt:

Conţinutul capsulei: celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu, stearat de magneziu; capsula: laurilsulfat de sodiu, gelatină, dioxid de titan (E 171);

banda de etanşare a capsulei: polisorbat 80, gelatină;

cerneala de imprimare: glazură de uz farmaceutic, oxid de fer (E 172), etilenglicol monoetileter, lecitină, simeticonă.

Capsule de culoare alb opac numărul 0, cu bandă clară şi cu capete şi corp opace, conţinând o pulbere albă până la tentă de culoare galben pal. Pǎstrați medicamentul la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Cedax:

- dacă sunteţi hipersensibil (alergic) la ceftibuten sau la oricare dintre celelalte componente ale Cedax.

- dacă aţi avut reacţii alergice neobişnuite sau severe, cum sunt urticarie, respiraţie şuierătoare sau alte dificultăţi la respiraţie, când aţi luat orice antibiotic de tipul penicilinelor sau a altor antibiotice betalactamice.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Cedax:

Spuneţi medicului dumneavoastră:

- dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi;

- dacă sunteţi alergic la orice substanţă, inclusiv medicamente, alimente sau conservanţi, sau dacă aveţi astm bronşic;

- dacă aţi avut o afecţiune renală, digestivă severă sau intestinală;

Informaţi medicul sau încercaţi să obţineţi imediat asistenţă medicală dacă în timpul tratamentului cu acest medicament:

- dezvoltaţi o reacţie alergică (cum ar fi strănut, dificultăţi la respiraţie, respiraţie şuierătoare sau erupţii pe piele (eritem);

- apar vărsături sau diaree severă;

- simptomele afecţiunii de care suferiţi nu se ameliorează în decurs de câteva zile sau dacă se agravează.

Reacții adverse:

Reacţiile adverse care apar cel mai frecvent în timpul administrării Cedax sunt: greaţă, diaree şi dureri de cap. În general, aceste reacţii adverse sunt uşoare, nu interferă cu tratamentul şi nu necesită îngrijire medicală.

Alte reacţii adverse, raportate rar includ: reacţie alergică caracterizată prin febră, erupţie eritematoasă (pete roşii pe corp), dureri articulare şi glande tumefiate, indigestie sau senzaţie de saţietate, senzaţie de arsură la stomac, ameţeală.

Foarte rar au fost raportate: diaree moderată până la severă, convulsii şi rezultate anormale ale testelor de laborator.

De asemenea, după punerea pe piaţă a Cedax, au fost raportate rar sau foarte rar reacţii adverse şi modificări ale testelor de laborator, aceleaşi ca şi pentru orice alt antibiotic din aceeaşi clasă, şi care includ: reacţii alergice ce pot necesita tratament de urgenţă, manifestate prin senzaţie de presiune în piept şi respiraţie dificilă, tumefiere severă a pleoapelor, feţei, buzelor şi/sau gâtului (determinând dificultate la respiraţie şi umflare).

Alte reacţii adverse ce pot necesita îngrijiri medicale sunt tumefierea mâinilor şi picioarelor, urticarie, piele sensibilă la lumină, erupţie eritematoasă severă, mâncărimi, înţepături sau furnicături, vezicule la nivelul pielii sau descuamarea pielii, crampe ale stomacului şi diaree cu sânge, infecţii, scăderea funcţiei renale (uneori chiar severă), anemie, sângerări; valori anormale ale rezultatelor de laborator pentru sânge şi urină, inclusiv glucoză şi proteine în urină, scăderea funcţiei sistemului imunitar, scăderea numărului de globule roşii din sânge.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Spuneți medicul dacă luaţi anticoagulante orale sau dacă aţi luat recent orice alt medicament, chiar dacă nu v-au fost prescrise. Dacă luaţi un anticoagulant, medicul vă va testa periodic sângele şi vă va ajusta doza în funcţie de necesităţi.

Precauții suplimentare:

• Cedax capsule poate fi administrat independent de mese.

• Cedax nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• După administrarea unei doze excesive, poate apărea o senzaţie de arsură tranzitorie la nivelul nasului, uscarea mucoasei nazale şi strănut. Pot apărea de asemenea insomnie, dureri de cap şi tahicardie. În mod normal aceste simptome dispar la diminuarea dozei.

• Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa dozele uitate. Dacă uitaţi să utilizaţi doza de medicament la timp, luaţi-o cât mai curând posibil, apoi reveniţi la schema obişnuită de tratament.

• Adresaţi-vă medicul pentru recomandări înainte de a lua orice medicament dacǎ sunteți ȋnsǎrcinatǎ sau dacǎ alǎptați.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Dacepton, 10 mg/ml, solutie injectabila/perfuzabila

Indicații terapeutice:

Dacepton 10 mg/ml aparţine unui grup de medicamente cunoscute ca agonişti ai dopaminei, medicamente care sunt utilizate pentru tratarea bolii Parkinson. Acest medicament ajută la reducerea timpului petrecut în starea în care simptomele nu pot fi ameliorate sau de imobilitate la pacienţii care au fost trataţi anterior pentru boala Parkinson cu levodopa (alt tratament pentru boala Parkinson) sau alţi agonişti ai dopaminei. În ciuda numelui său, apomorfina nu conţine morfină.

Mod de utilizare:

Utilizaţi întotdeauna Dacepton 10 mg/ml exact aşa v-a recomandat medical. Domperidona trebuie utilizată cu cel puţin 2 zile înainte de a începe să utilizaţi Dacepton 10 mg/ml astfel încât să nu mai aveţi senzaţie de greaţă sau vărsături.

Nu utilizaţi Dacepton 10 mg/ml dacă culoarea soluţiei a devenit verde sau dacǎ soluţia este tulbure sau prezintă particule vizibile.

Injectaţi medicamentul Dacepton 10 mg/ml într-o zonă de sub piele (subcutanat) aşa cum vă indică medicul.Nu injectaţi Dacepton 10 mg/ml într-o venă!

Cantitatea:

Cantitatea de Dacepton 10 mg/ml care trebuie utilizată şi numărul de injecţii necesare în fiecare zi depind de nevoile personale. Medicul vă va spune ce cantitate de medicament trebuie injectată şi cât de des trebuie injectată această cantitate. Cu toate acestea, doza zilnică uzuală este cuprinsă între 3 mg şi 30 mg. Existǎ posibilitatea să aveţi nevoie chiar de 100 mg pe zi.

De obicei, puteți avea nevoie de 1 până la 10 injecţii în fiecare zi, cu posibilitatea de ajunge la 12 injecţii pe zi. Cu toate acestea, nicio injecţie nu trebuie să depăşească 10 mg pe oră.

Este posibil ca simptomele pe care le prezentaţi să nu poată fi controlate suficient de bine cu injecţii separate sau să constataţi că aveţi nevoie de mai mult de 10 injecţii pe zi. În acest caz, este posibil să aveţi nevoie de o administrare a apomorfinei în perfuzie continuă . Medicul va decide dacă aveţi nevoie de administrarea în perfuzie.

Ȋn cazul administrării în perfuzie continuă:

- Doza uzuală este cuprinsă între 1 mg şi 4 mg pe oră.

- De obicei, aceasta vi se administrează când sunteţi treaz şi încetează înainte să mergeţi la culcare.

- Pentru fiecare perfuzie trebuie utilizat un loc de injectare diferit la fiecare 12 ore.

- Alegerea mini-pompei şi/sau a dispozitivului de acţionare a seringii care trebuie utilizată va fi decisă de medic

Deschiderea fiolelor cu un singur semn (punct de rupere de culoare albastră):

- Localizaţi semnul situat chiar deasupra micului marcaj de pe porţiunea îngustă a gâtului fiolei. Acest marcaj constituie punctul de rupere al fiolei.

- Ţineţi partea de jos a fiolei cu o mână.

- Ţineţi gâtul fiolei cu degetul mare şi cu degetul arătător, aşa cum este indicat în ilustraţie.

- Aplicaţi presiune spre înapoi asupra gâtului fiolei folosind degetul mare.

- Eliminaţi cu grijă partea de sus a fiolei în „cutia specială pentru deşeuri ascuţite".

Injectarea:

După ce aţi desfăcut fiola de Dacepton 10 mg/ml, aceasta trebuie utilizată imediat.

Injectarea Dacepton 10 mg/ml:

- Fixaţi bine acul la capătul seringii.

- Retrageţi volumul necesar pentru doza recomandată de către medicul dumneavoastră sau asistenta medicală.

- Poate fi necesară diluarea medicamentului Dacepton 10 mg/ml înainte de utilizare. Medicul dumneavoastră sau asistenta medicală vă vor comunica dacă trebuie să faceţi şi cum trebuie să faceţi acest lucru.

- Injectaţi medicamentul într-o zonă de sub piele (subcutanat) aşa cum vă indică medicul dumneavoastră sau asistenta medicală.

- Eliminaţi seringile, acele şi fiolele utilizate în „cutia specială pentru deşeuri ascuţite" (disponibilă la medicul dumneavoastră sau la farmacist) sau într-un alt recipient adecvat, ca de exemplu un ibric de cafea gol.

- Aveţi grijă să nu vă stropiţi cu soluţie sau să nu stropiţi covorul cu soluţie, deoarece poate lăsa pete de culoare verde.

- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, asistentei medicale sau farmacistului.

Compoziție:

Substanţa activă este clorhidrat de apomorfină hemihidrat. Fiecare fiolă a 5 ml Dacepton 10 mg/ml conţine clorhidrat de apomorfină hemihidrat 50 mg.

Celelalte componente sunt

• Metabisulfit de sodiu (E223)

• Acid clorhidric pentru reglarea pH-ului

• Hidroxid de sodiu pentru reglarea pH-ului

• Apă pentru preparate injectabile

Dacepton 10 mg/ml este o soluţie injectabilă limpede şi incoloră spre uşor gălbuie. Fiecare cutie Dacepton 10 mg/ml conţine 1, 5 sau 10 fiole din sticlă transparentă a câte 5 ml.

Ambalajele multiple constau din 5 cutii conţinând fiecare câte 1 fiolă, 10 cutii conţinând fiecare câte 1 fiolă, 2 cutii conţinând fiecare câte 5 fiole, 5 cutii conţinând fiecare câte 5 fiole, 10 cutii conţinând fiecare câte 5 fiole, 3 cutii conţinând fiecare câte 10 fiole sau 10 cutii conţinând fiecare câte 10 fiole.

Stabilitatea chimică şi fizică în perioada de valabilitate a fost demonstrată pentru cel mult 24 de ore la 15 - 25°C atunci când medicamentul este diluat cu clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%).

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă medicamentul nu este utilizat imediat, în perioada de valabilitate durata şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt în responsabilitatea utilizatorului şi, în mod normal, nu trebuie să depăşească 24 de ore la temperaturi cuprinse între 2°C şi 8°C, cu excepţia cazului în care deschiderea şi diluarea au avut loc în condiţii aseptice controlate şi validate.

Nu utilizaţi Dacepton 10 mg/ml după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe etichetă!

Fiolele se țin în cutie pentru a fi protejate de lumină, ȋnsǎ nu necesitǎ contiții special de pǎstrare. Nu pǎstrați la frigider sau xn congelator fiolele.

Contraindicații:

Nu utilizaţi Dacepton 10 mg/ml:

• Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la apomorfină sau la oricare dintre celelalte componente ale Dacepton 10 mg/ml. O reacţie alergică poate include erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi, dificultăţi în respiraţie sau umflarea feţei, buzelor, gâtului sau limbii.

• Dacǎ aveţi vârsta sub 18 ani

• Dacǎ aveţi dificultăţi în respiraţie

• Dacǎ aveţi demenţă sau de boala Alzheimer

• Dacǎ aveţi o boală mintală cu simptome precum halucinaţii, iluzii, gânduri dezordonate, pierderea contactului cu realitatea

• Dacǎ aveţi probleme hepatice

• Dacǎ aveţi dischinezie severă (mişcări involuntare, necontrolate) sau de distonie severă (imposibilitatea de a vă mişca) în ciuda tratamentului cu levodopa

• Dacǎ dumeneavostrǎ sau altcineva din familia dumneavoastră are o anomalie a electrocardiogramei (ECG) denumită „sindromul de QT lung".

Este nevoie de precauție dacǎ:

- aveţi probleme renale

- aveţi probleme pulmonare

- aveţi probleme cardiace

- aveţi tensiune arterială scăzută sau vă simţiţi lipsit de puteri şi ameţit atunci când staţi în picioare

- utilizaţi medicamente, oricare ar fi acestea, pentru tratamentul tensiunii arteriale mari

- aveţi senzaţie de greaţă sau vărsături

- boala Parkinson de care suferiţi vă creează anumite probleme mintale, ca de exemplu halucinaţii şi confuzii

- sunteţi o persoană în vârstă sau o persoană fragilă

- dacǎ utilizaţi medicamente despre care se cunoaşte că afectează felul în care funcţionează inima dumneavoastră. Acestea includ medicamentele utilizate pentru tratarea bătăilor neregulate ale inimii (de exemplu chinidina şi amiodarona), pentru depresie (inclusiv antidepresive triciclice ca de exemplu amitriptilina şi imipramina) şi pentru infecţii bacteriene (antibiotice macrolide ca de exemplu eritromicina, azitromicina şi claritomicina) şi domperidona.

Reacții adverse:

Precum toate medicamentele, Dacepton 10 mg/ml poate provoca reacţii adverse ȋn cazul unor pacienqi dacǎ acestea se agraveazǎ este necesarǎ xntreruperea tratamentului și contactarea de urgențǎ a medicului sau a personalului medical..

Reacţii adverse importante care trebuie monitorizate:

Dacă prezentaţi o reacţie alergică, trebuie să opriţi utilizarea Dacepton10 mg/ml şi să contactaţi imediat un medic sau unitatea de primiri urgenţe a celui mai apropiat spital.

Semnele unei reacţii alergice pot include:

- erupţii trecătoare pe piele

- dificultăţi în respiraţie sau ameţeli

- umflarea pleoapelor, feţei, buzelor, gâtului sau limbii

Alte reacţii adverse posibile:

Foarte frecvente: noduli subcutanaţi, la locul de injectare, care sunt dureroşi, deranjanţi şi se pot înroşi şi pot provoca mâncărimi. Pentru a evita formarea acestor noduli, se recomandă să schimbaţi locul de injectare de fiecare dată când introduceţi acul.

Frecvente: senzaţie de greaţă sau vărsături, în special atunci când începeţi să utilizaţi apomorfină. Dacă utilizaţi domperidonă şi continuaţi să aveţi o senzaţia de greaţă sau dacă nu utilizaţi domperidonă şi aveţi o senzaţie de greaţă, adresaţi-vă medicului sau asistentei medicale cât mai curând posibil. Alte simptome:

- Senzaţie de oboseală sau senzaţie de somnolenţă extremă

- Stare de confuzie sau halucinaţii

- Căscat

- Senzaţie de ameţeală sau de leşin la ridicarea în picioare

Mai puţin frecvente:

- Creşterea numărului de mişcări involuntare sau de episoade de tremurat în perioadele de ameliorarea a simptomelor

- Erupţii trecătoare pe piele

- Dificultăţi în respiraţie

- Ulceraţie la nivelul locului de injectare

- O distrugere anormală a celulelor roşii la nivelul vasele sanguine sau în alte regiuni ale corpului (anemie hemolitică) Aceasta este o reacţie adversă mai puţin frecventă care poate apărea la pacienţii care utilizează şi levodopa.

- Reducerea numărului celulelor roşii din sânge, ceea ce poate face ca pielea să devină galben- pal şi poate determina slăbiciune sau dificultate în respiraţie.

- Reducerea numărului trombocitelor din sânge, ceea ce măreşte riscul de sângerare sau formare de vânătăi.

Rare :

- Eozinofilia, un număr anormal de mare de celule albe în sânge sau în ţesuturile corpului.

- O reacţie alergică (asociată cu metabisulfitul de sodiu)

Foarte rare:

- Afectarea ritmului bătăilor inimii (fibrilaţie atrială, tulburări de conducere a inimii)

Reacţii adverse care apar cu frecvenţă necunoscută:

- Practicarea patologică a jocurilor de noroc (imposibilitatea de a rezista impulsurilor de a practica jocurile de noroc, în ciuda consecinţelor grave pe plan personal sau familial)

- Creşterea apetitului sexual

- Hipersexualitatea (modificări ale interesului sexual şi comportamentului sexual care creează îngrijorări semnificative pacientului sau altor persoane)

- Umflarea picioarelor, a labelor picioarelor sau a degetelor

Interacțiunea cu alte medicamente:

Ȋn cazul ȋn care luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medical, trebuie sǎ comunicaqi medicului. Acest aspect este important în special în cazul medicamentelor enumerate mai jos, deoarece Dacepton 10 mg/ml poate afecta modul în care acţionează aceste medicamente:

• Medicamente precum clozapina, utilizate pentru tratarea unor tulburări mintale

• Medicamente utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale

• Alte medicamente pentru tratarea bolii Parkinson

• Medicul dumneavoastră vă va spune dacă trebuie să modificaţi doza de Dacepton 10 mg/ml sau doza din oricare din celelalte medicamente.

• În cazul în care utilizaţi simultan levodopa (un alt medicament pentru boala Parkinson) şi Dacepton 10 mg/ml, medicul dumneavoastră trebuie să vă facă periodic analize ale sângelui.

Precauții speciale:

Alimentele şi băuturile nu afectează modul în care acţionează Dacepton 10 mg/ml. Cu ptate acestea, medicamentul poate afecta capacitatea de a conduce vehicule, deoarece poate provoca somnolențǎ.

Sarcina şi alăptarea

Dacepton 10 mg/ml nu trebuie administrat la gravide decât dacă acest lucru este în mod clar necesar.

Nu se cunoaște dacǎ medicamentul este eliminate ȋn laptele matern, de aceea trebuie sǎ dicutați cu medicul dumneavoastrǎ.

Dacepton 10 mg/ml conţine metabisulfit de sodiu care, rareori, poate cauza o reacţie alergică severă cu simptome precum erupţii trecătoare pe piele sau mâncărimi, dificultăţi în respiraţie, umflarea pleoapelor, feţei sau buzelor, umflarea sau înroşirea limbii. Dacă vă confruntaţi cu aceste reacţii adverse, mergeţi imediat la cel mai apropiat spital. Acest medicament conţine sodiu, ȋnsǎ mai puţin de 1 mmol (23 mg) per 10 ml.

Dacă utilizaţi mai mult Dacepton 10 mg/ml existǎ posibilitatea să vă confruntaţi cu scăderea frecvenţei cardiace, cu stare de greaţă excesivă, cu somnolenţă excesivă sau cu dificultăţi în respiraţie. . Este posibil să vă simţiţi mai bine dacă vă întindeţi pe pat şi vă ridicaţi picioarele.

Dacǎ ați uitat o doza utilizaţi medicamentul la următorul moment la care aveţi nevoie de el. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Sursa : Agenția Naționalǎ a Medicamentului

 

Dafnegin ovule, 100 mg / Dafnegin, crema vaginala 1%

Indicaţii terapeutice:

Dafnegin este indicat în tratamentul infecţiilor micotice vulvo-vaginale şi peri-anale suprainfectate bacterian sau nu. Medicamentul face parte din grupa medicamentelor antiinfecţioase şi antiseptice ginecologice.

Mod de utilizare:

Dafnegin cremă vaginală

Doza recomandată este de 5 g cremă vaginală (un aplicator) pe zi, înainte de culcare, timp de 6 zile consecutiv sau conform recomandărilor medicului. Durata maximă a tratamentului este de 14 zile.

Dafnegin cremă vaginală se administrează prin aplicarea cremei adânc în vagin. Cea mai bună poziţie pentru aplicare este culcat pe spate, cu picioarele uşor îndoite. Pentru a preveni reinfectarea, se recomandă aplicarea cremei vaginale şi pe tegumentele din jurul organelor genitale şi peri-anal.

Dafnegin ovule

Doza recomandată este de 100 mg ciclopirox olamină (un ovul) timp de 3 – 6 zile, în funcţie de gravitatea infecţiei sau conform recomandărilor medicului.

Instrucţiuni de utilizare:

Dafnegin cremă vaginală, 1%

Se înşurubează aplicatorul la capătul tubului cu cremă şi se umple, strângând uşor tubul. Se introduce aplicatorul adânc în vagin şi se administrează conţinutul (5 g) apăsând pe piston.

Compoziţie:

Dafnegin cremă vaginală

100 g cremă vaginală conţin ciclopirox olamină 1 g şi excipienţi: parafină lichidă, vaselină albă, polisorbat 60, acizi graşi din nuca de cocos – dietanolamida, 2-octildodecanol, alcool benzilic, sorbitan monostearat, alcool miristilic, alcool cetilic, alcool stearilic, acid lactic, apă purificată.

Dafnegin ovule

Un ovul conţine ciclopirox olamină 100 mg şi excipienţi: acid benzoic, monoricinoleat de gliceril, gliceride de semisinteză.

Nu utilizați medicamentul după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Acesta se pǎstreazǎ la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizați medicamntul dacǎ aveți hipersensibilitate la ciclopirox olamină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

Reacții adverse:

Rar pot să apară prurit, senzaţie de arsură sau iritaţie locală. În timpul tratamentului cu Dafnegin cremă vaginală pot să apară reacţii adverse cutanate locale, de exemplu dermatită de contact. Dafnegin ovule poate avea un uşor efect iritant cutanat, al ochilor şi mucoaselor, datorită conţinutului în acid benzoic.

Cu toate că nu s-a raportat nici un efect sistemic, această eventualitate trebuie avută în vedere în cazul unui tratament prelungit pe suprafeţe mari, aplicării pe leziuni cutanate, pe mucoase sau sub pansament ocluziv.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Nu se cunosc.

Precauții suplimentare:

• Utilizarea medicamentelor cu aplicare locală, în special dacă este prelungită, poate determina sensibilizare. În acest caz, se recomandă întreruperea tratamentului şi iniţierea terapiei adecvate.

Dafnegin cremă vaginală poate provoca reacţii adverse cutanate locale (de exemplu, dermatită de contact), datorită conţinutului în alcool cetilic, stearilic şi sorbitan monostearat.

Dafnegin ovule poate fi uşor iritant cutanat, al ochilor şi mucoaselor, datorită conţinutului în acid benzoic.

• Pentru a preveni reinfectarea se recomandă ca partenerul să fie examinat medical şi, dacă este necesar, să urmeze tratamentul corespunzător.

Nu se recomandă utilizarea unui săpun cu pH acid, deoarece favorizează înmulţirea Candida.

• În absenţa experienţei privind administrarea ciclopirox olaminei în timpul sarcinii, nu se recomandă utilizarea medicamentului la femeile gravide.

• Ciclopirox olamina nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Nu s-a raportat nici un caz de supradozaj.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Daleron comprimate, 500 mg

Indicaţii terapeutice:

Daleron comprimate conţine paracetamol, care inhibă sinteza de prostaglandine din sistemul nervos central, scăzând astfel temperatura crescută a corpului şi ameliorând durerea. Acţiunea de ameliorare a durerii (analgezică) şi diminuare a temperaturii (antipiretică) produsă de paracetamol este egală cu a acidului acetilsalicilic, dar efectul antiinflamator (antiflogistic) este mai slab.

Daleron comprimate este indicat în: ameliorarea durerilor uşoare-moderate (dureri de cap, dureri dentare, dureri menstruale, mialgii şi dureri reumatice) în special la pacienţi cu tulburări gastrice;

ȋn ameliorarea durerilor apărute după leziuni, proceduri chirurgicale, medicale sau dentare; ȋn

ameliorarea mialgiilor şi artralgiilor apărute în răceală şi gripă; ȋn reducerea febrei din timpul infecţiilor bacteriene sau virale.

Mod de utilizare:

Medicamentul este rezervat tratamentului adulţilor şi copiilor peste 6 ani.

Adulţi şi copii cu vârsta peste 6 ani: doza recomandată este de 1-2 comprimate Daleron (500-1000 mg paracetamol) de maxim 4 ori pe zi. Intervalul dintre prize trebuie să fie de cel puţin 4 ore. Doza maximă zilnică recomandată este de 8 comprimate Daleron (4000 mg paracetamol).

Copii cu vârste între 6-12 ani: doza recomandata este de ½ - 1 comprimat Daleron (250- 500 mg paracetamol) de maxim 4 ori pe zi. Intervalul dintre prize trebuie să fie de cel puţin 4 ore. Doza maximă zilnică recomandată este de 4 comprimate Daleron (2000 mg paracetamol).

Medicamentul se administrează pe cale orală.

Compoziţie:

Un comprimat Daleron conţine paracetamol 500 mg şi excipienţi: amidon de porumb, povidonă, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu, cazein formaldehidă, sorbat de potasiu. Păstrați medicametul la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋi lǎsați la ȋndemȃ copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Daleron dacă :

- aveţi sau aţi avut hipersensibilitate la paracetamol sau la oricare dintre excipienţii produsului;

- aveţi insuficienţă hepatică sau renală severă

Aveţi grijă deosebită:

• Nu utilizaţi Daleron comprimate concomitent cu alte medicamente ce conţin paracetamol.

• Nu depăşiţi dozele recomandate.

• Dacă aveţi insuficienţă hepatică sau renală uşoară sau moderată puteţi utiliza paracetamol numai sub supraveghere medicală.

• Nu consumaţi băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu paracetamol. Nu utilizaţi doze mari de Daleron dacă suferiţi de alcoolism cronic deoarece există risc de toxicitate hepatică.

• Nu utilizaţi Daleron mai mult de 3 zile fără recomandarea medicului. Dacă starea clinică nu se ameliorează sau chiar se înrăutăţeşte vă rugăm să consultaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.

• Medicamentul nu este recomndat copiilor cu vârsta sub 6 ani. Se recomandă utilizarea formelor farmaceutice adecvate.

Reacții adverse:

Ca şi alte medicamente, Daleron poate determina reacţii adverse. În dozele recomandate reacţiile adverse ale medicamentului sunt rare şi uşoare. Ocazional, pot să apară greaţă şi reacţii alergice cutanate (erupţii cutanate, urticarie, prurit).

Interacțiunea cu alte medicamente:

Spuneți medicului dacǎ utilizați medicamente care conţin metoclopramidă, domperidonă, colestiramină sau warfarină, dacǎ utilizaţi medicamente care conţin antiepileptice, barbiturice, rifampicină sau cloramfenicol.

Precauții suplimentare:

• Siguranţa utilizării paracetamolului în sarcină şi alăptare nu a fost evaluată. Puteţi utiliza Daleron în timpul sarcinii sau alăptării numai după consult medical şi pe o scurtă perioadă de timp şi pe cât posibil numai în doză unică.

• Daleron nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Dacă aţi luat mai multe comprimate Daleron decât trebuie, contactaţi imediat medicul dumneavoastră sau adresaţi-vă celui mai apropiat spital. Semnele şi simptomele de intoxicaţie pot fi evidente numai după câteva zile. Doze de paracetamol mai mari decât cele recomandate pot provoca greaţă, vărsături şi insuficienţă hepatică severă, în special la pacienţii cu boli hepatice sau renale.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Daleron ® C Junior Granule pentru soluţie orală

Indicaţii terapeutice:

Granulele Daleron C junior conţin paracetamol şi acid ascorbic (vitamina C). Paracetamolul inhibă sinteza de prostaglandine la nivelul sistemului nervos central, scăzând astfel febra şi ameliorând durerea. Vitamina C creşte capacitatea naturală de apărare a organismului, contribuie la o recuperare mai rapidă şi în acelaşi timp ameliorează gustul medicamentului.

Medicamentul, sub formă de soluţie caldă, este adecvat în special pentru copiii cu inflamaţia mucoaselor bucală şi faringiană, la care deglutiţia este dificilă.

Daleron C junior este indicat pentru: scăderea febrei asociată diferitelor infecţii bacteriene sau virale, ameliorarea durerilor de intensitate uşoară până la moderată din răceală şi gripă, ameliorarea durerilor acute cum sunt cefalee, dureri dentare, dar și pentru ameliorarea durerilor apărute după leziuni, proceduri chirurgicale sau dentare.

Mod de utilizare:

Goliţi conţinutul unui plic într-un pahar, turnaţi peste granule 150 ml apă caldă sau ceai, amestecaţi bine şi administraţi medicamentul copilului dumneavoastră cât timp este cald.

Dozajul granulelor pentru soluţie orală Daleron C junior:

2-4 ani 1 plic

4-6 ani 2 plicuri

6-10 ani 2-3 plicuri

10-12 ani 3-4 plicuri

La nevoie, se poate repeta administrarea dozei la intervale de cel puţin 4 ore. Nu se recomandă administrarea a mai mult de 4 doze pe zi.

Compoziţie:

Un plic (5 g granule) conţine paracetamol 120 mg şi acid ascorbic 10 mg.

Excipienţi: Aromă de portocală 74016, amidon de porumb, Orange Sunset Yellow (E 110), povidonă, acid citric anhidru, zahăr. Păstrați medicamentul la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Granule Daleron C junior nu trebuie administrate copiilor cu hipersensibilitate la paracetamol, acid ascorbic sau la oricare dintre excipienţii medicamentului sau copiilor cu afecţiuni hepatice sau renale severe.

Atenție:

• Copiii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată sau insuficienţă hepatică, pot utiliza granule Daleron C junior numai sub supraveghere medicală.

• Copiii cu vârsta sub 2 ani pot utiliza Daleron C junior numai sub supraveghere medicală. Nu trebuie depăşite dozele recomandate.

• Nu se recomandă administrarea granulelor Daleron C junior împreună cu alte medicamente care conţin paracetamol.

• Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 3 zile, decât la recomandarea medicului. Dacă starea generală nu se ameliorează sub tratament sau chiar se înrăutăţeşte, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

• Pacienţii cu diabet zaharat trebuie atenţionaţi că un plic Daleron C junior conţine 4,6 g zahăr. Datorită conţinutului de zahăr, acest medicament nu este recomandat pacienţilor cu intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie a glucozei şi galactozei, deficit de sucrază-izomaltază.

Reacții adverse:

Dacă medicamentul se utilizează în dozele recomandate, reacţiile adverse sunt rare şi uşoare. Ocazional, pot să apară greaţă şi reacţii cutanate de hipersensibilizare (erupţii cutanate, urticarie, mâncărimi ale pielii). Dacă apar reacţii adverse, întrerupeţi administrarea mendicamentului şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Informaţi medicul dacă copilul dumneavoastră utilizează tratament cu medicamente care conţin metoclopramidă, domperidonă, colestiramină sau warfarină. Nu administraţi copilului dumneavoastră granulele Daleron C junior concomitent cu medicamente antiepileptice, barbiturice, rifampicină şi cloramfenicol.

Precauții suplimentare:

Dacă un copil a luat o doză foarte mare de medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, chiar dacă copilul dumneavoastră se simte bine. Semnele de intoxicaţie pot să apară doar după câteva zile. Dozele de paracetamol mai mari decât cele recomandate pot determina greaţă, vărsături şi insuficienţă hepatică severă, în special la pacienţii cu afecţiuni renale sau hepatice preexistente.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Dicarbocalm comprimate masticabile

Indicaţii terapeutice:

Produsul este utilizat ȋn tratamentul simptomatic al manifestărilor dureroase din afecţiunile eso-gastro-duodenale care evoluează cu hiperaciditate.

Mod de utilizare:

Doza uzuală recomandată este de 3 - 4 comprimate masticabile Dicarbocalm pe zi, administrate oral.

Comprimatele se sfărâmă sau se lasă să se dizolve în cavitatea bucală. Se administrează dupa masă sau în faza dureroasă.

Compoziţie:

Un comprimat masticabil conţine carbonat de calciu 489 mg, carbonat de magneziu 11 mg şi trisilicat de magneziu 6 mg şi excipienţi: stearat de magneziu, croscarmeloză sodică 900-1600 CP, povidonă K 30, zahăr, talc, ulei de mentă. Medicamentul se păstreazǎ la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizați medicamentul dacǎ suferiți de:

• Insuficienţă renală severă (datorită sărurilor de magneziu).

• Hipercalcemie.

• Litiază calcică.

Reacții adverse:

Datorate sărurilor de calciu: tratamentul prelungit poate determina hipercalcemie, cu risc de insuficienţă renală şi nefrocalcinoză.

Datorate sărurilor de magneziu: diaree.

Administrat în doze mari timp îndelungat poate determina fenomene de hiperaciditate prin rebound secretor.

Interacțiunea cu alte medicamente:

S-au raportat interacţiuni cu alte medicamente administrate oral. S-a constatat o scădere a absorbţiei digestive a medicamentelor administrate concomitent. De aceea, se preferă administrarea Dicarbocalm după o pauză de cel putin 2 ore de la administrarea celorlalte medicamente.

Nu se recomandă asocierea cu chinidina, deoarece creşte concentraţia plasmatică a chinidinei şi riscul de supradozaj, prin scăderea excreţiei renale a chinidinei (prin alcalinizarea urinii).

Se recomandă prudenţă în cazul asocierii cu indometacină, difosfonaţi, digitalice, săruri de fier, lincomicină, nitrofurantoină, dexametazonă (scade absorbţia lor digestivă dacă se administrează simultan cu antiacidele, de aceea se vor administra la distanţă unele de altele).

Precauții suplimentare:

• În cazul administrării la diabetici se va ţine cont de conţinutul în zahăr. Un comprimat masticabil conţine 717,4 mg zahăr.

• Dicarbocalm se administrează în timpul sarcinii şi alăptării după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal.

• Dicarbocalm nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• În caz de supradozaj poate să apară hiperaciditate gastrică, hipercalcemie, diaree. Se va întrerupe administrarea şi se va institui tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Ecriten, 100 mg, comprimate filmate

Indicaţii terapeutice:

Ecriten aparţine unui grup de medicamente numite inhibitori ai fosfodiesterazei de tip 5 (PDE5). Ecriten acţionează prin facilitarea relaxării vaselor de sânge de la nivelul penisului, permiţând sângelui să pătrundă în penis atunci când există un stimul sexual. Ecriten vă ajută să obţineţi o erecţie satisfăcătoare, numai în prezenţa stimulării sexuale. Nu trebuie să luaţi Ecriten dacă nu aveţi tulburări de erecţie.

Mod de utilizare:

Nu trebuie să utilizaţi Ecriten mai mult de o dată pe zi!

Luaţi Ecriten cu aproximativ o oră înainte de momentul în care intenţionaţi să aveţi un contact sexual. Înghiţiţi comprimatul în întregime, cu un pahar de apă.

Ecriten vă ajută să obţineţi erecţia numai dacă sunteţi stimulat sexual. Timpul necesar pentru ca Ecriten să acţioneze diferă de la persoană la persoană, dar în mod obişnuit este între o jumătate de oră şi o oră. Dacă utilizaţi Ecriten în timpul unei mese consistente, veţi constata că Ecriten acţionează mai lent.

Dacă Ecriten nu vă ajută să obţineţi erecţie sau erecţia dumneavoastră nu durează suficient pentru finalizarea actului sexual, trebuie să vă adresaţi medicului.

Compoziţie:

Substanţa activă este sildenafilul. Fiecare comprimat filmat conţine sildenafil 25 mg, 50 mg sau 100 mg (sub formă de citrat). 5

Celelalte componente sunt:

Nucleu: celuloză microcristalină, hidrogenfosfat de calciu anhidru, povidonă K 25, croscarmeloză sodică, stearat de magneziu.

Film: Sepisperse dry 1047 albastru (hipromeloză, celuloză microcristalină, dioxid de titan (E 171), albastru strălucitor FCF lac de aluminiu (E 133), Sepifilm 752 alb (hipromeloză, celuloză microcristalină, macrogol stearat (polioxil 40 stearat), macrogol 6000, dioxid de titan (E 171).

Ecriten 100 mg se prezintă sub formă de comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albastră, prevăzute cu o linie mediană pe ambele feţe. Comprimatele pot fi divizate în două părţi egale.

Nu utilizaţi Ecriten după data de expirare înscrisă pe cutie sau dacǎ observați un aspect necorespunzator al comprimatelor. Nu lǎsați produsul la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu trebuie să luaţi Ecriten dacă:

• nu aveţi tulburări de erecţie.

• dacă sunteţi femeie.

• dacă utilizaţi medicamente denumite nitraţi, deoarece această asociere poate determina o scădere potenţial periculoasă a tensiunii arteriale. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi oricare dintre aceste medicamente care sunt administrate, de obicei, pentru tratamentul anginei pectorale ("dureri în piept").

• dacă utilizaţi oricare dintre medicamentele cunoscute sub numele de donori de oxid nitric, cum este nitritul de amil, deoarece această asociere poate determina o scădere periculoasă a tensiunii arteriale.

• dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la sildenafil sau la oricare dintre celelalte componente ale Ecriten.

• dacă aveţi o afecţiune severă a inimii sau a ficatului.

• dacă aţi avut recent un accident vascular cerebral sau infarct miocardic sau aveţi tensiune arterială mică.

• dacă aveţi o anumită boală de ochi rară, moştenită (cum este retinita pigmentară)

• dacă aţi avut vreodată pierdere a vederii determinată de neuropatia optică anterioară ischemică, non-arteritică (NOAIN).

Aveţi grijă deosebită când luaţi Ecriten

Spuneţi-i medicului dumneavoastră:

• dacă aveţi anemie cu celule în seceră (o anomalie a globulelor roşii din sânge), leucemie (cancer al globulelor albe din sânge), mielom multiplu (cancer al măduvei osoase).

• dacă aveţi o deformare a penisului sau Boala Peyronie (acumulare de ţesut fibros în penis).

• dacă aveţi afecţiuni ale inimii. În acest caz, medicul dumneavoastră trebuie să verifice cu atenţie dacă starea inimii dumneavoastră permite susţinerea efortului suplimentar pe care îl implică actul sexual.

• dacă aveţi în prezent ulcer la nivelul stomacului sau tulburări de coagulare (cum este hemofilia).

• dacă aveţi un episod brusc de scădere sau pierdere a vederii, nu mai luaţi Ecriten şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

Nu trebuie să utilizaţi Ecriten în asociere cu orice alt tratament administrat pe cale orală sau locală pentru disfuncţia erectilă. La pacienţii cu afecţiuni ale rinichilor sau ficatului, medical va modifica doza.

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Ecriten poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

În general, reacţiile adverse raportate în asociere cu utilizarea sildenafil sunt, în general, uşoare până la moderate şi au o durată scurtă.

Dacă aveţi dureri în piept în timpul sau după activitatea sexuală

- Staţi în culcat, cu capul sprijinit pe mai multe perne şi încercaţi să vă relaxaţi.

- Nu utilizaţi nitraţi pentru tratamentul durerii în piept.

- Adresaţi-vă imediat medicului.

Toate medicamentele, inclusiv Ecriten pot determina reacţii alergice. Trebuie să vă adresaţi imediat medicului dacă aveţi oricare dintre următoarele simptome după ce aţi luat Ecriten: respiraţie şuierătoare apărută brusc, dificultăţi la respiraţie sau ameţeli, umflarea pleoapelor, feţei, buzelor sau gâtului.

După utilizarea Ecriten au fost raportate erecţii prelungite, uneori dureroase. Dacă aveţi o erecţie care durează mai mult de 4 ore, trebuie să vă adresaţi imediat medicului. Dacă prezentaţi brusc scădere sau pierdere a vederii, opriţi tratamentul cu Ecriten si mergeți la cel mai apropiat spital.

O reacţie adversă foarte frecventă este durerea de cap.

Reacţiile adverse frecvente includ: înroşirea feţei, indigestie, tulburări de vedere (inclusiv senzaţia de accentuare a culorilor, sensibilitate la lumină, vedere înceţoşată sau reducere a acuităţii vizuale), nas înfundat şi ameţeli.

Reacţiile adverse mai puţin frecvente includ: vărsături, erupţii trecătoare pe piele, sângerări în partea din spate a ochilor, iritaţie a ochilor, înroşire a ochilor/ochi roşii, dureri de ochi, vedere dublă, senzaţii anormale în ochi, bătăi neregulate sau rapide ale inimii, dureri ale muşchilor, senzaţie de somnolenţă, reducere a sensibilităţii tactile, vertij, zgomote în urechi, greaţă, uscăciune a gurii, dureri în piept şi senzaţie de oboseală.

Reacţiile adverse rare includ: tensiune arterială crescută, tensiune arterială scăzută, leşin, accident vascular cerebral, sângerări din nas, scădere sau pierdere bruscă a auzului.

După punerea pe piaţă a medicamentului s-au raportat următoarele reacţii adverse: bătăi puternice ale inimii, dureri în piept, moarte subită, infarct miocardic sau reducere temporară a circulaţiei sângelui în unele zone ale creierului. Majoritatea, dar nu toţi bărbaţii la care au apărut aceste reacţii, sufereau de probleme ale inimii înainte de a lua medicamentul. Nu a fost posibil să se determine dacă aceste evenimente au fost legate direct de utilizarea Ecriten. De asemenea, au fost raportate cazuri de convulsii sau crize convulsive.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Ecriten poate interfera cu acţiunea altor medicamente, în special cu cele utilizate pentru tratamentul durerilor în piept. În cazul oricăror urgenţe medicale, trebuie să spuneţi oricărui profesionist în domeniul sănătăţii care vă tratează că aţi utilizat Ecriten şi când aţi utilizat. Nu utilizaţi alte medicamente în acelaşi timp cu Ecriten, decât la recomandarea medicului dumneavoastră.

Nu trebuie să luaţi Ecriten dacă utilizaţi medicamente denumite nitraţi, deoarece această asociere poate determina o scădere potenţial periculoasă a tensiunii arteriale. Spuneţi întotdeauna medicului dumneavoastră, dacă luaţi oricare dintre aceste medicamente care se administrează frecvent pentru tratamentul anginei pectorale ("dureri în piept").

Nu trebuie să luaţi Ecriten dacă utilizaţi orice medicament cunoscut sub numele de donor de oxid nitric, deoarece această asociere poate determina, de asemenea, scăderea potenţial periculoasă a tensiunii arteriale.

Dacă utilizaţi medicamente cunoscute sub numele de inhibitori de protează, cum sunt medicamente utilizate pentru tratamentul infecţiei cu HIV, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande să începeţi tratamentul cu cea mai mică doză de Ecriten (25 mg).

Unii pacienţi care utilizează medicamente blocante alfa-adrenergice pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute sau pentru prostată mărită, pot prezenta ameţeli sau stare de confuzie care pot fi determinate de scăderea tensiunii arteriale care apare atunci când staţi în picioare sau când vă ridicaţi în picioare prea brusc. Anumiţi pacienţi au prezentat aceste simptome când au luat Ecriten în acelaşi timp cu medicamente alfa-blocante. Semnele scăderii bruşte a tensiunii arteriale pot să apară în special în primele 4 ore de la administrarea Ecriten. Pentru a reduce posibilitatea apariţiei acestor simptome, tratamentul cu medicamentul alfa-blocant trebuie urmat cu o doză zilnică constantă un timp înainte de a începe tratamentul cu Ecriten. Medicul vă poate recomanda să începeţi tratamentul cu Ecriten cu o doză mai mică (25 mg).

Precauții suplimentare:

• Ecriten poate fi administrat cu sau fără alimente. Cu toate acestea, este posibil ca apariţia efectului să fie mai lentă dacă luaţi Ecriten în timpul unei mese consistente.

• Consumul de alcool etilic poate afecta temporar capacitatea de a obţine o erecţie. Pentru a beneficia la maxim de efectele medicamentului, se recomandă să nu consumaţi cantităţi excesive de alcool etilic înainte de a utiliza Ecriten.

• Ecriten nu este indicat la femei.

• Ecriten poate produce ameţeli sau tulburări de vedere. Trebuie să ştiţi cum reacţionaţi la administrarea Ecriten, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Ecriten nu trebuie administrat copiilor sau adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.

• Dacǎ utilizaqi mai multe pastille decȃt necesar puteţi avea o creştere a severităţii şi frecvenţei reacţiilor adverse. Dozele mai mari de 100 mg nu determină creşterea eficacităţii acestui medicament.

• Nu trebuie să utilizaţi mai multe comprimate decât v-a recomandat medicul. Dacǎ totuși acest lucru s-a ȋntȃmplat adresați-vǎ medicului.

• Nu trebuie să utilizaţi Ecriten în asociere cu orice alt tratament administrat pe cale orală sau locală pentru disfuncţia erectilă.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Emetostop 30 mg

Indicaţii terapeutice:

Medicamentul este utilizat pentru prevenirea şi tratamentul simptomelor asociate cu răul de mişcare: greaţă, vărsături, ameţeli, cȃt și pentru tratmentul simptomatic al crizelor vertiginoase asociate cu alte boli ce afectează aparatul vestibular (labirintită, boală Meniere).

Mod de utilizare:

Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani

Răul de mişcare

Doza iniţială de 25-50 mg clorhidrat de meclozină se administrează cu o oră înainte de plecare, pentru protecţie împotriva răului de mişcare. Apoi, doza poate fi repetată la fiecare 24 ore pe toată durata călătoriei.

Vertij

Pentru controlul vertijului asociat cu boli ce afectează aparatul vestibular, doza zilnică recomandată este 25-100 mg clorhidrat de meclozină administrată în mai multe prize, în funcţie de răspunsul clinic.

Compoziţie:

Un comprimat conţine clorhidrat de meclozină 30 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, amidon de porumb, celuloză microcristalină tip 102, povidonă K 25, galben de chinolină (E 104), stearat de magneziu, talc. Păstrați medicamentul la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃnǎ copiilor!

Contraindicaţii:

Medicamentul este contraindicate persoanelor care sunt hipersensibile la clorhidratul de meclozină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

Atenționǎri speciale:

Ȋn cazul pacienţilor care suferǎ de glaucom cu unghi închis sau predispoziţie la glaucom, adenom de prostată, ileus paralitic, stenoză pilorică, bronhopneumopatie cronică obstructivă, medicamentul se va administra cu prudenţă şi numai după o atentă evaluare a raportului beneficiu/ risc potenţial.

Deoarece nu sunt disponibile date privind eficacitatea şi siguranţa administrării Emestop la copii, nu se recomandă administrarea medicamentului la copiii sub 12 ani.

Reacții adverse:

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost: somnolenţă, xerostomie (uscăciune a gurii), stare de slăbiciune. S-au mai raportat tulburări gastro-intestinale şi, în rare cazuri, vedere neclară.

Alte reacţii adverse includ: urticarie, acnee, nervozitate, euforie, insomnie, excitaţie, halucinaţii, inapetenţă, greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, diplopie (vedere dublă), ameţeli, tahicardie cu inducera hipotensiunii arteriale, disurie (urinare dureroasă, dificilă), retenţie de urină.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Pacienţii trebuie avertizaţi că în cazul administrării concomitente cu alcoolul etilic sau cu medicamente cu efect deprimant central (hipnotice, sedative, analgezice opioide, neuroleptice, antidepresive, anticonvulsivante) clorhidratul de meclozină poate potenţa efectul deprimant central al acestora.

Asocierea cu alte antihistaminice, unele neuroleptice (butirofenone, fenotiazine), antidepresive triciclice, amantadină, poate accentua efectele anticolinergice.

Precauții suplimentare:

• Teste cutanate - administrarea Emetostop trebuie întreruptă cu cel puţin 3 zile înaintea efectuării unui test cutanat cu substanţe alergene pentru a evita obţinerea unor rezultate fals negative.

• Excipienţi cu efect cunoscut - medicamentul conţine lactoză şi este contraindicat la pacienţii cu afecţiuni ereditare rare: intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie a glucozei/galactozei.

• Nu sunt disponibile suficiente date privind siguranţa administrării la gravide. In studiile de teratogenitate la şobolan, clorhidratul de meclozină administat femelelor gestante în doze de 25-50 ori mai mari decât cele administrate la om, a produs palatoschizis la pui. Clorhidratul de meclozină se va administra în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar şi numai după o atentă evaluare a raportului beneficiu matern și riscul potenţial fetal.

• Administrarea în timpul alăptării nu este recomandată.

• Pacienţii trebuie avertizaţi că în timpul tratamentului cu clorhidrat de meclozină poate apare o stare de somnolenţă care poate influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• În caz de supradozaj au fost semnalate: deprimare nervos centrală cu somnolenţă mergând până la comă, hipotensiune arterială mai ales la vârstnici, fenomene anticolinergice incluzând uscăciunea pielii şi a mucoaselor, tahicardie, constipaţie, înceţoşarea vederii precum şi fenomene de stimulare nervos centrală cuprinzând agitaţie psiho-motorie, halucinaţii, convulsii. Nu există antidot specific. Tratamentul este simptomatic şi suportiv.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Emoxen 100 mg/g gel

Indicaţii terapeutice:

Emoxen este un medicament sub formă de gel utilizat ȋn tratamentul durerilor musculare și articulare dar și pentru osteoartritǎ. Medicamentul conţine substanţa activă naproxen, în concentraţie de 100 mg/g, aceasta aparţinând grupei medicamentelor antiinflamatorii nesteroidiene (AINS). Medicamentul este un gel analgezic şi antiinflamator aplicat local pe piele.

Ca urmare a aplicării, durerea şi umflătura se reduc iar discomfortul fizic este depăşit. Medicamentul produce pe piele o senzaţie plăcută de răcorire.

Mod de utilizare:

Cu excepţia cazului în care medicul recomandă altceva, medicamentul trebuie aplicat după cum urmează: aplicaţi pe piele într-o cantitate adaptată la suprafaţa zonei afectate (de obicei o bandă de 4 cm de gel), întindeţi gelul pe zona afectată şi masaţi uşor până se absoarbe complet.

Medicamentul trebui aplicat de 4 – 5 ori pe zi, la fiecare câteva ore.

După aplicare trebuie să vă spălaţi pe mâini, dacă acestea nu sunt incluse în tratament.

Utilizarea Emoxen pe o perioadă mai mare de câteva săptămâni (de obicei 4 săptămâni) nu este recomandată. Dacă după prima săptămână de tratament, durerea şi umflătura nu se ameliorează, adresaţi-vă medicului. În cazul înroşirii şi iritării pielii trebuie să întrerupeţi aplicarea medicamentului până la dispariţia iritaţiei.

Compoziţie:

Substanţa activă este naproxen. Celelalte componente sunt: cloralhidrat, levomentol, etanol 96%, parahidroxibenzoat de etil, hidroxid de sodiu, carbomer, apă purificată. Produsul se prezintă sub formă de gel pentru aplicare locală, de culoare albă, cu miros caracteristic, mentolat. Nu utilizaţi Emoxen dacă observaţi orice modificare a aspectului sau mirosului. Nu ȋl pastrați ȋn frigider și nu ȋl congelați. Se recomandă utilizarea în cel mult 6 luni de la deschidere. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Emoxen:

- dacă sunteţi alergic la substanţa activă sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului.

- dacă sunteţi alergic la alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene şi la acid acetilsalicilic.

- dacă prezentaţi inflamaţii ale pielii, leziuni sau răni deschise.

- la copiii cu vârsta sub 3 ani.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi medicamentul:

- în cazul unor antecedente de reacţii alergice (erupţii trecătoare pe piele, înroşire, mâncărimi) în

timpul tratamentului cu alte medicamente din grupa medicamentelor antiinflamatorii nesteroidiene.

- în cazul expunerii prelungite la medicament a unor suprafeţe extinse de piele, deoarece există

posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse sistemice.

Reacții adverse:

La anumiţi pacienţi pot apărea alte reacţii adverse în timpul tratamentului cu Emoxen, chhiar daca produsul este bine tolerat ȋn general.

Rar pot apărea iritaţii locale ale pielii (eritem, erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi) care dispar în urma întreruperii tratamentului.

În cazul tratamentului prelungit pe arii extinse, pot apărea reacţii adverse sistemice, de exemplu somnolenţă, diaree, greaţă, dureri de cap, reacţii de hipersensibilitate (alergie). Dacă apare vreuna dintre aceste reacţii adverse, spuneţi medicului dumneavoastră.

În cazul apariţiei problemelor respiratorii sau a unor modificări ale pielii, întrerupeţi imediat utilizarea medicamentului, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Medicamentul poate fi utilizat în acelaşi timp cu alte forme farmaceutice de naproxen (comprimate, supozitoare etc.).

Precauții suplimentare:

- Medicamentul nu trebuie aplicat pe ochi sau mucoase,sub bandaje sau plasturi adezivi sau pe cale orală. Dacă gelul intră în contact cu ochii sau cu mucoasele, clătiţi bine cu apă pentru a-l îndepărta.

- Expunerea la soare (inclusiv la solariu) trebuie evitată în timpul tratamentului şi timp de 2 săptămâni după tratament.

- Din cauza probabilităţii absorbţiei naproxenului în circulaţia sistemică, acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, cu ulceraţii gastrointestinale sau cu diateză hemoragică.

- Nu utilizaţi Emoxen la copiii cu vârsta sub 3 ani.

- Medicamentul este contraindicat cu excepţia cazului în care utilizarea sa este recomandată şi supravegheată de către un medic. Utilizarea naproxenului în timpul sarcinii trebuie analizată din punct de vedere al beneficiilor pentru mamă şi făt, mai ales în trimestrele I şi III de sarcină. Medicamentul nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

- Nu sunt disponibile date privind reacţiile adverse asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje după aplicarea locală pe piele de naproxen.

- Medicamentul conţine parahidroxibenzoat de etil care poate cauza reacţii alergice (posibil întârziate).

- Datorită absorbţiei reduse a naproxenului în circulaţia sistemică, supradozajul sau intoxicaţia nu reprezintă un risc în urma aplicării locale a medicamentului. Cu toate acestea, aplicarea necorespunzătoare sau ingerarea accidentală, pot duce la reacţii adverse sistemice. În astfel de cazuri, trebuie aplicate măsurile terapeutice generale adoptate în cazul tratamentului intoxicaţiilor cu medicamente antiinflamatorii nesteroidiene.

În cazul ingerării accidentale a medicamentului adresaţi-vă medicului!

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Eneas comprimate

Indicații terapeutice:

Medicamentul face parte din familia inhibitorilor de ACE şi este un blocant dal canalului de calciu. Este indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la pacienţi la care tensiunea arterială nu este controlată prin administrarea de enalapril sau nitrendipină în monoterapie.

Mod de utilizare:

Eneas poate fi administrat în timpul mesei ȋnsǎ nu este recomandatǎ utilizarea acestuia ȋn același timp cu sucul de grapefruit.

Urmaţi cu atenţie aceste recomandări ȋn cazul ȋn care medicul dumneavoastră nu v-a recomandat altfel. Nu întrerupeţi tratamentul înainte de a avea sfatul medicului. Tot acesta vǎ va recomanda și modul ȋn care trebuie administrat.

Doza uzualǎ este de 1 comprimat pe zi cu puţină apă. Comprimatele trebuie înghiţite întregi, nu trebuie rupte sau mestecate.

Compoziție:

Substanţele active sunt maleatul de enalapril şi nitrendipina. Fiecare comprimat conţine 10 mg maleat de enalapril şi 20 mg nitrendipină. Produsul mai conține: hidrogenocarbonat de sodiu, lactoză monohidrat, celuloza microcristalina, amidon de porumb, povidona, sulfat lauril de sodiu, stearat de magneziu.

Eneas comprimate este ambalat în cutii cu blistere din PA-PVC-AL/AL sau folii din AL/AL cu 20, 30, 50, 60, 100, 300 şi 500 de comprimate. Comprimatele sunt galbene, alungite şi biconvexe, marcate cu „E/N" pe ambele feţe.

Nu utilizați produsul dupǎ data de expirare ȋnscrisǎ pe ambalaj și nu lasați produsul la ȋncemȃna copiilor. Administrarea medicamentului poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, de aceea este necesară o precauţie suplimentară.

Contraindicații:

Nu utilizați Eneas comprimate ȋn cazul ȋn care:

• Sunteţi alergic la oricare dintre componenţi.

• Dacă aţi avut reacţii alergice la produse medicamentoase similare

• Dacă sunteţi însărcinată, presupuneţi că sunteţi însărcinată sau dacă alăptaţi

• Dacă suferiţi de şoc cardiovascular, insuficienţă cardiacă şi dacă aţi fost diagnosticat recent cu angina pectoris, o criză cardiacă sau un infarct cerebral

• Dacă aveţi insuficienţă renală severă sau urmaţi un tratament de hemodializă

• În caz de insuficienţă hepatică gravă

• Dacă suferiţi de maladii cauzate de stenoza de valve cardiace

• În caz de stenoză de arteră renală

• La copii şi adolescenţi

Sunt necesare precauții speciale ȋn cazul ȋn care:

• Dacă aveţi faţa, buzele, limba şi/sau laringele umflate, întrerupeţi tratamentul şi adresaţi-vǎ imediat medicului;

• Dacă suferiţi de o boală renală, medicul dumneavoastră vă poate cere să efectuaţi anumite analize în timpul tratamentului cu Eneas;

• Dacă aveţi febră sau o infecţie în timpul tratamentului, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră;

• Dacă aveţi probleme cardiace;

• Dacă observaţi efecte secundare la începutul tratamentului;

• Dacă aveţi pierderi de lichid datorită administrării de diuretice, diaree sau vomă; din cauza dietei fără sare sau din alte motive puteţi avea o senzaţie de ameţeală la schimbarea bruscă a poziţiei;

Adresaţi-vă medicului, chiar dacă cele simptomele de mai sus s-au manifestat doar o singură dată.

Reacții adverse:

Precum majoritatea medicamentelor și Eneas comprimate poate avea reacţii adverseȋn cazul unor pacienți.

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt : dureri de cap, roşeaţă, tuse, edeme ale membrelor inferioare. Reacţii adverse mai puţin frecvente: ameţeală, tahicardie, rash eritematos, greaţă, dispepsie şi hipotensiune.

Reacţii adverse foarte rare: cazuri izolate de astenie, hipotermie, palpitaţii, ischemie periferică, hematurie, faringită, traheită, dispnee, distensie abdominală, enzime hepatice crescute, hipokalemie, somnolenţă, parestezii, tremor şi crampe abdominale.

Dacă observaţi reacţii adverse, care nu sunt menţionate în acest prospect, vă rugăm să informaţi medicul sau farmacistul dumneavoastră.

Interacțiunea cu alte medicamente

Comprimatele eneas pot creşte efectul altor medicamente folosite pentru tratamentul hipertensiunii arteriale. Nu asociaţi Eneas cu diureticele ce împiedică eliminarea potasiului, cu suplimentele de potasiu sau alte medicamente ce pot creşte nivelul potasemiei .

A se acorda o atenţie specială atunci când sunteţi tratat cu unul dintre următoarele medicamente : litiu, relaxante musculare, antiinflamatoare nesteroidiene, antidiabetice orale, baclofen, antipsihotice, antidepresive, alopurinol, citostatice, imunosupresoare, glucocorticoizi, procainamidă, amifostină, cimetidină, ranitidină, digoxin, rifampicină şi medicamente folosite în tratamentul infecţiilor cu fungi.

Precauții speciale:

Sarcinǎ și alǎptare

Eneas este contraindicat în cazul unei sarcini existente sau presupuse, de aceea este necesarǎ consultarea medicului ȋnainte de a utilize acest produs.

Dacă este administrat în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină, inhibitorii ACE (grupul de produse medicamentoase de care aparţine ENEAS) pot dăuna sau chiar omorî fătul. Dacă aflaţi că sunteţi însărcinată întrerupeţi imediat tratamentul.

Produsul este, de asemenea, contraindicat ȋn perioada de alǎptare.

În cazul în care luaţi mai multe comprimate, adresaţi-vă imediat medicului. Este posibil ca în acest caz să va scadă într-un mod excesiv tensiunea arterială. Dacǎ uitați sǎ luați o dozǎ de Eneas comprimate nu luaţi o doză dublǎ pentru a compensa uitarea unei doze.

Sursa : Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Eritromagis 200 mg

Indicaţii terapeutice:

Produsul este indicat ȋn:

• Infecţii bacteriene cu germeni sensibili la eritromicină, cu diverse localizări.

• Infecţii ORL: sinuzite, otite medii acute, angine streptococice şi difterice.

• Infecţii respiratorii: acutizări ale bronşitelor cronice, pneumonii produse de pneumococi (ca alternativă la penicilină), micoplasme, chlamidii.

• Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: acnee, antrax, infecţii produse de actinomicete, eritrasma.

• Infecţii genito-urinare: gonoree (ca alternativă la penicilină), endocervicite chlamidiene, uretrite negonococice, sifilis (în caz de alergie la peniciline), şancru moale.

• Infecţii digestive: enterite cu Campylobacter jejuni.

• Profilaxia endocarditelor bacteriene şi a recăderilor de reumatism articular acut la pacienţii alergici la betalactamine, conjuctivite chlamidiene, listerioză, infecţii cu Legionella pneumophila, tuse convulsivă.

Mod de utilizare:

Adulţi şi adolescenţi: doza recomandată este de 400-600 mg eritromicină (2-3 comprimate Eritromagis 200 mg) pe zi, fracţionat la intervale de 6 ore; în funcţie de severitatea infecţiei doza poate fi crescută fără a depăşi 4g eritromicină pe zi.

Copii peste 6 ani: doza recomandată este de 30-50 mg eritromicină/kg şi zi, fracţionat la 4- 6 ore. În funcţie de severitatea infecţiei doza poate fi crescută până la 60-100 mg eritromicină/kg şi zi. La copiii sub 6 ani se administrează forma farmaceutică adecvată vârstei.

Compoziţie:

Un comprimat conţine eritromicină 200 mg sub formă de propionat de eritromicină 236 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, carboximetilceluloză sodică, stearat de magneziu, talc, amidon de porumb. Păstrați produsul la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

• Hipersensibilitate la eritromicină, alte macrolide sau la oricare dintre excipienţii produsului.

• La pacienţii cu tulburări cardiovasculare se recomandă prudenţă, eventual monitorizarea electrocardiogramei în cazul utilizării dozelor mari. Alungirea intervalului QT impune oprirea administrării.

• Administrarea eritromicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică impune prudenţă şi supravegherea funcţiei hepatice; eventual se ajustează doza. Dacă în timpul tratamentului apar semne de afectare hepatică administrarea antibioticului trebuie oprită. Insuficienţa renală severă favorizează acumularea unor cantităţi excesive de antibiotic cu risc de hipoacuzie tranzitorie; în caz de tratament prelungit se recomandă micşorarea dozei.

Reacții adverse:

Au fost semnalate: tulburări digestive – greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree; reacţii cutanate alergice; creşterea transaminazelor ALAT, ASAT, excepţional hepatită colestatică (la doze mari); excepţional tulburări cardiace – alungirea intervalului QT, extrasistole ventriculare, torsada vârfurilor, bloc atrioventricular; tulburări auditive inclusiv surditate tranzitorie (îndeosebi la vârstnici şi la pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică).

Interacțiunea cu alte medicamente:

Eritromicina inhibă citocromul P450 diminuând metabolizarea unor medicamente, cu risc de toxicitate cumulativă.

Asocierea cu anumite medicamente favorizează apariţia tulburărilor de ritm ventricular inclusiv torsada vârfurilor. Din acest motiv este contraindicată asocierea cu: cisapridă, astemizol, terfenadină, ebastină, amiodaronă, bretilium, disopiramidă, antiaritmice chinidinice, sotalol, vincamină, halofantrină, pentamidină, sultopridă. De asemenea, este contraindicată asocierea cu ergotamină şi dihidroergotamină, care prezintă risc major de torsada vârfurilor şi posibilitatea tulburărilor ischemice la nivelul extremităţilor.

Nu se recomandă asocierea cu bromocriptină, carbamazepină, ciclosporină, teofilină, triazolam – eritromicina le inhibă metabolizarea cu risc de acumulare şi efecte toxice. Este necesară prudenţă în cazul asocierii cu alfentanil, digoxină, lisuridă, midazolam, warfarină şi alte anticoagulante cumarinice.

Eritromicina poate interfera unele teste de laborator: creştere falsă a catecolaminelor, 17-hidroxicorticosteroizilor urinari, ALAT; scădere falsă a folatului plasmatic şi a estriolului urinar.

Precauții suplimentare:

• Eritromicina traversează bariera feto-placentară, realizează concentraţii plasmatice fetale mici (5-20% din concentraţia plasmatică maternă). Experienţa clinică nu a demonstrat că antibioticul are efecte teratogene sau fetotoxice. În timpul sarcinii, eritromicina se va administra numai după evaluarea atentă a raportului risc fetal/beneficiu matern.

• Eritromicina se excretă în laptele matern. Deoarece nu se cunosc efectele asupra sugarului, se vor lua în cosiderare fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului.

• Produsul nu influenţează capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Simptomele supradozajului cu eritromicină sunt de obicei cele ale unei tulburări gastro-intestinale. Este necesar să înterupeţi administrarea medicamentului şi să vă adresaţi medicului dumneavoastră.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Eurespal 80 mg, comprimate cu eliberare prelungită

Indicaţii terapeutice:

Eurespal 80 mg, comprimate cu eliberare prelungită are proprietăţi bronhodilatatoare şi antiinflamatoare. Este indicat în ameliorarea simptomelor funcţionale (tuse şi expectoraţie) din cursul bronhopneumopatiilor. Acest tratament nu trebuie să întârzie iniţierea tratamentului antibiotic, dacă acesta este necesar.

Mod de utilizare:

Luaţi întotdeauna Eurespal 80 mg exact aşa cum v-a recomandat medicul

Adulţi

Doza uzuală recomandată este de 2 comprimate cu eliberare prelungită EURESPAL 80 mg (160 mg fenspiridă) pe zi, înainte de mese (dimineaţa şi seara).

Dacă este nevoie de creşterea efectului şi/sau în afecţiunile acute, doza recomandată este de 3 comprimate cu eliberare prelungită EURESPAL 80 mg (240 mg fenspiridă) pe zi (dimineaţa, la prânz şi seara).

Copii cu vârsta peste 2 ani şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani

Se recomandă forma farmaceutică corespunzătoare vârstei (sirop).

Medicamentul trebuie luat cu o cantitate suficientă de lichid (un pahar cu apă).

Compoziţie:

Substanţa activă este clorhidrat de fenspiridă 80 mg. Celelalte componente sunt:

Nucleu: hidrogenofosfat de calciu, hipromeloză, povidonă, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu

Film: dioxid de titan (E171), glicerol, hipromeloză, macrogol 6000, stearat de magneziu.

Păstrați medicamentul la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. Nu ȋl lasați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Eurespal 80 mg dacă aveţi alergie la fenspiridă sau la oricare dintre componentele medicamentului. Administrarea de Eurespal 80 mg, comprimate cu eliberare prelungită nu trebuie să întârzie iniţierea tratamentului antibiotic.

Reacții adverse:

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: somnolenţă

Cu frecvenţă necunoscută: ameţeli

Tulburări cardiace

Rare: tahicardie moderată (bătăi neobişnuit de rapide ale inimii), care se ameliorează după scăderea dozelor

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: dereglări gastro-intestinale, greaţă, dureri de stomac

Cu frecvenţă necunoscută: diaree, vărsături

Tulburări generale

Cu frecvenţă necunoscută: astenie, oboseală

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Rare: înroşirea pielii, erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi, umflarea feţei, buzelor şi gâtului, pete roşii pe piele

Cu frecvenţă necunoscută: prurit

Interacțiunea cu alte medicamete:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Nu este recomandat să luaţi medicamente sedative în timpul tratamentului cu Eurespal. Nu este recomandat să consumaţi alcool în timpul tratamentului. Eurespal 80 mg trebuie luat înaintea meselor.

Precauții suplimentare:

• Nu este recomandat să luaţi acest medicament în timpul sarcinii şi alăptării. Dacă se constată existenţa sarcinii în timp ce luaţi acest medicament, întrerupeţi tratamentul şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru instituirea altui tratament adecvat.

• Eurespal 80 mg poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, datorită posibilităţii apariţiei somnolenţei.

• Dacă aţi luat accidental mai multe comprimate decât vi s-a recomandat, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră. În cazul unui supradozaj pot fi observate următoarele semne şi simptome: somnolenţă sau agitaţie, greaţă, vărsături, tahicardie sinusală.

• Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa dozele uitate. Luaţi doza următoare la momentul obişnuit.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Fabocalm, 500 mg, comprimate

Indicații terapeutice:

Fabocalm aparţine grupei de medicamente cunoscută sub denumirea de antiinflamatoare nesteroidiene. El ameliorează durerea şi reduce temperatura corpului în caz de febră.

Fabocalm se utilizează în cazul ȋn care pacintul are dureri acute severe postlezionale sau postoperatorii; colici; dureri de cauză tumorală; alte dureri severe acute sau cronice, atunci când alte mijloace terapeutice nu sunt indicate. Medicamentul ajutǎ la combaterea febrei, atunci când aceasta nu răspunde la alt tratament.

Mod de utilizare:

Comprimatele se înghit întregi, de preferinţă după mese.

Ȋn cazul adulților și copiilor de peste 15 ani doza recomandată este de 1-2 comprimate Fabocalm (500-1000 mg metamizol sodic) o dată. La nevoie se poate repeta până la cel mult de 4 ori pe zi. Doza în 24 ore nu trebuie să depăşească 5 g metamizol sodic (aproximativ 70 mg/kg).

La copiii cu vârsta sub 15 ani nu se administrează metamizol sodic sub formă de comprimate.

La pacienţii vârstnici sau cu stare generală alterată este necesară administrarea celor mai mici doze.

Ȋn cazul pacienților cu insuficienţă renală sau hepatică şi utilizaţi Fabocalm la nevoie, nu trebuie să reduceţi doza. Nu utilizaţi timp îndelungat Fabocalm.

Compoziție:

Substanţa activă este metamizolul sodic. Fiecare comprimat conţine metamizol sodic 500 mg sub formă de metamizol sodic monohidrat. Celelalte componente sunt: amidon de porumb, povidonă K 30, talc și stearat de magneziu.

Fabocalm se prezintă sub formă de comprimate neacoperite plate, de culoare albă până la alb-gălbui, cu diametrul de 12 mm Este disponibil în cutii cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.

Nu utilizaţi Fabocalm după data de expirare înscrisă pe ambalaj și nu ȋil lǎsaqi la ȋndemȃna copiilor. Medicamentul trebuie păstrat la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. Administrat în dozele recomandate Fabocalm nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Contraindicații:

Nu utilizaţi Fabocalm:

Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la metamizol sau la oricare dintre celelalte componente ale.medicamentului

Dacă aveţi:

● antecedente alergice la derivaţii de pirazol, intoleranţă la antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS);

● afecţiuni ale măduvei hematopoietice;

● antecedente de agranulocitoză;

● deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, porfirie hepatică acută.

Dacă sunteţi în primul sau în ultimul trimestru de sarcină.

Este necesarǎ precauție dacǎ:

● suferiţi de: urticarie, astm bronşic alergic, rinită alergică;

● suferiţi de intoleranţă la alcool etilic (după ingestia unor cantităţi mici apar: strănut, lăcrimare, înroşire pronunţată a feţei; intoleranţa la alcool etilic poate evidenţia existenţa unui astm la AINS);

Acest medicament poate determina fenomene alergice de tip anafilactic, de exemplu agranulocitoză (scăderea numărului unor celule din sânge denumite granulocite) sau şoc.

Deoarece agranulocitoza apare în mod neaşteptat şi este independentă de doză şi de durata tratamentului, în cazul apariţiei febrei sau a inflamaţiei amigdalelor sau a ulceraţiilor orale trebuie să întrerupeţi imediat tratamentul şi să vă prezentaţi la medic; acesta vă va recomanda efectuarea de urgenţă a unui test al sângelui (hemograma). Continuarea administrării Fabocalm creşte riscul de deces.

În cazul tratamentului de lungă durată, medicul vă va recomanda periodic teste ale sângelui (hemograma).

În cazul pacienţilor cu risc crescut de şoc anafilactic, medicamentul se va administra numai dacă medicul consideră absolut necesar şi sub strictă supraveghere medicală.

Reacții adverse:

Rare:

Leucopenie (scăderea numărului celulelor albe din sânge)

• reacţii anafilactice – lipsă de aer, chiar oprirea respiraţiei prin spasm al bronhiilor şi edem la nivelul gâtului,

• scăderea tensiunii arteriale mergând până la colaps,

• urticarie;

• reacţii anafilactoide – lipsa respiraţiei (prin spasm al bronhiilor şi edem laringian) sau colaps.

Foarte rare:

• Agranulocitoză (scăderea numărului unor celule din sânge denumite granulocite)

• Trombocitopenie (scăderea numărului de plachete din sânge).

Principalele manifestări în caz de agranulocitoză sunt febra, durerile faringiene, ulcerele bucale dureroase, ulcerele anale, scăderea răspunsului imun, predispoziţie la infecţii bacteriene.

Hemograma prezintă dispariţia aproape completă a granulocitelor, în timp ce măduva osoasă hematogenă prezintă blocarea maturării în stadiul promielocitar. Apariţia acestor manifestări impune întreruperea imediată a tratamentului cu metamizol sodic.

• Insuficienţă renală acută sau nefrită interstiţială (o inflamaţie a rinichilor), însoţită uneori de un sindrom nefrotic, cu prezenţa în cantitate anormală a proteinelor în urină.

Cu frecvenţă necunoscută:

• Apariţia crizelor de astm a fost observată la pacienţii cu astm la AINS.

• Pot să apară urticarie, erupţii maculopapuloase şi cazuri izolate de sindrom Lyell (erupţii buloase pe piele) sau de sindrom Stevens-Johnson (leziuni pe piele sau mucoase).

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă pacientul experimenteazǎ o reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, trebuie sǎ contacteze de urgențǎ medicul.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Pacientul trebuie sǎ informeze medicul dacă a luat recent recent alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, mai ales în cazul ȋn care a utilizat:

-alte medicamente cu efecte toxice asupra măduvei spinării; nu trebuie să luaţi Fabocalm împreună cu aceste medicamente;

-captopril;

-litiu;.

-metotrexat;

-triamteren;

-antihipertensive şi diuretice (cu excepţia furosemidului); Fabocalm poate să le modifice efectul diureticelor.

-ciclosporină; Fabocalm poate să scadă concentraţia în sânge a ciclosporinei, aceasta trebuind verificată în cazul utilizării concomitente a celor două medicamente.

Precauții speciale:

• Nu utilizaţi Fabocalm dacă sunteţi în primul sau în ultimul trimestru de sarcină, deoarece poate afecta fǎtul. În trimestrul al doilea de sarcină, puteţi utiliza Fabocalm numai la recomandarea medicului dacă acesta consideră tratamentul absolut necesar, în doze cât mai mici şi pe o perioadă cât mai scurtă.

• Ȋn caz de supradozaj adresaţi-vă imediat medicului sau mergeţi la cel mai apropiat spital.

Intoxicaţia acută se manifestă cu tulburări gastro-intestinale (greaţă, dureri abdominale), afectarea funcţiei renale şi ȋn cazuri rare simptome la nivelul sistemului nervos central (ameţeli, somnolenţă, comă, convulsii), scăderea tensiunii arteriale până la şoc şi tulburări de ritm (bătăi accelerate ale inimii).

• După administrarea de doze foarte mari, eliminarea unui metabolit netoxic (acid rubazonic) poate determina colorarea în roşu a urinei.

• Dacă uitaţi să utilizaţi Fabocalm nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

• Utilizați Fabocalm numai cȃnd aveți nevoie. Puteţi opri tratamentul imediat ce vă simţiţi bine. Medicamentul se poate administra și cu alte lichide.

Sursa : Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Faringosept 10 mg, comprimate de supt

Indicaţii terapeutice:

Faringosept 10 mg, comprimate de supt este un medicament antiseptic şi aparţine grupei de medicamente pentru zona oro-faringiană.

Faringosept 10 mg se utilizează ca adjuvant în infecţii acute cu poartă de intrare sau localizare la nivelul cavităţii bucale şi faringelui: gingivite, faringite, angine, precum şi după amigdalectomie.

Mod de utilizare:

Doza uzuală este de 3 - 5 comprimate Faringosept 10 mg (30 - 50 mg ambazonă) pe zi, timp de 3 - 4 zile.

Comprimatele de Faringosept 10 mg nu se înghit, ci se lasă să se dizolve lent în cavitatea bucală. Faringosept 10 mg se administrează imediat după mese (la 15-30 minute); se recomandă ca timp de 2-3 ore după administrare să se evite consumul de alimente sau lichide.

Nu depăşiţi doza recomandată!

Faringosept 10 mg se administrează imediat după mese (la 15-30 minute). Se recomandă ca timp de 2-3 ore după administrare să se evite consumul de alimente sau lichide.

Compoziţie:

Substanţa activă este ambazonă monohidrat. Fiecare comprimat de supt conţine ambazonă monohidrat 10 mg.

Celelalte componente sunt: zahăr, lactoză monohidrat, cacao, povidonă K 30, acid stearic,

vanilină. Comprimatele au formă cilindrică, cu suprafeţe pigmentate, de culoare maro. Nu utilizaţi Faringosept 10 mg după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Pǎstrați medicamentul la temperaturi sub 25grade Celsius, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Faringosept 10 mg dacă sunteţi alergic la ambazonă sau la oricare dintre celelalte componente ale Faringosept 10 mg.

Reacții adverse:

Nu s-au raportat reacţii adverse.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Nu s-au raportat interacţiuni ale Faringosept 10 mg cu alte medicamente.

Precauții suplimentare:

• Nu utilizaţi Faringosept 10 mg decât dacă medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru.

• Faringosept 10 mg nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Faringosept 10 mg conţine unele glucide numite lactoză şi zahăr. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat ca aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a utiliza acest medicament.

• Nu s-a raportat nici un caz de supradozaj cu Faringosept 10 mg.

• Nu există antidot pentru ambazonă. În cazul ingerării unei doze foarte mari de Faringosept 10 mg, se recomandă provocarea de vărsături şi/sau lavaj gastric.

• Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Luaţi doza următoare la ora stabilită.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Fascorem, comprimate

Indicaţii terapeutice:

Fascorem este indicat pentru tratament simptomatic în cazul durerilor de intensitate medie sau severă cu diferite localizări (cefalee, migrene, nevralgii, mialgii, artralgii, algii dentare sau în sfera ORL, dismenoree) precum și pentru tratamentul stări febrile.

Mod de utilizare:

Produsul se administrează numai adulţilor şi copiilor peste 15 ani.

La adulţi şi copii peste 15 ani, doza uzuală este de un comprimat Fascorem, administrat oral, la nevoie; dacă este necesar, doza se poate repeta la intervale de 4–6 ore, fără a depăşi 4 comprimate Fascorem pe zi.

Ȋn cazul vârstnicilor iniţial se administrează jumătate din doza recomandată adulţilor, crescând eventual, în funcţie de toleranţă şi necesităţi.

La pacienții cu insuficienţă renală se recomandă administrarea unor doze mai mici decât cele uzuale la adulţi. Produsul nu trebuie folosit în doze mari sau timp îndelungat fără recomandarea medicului

Compoziţie:

Un comprimat conţine acid acetilsalicilic 200 mg, paracetamol 200 mg, fenobarbital 25 mg, cafeină anhidră 25 mg, fosfat de codeină hemihidrat 10 mg şi excipienţi: amidon de porumb ,amidon glicolat de sodiu, lactoză monohidrat, povidonă K 30, dioxid de siliciu coloidal, talc, acid stearic.

Medicamentul se pǎstreazǎ la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Produsul este contraindicat ȋn cazul ȋn care existǎ:

• hipersensibilitate la paracetamol, acid acetilsalicilic, fenobarbital, fosfat de codeină hemihidrat sau cafeină şi la excipienţii din compoziţia medicamentului.

• antecedente de astm bronşic indus de administrarea salicilaţilor sau a substanţelor cu acţiune similară, în special antiinflamatoare nesteroidiene;

• copii sub 15 ani;

• insuficienţă hepatică severă;

• insuficienţă renală severă;

• ulcer gastro-duodenal activ;

• boli hemoragice şi alte boli cu risc hemoragic;

• deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază;

• astm bronşic, hipersecreţie traheobronşică şi insuficienţă respiratorie (datorită prezenţei codeinei);

• diaree acută toxiinfecţioasă, subocluzie sau ocluzie intestinală, intervenţii chirurgicale recente la nivelul căilor biliare (datorită prezenţei codeinei creşte presiunea biliară);

• stări comatoase (datorită prezenţei codeinei);

• porfirie (datorită prezenţei fenobarbitalului);

• sarcină şi alăptare.

Reacții adverse:

Legate de acid acetilsalicilic

Tulburări gastro-intestinale: greaţă, vărsături, pirozis, dureri abdominale, hemoragii digestive acute grave sau oculte şi ulceraţii gastro-intestinale (în cazul administrării orale timp înlungat).

Tulburări hematologice:epistaxis, gingivoragii, purpură, risc crescut de hemoragii intraoperatorii şi postoperatorii, trombocitopenie;

Tulburări hepatice: hepatotoxicitate; creşterea valorilor transaminazelor şi fosfatazei alcaline.

Tulburări ale sistemului imunitar: de tip anafilactic, manifestate prin erupţii cutanate, mai ales urticarie, edem angioneurotic, crize de astm bronşic.

Tulburări ale sistemului nervos central:administrarea în doze mari provoacă cefalee, ameţeli, tinitus, somnolenţă sau excitaţie, confuzie.

Tulburări renale: tratamentul prelungit poate determina nefrită interstiţială şi necroză papilară

Legate de paracetamol

Există cazuri rare de reacţii alergice, manifestate prin rash cutanat cu eritem sau urticarie, care necesită întreruperea tratamentului. Pot să apară rar sângerări sau hematoame, scaune negre şi moi, sânge în urină şi fecale, pete roşii pe tegumente, dermatită, hepatită (icter conjunctival sau tegumentar), colică renală (algie lombară puternică apărută brusc), insuficienţă renală (oligo-anurie), piurie sterilă.

Tratamentul prelungit cu doze mari poate determina nefrită interstiţială şi necroză papilară.

S-au raportat, în mod excepţional, cazuri de trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză şi pancitopenie.

Legate de fenobarbital

S-au raportat următoarele reacţii adverse: somnolenţă diurnă la începutul tratamentului, trezire dificilă, tulburări de coordonare şi de echilibru, tulburări de memorie, mai ales la vârstnici, rareori vertij cu cefalee, reacţii alergice cutanate (erupţii maculopapulare scarlatiniforme) mai frecvente la adolescenţi decât la adulţi, artralgii, tulburări de dispoziţie, hiperactivitate, sindrom de dependenţă în caz de administrare prelungită.

Legate de cafeină

La doze mari pot să apară insomnie, nelinişte, palpitaţii şi disconfort epigastric.

Legate de codeină

La dozele terapeutice, reacţiile adverse ale codeinei sunt moderate. Pot să apară: constipaţie, greaţă, vărsături, somnolenţă, vertij, reacţii alergice cutanate, bronhospasm, deprimare respiratorie. Rareori se produc tulburări de somn, tinitus, uscăciunea gurii, dispnee.

La doze mai mari decât cele terapeutice există riscul dependenţei, cu sindrom de abstinenţă la întreruperea bruscă a tratamentului, atât la adulţi cât şi la nou-născuţii mamelor dependente de codeină.

Dozele mari pot provoca euforie, tulburări de vedere, spasme ale musculaturii netede intestinale şi biliare, hipotensiune arterială, sincopă, deprimare respiratorie, edem pulmonar, creşterea tonusului musculaturii netede a vezicii urinare.

Interacțiunea cu alte medicamete:

• Alte antiinflamatoare nesteroidiene: risc nefrotoxic şi hemoragic crescut.

• Acidul acetilsalicilic poate creşte riscul de hemoragie gastro-intestinală la administrarea simultană cu glucocorticoizi sau alcool etilic.

• Anticoagulante: creşte riscul hemoragic.

• Acidul acetilsalicilic intensifică efectele litiului, triiodotironinei, sulfonilureicelor, anticoagulantelor, barbituricelor. Efectele următoarelor medicamente sunt reduse de acidul acetilsalicilic: antagonişti aldosteronici şi diuretice de ansă, antihipertensive, interferon alfa, uricozuricele (chiar şi la doze mici, acidul acetilsalicilic reduce excreţia acidului uric, putând declanşa guta la pacienţii cu tendinţă de a avea o excreţie scăzută a acidului uric);

• Se recomandă un interval de 1–3 ore între administrarea acidului acetilsalicilic şi tetraciclinelor (administrarea concomitentă produce complecşi neresorbabili).

• Metotrexat: creşte riscul toxicităţii hematologice a metotrexatului.

• Sulfamide antidiabetice: creşte efectul sulfamidelor, cu posibilitatea apariţiei accidentelor hipoglicemice.

• Probenecid sau alte uricozurice: acidul acetilsalicilic împiedică acţiunea de creştere a eliminării de uraţi.

• Spironolactonă: scade eficacitatea acesteia, deoarece acidul acetilsalicilic favorizează retenţia de sodiu.

• Deprimante ale sistemului nervos central: creşte riscul deprimării sistemului nervos central şi a centrilor respiratori. Hipnoticele, sedativele, tranchilizantele, anestezicele generale, antihistaminicele sedative, alţi derivaţi morfinici acţionează aditiv cu codeina privind efectul sedativ şi deprimant respirator.

• Este contraindicată administrarea de codeină la pacienţii aflaţi în tratament cu agonişti-antagonişti morfinici (nalbufină, buprenorfină, pentazocină), datorită riscului declanşării sindromului de abstinenţă.

• Codeina nu se asociază cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) datoritǎ riscului toxic mare.

• Asocierea codeinei cu medicamente antihipertensive creşte riscul accidentelor hipotensive.

• Asocierea codeinei cu medicaţia expectorantă favorizează retenţia secreţiilor traheobronşice.

• Medicamente anticolinergice şi antidiareice: creşte riscul de constipaţie.

• Medicamente inductoare enzimatice şi băuturi alcoolice: creşte riscul hepatotoxicităţii.

• Fascorem, prin conţinutul său în paracetamol, poate modifica rezultatele dozării acidului uric sanguin şi a glicemiei.

• Diflunisalul creşte cu 50% concentraţia plasmatică a paracetamolului şi măreşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.

• Metoclopramidul sau domperidona potenţează absorbţia paracetamolului.

• Colestiramina poate scade viteza de absorbţie a paracetamolului.

• Paracetamolul creşte concentraţia plasmatică a cloramfenicolului.

• Consecinţele asocierii fenobarbitalului cu fenitoina sunt variabile, după cum predomină inducţia enzimelor metabolizante (la doze mari) sau inhibiţia competitivă a acestora. Acidul valproic inhibă metabolizarea fenobarbitalului, crescându-i concentraţia plasmatică. În condiţiile administrării repetate, poate deveni evident efectul inductor enzimatic al fenobarbitalului; este necesară prudenţă în cazul administrării concomitente cu medicamente cu indice terapeutic mic, metabolizate extensiv hepatic.

• Cafeina este un antagonist al multor sedative cum ar fi barbituricele sau antihistaminicele.Cafeina agravează tahicardia provocată de către simpatomimetice, tiroxină etc. Pentru produsele cu o gamă largă de acţiuni (de exemplu benzodiazepinele), interacţiunile se pot manifesta sub diferite forme şi nu pot fi prevăzute. Contraceptivele orale, cimetidina şi disulfiramul întârzie metabolizarea cafeinei, iar barbituricele şi fumatul o accelerează. Cafeina diminuează potenţialul de producere a dependenţei al unor substanţe precum efedrina. Administrarea concomitentă al unor inhibitori ai girazei poate prelungi perioada de eliminare a cafeinei şi a metabolitului său paraxantina.

• Enoxacina determină creşteri importante ale concentraţiilor plasmatice ale cafeinei în organism datorită diminuării metabolismului hepatic al cafeinei, putând duce la agitaţii şi halucinaţii.

• De asemenea, ciprofloxacina şi norfloxacina determină creşteri importante ale concentraţiilor plasmatice ale cafeinei în organism datorită diminuării metabolismului hepatic al cafeinei.

Precauții suplimentare:

La pacienţii cu astm bronşic şi alte afecţiuni alergice respiratorii, ca şi la cei cu hipersensibilitate la antiinflamatoare nesteroidiene pot fi declanşate crize de astm bronşic şi alte reacţii alergice de tip anafilactic.

Este necesară prudenţă în caz de antecedente de ulcer sau de hemoragii digestive, în insuficienţa renală şi hepatică uşoare-moderate. Nu se recomandă administrarea în gută, deoarece dozele terapeutice mari scad eliminarea acidului uric.

Este necesară prudenţă la pacienţii supuşi intervenţilor chirurgicale, chiar minore (de exemplu extracţii dentare), deoarece acidul acetilsalicilic are efect antiagregant plachetar, care persistă câteva zile, existând risc de accidente hemoragice.

Folosirea la copii cu gripă, viroze respiratorii sau varicelă nu este recomandată din cauza riscului de complicaţii infecţioase şi sindrom Reye.

Codeina administrată în doze mari, timp îndelungat, poate dezvolta dependenţă.

- Deoarece produsul conţine codeină şi fenobarbital, în timpul tratamentului nu se recomandă ingestia băuturilor alcoolice.

- La pacienţii cu colecistectomie, codeina poate determina un sindrom dureros abdominal acut, de tip biliar sau pancreatic, asociat de obicei cu modificări biologice, care indică spasmul sfincterului Oddi.

- Codeina poate împiedica eliminarea secreţiilor traheo-bronşice la pacienţii cu tuse productivă. Se impune prudenţă la bolnavii cu limitarea funcţiei respiratorii, emfizem pulmonar, fibroză pulmonară, bronhopneumopatie cronică obstructivă, bronhoree, tuberculoză gravă, traumatisme toracice (codeina deprimă respiraţia şi interferă cu mecanismele compensatorii declanşate de deficitul ventilaţiei pulmonare). La astmatici poate agrava fenomenele obstructive (favorizează bronhospasmul). Datorită conţinutului în codeină se impun precauţii în următoarele cazuri: persoane în vârstă sau debilitate fizic (risc de deprimare respiratorie), leziuni craniene (risc de deprimare respiratorie), hipertensiune intracraniană (risc de agravare a hipertensiunii intracraniene), insuficienţă adrenocorticală, miastenia gravis, abdomen acut (poate masca simptomatologia clinică), hipotiroidism (risc de deprimare respiratorie şi deprimare nervos centrală), hipertrofie de prostată sau stricturi uretrale (retenţie de urină)

- Utilizarea codeinei nu este recomandată la bolnavii cu colită ulceroasă (poate produce dilataţia toxică a colonului). Utilizarea trebuie evitată şi la pacienţii cu pancreatită. Hipovolemia, cordul pulmonar cronic, infarctul miocardic acut, starea de şoc favorizează accidentele hipotensive. Riscul convulsiv poate fi crescut când codeina se administrează la pacienţi cu edem cerebral şi la epileptici. Stările confuzive pot fi agravate.

Deoarece cafeina poate determina insomnie, nelinişte, anxietate, nu se recomandă administrarea medicamentului spre sfârşitul zilei.

Deoarece conţine lactoză pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sarcina

Studiile preclinice au demonstrat efectul teratogen al codeinei şi fenobarbitalului, de aceea medicamentul este contraindicat în timpul sarcinii. Codeina se elimină în laptele matern; la copii s-au descris cazuri de hipotonie şi pauze respiratorii după ingestia unor doze foarte mari de codeină de către mame. După administrarea de fenobarbital mamelor care alăptează, s-au raportat în perioada neonatală dificultăţi de alimentaţie, afectarea curbei ponderale şi sedare la sugari. Ca urmare, administrarea acestui medicament este contraindicat în timpul alăptării.

Fascorem poate influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje datorită conţinutului de fenobarbital şi codeină.

Se recomandă internare de urgenţă în spital, măsuri de reducere a absorbţiei digestive şi de creştere a eliminării renale, tratament simptomatic şi de susţinere la pacienții cu supradozaj. Pentru combaterea fenomenelor de hepatotoxicitate la paracetamol se va administra N-acetilcisteină; ca antidot al codeinei se admiminstrează naloxonă.

- Simptome datorate acidului acetilsalicilic: tulburări gastro-intestinale (greaţă, vărsături), hemoragii digestive, ameţeli, cefalee, tinitus şi surditate parţială, tulburări de vedere, somnolentă sau excitaţie cu stare confuzivă, creşterea temperaturii, erupţii acneiforme. Dozele foarte mari pot provoca acidoză respiratorie şi metabolică.

- Simptome datorate paracetamolului: vărsături, hemoragii digestive, leziuni hepatice (citoliză hepatică cu icter, fenomene de encefalopatie hepatică, comă), necroză tubulară renală, edem cerebral, hiperglicemie sau hipoglicemie.

- Simptome datorate fenobarbitalului: în ora următoare ingestiei unei doze foarte mari, apar greaţă, vărsături, cefalee, obnubilare, confuzie, chiar comă, însoţită de un sindrom neurovegetativ caracteristic (bradipnee neregulată, hipersecreţie traheobronşică şi hipotensiune arterială).

- Simptome datorate cafeinei: insomnie, nelinişte, anxietate, palpitaţii, disconfort epigastric şi pirozis, vertij, cefalee, tremor fin al extremităţilor, tulburări de vedere şi auz.

- Simptome datorate codeinei: deprimare acută a centrilor respiratori (cianoză, scăderea frecvenţei mişcărilor respiratorii, apnee), somnolenţă, apatie, chiar comă, mioză, convulsii, semne ale eliberării de histamină (edem facial, erupţii urticariene, colaps), vărsături, prurit, retenţie de urină, edem pulmonar (rar).

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Fiobilin 250 mg

Indicaţii terapeutice:

Medicamentul este utilizat ȋn tratamentul colecistitei cronice, ȋn caz de diskinezie biliară, constipaţie cronică (hepatogenă), migrene şi convalescenţă după hepatită acutǎ cu virus A (epidemică).

Mod de utilizare:

Adulţi: 1-2 comprimate Fiobilin 250 mg, de 3 ori pe zi, după mese, timp de 15 zile.

Copii: 7-15 ani, 1-2 comprimate Fiobilin 250 mg pe zi.

Compoziţie:

Un comprimat conţine 250 mg acid dehidrocolic şi excipienţi: povidonă K30, acid stearic, dioxid de siliciu coloidal, stearat de magneziu, amidon de porumb, talc, crospovidonă. Păstrați medicamentul la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Medicamentul nu este recomandat pacienților care suferǎ de :

- icter mecanic (inclusiv litiază biliară obstructivă), litiază biliară în faza dureroasă, colecistită acută;

- insuficienţă hepatocelulară severă, hepatită acută, hepatită cronică evolutivă, ciroză decompensată;

- apendicită.

Reacții adverse:

În timpul tratamentului cu acid dehidrocolic pot să apară dureri epigastrice, flatulenţă, diaree, iritaţie rectală, scăderea pronunţată a potasemiei. Rar pot apărea următoarele reacţii adverse: iritabilitate, confuzie, cefalee, erupţii cutanate, dificultăţi în respiraţie, palpitaţii, crampe musculare, oboseală şi slăbiciune.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Asocierea cu diuretice sau antihipertensive poate determina scăderea pronunţată a potasemiei.

Laxativele scad absorbţia acidului dehidrocolic.

Deoarece acidul dehidrocolic poate influenţa absorbţia altor substanţe, se recomandă administrarea lui la interval de două ore faţă de acestea.

Precauții suplimentare:

• Nu se recomandă utilizarea acidului dehidrocolic în timpul sarcinii. Acidul dehidrocolic se excretă în laptele matern, de aceea se recomandă evitarea utilizării lui în timpul alăptării.

• În caz de supradozaj apar următoarele simptome: vărsături şi depleţie electrolitică. Se recomandă spitalizare.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Flavosol 30 mg/ml, picaturi orale, solutie

Indicaţii terapeutice:

Flavosol este un medicament obţinut din propolis brut, ce are proprietăţi antibacteriene şi antivirale. Flavosol se utilizează ca adjuvant în tratamentul rinofaringitelor acute şi cronice, anginelor tonsilară şi faringiană, rinitelor cronice și ȋn cazul infecţiilor intestinale (colite, enterocolite).

Mod de utilizare:

Medicamentul se administrează pe cale orală. Agitaţi flaconul înainte de utilizare. Aplicaţi picăturile de Flavosol pe miez de pâine sau pe o cantitate de zahăr sau miere pentru a fi mai uşor de înghiţit.

Adulţi: doza recomandată este de 1 – 3 ml picături orale, soluţie (30 - 90 picături) de 3 ori pe zi, timp de 10 zile.

Adolescenţi (cu vârsta peste 12 ani): doza recomandată este de 0,5 - 1,5 ml picături orale, soluţie (15 - 45 picături) de 3 ori pe zi, timp de 10 zile.

Trebuie să vă prezentaţi la medic dacă manifestările dumneavoastră se înrăutăţesc sau nu se îmbunătăţesc după 3 zile.

Compoziţie:

Substanţa activă este propolisul brut. Un ml picături orale, soluţie conţine propolis brut 300 mg.

Celelalte componente sunt: etanol 96%, apă purificată. Un ml picături orale, soluţie (30 de picături) conţine 28 mg flavonoide (exprimate în crizină) şi 1,5 mg acizi polifenolcarboxilici (exprimaţi în acid cafeic).

Flavosol se prezintă sub formă de soluţie limpede, de culoare brun-roşcat, cu miros aromat caracteristic şi gust slab astringent. Păstrați medicamentul la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. Acesta trebui utilizat în maxim 28 zile după prima deschidere a flaconului. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Flavosol:

-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la propolis, la alte produse apicole sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;

-dacă aveţi insuficienţă hepatică sau renală severă;

-la copii cu vârsta sub 12 ani (datorită conţinutului în etanol).

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Flavosol poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Foarte rar, pot să apară reacţii alergice, care dispar odată cu întreruperea tratamentului.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Aveţi în vedere conţinutul în etanol atunci când Flavosol se administrează împreună cu alte medicamente, mai ales medicamente care deprimă sistemul nervos central.

Precauții suplimentare:

• Evitaţi contactul Flavosol cu apa, ceaiul, sucurile sau alte lichide, pentru a evita precipitarea acestuia.

• Nu utilizaţi Flavosol dacă sunteţi gravidă sau dacă alăptaţi.

• Datorită conţinutului în etanol, Flavosol vă poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Acest medicament conţine etanol 700 mg/ml. Poate fi dăunător persoanelor cu etilism. Acest lucru trebuie avut în vedere la femeile gravide sau care alăptează, copii şi grupuri cu risc crescut cum sunt pacienţi cu boli hepatice sau epilepsie.

• Nu utilizaţi mai mult decât doza recomandată în acest prospect. Dacă aţi utilizat mai mult adresaţi-vă medicului.

• Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi alta, imediat ce v-aţi amintit. Totuşi, dacă este timpul pentru următoarea doză, luaţi-o doar pe aceasta. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

• Dacă întrerupeţi tratamentul prea devreme (înainte ca să obţineţi o ameliorare a manifestărilor bolii), este posibil să nu obţineţi efectul dorit.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Gabagamma, 100 mg, capsule; Gabagamma, 400 mg, capsule; Gabagamma, 300 mg, capsule

Indicații terapeutice:

Gabagamma este un medicament antiepileptic. Medicamentul este utilizat ca tratament adjuvant pentru crizele epileptice parţiale care nu pot fi controlate cu alte medicamente antiepileptice.

De asemenea, este indicat în tratamentul durerii neuropate la adulţi cu vârsta peste 18 ani (neuropatie diabetică dureroasă şi neuropatie post-herpetică).

Mod de utilizare:

Medicul poate recomanda alte doze decât cele indicate în prospect iar ȋn acest caz pacientul trebuie sǎ urmeze indicațiile acestuia.

Pentru a permite ajustări individuale ale dozelor, produsul este disponibil în mai multe concentraţii: 100 mg, 300 mg şi 400 mg. În cazul tratamentului de întreţinere la pacienţii dializaţi capsulele de 300 mg şi 400 mg sunt utilizate împreună cu cele de 100 mg. Pentru pacienţii cu stare generală proastă, cu greutate mică sau după transplant, doza trebuie crescută gradat utilizând Gabagamma 100 mg.

Adulţi şi copii peste 12 ani:

Se recomandă începerea tratamentului cu o doză de maxim 600 mg gabapentină pe zi. Doza se creşte cu maxim 600 mg gabapentină pe zi până se ajunge la o doză de întreţinere de 900-2400 mg gabapentină pe zi, administrată în 3 prize zilnice. În unele cazuri se poate creşte doza până la 3600 mg gabapentină pe zi.

Pentru pacienții care sufera de durere neuropată (adulţi peste 18 ani):

Doza maximă iniţială este de 600 mg gabapentină pe zi. După aceea, doza se creşte cu aproximativ 600 mg gabapentină pe zi până când se ajunge la doza de întreţinere de 900-2400 mg gabapentină pe zi, în 3 prize zilnice. În unele cazuri se poate creşte doza până la 3600 mg gabapentină.

În caz de insuficienţă renală şi la pacienţii vârstnici, doza trebuie redusă. În acest caz, medicul va determina doza necesară pentru ca eliminarea medicamentului să se efectueze corespunzător.

Compoziție:

Gabagamma 100 mg:

• capsula conţine gabapentină 100 mg

• conţinutul capsulei - lactoză, amidon de porumb, talc

• capsulă - gelatină, dioxid de titan (E171)

Gabagamma 300 mg:

• capsula conţine gabapentină 300 mg

• conţinutul capsulei - lactoză, amidon de porumb, talc;

• capsulă - gelatină, dioxid de titan (E171), oxid galben de fer (E172).

Gabagamma 400 mg:

• capsula conţine gabapentină 400 mg

• conţinutul capsulei - lactoză, amidon de porumb, talc;

• capsulă - gelatină, dioxid de titan (E171), oxid galben de fer (E172), oxid roşu de fer (E 172)

Nu utilizați produsul după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Medicamentul se pǎstreazǎ la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu lǎsați medicamentul la ȋndemȃna copiilor. Efectul asupra capacitǎqii de a conduce vehicule sau utilaje nu a fost stabilit, ȋnsǎ se recomandǎ precauție ȋn acest sens.

Contraindicații:

Nu utilizați Gabagamma ȋn cazul ȋn care sunteți hipersensibil la gabapentină sau la oricare dintre excipienţii produsului

Reacții adverse:

Reacţiile adverse sunt în general descrise ca uşoare şi moderate cu o durată medie de 2 săptămâni. Cele mai frecvente reacţii adverse sunt:

• afectarea sistemului nervos central

• somnolenţa

• creşterea în greutate

• ataxie şi ameţealǎ

De asemenea, au mai fost raportate fatigabilitate, greaţă sau vărsături, nervozitate, insomnie, nistagmus, parestezii şi scăderea apetitului alimentar.

Interacțiunea cu alte medicamente:

• La pacienţii care necesită tratament concomitent cu morfină poate fi înregistrată creşterea concentraţiei de gabapentină. Pacienţii trebuie supravegheaţi cu atenţie pentru a observa semnele de deprimare a SNC, cum este somnolenţa, iar doza de gabapentină sau cea de morfină trebuie redusă corespunzător.

• Administrarea concomitentă de gabapentină cu antiacide conţinând aluminiu şi magneziu poate reduce biodisponibilitatea gabapentinei cu aproximativ 20%. Se recomandă administrarea gabapentinei la aproximativ 2 ore de la administrarea antiacidelor.

• S-a observat o diminuare uşoară a excreţiei de gabapentina la administrarea concomitentă de cimetidină, dar fără semnificaţie clinică.

• Când gabapentina a fost adăugata tratamentului cu alte medicamente antiepileptice, s-a observat apariţia de rezultate fals-pozitive ale testării cu trusa dispstick Ames N-Multistix SG®. În acest caz, pentru determinarea proteinuriei se recomandă teste mai specifice, cum este precipitarea cu acid sulfosalicilic.

Precauții speciale:

• Dacă este necesară reducerea dozei, întreruperea tratamentului, trecerea la un alt tratament sau un tratament alternativ, acestea trebuie realizate treptat, timp de minimum o săptămână.

• Deşi nu există dovezi privind apariţia crizelor epileptice de rebound în cazul gabapentinei, întreruperea bruscă a anticonvulsivantelor la pacienţii epileptici poate duce la status epilepticus.

• Gabapentina nu este de obicei considerată eficace în tratamentul episoadelor de tipul absenţelor. De aceea, gabapentina trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii cu episoade mixte inclusiv absenţe.

• Nu există studii adecvate sau bine controlate la gravide. Medicamentul se administrezǎ la gravid doar dacǎ medical recomanda acest lucru. Gabapentina este excretata în laptele uman. Deoarece nu se cunoaşte efectul asupra sugarului alăptat, este necesara prudenţă în cazul administrării la mamele care alăptează. Gabapentina se administrează femeilor care alăptează doar dacă există un raport favorabil beneficiu therapeutic și risc potenţial.

• Nu a fost observată toxicitate acută cu potenţial letal în cazul supradozajului cu doze mai mari de 30 g gabapentină pe zi. Gabapentina poate fi eliminată prin hemodializă. În caz de supradozaj, trebuie să vă adresaţi imediat medicului.

Sursa : Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Gabaneural 100 mg, capsule

Indicaţii terapeutice:

Gabaneural face parte din grupa medicamentelor utilizate pentru tratamentul: diferitelor forme de epilepsie – produsul poate fi utilizat la adulţi şi la adolescenţi cu vârsta peste 12 ani. De asemenea, medicul vă poate prescrie Gabaneural dacă tratamentul pe care ȋl urmați nu controlează complet epilepsia. Adulţii şi copiii cu vârsta peste 6 ani pot lua Gabaneural, suplimentar faţă de tratamentul de bază. Medicamentul mai trateazǎ și durere neuropatică periferică care se caracterizeazǎ drept o durere de lungă durată, determinată de afectarea nervilor.

Mod de utilizare:

• Epilepsie

Adulţi şi adolescenţi

Doza uzuală iniţială este cuprinsă între 300 mg şi 900 mg, administrată în fiecare zi. Doza poate fi ulterior crescută treptat, până la o doză maximă zilnică de 3600 mg.

Copii cu vârsta de 6 ani şi peste

Doza depinde de greutatea copilului dumneavoastră. Tratamentul se începe cu o doză iniţială mică, care este crescută treptat, pe parcursul unei perioade de aproximativ 3 zile. Doza uzuală pentru controlul epilepsiei este de 25-35 mg per kg, pe zi.

Nu este recomandată utilizarea Gabaneural la copii cu vârsta sub 6 ani.

• Durere neuropatică periferică

Doza uzuală iniţială este cuprinsă între 300 mg şi 900 mg, administrată în fiecare zi. Ulterior, doza poate fi crescută treptat, până la o doză maximă zilnică de 3600 mg. Înghiţiţi întotdeauna capsulele întregi, cu multă apă, cu sau fără alimente.

Gabaneural este luat, de obicei, de trei ori pe zi (dimineaţa, după-amiaza şi seara).

Medicul este ȋnǎ cel care vă va stabili doza potrivită . Dacă sunteţi un pacient în vârstă (aveţi vârsta peste 65 ani) trebuie să luaţi Gabaneural aşa cum v-a prescris medicul.

Continuaţi să luaţi Gabaneural până când medicul dumneavoastră vă spune să opriţi tratamentul

Compoziţie:

Substanţa activă (componenta care face medicamentul să acţioneze) este gabapentina.

Fiecare capsulă conţine fie 100 mg, fie 300 mg sau 400 mg gabapentină. Celelalte componente sunt pentru Gabaneural 100 mg capsule:

Conţinutul capsulei

• Lactoză monohidrat

• Amidon de porumb

• Talc

Capsula

• Dioxid de titan (E 171)

• Gelatină.

• Capsulele de Gabaneural 100 mg sunt albe, capsulele de Gabaneural 300 mg sunt galbene şi capsulele de Gabaneural 400 mg sunt portocalii. Nu utilizaţi Gabaneural după data de expirare înscrisă pe ambalaj și n ȋl pǎstrați la temperature mai mari de 30 de grade Celsius.

Contraindicaţii:

Nu luaţi Gabaneural dacă sunteţi alergic la gabapentină sau la oricare dintre celelalte componente ale produsului!

Aveţi grijă deosebită când luaţi Gabaneural

• La un număr mic de pacienţi trataţi cu medicamente antiepileptice precum gabapentină s-a constatat apariţia unor gânduri de auto-vătămare sau de sinucidere. În cazul în care vă apar astfel de gânduri, contactaţi-vă imediat medicul, indiferent de moment.

• dacă suferiţi de probleme ale rinichilor – dacă dezvoltaţi manifestări cum sunt durere persistentă de stomac, senzaţia de rău sau stare generală de rău, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

• dacă suferiţi de diverse tipuri de convulsii, incluzând absenţele epileptice.

• dacă solicitaţi un test de urină, spuneţi medicului dumneavoastră sau personalului medical din spital că luaţi Gabaneural, deoarece acesta poate influenţa rezultatele testului de urină.

Reacții adverse:

Medicamentul poate produce unele reacții adverse la unii pacienți.

Foarte frecvente:

- infecţii virale, stare de somnolenţă, ameţeli, lipsă de coordonare, febră.

Frecvente:

- pneumonie, infecţie respiratorie, infecţie urinară, infecţii, inflamaţii ale urechii, număr scăzut de celule albe în sânge, stare generală de rău, simptome asemănătoare gripei.

- lipsa poftei de mâncare, poftă de mâncare crescută, stare sau senzaţie de rău, probleme cu dinţii, inflamaţia gingiilor, diaree, durere de stomac, indigestie, constipaţie, flatulenţă, creştere în greutate.

- mânie împotriva celorlalţi, confuzie, modificări ale dispoziţiei, depresie, anxietate, nervozitate, dificultăţi în gândire, convulsii, mişcări spasmodice, zvâcniri, dificultăţi de vorbire sau de coordonare, reflexe crescute, scăzute sau absente, pierderea memoriei, tremor, dificultate la adormire, durere de cap, vertij.

- înţepături şi furnicături", sensibilitate scăzută, umflarea feţei, vânătăi, erupţie trecătoare pe piele, mâncărime, acnee, mişcări neobişnuite ale ochilor, vedere înceţoşată, durere articulară, durere musculară, durere la nivelul spatelui.

- tensiune arterială crescută, înroşire trecătoare a feţei sau dilatarea vaselor de sânge.

- dificultăţi la respiraţie, bronşită, dureri de gât, tuse, uscăciunea nasului, gurii sau gâtului.

- incontinenţă, dificultăţi de erecţie.

- umflarea picioarelor şi braţelor sau umflare care poate implica faţa, buzele, trunchiul sau membrele.

- dificultăţi la mers, slăbiciune, durere cauzată de rănire accidentală, fracturi sau julituri.

Rare:

- număr mic de trombocite (celule cu rol în coagularea sângelui), fluctuaţii ale glucozei din sânge la pacienţii cu diabet zaharat, rezultate anormale ale analizelor de sânge, care sugerează probleme ale ficatului.

- căderea părului, reacţii alergice, cum sunt urticarie, erupţii trecătoare şi înroşirea pielii, reacţii severe pe piele cum sunt înroşirea trecătoare a feţei, vezicule, ulceraţii care necesită îngrijire medicală imediată.

- halucinaţii, probleme de mişcare anormală, cum sunt crispare, mişcari de contracţie sau rigiditate, zgomot în urechi.

- inflamaţia pancreasului sau ficatului, îngălbenirea pielii şi a albului ochilor, insuficienţă renală acută, durere în piept, bătăi rapide ale inimii.

- dacă încetaţi să luaţi Gabaneural brusc puteţi prezenta anxietate, dificultăţi la adormire, senzaţie de rău, durere, transpiraţie.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

În special:

• medicamente care conţin morfină, deoarece morfina poate creşte efectul Gabaneural;

• medicamente antiacide care conţin aluminiu şi magneziu – dacă sunt utilizate în acelaşi timp,

absorbţia Gabaneural din stomac poate fi redusă. Prin urmare, se recomandă ca, Gabaneural să fie luat cu cel puţin două ore după administrarea unui medicament antiacid.

Precauții suplimentare:

• Gabaneural nu trebuie luat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care v-a recomandat medicul. În timpul tratamentului cu Gabaneural trebuie utilizate metode contraceptive eficace. Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, dacă credeţi că aţi putea fi gravidă sau dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă, în timp ce luaţi Gabaneural.

Alte medicamente utilizate pentru tratamentul convulsiilor pot creşte riscul de afectare a fătului, în special atunci când sunt luate în acelaşi timp mai multe medicamente pentru tratamentul convulsiilor. Prin urmare, ori de câte ori este posibil şi numai la recomandarea medicului dumneavoastră, trebuie să încercaţi ca, în timpul sarcinii, să luaţi doar un medicament împotriva convulsiilor. Nu întrerupeţi brusc administrarea acestui medicament, deoarece acest lucru poate duce la reapariţia crizelor, ceea ce ar putea avea consecinţe grave pentru dumneavoastră şi pentru copilul dumneavoastră.

• Dacă luaţi Gabaneural nu alăptaţi, deoarece acest medicament trece în laptele matern şi poate afecta copilul.

• Atunci când luaţi Gabaneural puteţi deveni somnoros, ameţit sau vă puteţi simţi obosit.

Asiguraţi-vă că nu prezentaţi aceste simptome, înainte de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

• Capsulele conţin lactoză monohidrat. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide,nu utilizaqi produsul ȋnaiinte de a cere statul acestuia.

• Simptomele de supradozaj sunt: ameţeli, vedere dublă, tulburări de vorbire, somnolenţă, letargie şi diaree uşoară. Dacă dumneavoastră sau altcineva a luat accidental prea multe capsule sau dacă bănuiţi că un copil a înghiţit vreo capsulă, adresaţi-vă imediat medicului sau mergeţi la cel mai apropiat spital.

• Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi-o imediat ce vă amintiţi, doar dacă nu este momentul să luaţi următoarea doză. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

• Nu întrerupeţi administrarea Gabaneural decât dacă medicul dumneavoastră vă spune să o faceţi. Dacă vi se opreşte tratamentul, acest lucru trebuie să se facă treptat, pe parcursul unei perioade de cel puţin 1 săptămână. Dacă întrerupeţi tratamentul cu Gabaneural brusc sau înainte ca medicul dumneavoastră să vă recomande acest lucru, există un risc crescut de convulsii.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Haemaccel, solutie perfuzabila 3,5%

Indicații terapeutice:

Haemaccel este un substituent de plasmă utilizat pentru a corecta sau a preveni insuficienţa circulatorie prin deficit de volum plasmatic sau sanguin absolut (de exemplu ca urmare a hemoragiilor) sau relativ (de exemplu ca urmare a unui transfer sau schimb de volum plasmatic între diferite compartimente ale organismului).

Haemaccel este indicat în:

• şoc hipovolemic;

• profilaxia şocului în stări hipovolemice datorate pierderilor de sânge şi plasmă (de exemplu prin traumatism, arsuri, donare autologă de sânge sau plasmă înaintea unei intervenţii chirurgicale);

• by-pass cardio-pulmonar (circulaţie extracorporeală); -soluţie de transport pentru insulină.

Mod de utilizare:

Doza şi viteza perfuziei trebuie ajustate corespunzător situaţiei individuale şi vor depinde printre altele de valoarea tensiunii arteriale. Gradul şi durata efectului obţinut depind de volumul perfuzat, de ritmul perfuziei şi de deficitul de volum existent. În cazul în care nu există şi altă patologie asociată, se recomandă administrarea următoarelor doze:

• profilaxia şocului ȋntre 500 -1500 ml

• şoc hipovolemic până la 2000 ml

Poate înlocui singur pierderi de sânge până la 1500 ml; pentru pierderi mai mari se va asocia perfuzia cu sânge integral. Tensiunea arterială va fi permanent monitorizată.

Se pot administra volume mai mari decât cele de mai sus, asigurându-se că elementele figurate sanguine se menţin deasupra limitei critice de diluţie şi că hipervolemia şi hiperhidratarea sunt evitate. In general, administrarea de masă eritrocitară sau de factori de coagulare se ia în considerare când hematocritul scade sub 25%.

În cazul stărilor de hipovolemie, la alegerea substituentului plasmatic trebuie ţinut cont de faptul că sugarii, copii şi vârstnicii au rezerve inadecvate de proteine.

Mod de administrare:

Haemaccel se administrează numai in perfuzie intravenoasă. Viteza şi durata sunt ajustate în principal în funcţie de valorile monitorizate ale tensiunii arteriale.

• În mod normal se recomandă ca 500 ml soluţie să fie perfuzată în interval de 1 oră.

• Ȋn caz de urgenţǎ Haemaccel poate fi perfuzat în perfuzie rapidă (de exemplu 500 ml în 5 până la 15 minute).

Măsuri de precauţie pentru administrare:

Se vor perfuza numai soluţii clare, încălzite la temperatura corpului iar în urgenţe se poate administra şi la temperatura mediului ambiant. Reacţiile provocate de eliberarea de histamină pot fi evitate prin administrarea profilactică de antagonişti ai receptorilor H1 şi H2 (de exemplu dimetinden 0,1 mg/Kg i.v. şi cimetidină 5 mg/Kg i.v.). Din raţiuni tehnice există un volum rezidual de aer în flacon. Astfel, perfuziile sub presiune în cazul flacoanelor din polietilenă trebuie administrate în condiţii perfect controlate, deoarece riscul unui embolism aerian nu poate fi exclus.

Compoziție:

1000 ml soluţie perfuzabilă conţin poligelină [polipeptide obţinute prin degradarea gelatinei (obţinută din oase de bovine) legate prin punţi de uree (echivalent cu 6,3 g nitrogen)] 35 g şi excipienţi: ioni sodiu (Na+) 3,33 g (145 mmol), ioni potasiu (K+) 0,20 g (5,1 mmol), ioni calciu (Ca2+) 0,25 mg (6,25 mmol), ioni clor (Cl-) 5,14 g (145 mmol), urme de ioni fosfat (PO43-) ioni sulfat, (SO42-), polipeptide anionice până la punctul izoionic, apă pentru preparate injectabile.

Nu utilizați produsul după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Medicamentul se pǎstreazǎ la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu lǎsați medicamentul la ȋndemȃna copiilor.

Contraindicații:

Medicamentul este contraindicat ȋn cazul ȋn care pacientul suferǎ de hipersensibilitate la poligelină sau la alte soluţii perfuzabile pe bază de gelatină sau la oricare din excipienţii medicamentului. Se va ȋnceta administrarea produsului dacǎ sunt prezente reacţii anafilactice sau anafilactoide.

Haemaccel nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacții adverse:

Ȋn cursul sau după perfuzia cu substituenţi de plasmă pot apǎrea ocazional reacţii cutanate tranzitorii:

• urticarie, papule

• hipotensiune arterial

• tahicardie

• bradicardie

• greaţă

• vărsături

• dispnee

• creşterea temperaturii sau frisoane

Foarte rar au fost observate cazuri de reacţii severe de hipersensibilitate, potenţial letale. Ȋn cazul apariţiei reacţiilor adverse administrarea Haemaccel trebuie imediat întreruptă şi dacă este necesar instituit tratament simptomatic şi suportiv ( în funcţie de gravitatea acestora se administrează intravenis catecolamine, corticoizi, alţi substituenţi de volum, oxigen, resuscitare cardio-respiratorie).

S-a dovedit că substratul fiziopatologic al reacţilor anafilactoide asociate cu administrarea de Haemaccel este reprezentat de eliberarea de histamină. Probabilitatea apariţiei reacţiilor induse de histamină este crescută în cazul administrării rapide a soluţiei şi la pacienţii normovolemici.

Aceste reacţii pot fi amplificate în cazul sumării efectului histamino-eliberator şi al altor medicamente administrate concomitent (de exemplu anestezice, relaxante musculare, analgezice, blocante ganglionare şi agenţi anticolinergici).

Interacțiunea cu alte medicamente

Ȋn cazul pacienţilor care primesc concomitent glicozide cardiace, efectul sinergic al calciului din Haemaccel trebuie luat în considerare.

Asocierea cu alte medicamente cu potenţial histamino-eliberator trebuie evitată.

Perfuzia cu Haemaccel poate determina o creştere temporară a vitezei de sedimentare a eritrocitelor (VSH).

Precauții speciale:

• Datorită conţinutului de calciu al Haemaccel, în cazul perfuzării rapide de cantităţi mari de soluţie, concentraţia plasmatică a calciului poate fi uşor crescută temporar. Cu toatee acestea, nu s-au raportat cazuri însoţite de semne clinice ale hipercalcemiei.

• Haemaccel se va administra numai după o atentă evaluare a raportului risc/beneficiu şi cu deosebită prudenţă în toate situaţiile în care creşterea volumului intravascular şi consecinţele sale (de exemplu creşterea volumului-bătaie cardiac, a tensiunii arteriale), creşterea volumului interstitial sau hemodiluţia pot reprezenta un risc deosebit pentru pacient prin dezvoltarea de: insuficienţă

cardiacă congestivă, hipertensiune arterială, varice esofagiene, edem pulmonar, diateze hemoragice, anurie renală şi postrenală.

• Se va administra de asemenea cu prudenţă în cazul pacienţilor alergici sau care au primit în ultimele 7 zile medicamente cu acţiune histamino-eliberatoare.

• Ȋn cazul femeilor ȋnsǎrcinate sau care alǎpteazǎ utilizarea medicamentului se va face cu pridențǎ și numai cu acordul medicului.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Havrix Adult 1440 vaccin hepatitic A inactivat, adsorbit, suspensie injectabila,

Indicaţii terapeutice:

Havrix Adult 1440 este un vaccin destinat administrării la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de cel puțin 16 ani, pentru a preveni hepatita A. Vaccinul acţionează prin formarea de către organism a anticorpilor împotriva acestei boli.

Hepatita A este o boală infecţioasă care poate afecta ficatul. Această boală este determinată de virusul hepatitic A. Virusul hepatitic A se poate transmite de la o persoană la alta prin alimente sau băuturi sau prin înotul în apă contaminată cu reziduuri din canalizare. Manifestările de hepatită A încep la 3-6 săptămâni de la contactul cu virusul. Acestea constau în greaţă (stare de rău), febră şi dureri. După câteva zile, albul ochilor şi pielea pot deveni galbene (icter). Severitatea şi tipul manifestărilor pot să varieze. Copiii mici pot să nu prezinte icter. Majoritatea persoanelor îşi revin complet, dar de obicei, boala este suficient de severă pentru ca manifestările să persiste timp de aproximativ o lună.

Vaccinarea este cea mai bună cale de protecţie împotriva acestor boli. Nici una dintre componentele vaccinului nu este infecţioasă.

Mod de utilizare:

O doză de Havrix Adult 1440 (1 ml suspensie) va fi administrata de cǎtre personalul medical.

A doua doză (doza de rapel) poate fi administrată în orice moment, între 6 luni şi 5 ani, de preferinţă între 6 şi 12 luni de la prima doză, pentru a asigura o protecţie pe termen lung.

Dacă nu vi s-a administrat o doză din schema de vaccinare, informaţi-l pe medicul dumneavoastră şi stabiliţi următoarea vizită. Asiguraţi-vă că vi s-a efectuat întreaga schemă de vaccinare care constă în două injectări.

Medicul vă va administra Havrix prin injectare în muşchiul superior al braţului. Vaccinul nu trebuie administrat subcutanat (profund) sau intramuscular în fesă, deoarece protecţia este mai redusă. Vaccinul nu se administrează niciodată într-o venă.

Compoziţie:

Substanţa activă conţinută într-o doză (1 ml) de vaccin Havrix Adult 1440 este:

Antigen de virus hepatitic A (VHA) inactivat şi adsorbit*,............1440 Unităţi ELISA

*adsorbit pe hidroxid de aluminiu......... Total: 0,5 miligrame Al3+

produs prin inginerie genetică pe celule de drojdie (Saccharomyces cerevisae)

Celelalte componente sunt: hidroxid de aluminiu, polisorbat 20, aminoacizi pentru preparate injectabile, fosfat disodic, fosfat monopotasic, clorură de sodiu, clorură de potasiu, apă pentru preparate injectabile. Poate conţine urme de formaldehidă.

Havrix Adult 1440 se prezintă sub formă de suspensie injectabilă de culoare albă şi lăptoasă.

Havrix Adult 1440 este disponibil în:

- Cutie cu o seringă preumplută monodoză din sticlă incoloră a 1 ml suspensie injectabilă, fără ac ataşat

- Cutie cu o seringă preumplută monodoză din sticlă incoloră a 1 ml suspensie injectabilă, cu ac ataşat

- Cutie cu un flacon monodoză din sticlă incoloră a 1 ml suspensie injectabilă

Vaccinul se va păstra la frigider (2-8 grade Celsius), în ambalajul original fǎrǎ a se congela deoarece congelarea distruge vaccinul.

Contraindicaţii:

Havrix nu trebuie utilizat dacă:

- Dacǎ aţi prezentat anterior orice reacţie alergică la Havrix sau la oricare dintre componentele acestui vaccin. Semnele unei reacţii alergice pot include erupţii pe piele cu senzaţie de mâncărime, dificultăţi în respiraţie şi umflarea feţei sau a limbii.

- Dacǎ aţi prezentat anterior o reacţie alergică la orice vaccin împotriva hepatitei A.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Havrix:

Medicul/ asistenta dumneavoastră trebuie să ştie înainte de a administrarea Havrix dacă dumneavoastră:

- aţi avut orice fel de probleme medicale după administrarea anterioară a unui vaccin

- aveţi o infecţie severă cu febră mare (peste 38°C). O infecţie minoră, cum ar fi o răceală, nu ar trebui să reprezinte o problemă, dar discutaţi mai întâi cu medicul dumneavoastră

- dacă aveţi un sistem imun deficitar datorită unei boli sau a unui tratament medicamentos

- dacă aveţi o problemă de coagulare a sângelui sau dacă vă învineţiţi uşor

- dacă aveţi orice alergii cunoscute

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Havrix poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţiile adverse care pot surveni sunt următoarele:

Foarte frecvente:

• Iritabilitate

• Dureri de cap

• Durere şi roşeaţă la locul de injectare, oboseală

Frecvente:

• Pierderea poftei de mâncare

• Somnolenţă

• Diaree, greţuri, vărsături

• Umflare sau întărire la locul de injectare

• Stare de disconfort general, febră

Mai puţin frecvente:

• Infecţii ale căilor respiratorii superioare, nas care curge sau nas înfundat

• Ameţeli

• Erupţii trecătoare pe piele

• Dureri de muşchi, rigiditate musculară necauzată de efortul fizic

• Simptome asemănătoare gripei, cum sunt febră, dureri de gât, nas care curge, tuse şi frisoane

Rare:

• Senzaţii anormale, de exemplu senzaţie de arsură, pişcătură, gâdilire, furnicătură, înţepături

• Mâncărime

• Frisoane

Foarte rare :

• Reacţii alergice. Acestea pot fi erupţii localizate sau generalizate, care pot determina senzaţie de mâncărime sau apariţia unor bule, umflarea ochilor şi a feţei, dificultăţi de respiraţie sau înghiţire, scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi pierderea stării de conştienţă. Aceste reacţii pot apărea înainte ca dumneavoastră să părăsiţi cabinetul medicului. Totuşi, dacă prezentaţi oricare dintre aceste simptome trebuie să contactaţi urgent un medic.

• Spasme sau convulsii

• Îngustarea sau blocarea vaselor de sânge

• Urticarie, cu pete de culoare roşie şi însoţite frecvent de senzaţie de mâncărime, care apar la început pe membre şi uneori pe faţă şi pe restul corpului

• Dureri articulare

Interacțiunea cu alte medicamete:

Spuneţi medicului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală sau dacă vi s-a administrat recent orice alt vaccin. Trebuie sǎ comunicaqi medicului aceste inform aqii ȋnainte de realizarea vaccinului.

Precauții suplimentare:

Aveţi grijă deosebită cu Havrix dacă sunteţi sau credeţi că aţi putea fi gravidă sau dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă. Medicul va discuta cu dumneavoastră despre posibilele riscuri şi beneficii ale administrării Havrix în timpul sarcinii. Nu se ştie dacă Havrix trece în laptele uman, totuşi nu se anticipează ca vaccinul să cauzeze probleme copiilor alăptaţi.

Informații pentru personalul medical:

Pe perioada de valabilitate indicată, în timpul păstrării în condiţiile recomandate, medicamentul poate prezenta un depozit fin de culoare albă, cu un supernatant incolor.

Înainte de administrare, vaccinul trebuie controlat vizual pentru verificarea prezenţei oricăror particule străine sau modificări ale aspectului fizic. Înainte de administrarea Havrix, flaconul sau seringa trebuie să fie bine agitate, pentru a se obţine o suspensie albă, uşor opalescentă.

Mod de administrare:

Havrix se administrează intramuscular. Vaccinul se administrează în regiunea deltoidiană la adulţi şi copii, iar la copiii mici în partea antero-laterală a coapsei. Vaccinul nu trebuie administrat în regiunea gluteală.

Vaccinul nu trebuie administrat subcutanat sau intradermic, deoarece utilizarea acestor căi de administrare determină un răspuns imun constând în anticorpi anti-VHA, inferior răspunsului imun optim.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

 

Hexoraletten N pastile

Indicaţii terapeutice:

Hexoraletten N se foloseşte pentru reducerea temporară a numărului de bacterii din cavitatea bucală şi gât, în cazul durerilor de gât, inflamaţiilor cavităţii bucale şi a gingiilor.

Mod de utilizare:

Doza uzuală este de o pastilă de mai multe ori pe zi. La nevoie, se poate administra câte o pastilă la 1-2 ore, dar nu mai mult de 8 pastile pe zi. Hexoraletten N poate fi folosit de pacienţii diabetici, deoarece nu conţine zahăr. O pastilă corespunde la 0,1 unităţi de pâine. Pentru copiii cu vârsta între 4 şi 12 ani doza recomandată este de 4 pastile pe zi.

Tratamentul trebuie început cât mai repede posibil de la primele semne de boală şi trebuie continuat câteva zile de la dispariţia acestora, ca măsură preventivă. Pastila trebuie lăsată să se topească lent în gură.

Compoziţie:

O pastilă conţine diclorhidrat de clorhexidină 5 mg, benzocaină 1,5 mg şi excipienţi: izomalt, apă purificată, aspartam, ulei de mentă, mentol şi timol. Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare. Nu lǎsați produsul la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu se foloseşte Hexoraletten N:

• dacă suferiţi de hipersensibilitate (alergie) la clorhexidină, benzocaină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului menţionaţi mai sus

• dacă prezentaţi răni la nivelul cavităţii bucale sau în gât

• dacă suferiţi de o afecţiune în care colinesteraza din sânge este diminuată

• la copii cu vârsta sub 4 ani

Reacții adverse:

Ca şi alte medicamente, Hexoraletten N poate produce efecte nedorite. Acestea sunt rare.

După administrare îndelungată, simţul gustului poate fi afectat, sau pot apărea amorţeli la nivelul limbii.

După tratamentul îndelungat, preparatele care conţin clorhexidină pot duce la colorarea danturii, care se poate înlătura prin tratament stomatologic adecvat. De asemenea, se poate produce colorarea temporară a limbii.

Ca şi alte produse medicamentoase, Hexoraletten N poate produce fenomene alergice, rareori până la şoc anafilactic. La copiii mici, benzocaina din compoziţia produsului poate duce la methemoglobinemie (afectarea globulelor roşii din sânge).

Interacțiunea cu alte medicamente:

Dacă luaţi în acelaşi timp medicamente din grupa sulfonamidelor sau aminosalicilaţilor, efectele acestora pot fi inhibate de către benzocaina din Hexoraletten N.

Clorhexidina din Hexoraletten N poate fi inactivată de sucroză, polisorbat 80, magneziu insolubil, săruri de zinc şi de calciu.

Precauții suplimentare:

• În cazul unor eroziuni sau alte leziuni în cavitatea bucală sau gât; solicitaţi sfatul medicului înainte de a începe tratamentul cu Hexoraletten N.

• Hexoraletten N poate fi folosit în timpul sarcinii.

• Hexoraletten N poate fi folosit în timpul alăptării.

• Hexoraletten N nu afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Dacă luaţi prea multe pastile odată, adresaţi-vă cât mai repede unui medic sau prezentaţi-vă imediat la cea mai apropiată unitate medicală.

• Dacă aţi uitat să luaţi o doză luaţi următoarea doză la momentul potrivit al zilei; nu dublaţi doza pentru a recupera doza pe care aţi uitat să o luaţi.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

IASOflu, 2 GBq/ml, solutie injectabila

Indicații terapeutice:

IASOflu este un produs radiofarmaceutic care se utilizează numai pentru diagnostic. Acesta se utilizează pentru diagnostic la examenele prin tomografie cu emisie de pozitroni (TEP) şi se administrează înaintea examenului respectiv.

Substanţa radioactivă din IASOflu (care arată metabolismul osos) este detectată de TEP şi prezentată sub forma unei imagini.

Tomografia cu emisie de pozitroni este o tehnologie de imagistică utilizată în medicina nucleară, care produce imagini ale unor secţiuni transversale din organisme vii. Acesta acţionează cu o cantitate infimă de produs radiofarmaceutic radioactiv pentru a produce imagini cantitative şi precise ale unor procese metabolice specifice din organism. Acest examen se efectuează pentru a ajuta la decizia privind modul de tratare a bolii de care suferiţi sau de care se bănuieşte că suferiţi.

Mod de utilizare:

Înainte de administrarea IASOflu trebuie:

• să beţi multă apă şi să fiţi bine hidratat înainte de începerea examinării, pentru a urina cât mai des posibil în primele ore după studiu.

După administrarea IASOflu trebuie:

• să evitaţi orice contact apropiat cu copiii dumneavoastră timp de 12 ore de la administrarea injecţiei

• să urinaţi frecvent pentru a elimina produsul din organism.

Medicul specialist în medicină nucleară care supraveghează procedura va decide asupra cantităţii de IASOflu care urmează să fie utilizată. Aceasta va fi cantitatea minimă necesară pentru obţinerea informaţiilor dorite.

Cantitatea care urmează să fie administrată, recomandată de regulă pentru un adult, variază între 2 şi 5 MBq/kg greutate corporală.

În cazul copiilor şi adolescenţilor, cantitatea care urmează să fie administrată va fi adaptată la masa corporală a copilului.

IASOflu se administrează prin injecţie intravenoasă unică iar medical va va informa cu privire la durata uzuală a procedurii.

Compoziție:

Substanţa activă este fluorură de sodiu-(18F), ȋn timo ce celelalte componente sunt: apă pentru preparate injectabile, clorură de sodiu şi potasiu dihidrogen fosfat.

Administrat în dozele recomandate este improbabil ca medicamentul sǎ aibǎ efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Există legi stricte privind utilizarea, manipularea şi eliminarea produselor radiofarmaceutice. IASOflu va fi utilizat numai în spital. Acest produs va fi manipulat şi administrat numai de către persoane instruite şi calificate pentru a-l utiliza în condiţii de siguranţă. Aceste persoane vor acorda o atenţie specială utilizării acestui produs în condiţii de siguranţă şi vă vor informa cu privire la acţiunile lor.

Contraindicații:

IASOflu nu trebuie utilizat niciodată:

• dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la fluorura de sodiu-(18F) sau la oricare dintre celelalte componente ale IASOflu sau la oricare dintre componentele produsului radiofarmaceutic etichetat.

• dacă sunteţi gravidă.

Aveţi grijă deosebită când vi se administrează IASOflu

• Ȋnainte şi după examen se recomandă să beţi multe lichide şi să vă goliţi frecvent vezica urinară, astfel încât expunerea la radiaţii a vezicii să se reducă, precum şi pentru o calitate optimă a imaginii.

• Dacă veniţi în contact cu sugari: se recomandă să se evite contactul apropiat între pacient şi sugari în primele 12 ore de la administrarea injecţiei.

Informaţi specialistul în medicină nucleară în următoarele situaţii:

• dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă

• dacă alăptaţi

• dacă aveţi sub 18 ani

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, IASOflu poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Până în prezent nu s-au observat reacţii adverse grave.

Acest produs radiofarmaceutic administrat va elibera cantităţi mici de radiaţii ionizante, cu un risc foarte scăzut de cancer şi malformaţii ereditare.

Medicul dumneavoastră a considerat că beneficiul clinic pe care îl veţi obţine în urma efectuării procedurii cu produs radiofarmaceutic depăşeşte riscul pe care îl presupun radiaţiile.

Dacă observaţi orice reacţie adversă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau medicului specialist care supraveghează procedura.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Pacientul trebuie sa informeze medicul care va supraveghea procedura dacǎ a luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Precauții speciale:

Sarcina și alǎptarea

Trebuie să informaţi medicul specialist înainte de administrarea IASOflu dacă există posibilitatea să fiţi gravidă, dacă nu a apărut menstruaţia sau dacă alăptaţi.

Dacă aveţi îndoieli, este important să consultaţi un medic pentru a clarifica situația, mai ales a produsul nu se administreaza la femeile gravid.

Dacă alăptaţi, este posibil ca laptele matern să fie extras înainte de administrarea injecţiei şi păstrat pentru a fi utilizat ulterior. Alăptarea trebuie întreruptă timp de cel puţin 12 ore iar orice cantitate de lapte produsă în această perioadă trebuie eliminată. Reluarea alăptării trebuie să se facă de comun acord cu specialistul care va efectua investigaţia.

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau medicului care va supraveghea procedura înainte de a lua orice medicament.

Supradozaj

Un supradozaj este aproape imposibil, deoarece veţi primi o singură doză de IASOflu, precis controlată de către medicul specialist care supraveghează procedura. Cu toate acestea, în caz de supradozaj, vi se va administra tratamentul adecvat. Eliminarea componentelor radioactive trebuie crescută în cea mai mare măsură posibilă. Trebuie să beţi cât mai multe lichide şi să vă goliţi frecvent vezica urinară. Ar putea fi necesar să luaţi diuretice.

Sursa : Agenția Naționalǎ a Medicamentului

IBALGIN, comprimate filmate, 200 mg

Indicaţii terapeutice:

Ibalgin este un medicament care face parte din clasa antiinflamatoarelor şi antireumaticelor nesteroidiene, derivaţi de acid propionic. Ibalgin este indicat pentru:

• tratamentul afecţiunilor reumatismale acute sau cronice: reumatism articular inflamator sau degenerativ, reumatism extraarticular;

• tratamentul simptomatic al afecţiunilor dureroase: cefalee, migrenă (tratament şi profilaxie), dureri dentare, dismenoree, dureri osteo-articulare şi musculare (inclusiv tendinite, bursite, luxaţii, entorse);

• tratamentul simptomatic al febrei.

Mod de utilizare:

Adulţi şi copii peste 12 ani: se administrează iniţial 200 - 400 mg ibuprofen, apoi, dacă este necesar, doza se poate repeta la intervale de 4 – 6 ore, fără a depăşi doza maximă de 1200 mg ibuprofen. Comprimatele filmate se înghit întregi, cu puţină apă, preferabil în timpul meselor.

Se recomandă ca durata tratamentului să nu depăşească 7 zile. La copii sub 12 ani se recomandă utilizarea formelor farmaceutice adecvate vârstei

Compoziţie:

Substanţa activă este ibuprofenul.

Celelalte componente sunt:

• pentru nucleu: amidon de porumb, amidon pregelatinizat, amidon glicolat de sodiu (tip C), acid stearic, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru;

• pentru film: hipromeloză, macrogol 6000, talc, dioxid de titan (E171), eritrozină (E124), simeticonă emulsie SE 4.

Comprimate sunt de culoare violet-roşie, cu diametrul de 9,1-9,2 mm. Nu utilizaţi Ibalgin după data de expirare înscrisă pe cutie. Pǎstrați produsul la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsai la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi medicamentul dacă:

- aveţi sau aţi avut alergie la ibuprofen, acid acetilsalicilic, alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la oricare dintre excipienţii medicamentului;

- aţi avut bronhospasm, rinită, urticarie asociate administrării acidului acetilsalicilic sau altor antiinflamatoare nesteroidiene;

- aveţi sau aţi avut ulcer gastro–duodenal, hemoragii gastro-intestinale, colită ulceroasă;

aveţi insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică severă;

aveţi lupus eritematos sistemic sau alte colagenoze;

sunteţi în ultimele 3 luni de sarcină;

doriţi să-l administraţi unui copil cu vârsta sub 12 ani deoarece la această vârstă sunt necesare alte forme farmaceutice adecvate.

Acordaţi atenţie utilizării medicamentului:

• deoarece la unii pacienţi care au utilizat ibuprofen au fost raportate hemoragii gastro-intestinale ocazional severe, ulceraţii peptice şi deci medicamentul trebuie administrat sub strictă supraveghere medicală la pacienţii care prezintă boli active ale tractului gastro-intestinal sau au prezentat în antecedente astfel de afecţiuni;

• la pacienţii cu istoric de bronhospasm (cu precădere dacă acesta a fost urmarea administrării de medicamente);

• la pacienţii cu afectarea funcţiilor renale şi/sau hepatice sau cardiace. La aceşti pacienţi medicul va monitoriza periodic parametrii clinici şi de laborator, mai ales dacă este necesar tratament de lungă durată;

• la pacienţii cu istoric de insuficienţă cardiacă sau de hipertensiune arterială;

• la pacienţii cu deficite de coagulare şi la pacienţii aflaţi sub terapie cu anticoagulante.

Pacienţii care prezintă tulburări de vedere la administrarea de Ibalgin trebuie să întrerupă tratamentul şi să efectueze un examen oftalmologic.

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Ibalgin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. În general, Ibalgin este bine tolerat de majoritatea persoanelor. Totuşi, pot să apară următoarele reacţii adverse: durere sau disconfort gastric, greaţă, ulcer gastric, scaun colorat în negru, erupţii cutanate, mâncărime, înrăutăţirea astmului bronşic, respiraţie şuierătoare inexplicabilă sau dificultăţi în respiraţie, tulburări hepatice şi renale, dureri de cap, somnolenţă, ameţeli şi tulburări ale auzului, şi, rareori, erupţii cutanate, mâncărimi ale pielii, descuamarea pielii, umflarea feţei

Interacțiunea cu alte medicamete:

Ibuprofenul nu trebuie utilizat în acelaşi timp cu acidul acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene, diuretice, anticoagulante, antihipertensive, ticlopidină, digoxină, fenitoină, litiu, glucocorticoizi, metotrexat.

Ibuprofenul poate reduce eficacitatea dispozitivelor contraceptive intrauterine.

Precauții suplimentare:

• În primele 5 luni de sarcină utilizarea Ibalgin se va face numai dacă este absolut necesar şi numai la indicaţia clară a medicului şi sub stricta lui supraveghere. În ultimul trimestru de sarcină, administrarea ibuprofenului este contraindicată.

• Deoarece ibuprofenul şi metaboliţii săi se excretă în laptele matern, ca măsură de precauţie se recomandă evitarea administrării Ibalgin în timpul alăptării.

• Prin reacţiile adverse pe care le poate determina - somnolenţă, ameţeli sau depresie - Ibalgin influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Dacă aţi luat mai multe doze Ibalgin decât trebuie, contactaţi imediat medicul dumneavoastră sau adresaţi-vă celui mai apropiat spital. Nu luaţi o doză dublă ȋn cazul ȋn care ați uitat sa luați o dozǎ.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Indocollyre ® 0,1%

Picături oftalmice, soluţie, 0,1%

 

 

Indicaţii terapeutice:

Medicamentul este indicat ȋn profilaxia şi tratamentul inflamaţiilor polului anterior ocular în chirurgia oftalmologică, după traumatisme oculare şi în toate situaţiile în care este indicat tratamentul cu un antiinflamator nesteroidian.

Mod de utilizare:

Adulţi

a) Chirurgia oftalmologică

Preoperator: 1 picătură Indocollyre 1% de 5 ori (la intervale de 30 minute) cu 3 ore înaintea intervenţiei chirurgicale.

Postoperator: 1 picătură de 3 ori în ziua operaţiei, apoi 1 picăturǎ de Indocollyre 0,1% de 3-5 ori pe zi în funcţie de răspunsul terapeutic.

b) Pentru tratamentul inflamaţiei posttraumatice: doza uzuală este de 1 picătură Indocollyre 0,1% la intervale de 4-6 ore.

Doza zilnică şi durata tratamentului se stabilesc în funcţie de starea clinică a pacientului.

Mod de administrare:

Se lasă capul pe spate, se îndepărtează pleoapele, se priveşte în sus şi se instilează picăturile în sacul conjunctival al ochiului afectat; apoi ochii se ţin închişi timp de câteva secunde.

Vârstnici

Nu există date care să sugereze că la vârstnici este necesară reducerea dozelor.

Copii

Nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea administrării produsului la copii.

Pentru a preveni contaminarea picurătorului şi a soluţiei, se va evita atingerea acestuia de pleoape, suprafeţe învecinate sau alte suprafeţe. Flaconul se păstrează închis între administrări.

Dacă se administrează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente trebuie administrate separat la un interval de 15 minute.

Compoziţie:

100 ml picături oftalmice, soluţie conţin indometacin 100 mg şi excipienţi: arginină, hidroxipropil β-ciclodextrină, acid clorhidric concentrat, tiomersal, apă purificată. Nu utilizați produsul după 15 zile de la prima deschidere a flaconului. Pastrați produsul la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

• Hipersensibilitate la indometacin sau la oricare dintre componenţii produsului.

• Ca şi în cazul altor antiinflamatoare nesteroidiene, Indocollyre 0,1% este contraindicat la pacienţii cu keratoconjunctivită virală cu ulcer cornean activ, precum şi la pacienţii la care utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor inhibitori ai sintezei prostaglandinelor au provocat crize de astm bronşic, urticarie sau rinită acută.

• Ultimul trimestru de sarcină

Reacții adverse:

Indocollyre 0,1% este, în general, bine tolerat.

Rareori pot să apară iritaţie oculară, senzaţie de arsură, lăcrimare, senzaţie de corp străin sau reacţii de hipersensibilitate.

După tratament îndelungat au fost raportate rare cazuri de cheratită punctată sau dezepitelizări corneene.

La pacienţii cu cornee subţire, cu risc de ulcer cornean sau cu alte boli concomitente: infecţii sau colagenoze ca şi în cazul utilizării antiinflamatoarelor steroidiene, administrarea topică a indometacinei a fost asociată în unele cazuri cu ulcerul cornean şi/sau subţierea corneei. Aceste reacţii adverse au fost raportate în special în cazul tratamentului îndelungat.

Tiomersalul conţinut în soluţie (conservant) poate determina reacţii de hipersensibilitate.

Excepţional au fost raportate cazuri de dispnee sau crize de ast bronşic.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Deşi indometacina se absoarbe sistemic în proporţie neglijabilă după administrare topică oftalmică şi nu sunt de aşteptat efecte sistemice, se recomandă prudenţă în cazul asocierii concomitente cu anticoagulante orale, alte AINS în doze mari, diflunisal, heparină, litiu, metotrexat în doze mari, ticlopidină.

Precauții suplimentare:

• Efectul antiinflamator al Indocollyre 1% poate masca instalarea sau evoluţia infecţiilor oculare. În prezenţa unei infecţii sau dacă există riscul unei infecţii, se va administra concomitent cu Indocollyre 0,1% un tratament antiinfecţios corespunzător.

• Cu toate că nu au fost raportate reacţii adverse, teoretic este posibil ca la pacienţii sub tratament anticoagulant sau care au tulburări de coagulare să crească riscul hemoragiilor în timpul tratamentului cu Indocollyre 0,1%.

• La pacienţii care folosesc lentile de contanct moi se recomandă îndepărtarea acestora înaintea administrării picăturilor. Lentilele nu trebuie reaplicate mai devreme de 15 minute.

• În cazul în care se constată apariţia iritaţiei locale persistente sau a reacţiilor de hipersensibilitate, administrarea produsului trebuie întreruptă. In această situaţie se recomandă un examen oftalmologic.

• Indocollyre 1% se administrează numai în instilaţii în sacul conjunctival. Soluţia nu poate fi folosită pentru injecţii subconjunctivale sau intraoculare.

• Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, în cursul trimestrului al III-lea de sarcină, indometacina favorizează închiderea prematură a canalului arterial. Administrat în perioada perinatală poate provoca sângerări abundente. Administrarea indometacinei în ultimul trimestru de sarcină este contraindicată.

• Nu sunt disponibile informaţii specifice privind siguranţa şi eficacitatea utilizării produsului în timpul sarcinii şi alăptării; în aceste perioade administrarea se va face numai după evaluarea raportului risc potenţial și beneficiu terapeutic.

• Ca şi în cazul administrării altor produse oftalmologice, înceţoşarea tranzitorie a vederii sau alte tulburări de vedere pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă după instilare apare înceţoşarea tranzitorie a vederii, pacientul trebuie atenţioant să aştepte până când acuitatea vizuală revine la normal înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Datorită caracteristicilor acestui medicament (administrare topică, concentraţie mică a substanţei active), nu este de aşteptat să apară efecte toxice la administrarea topică şi nici în cazul ingestiei accidentale a conţinutului unui flacon.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Jarvis, 75 mg, capsule cu eliberare prelungita

Indicații terapeutice:

Jarvis este un antidepresiv care face parte dintr-un grup de medicamente denumite inhibitori ai recaptării serotoninei şi norepinefrinei (INRS). Acest grup de medicamente este utilizat pentru a trata depresia şi alte probleme, cum sunt tulburările anxioase. Se consideră că persoanele care suferă de depresie sau anxietate au niveluri mai mici de serotonină şi noradrenalină (norepinefrină) în creier. Modul de acţiune al antidepresivelor nu este pe deplin înţeles, dar ele pot fi benefice prin creşterea nivelurilor de serotonină şi noradrenalină din creier.

Jarvis este un tratament destinat adulţilor cu depresie dar este totodată un tratament destinat adulţilor cu următoarele tulburări de anxietate: tulburare anxioasă generalizată, tulburare anxioasă socială (teamă faţă de situaţiile sociale sau evitarea acestora) şi tulburare de panică (atacuri de panică). Tratamentul corespunzător al depresiei sau al tulburărilor de anxietate este important pentru ca pacientul sǎ se simtǎ mai bine.

Mod de utilizare:

Utilizaţi întotdeauna medicamentul aşa cum v-a recomandat medicul.

Doza uzuală iniţială recomandată pentru tratamentul depresiei, tulburării anxioase generalizate şi a tulburării anxioase sociale este de 75 mg pe zi. Doza poate fi crescută treptat de către medic, după necesităţi, până la o doză maximă de 375 mg pe zi pentru depresie.

Dacă urmaţi tratament pentru tulburare de panică, medicul dumneavoastră va începe cu o doză mai mică (37,5 mg), apoi va creşte doza treptat. Doza maximă pentru tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea anxioasă socială şi tulburarea de panică este de 225 mg pe zi.

Luaţi Jarvis aproximativ la aceeaşi oră a zilei, fie dimineaţa, fie seara. Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu lichid, şi nu trebuie deschise, zdrobite, mestecate sau dizolvate.

Jarvis trebuie luat împreună cu alimente!

Dacă aveţi probleme cu ficatul sau rinichii discutaţi cu medical dumneavoastrǎ deoarece este posibil să aveţi nevoie de o doză diferită de Jarvis. Nu încetaţi să luaţi Jarvis fără sǎ discutaqi ȋn prealabil cu medical care v-a recomnadat tratamentul.

Compoziție:

Substanţa activă este venlafaxina.

Jarvis capsule cu eliberare prelungită conţine 37,5 mg, 75 mg, 150 mg venlafaxină (sub formă de clorhidrat de venlafaxină).

Celelalte componente sunt:

Conţinutul capsulei: microgranule de zahăr, hidroxipropilceluloză, hidroxipropilmetilceluloză

(6 cps), talc, hidroxipropilmetilceluloză (E-15), Surelcase E-7-7050 care conţine-etilceluloză, (20cP), sebacat de dibutil, acid oleic, dioxid de siliciu coloidal anhidru.

Capsula: galben de chinolină (E 104), Ponceau 4R (E 124), dioxid de titan (E 171), laurilsulfat de sodiu, gelatină

Capsula: galben de chinolină (E 104), galben amurg FCF (E 110), dioxid de titan (E 171), laurilsulfat de sodiu, gelatină

Capsula: galben de chinolină (E 104), galben amurg FCF (E 110), albastru brevetat V (E 131),

dioxid de titan (E 171), laurilsulfat de sodiu, gelatin

Jarvis 75 mg se prezintă sub formă de capsule, cu corp transparent şi capac galben. Este ambalat în cutii cu blistere din PVC/Al cu 10, 20 sau 30 capsule cu eliberare prelungită. Nu lǎsați medicamentul la ȋndemȃna copiilor și nu ȋl utilizați dupǎ data ȋnscrisǎ pe ambalaj. Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje decât după ce deveniţi conştient de modul în care vă

afectează Jarvis.

Contraindicații:

Nu luaţi Jarvis:

● Dacă sunteţi alergic la venlafaxină sau la oricare dintre celelalte componente ale Jarvis;

● Dacă luaţi sau aţi luat de asemenea, în ultimele 14 zile, oricare din medicamentele denumite inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) ireversibili care sunt utilizate pentru tratamentul depresiei sau bolii Parkinson. Luarea IMAO ireversibili, concomitent cu alte medicamente, inclusiv Jarvis, poate cauza reacţii adverse grave sau chiar care pot pune viaţa în pericol. De asemenea, trebuie să aşteptaţi cel puţin 7 zile după ce încetaţi să mai luaţi Jarvis înainte de a lua orice IMAO.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Jarvis:

● Dacă utilizaţi alte medicamente care, luate concomitent cu Jarvis, pot creşte riscul de

apariţie a sindromului serotoninergic

● Dacă aveţi probleme oculare, cum sunt unele tipuri de glaucom (presiune crescută în

interiorul ochiului).

● Dacă aţi avut hipertensiune arterială.

● Dacă aţi avut probleme cu inima.

● Dacă aţi avut convulsii (accese convulsive).

● Dacă aţi avut niveluri prea mici de sodiu în sânge (hiponatremie).

● Dacă aveţi tendinţa de a face vânătăi sau de a sângera cu uşurinţă (istoric de tulburări de

sângerare) sau dacă luaţi alte medicamente care pot creşte riscul de sângerare.

● Dacă nivelurile colesterolului dumneavoastră cresc.

● Dacă aţi avut în trecut manie sau tulburare bipolară (stare de supraexcitare sau euforie) sau

dacă cineva din familia dumneavoastră a avut asemenea probleme.

● Dacă aţi avut un comportament agresiv.

Jarvis poate cauza o senzaţie de nelinişte sau incapacitatea de a rămâne aşezat sau nemişcat.

Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă vi se întâmplă acest lucru!

Gânduri de sinucidere şi înrăutăţirea depresiei sau a tulburării anxioase

Dacă suferiţi de depresie saude tulburare anxioasă, puteţi avea uneori gânduri de sinucidere sau de a vǎ face rǎu. Acestea pot deveni mai frecvente atunci când începeţi să luaţi antidepresive,

întrucât aceste medicamente au nevoie de un anumit timp pentru a intra în acţiune, de obicei două săptămâni, dar uneori mai mult.

Aveţi o probabilitate mai mare de a avea asemenea gânduri:

● Dacă aţi avut gânduri de a vă face rău singur sau a vă lua viaţa.

● Dacă sunteţi un adult tânăr. Informaţiile obţinute din studiile clinice au indicat un risc

crescut de comportament suicidar la adulţii tineri (cu vârste mai mici de 25 de ani) cu

probleme psihice, care au fost trataţi cu un antidepresiv.

Dacă, în orice moment, aveţi gânduri de vă face rău singur sau a vă lua viaţa, contactaţi-vǎ imediat medicul sau mergeţi imediat la spital!

S-ar putea să vă fie de ajutor să spuneţi unui prieten apropiat sau unei rude că sunteţi deprimat sau că suferiţi de o tulburare anxioasă şi să le cereţi să citească acest prospect. Puteţi să le cereţi să vă spună dacă cred că depresia sau anxietatea dumneavoastră se înrăutăţeşte sau dacă sunt îngrijoraţi de schimbările apărute în comportamentul dumneavoastră.

Alte precauții:

Au fost înregistrate cazuri de gură uscată la 10% dintre pacienţii trataţi cu venlafaxină. Aceasta poate creşte riscul apariţiei cariilor. Prin urmare, trebuie să acordaţi o importanţă deosebită igienei dentare.

În mod normal, Jarvis nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. De asemenea, trebuie să ştiţi că pacienţii cu vârste sub 18 ani prezintă un risc crescut de reacţii adverse, cum sunt tentativele de sinucidere, gândurile de sinucidere şi comportamentul ostil (în principal agresivitate, comportament opoziţional şi mânie) atunci când iau medicamente din această clasă. Cu toate acestea, medicul ar putea prescrie Jarvis la pacienţi cu vârsta sub 18 ani dacă considerǎ că este în interesul acestora.

De asemenea, în acest grup de vârstă nu au fost încă demonstrate efectele de siguranţă pe termen lung ale Jarvis privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Medicul dumneavoastră este cel care va decide dacă puteţi lua Jarvis împreună cu alte

medicamente.

Nu începeţi şi nu încetaţi să luaţi alte medicamente, inclusiv cele eliberate fără prescripţie

medicală, preparate naturale sau din plante, înainte de a discuta cu medicul dumneavoastrǎ.

● Inhibitorii de monoaminooxidază

● Sindromul serotoninergic:

Sindromul serotoninergic, o problemă care poate pune în pericol viaţa poate apărea în cursul tratamentului cu venlafaxină, în special dacă aceasta este luată cu alte medicamente. Exemple de asemenea medicamente includ:

• Triptani (utilizaţi pentru migrenă)

• Medicamente pentru tratarea depresiei, de exemplu INRS, ISRS, triciclice sau

medicamente care conţin litiu

• Medicamente care conţin linezolid, un antibiotic (utilizat pentru tratarea infecţiilor)

• Medicamente care conţin moclobemidă, un IMAO reversibil (utilizat pentru tratarea depresiei)

• Medicamente care conţin sibutramină (utilizată pentru scăderea în greutate)

• Medicamente care conţin tramadol (un medicament împotriva durerii)

• Produse care conţin sunătoare (numită şi Hypericum perforatum, un preparat din

plante utilizat în tratamentul depresiilor uşoare)

• Produse care conţin triptofan (utilizate pentru tratarea problemelor cu somnul şi a

depresiei)

Semnele şi simptomele sindromului serotoninergic pot include o combinaţie a următoarelor: nelinişte, halucinaţii, pierderea coordonării, accelerarea bătăilor inimii, creşterea temperaturii corporale, modificări rapide ale tensiunii arteriale, exagerarea reflexelor, diaree, comă, greaţă, vărsături. Dacă credeţi că suferiţi de sindrom serotoninergic solicitaţi imediat asistenţă medicală.

De asemenea, medicamentele de mai jos pot interacţiona cu Jarvis şi trebuie utilizate cu precauţie. În mod deosebit, este important să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi medicamente care conţin:

• Ketoconazol (un medicament antifungic)

• Haloperidol sau risperidonă (pentru tratarea problemelor de ordin psihic)

• Metoprolol (un betablocant destinat tratamentului hipertensiunii arteriale şi problemelor de inimă)

Reacții adverse:

Reacţii alergice

În cazul în care intervine vreunul din evenimentele de mai jos, nu mai luaţi Jarvis. Spuneţi imediat medicului sau mergeţi la serviciul de urgenţă al celui mai apropiat spital:

● Apăsare în piept, respiraţie şuierătoare, dificultăţi de înghiţire sau de respiraţie

●Tumefierea feţei, gâtului, mâinilor sau picioarelor

●Stare de nervozitate sau anxietate, ameţeală, senzaţie de palpitaţii, înroşire bruscă a pielii

sau senzaţie de încălzire

●Erupţii grave pe piele, mâncărime sau urticarie (zone ridicate de piele, înroşite sau palide,

care adeseori dau senzaţie de mâncărime).

Reacţii adverse grave:

Dacă observaţi semne ale oricăreia dintre următoarele reacţii, aţi putea avea nevoie de asistenţă

medicală de urgenţă:

●Probleme cu inima, cum sunt bătăi de inimă rapide sau neregulate, creşterea tensiunii

arteriale

●Probleme cu ochii, cum sunt vedere înceţoşată, pupile dilatate

●Probleme cu nervii cum sunt ameţeală, furnicături, tulburări de mobilitate, convulsii sau

crize convulsive.

●Probleme de ordin psihic cum sunt hiperactivitate şi euforie.

●Probleme date de oprirea tratamentului

● Tulburări ale sângelui

Mai puţin frecvente: vânătăi; scaune (fecale) negre de culoarea şi consistenţa gudronului sau

sânge în scaun, care pot fi un semn de sângerare internă

Cu frecvenţă necunoscută: reducerea numărului de plachete sanguine, ceea ce generează un

risc crescut de apariţie a vânătăilor şi sângerărilor; tulburări sanguine care pot genera un risc

crescut de infecţie

● Tulburări de metabolism/nutriţie

Frecvente: scădere în greutate, creşterea valorii colesterolului

Mai puţin frecvente: creştere în greutate

Cu frecvenţă necunoscută: modificări minore ale valorilor enzimelor hepatice în sânge;

scăderea valorilor de sodiu în sânge; mâncărimi, îngălbenirea pielii sau ochilor, urină de

culoare închisă sau simptome de tip gripal, toate acestea putând fi simptome ale inflamaţiei

ficatului (hepatită); stare de confuzie, acumulare excesivă de apă în organism (sindrom

cunoscut şi sub denumirea de SIADH); producţie anormală de lapte

● Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: gură uscată; dureri de cap

Frecvente: vise anormale; scăderea libidoului; ameţeală; creşterea tonusului muscular;

insomnie; nervozitate; furnicături; sedare; tremor; confuzie; senzaţia de separare (sau

detaşare) de propria persoană şi de realitate

Mai puţin frecvente: lipsa sentimentelor sau emoţiilor; halucinaţii; mişcări involuntare ale

muşchilor; agitaţie; tulburări de coordonare şi echilibru

Rare: o senzaţie de nelinişte sau incapacitatea de a rămâne aşezat sau nemişcat; convulsii

sau crize convulsive; stare de supraexcitare sau de euforie

Cu frecvenţă necunoscută: temperatură mare asociată cu rigiditate musculară, confuzie sau

agitaţie şi transpiraţii, precum şi mişcări spastice ale muşchilor, care nu pot fi controlate –

toate acestea pot reprezenta simptomele unor stări grave cunoscute sub numele de sindrom

neuroleptic malign; stare de euforie, somnolenţă, mişcări rapide susţinute ale ochilor,

stângăcie în mişcări, stare de nelinişte, senzaţie de beţie, transpiraţii sau rigiditate musculară, care reprezintă simptomele sindromului serotoninergic; stare de dezorientare şi confuzie, adesea însoţită de halucinaţii (delir); rigiditate, spasme şi mişcări involuntare ale muşchilor; gânduri de a vă face rău sau a vă lua viaţa.

● Tulburări ale văzului şi auzului

Frecvente: vedere înceţoşată

Mai puţin frecvente: alterarea simţului gustativ; zgomote în urechi (tinitus)

Cu frecvenţă necunoscută: dureri oculare severe şi scăderea sau înceţoşarea vederii

● Tulburări cardiace şi circulatorii

Frecvente: creşterea tensiunii arteriale; înroşirea feţei; palpitaţii

Mai puţin frecvente: senzaţie de ameţeală (în special atunci când vă ridicaţi prea repede în

picioare), leşin, bătăi de inimă rapide

Cu frecvenţă necunoscută: scăderea tensiunii arteriale; bătăi de inimă anormale, rapide sau

neregulate, care pot conduce la leşin

● Tulburări de respiraţie

Frecvente: căscat

Cu frecvenţă necunoscută: tuse, respiraţie şuierătoare, respiraţie dificilă şi temperatură

mare, care reprezintă simptome de inflamaţie a plămânilor, asociate cu o creştere a

numărului celulelor albe în sânge (eozinofilie pulmonară)

● Tulburări de respiraţie

Frecvente: căscat

Cu frecvenţă necunoscută: tuse, respiraţie şuierătoare, respiraţie dificilă şi temperatură

mare, care reprezintă simptome de inflamaţie a plămânilor, asociate cu o creştere a

numărului celulelor albe în sânge (eozinofilie pulmonară)

● Tulburări digestive

Foarte frecvente: greaţă

Frecvente: scăderea apetitului alimentar; constipaţie; vărsături

Mai puţin frecvente: scrâşnirea dinţilor; diaree

Cu frecvenţă necunoscută: durere severă de abdomen sau de spate (care poate indica o

problemă gravă a intestinului, ficatului sau pancreasului)

● Afecţiuni ale pielii

Foarte frecvente: transpiraţii (inclusiv transpiraţii nocturne)

Mai puţin frecvente: erupţii trecătoare pe piele, cădere anormală a părului

Cu frecvenţă necunoscută: erupţii pe piele care pot conduce la apariţia de băşici şi

descuamarea severă a pielii; mâncărimi; erupţii uşoare pe piele

● Tulburări ale muşchilor

Cu frecvenţă necunoscută: durere, sensibilitate sau slăbiciune inexplicabile la nivelul

muşchilor (rabdomioliză)

● Tulburări ale sistemului urinar

Frecvente: dificultăţi la urinat; creşterea frecvenţei de urinare

Mai puţin frecvente: incapacitatea de a urina

Tulburări de reproducere şi sexuale

Frecvente: anomalii de ejaculare/orgasm (la bărbaţi); lipsa orgasmului; disfuncţie erectilă

(impotenţă); tulburări menstruale cum sunt sângerări crescute sau creşterea iregularităţii

sângerărilor

Mai puţin frecvente: anomalii ale orgasmului (la femei)

● Tulburări generale

Frecvente: slăbiciune (astenie); frisoane

Mai puţin frecvente: sensibilitate la lumina solară

Cu frecvenţă necunoscută: umflarea feţei sau limbii, respiraţie grea sau dificilă, adeseori

însoţite de erupţii pe piele (aceasta poate fi o reacţie alergică gravă)

Uneori, Jarvis provoacă reacţii adverse de care este posibil să nu fiţi conştient, cum sunt creşteri ale tensiunii arteriale sau bătăi anormale ale inimii, modificări uşoare ale valorilor sanguine ale enzimelor hepatice, sodiului şi colesterolului. Mai rar, Jarvis poate reduce funcţia plachetelor sanguine, ceea ce conduce la o creştere a riscului de apariţie a vânătăilor şi sângerărilor. Prin urmare, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande să faceţi din când în când analize de sânge, în special dacă aţi luat Jarvis o perioadă îndelungată

Precauții speciale:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau dacă încercaţi să rămâneţi gravidă.Trebuie să folosiţi Jarvis numai după ce discutaţi cu medicul dumneavoastră beneficiile potenţiale şi potenţialele riscuri pentru fǎt.

Dacă luaţi Jarvis în timp ce sunteţi gravidă, spuneţi medicului, deoarece este posibil ca copilul dumneavoastră să aibă unele simptome la naştere. Aceste simptome apar de obicei în primele 24 de ore de la naştere. Ele includ hrănirea necorespunzătoare şi probleme respiratorii. Jarvis trece în laptele matern. Există riscul apariţiei unor efecte asupra copilului. Prin urmare,

trebuie să discutaţi acest lucru cu medicul dumneavoastră iar acesta va decide dacă trebuie să

întrerupeţi alăptarea sau tratamentul cu Jarvis.

Medicamentul conţine zahăr iar medicul dumneavoastră v-a atenţionat ca aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, ȋntrebaqi medicu dacǎ puteți utiliza acest produs.

Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă aţi luat o cantitate de Jarvis mai mare decât cea prescrisă de medicul dumneavoastră.

Simptomele unui posibil supradozaj pot include bătăi rapide ale inimii, modificări ale stării de alertă (mergând de la somnolenţă la comă), vedere înceţoşată, convulsii sau crize convulsive şi vărsături.

În cazul în care aţi uitat o doză, luaţi-o deîndată ce vă aduceţi aminte. Dacă, însă, este timpul să luaţi rmătoarea doză, nu mai luaţi doza uitată şi luaţi numai o singură doză, ca de obicei. Nu luaţi

o cantitate zilnică de Jarvis mai mare decât cea care v-a fost prescrisă.

Chiar dacă vă simţiţi mai bine, nu încetaţi să luaţi tratamentul şi nu reduceţi doza fără a fi sfătuit în acest sens cu medicul dumneavoastră. Atunci când medicul va considera că nu

mai aveţi nevoie de tratamentul cu Jarvis, vă va cere să reduceţi treptat doza până la oprirea completă a tratamentului. Se ştie că la oprirea tratamentului cu Jarvis apar reacţii adverse, în special atunci când tratamentul cu Jarvis este oprit brusc sau doza este redusă prea rapid. Unii pacienţi pot avea simptome cum sunt oboseală, vertij, ameţeală, dureri de cap, insomnie, coşmaruri, gură uscată, pierderea apetitului alimentar, greaţă, diaree, nervozitate, agitaţie, confuzie, zgomote în urechi, senzaţie de furnicături sau, rareori, de şoc electric, slăbiciune, transpiraţii, convulsii sau simptome de tip gripal

Sursa : Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Kaloba, 80 g/100g, picaturi orale, solutie

Indicații terapeutice:

KALOBA este utilizat ca adjuvant în tratamentul infecţiilor acute şi cronice ale tractului respirator superior şi inferior precum: bronşite, sinuzite, amigdalite, rinofaringite la adulţi şi la copiii peste vârsta de 6 ani.

Mod de utilizare:

Utilizaţi întotdeauna Kaloba exact aşa cum v-a indicat medicul.

Adulți și copii peste 12 ani

Pentru tratarea infecţiilor acute la adulţi şi la copiii peste 12 ani, luaţi 20-30 picături de 3 ori pe zi. Pentru un tratament ulterior, mai ales în cazul afecţiunilor cronice sau a recurenţelor frecvente, trebuie administrate 10-20 de picături de 3 ori de pe zi.

Copii ȋntre 6 și 12 ani

Copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani trebuie să ia 10-20 de picături de 3 ori pe zi, în cazul infecţiilor acute.

Picăturile trebuie luate împreună cu lichide, cu jumătate de oră înainte de masă. După dispariţia simptomelor, se recomandă continuarea tratamentului câteva zile, pentru a preveni recăderile.

Compoziție:

Substanţa activă amedicamentului este extractul de rădăcină de Pelargonium sidoides (1:8-10) 80 g. iar agentul de extracţie este etanol 11% (m/m).

10 g (= 9.75 ml) de soluţie conţine extrat de rădăcină de Pelargonium sidoides 8.0 g. Celelalte componente ale produsului sunt glicerol 85%.

Kaloba se prezinta sub forma unui lichid de culoare brun-deschis până la brun roşiatic. O cutie cu un flacon din sticlă de culoare brună conține 20 ml sau 50 ml de picături orale soluţie, iar ambalajul este prevǎzut cu picurător.

Pǎstrați medcaamentul la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original. De asemenea, nu utilizați mai mult de 6 luni produsul după prima deschidere a flaconului. Nu lǎsați produsul la ȋndemȃna copiilor!

Nu sunt cunoscute efecte asupra capacitǎții de a conduce vehicule sau asupra utilizǎrii utilajelor.

Contraindicații:

Nu utilizaţi produsul ȋn cazul ȋn care:

• Sunteţi alergic (hipersensibil) la extract de rădăcină de Pelargonium sidoides sau la oricare dintre celelalte componente ale Kaloba

• Kaloba nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, alăptării, în cazul tendinţei la sângerare şi dacă utilizaţi medicamente care împiedică coagularea sângelui, afecţiunilor renale şi hepatice, deoarece nu sunt disponibile suficiente informaţii cu privire la utilizarea acestui medicament.

Ȋn cazul ȋn care starea dumneavoastră de sănătate nu se îmbunătăţeşte în 3 zile sau dacă aveţi febră timp de mai multe zile iar respiraţi aeste întreruptă sau sputa conține urme de sânge, contactați-vǎ medicul.

Reacții adverse:

Medicamentul poate produce reacqii adverse ca urmare a tratamentului de lunga duratǎ sau ca urmare a supradozǎrii. Dacǎ prezentanți reacții advese ȋn urma utilizǎrii produsului, adresați-vǎ medicului dumneavoastrǎ.

Reacții:

Mai puţin frecvente: tulburări gastrointestinale

Rare: sângerări uşoare ale gingiilor, sângerări uşoare nazale, reacţii alergice (erupţii cutanate trecătoare, erupţii cutanate, mâncărimi).

Foarte rare: valori crescute ale enzimelor hepatice; relaţia cauzală între aceste valori şi utilizarea acestui produs nu a fost demostrată

În cazul apariţiei reacţiilor alergice, precum erupţiile cutanate tranzitorii, se va întrerupe administrarea acestui medicament şi nu se va mai relua administrarea.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, luaqi legǎtura de urgenț cu medicul dumneavoastră.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Pacientul trebuie sǎ comunice medicului daca a utilizat sau utilizeazǎ alte medicamete inclusiv medicamete eliberate fǎrǎ prescripție medicalǎ. În cazul administrării concomitente de derivaţi cumarinici, creşte efectul anti-coagulant al acestora.

Precauții speciale:

• Kaloba nu trebuie utilizat în timpul sarcinii sau alăptării deoarece nu există suficiente date disponibile despre efectul produsului asupra fǎtului.

• Nu au fost raportate până în prezent simptome de supradozaj. Dacǎ ați uitat sǎ luați o dazǎ de Kaloba nu utilizați o doză dublă pentru a compensa doza uitată, ci continuați tratamentul conforma indicațiilor medicului.

Sursa : Agenția Naționalǎ a Medicamentului

 

KAMISTAD GEL

Indicaţii terapeutice:

Kamistad Gel este utilizat pentru infecţiile uşoare ale gingiilor şi mucoasei bucale. Produsul este un medicament utilizat pentru tratamentul oral local.

Mod de utilizare:

Următoarele recomandări sunt valabile numai în cazul în care medical nu v-a recomandat alt mod de administrare. Se recomandă aplicarea a ½ cm gel din tubul de Kamistad Gel de 3 ori pe zi.

Pentru tratamentul gingivitei şi al disconfortului produs de protezele dentare, se aplică Kamistad Gel la nivelul zonelor inflamate sau dureroase şi se masează uşor.

La sugari şi copii mici nu trebuie depăşită doza de ½ cm gel Kamistad Gel de 3 ori pe zi, în 24 ore.

Acesta se aplică local la nivelul mucoasei bucale și se utilizează până la ameliorarea simptomelor. Nu trebuie administrate doze mari, timp îndelungat fără acordul medicului.

Compoziţie:

100 g gel conţin clorhidrat de lidocaină 2 g, extract lichid de muşeţel (1:4-5; solvent de extracţie: etanol 50% v/v cu 1,37% trometamol m/m) 18,50 g şi excipienţi: clorură de benzalconiu, sol 50%, ulei volatil de scorţişoară, zaharină sodică, carbomer, trometamol, acid formic anhidru 98%, etanol 96%, apă purificată.

Pǎstrați produsul la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Medicamentul este containdicat la pacianqii cu hipersensibilitate la lidocaină, la alte anestezice locale de tip amidic, la muşeţel sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

Reacții adverse:

Ocazional, după aplicarea gelului, poate să apară temporar o uşoară senzaţie de arsură.

Foarte rar, pot să apară reacţii alergice care nu sunt limitate la zona de aplicare (mucoasa bucală), de exemplu eritem cutanat şi urticarie.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Nu se cunosc.

Precauții suplimentare:

• Medicamentul nu trebuie înghiţit.

• Lidocaina poate modifica rezultatele testelor antidoping.

• La sugari şi copii mici nu trebuie depăşită doza recomandată.

• Până în prezent, nu a fost stabilită siguranţa administrării Kamistad Gel în timpul sarcinii şi alăptării. De aceea, nu se recomandă utilizarea Kamistad Gel în aceste perioade.

• Kamistad Gel nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

• Nu au fost raportate cazuri de supradozaj cu Kamistad Gel. În caz de supradozaj, adresaţi-vă medicului dumneavoastră care va decide tratamentul adecvat în funcţie de simptome.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Ketoconazol cremă 2%

Indicaţii terapeutice:

Medicamentul este utilizat ȋn tratamentul infecţiilor cutanate cu dermatofiţi - tinea corporis, tinea cruris, tinea manus, tinea pedis - datorate Tricophyton rubrum, Tricophyton mentagrophytes, Microsporum spp. şi Epidermophyton floccosum, precum şi pentru tratamentul candidozelor cutanate, pentru tratamentul pitiriazis versicolor şi ale dermatitei seboreice datorate Pityrosporum spp.

Mod de utilizare:

În tinea pedis, Ketoconazol, cremă trebuie aplicat pe zonele afectate de 2 ori pe zi. Durata uzuală a tratamentului în cazul infecţiilor uşoare este de o săptămână. În cazul infecţiilor mai grave sau pe arii mari, pentru prevenirea recidivei, tratamentul trebuie continuat cel puţin câteva zile după dispariţia simptomatologiei. În general, în infecţii grave sau pe arii mari, durata tratamentului este de 4 săptămâni.

Pentru celelalte indicaţii terapeutice, Ketoconazol, cremă trebuie aplicat pe zonele afectate de 1 - 2 ori pe zi, în funcţie de gravitatea infecţiei. Tratamentul trebuie continuat cel puţin câteva zile după dispariţia simptomatologiei. Durata uzuală a tratamentului este de 2 – 3 săptămâni pentru pitiriazis versicolor şi infecţii cu levuri şi de 3 – 4 săptămâni pentru tinea corporis.

Dacă nu se observă nici o ameliorare clinică după 4 săptămâni de tratament, acesta trebuie reconsiderat. Trebuie avute în vedere măsuri generale de igienă pentru controlul surselor de infectare şi reinfectare.

Dermatita seboreică este o afecţiune cronică cu potenţial mare de recidivă. În tratamentul de întreţinere al dermatitei seboreice, Ketoconazol, cremă se aplică de 1 - 2 ori pe săptămână.

Compoziţie:

100 g cremă conţin ketoconazol 2 g şi excipienţi: vaselină albă, alcool cetilic, propilenglicol, polisorbat 80, hidroxid de sodiu soluţie 10%, apă purificată. Produsul se pastreazǎ la temperaturi între 15 - 25°C, în ambalajul original.

Contraindicaţii:

Nu utilizați medicamentul daca aveți hipersensibilitate la ketoconazol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

Reacții adverse:

În timpul tratamentului cu ketoconazol cremă au fost semnalate câteva cazuri de iritaţie cutanată, senzaţie de arsură şi dermatită.

Interacțiunea cu alte medicamente:

În cazul utilizării anterioare a unui glucocorticoid topic potent există risc de apariţie a reacţiilor de hipersensibilitate cutanată dacă se începe aplicarea ketoconazolului cremă înainte de întreruperea tratamentului anterior.

Precauții suplimentare:

• Ketoconazol cremă nu se foloseşte la nivel oftalmic. Dacă pentru tratamentul dermatitei seboreice s-a utilizat anterior un glucocorticoid topic potent, pentru evitarea apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate cutanată induse de glucocorticoid şi a recăderilor, se recomandă întreruperea treptată (în decurs de 2 săptămâni) a tratamentului anterior înaintea începerii administrării ketoconazolului.

• După administrare topică ketoconazolul nu este absorbit sistemic. Totuşi, din motive de siguranţă, medicamentul se va administra în timpul sarcinii numai dacă medicul consideră absolut necesar. Deoarece după administrare topică ketoconazolul nu a fost detectat în plasmă, medicamentul se poate utiliza în timpul alăptării.

• Ketoconazol cremă nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Aplicarea topică exagerată poate produce eritem, edem şi senzaţie de arsură, care vor dispare după întreruperea tratamentului. În cazul ingestiei accidentale se recomandă o metodă adecvată de evacuare gastrică.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Ketonal 100 mg Supozitoare

Indicaţii terapeutice:

Ketoprofen aparţine unui grup de medicamente numite antiinflamatoare nesteroidiene. Ketonal 100 mg supozitoare are proprietăţi antiinflamatoare şi antipiretice şi ameliorează durerea.

Ketonal 100 mg supozitoare este utilizat pentru:

- ameliorarea durerii (dureri post-operatorii, dureri menstruale, dureri post-traumatice, dureri determinate de metastazele osoase ale tumorilor);

- tratamentul diferitelor boli reumatice (poliartrită reumatoidă, spondilartrite negative serologic cum sunt spondilita anchilozantă, artrita psoriazică şi artrita reactivă din inflamaţii, gută, pseudogută, osteoartrită şi reumatism extra-articular, incluzând tendinite, bursite şi capsulite ale umărului).

Mod de utilizare:

Supozitoarele Ketonal 100 mg sunt prescrise pentru utilizarea intrarectală. Doza recomandată este de un supozitor Ketonal 100 mg, o dată sau de două ori pe zi.

Ketonal 100 mg supozitoare poate fi combinat cu Ketonal capsule şi Ketonal forte comprimate, de exemplu:

- luaţi câte o capsulă Ketonal (50 mg ketoprofen) dimineaţa şi la prânz şi introduceţi un supozitor Ketonal 100 mg (100 mg ketoprofen) intrarectal, seara sau

- luaţi un comprimat Ketonal forte (100 mg ketoprofen) dimineaţa (în cazuri excepţionale şi seara) şi introduceţi un supozitor Ketonal 100 mg (100 mg ketoprofen) intrarectal, seara.

Doza zilnică totală de Ketonal nu trebuie să depăşească 300 mg ketoprofen.

Puteţi utiliza antiacide (medicamente care inhibă secreţia gastrică acidă) în acelaşi timp, pentru a scădea posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse ale ketoprofenului asupra tractului gastro-intestinal.

Medicul dumneavoastră vă va spune cât timp va dura tratamentul.

Compoziţie:

Substanţa activă este ketoprofenul. Alte componente (excipienţi) sunt: grăsimi solide, trigliceride cu lanţ mediu. Păstrați medicamentul la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu trebuie să utilizaţi Ketonal 100 mg supozitoare dacă:

- aveţi hipersensibilitate la ketoprofen, la acid acetilsalicilic, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipienţii medicamentului

- aveţi ulcer gastric sau duodenal, în evoluţie

- aţi avut ulcer gastric sau duodenal sau sângerări gastro-intestinale

- aţi avut dispepsie cronică (discomfort sau durere în regiunea abdominală superioară)

- aveţi insuficienţă severă renală sau insuficienţă hepatică severă

- sunteţi predispus la sângerări, aveţi hemoragie gastro-intestinală, hemoragie cerebro-vasculară sau alte hemoragii în evoluţie

- aţi avut crize de astm bronşic declanşat de utilizarea ketoprofenului, acidului acetilsalicilic, sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene

- sunteţi însărcinată sau alăptaţi

- aveţi mai puţin de 15 ani.

Nu utilizaţi Ketonal 100 mg supozitoare dacă mucoasa rectală este inflamată sau aţi avut recent sângerări rectale.

Este necesară precauţie specială în utilizarea Ketonal 100 mg supozitoare dacă:

- aţi avut sângerări gastro-intestinale

- aveţi tulburări de sângerare

- utilizaţi medicamente pentru prevenirea coagulării sângelui (anticoagulante)

- aveţi disfuncţie renală sau hepatică

- aveţi tensiune arterială crescută (hipertensiune arterială) şi insuficienţă cardiacă cu edeme

- aveţi vreo boală infecţioasă

- consumaţi cantităţi mari de alcool etilic sau fumaţi

- sunteţi vârstnic sau aveţi imunitatea scăzută.

Tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt înaintea intervenţiilor chirurgicale majore!

Reacții adverse:

Iritaţie, senzaţie de arsură, mâncărime, sângerări sau inflamaţii pot să apară la nivelul rectului, unde este introdus supozitorul.

Cea mai frecventă reacţie adversă a ketoprofenului, care apare la 11% dintre pacienţi este digestia dificilă sau dureroasă (dispepsia), care se manifestă printr-o senzaţie rapidă de saţietate, distensie abdominală şi eructaţii după mese, greaţă, dureri şi meteorism abdominal, senzaţie de arsură în regiunea abdominală superioară.

Frecvent (la 3 până la 9 % dintre pacienţi) apar greaţă, diaree, constipaţie, flatulenţă sau dureri abdominale, precum şi slăbiciune, ameţeli, vertij.

La 1 până la 3% dintre pacienţi apar repulsia faţă de alimente (anorexia), vărsături sau inflamaţia mucoasei bucale (stomatite), zgomote în urechi (tinitus), depresie, nervozitate, coşmaruri, somnolenţă, tulburări vizuale, erupţii cutanate sau edeme (2% dintre pacienţi).

Mai puţin frecvent (la <1% dintre pacienţi), apar modificări sanguine: anemie, sângerări punctiforme (peteşii), distrugerea celulelor roşii sanguine (hemoliză), tulburări psihologice cu halucinaţii vizuale şi auditive, dezorientare şi tulburări de vorbire (delir), tensiune arterială crescută, insuficienţă cardiacă, spută sanghinolentă (hemoptizie), dificultăţi de respiraţie (dispnee), inflamarea mucoasei nazale şi a gâtului, obstrucţie a căilor respiratorii, edem laringean (semn al aşa-numitei reacţii anafilactice), căderea părului, eczeme, transpiraţii, urticarie, tulburări cutanate cu exfoliere (dermatită exfoliativă) sau sângerări puternice în afara ciclului menstrual la femei. De asemenea, pot să apară dureri de cap.

Au fost raportate, de asemenea, cazuri izolate de colită, perforaţie intestinală (inclusiv complicaţii ale polipilor sau diverticulilor), reapariţia tulburărilor intestinale (colită ulcerativă şi boală Crohn), tulburări ale intestinului subţire cu sângerări uşoare şi pierderea proteinelor, cu apariţia ulcerului, perforaţiei sau obstrucţiei, tulburări hepatice cu icter, un caz de tulburări cutanate grave, inflamaţie renală şi insuficienţă renală. De asemenea, poate să apară atac astmatic.

Dacă apar oricare dintre următoarele reacţii adverse, întrerupeţi utilizarea supozitoarelor Ketonal 100 mg şi anunţaţi imediat medicul dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:

- umflarea mâinilor şi picioarelor, gleznelor, feţei, buzelor, gurii sau gâtului, care pot determina dificultăţi la înghiţire sau respiraţie

- erupţie cutanată, urticarie

- ameţeală

- icter (îngălbenirea pielii sau a ochilor).

Aceste evenimente adverse sunt foarte grave, dar rare. Dacă apar şi în cazul dumneavoastră, înseamnă că aveţi o reacţie alergică foarte gravă la Ketonal 100 mg supozitoare şi este necesară asistenţă medicală de urgenţă.

Anunţaţi imediat medicul dumneavoastră sau mergeţi la serviciul de urgenţă al celui mai apropiat spital, dacă apar oricare dintre următoarele simptome:

- scaun sanghinolent

- durere în regiunea abdominală superioară după mese

- vărsături

- vărsături sanghinolente

- un atac astmatic.

Toate aceste reacţii adverse sunt grave, dar rare şi necesită măsuri medicale de urgenţă.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Ketoprofenul nu trebuie utilizat concomitent cu alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau salicilaţi, cum este acidul acetilsalicilic.

Efectul medicamentelor antihipertensive şi a celor care cresc excreţia urinară (diuretice) poate fi redus în timpul utilizării concomitente de ketoprofen.

Efectul medicamentelor pentru tratamentul epilepsiei şi diabetului zaharat poate fi crescut în timpul utilizării concomitente de ketoprofen.

Riscul insuficienţei renale este mai mare la pacienţii care utilizează diuretice sau inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, când se utilizează concomient ketoprofen.

Riscul sângerărilor creşte în timpul utilizării concomitente de ketoprofen şi medicamente care reduc coagularea sângelui (anticoagulante) sau corticosteroizi.

În timpul tratamentului concomitent cu ketoprofen şi glicozide cardiace, litiu, ciclosporină sau metotrexat, excreţia acestor substanţe poate fi scăzută şi reacţiile adverse (efecte nedorite) pot fi crescute.

Efectul mifepristonei poate fi scăzut în timpul utilizării concomitente de antiinflamatoare nesteroidiene. Antiinflamatoarele nesteroidiene nu trebuie utilizate 8 până la 12 zile după utilizarea mifepristonei.

Precauții suplimentare:

• Utilizarea supozitoarelor Ketonal 100 mg nu este recomandată în timpul ultimelor trei luni de sarcină, deoarece antiinflamatoarele nesteroidiene pot determina prelungirea naşterii, închiderea prematură a canalului arterial şi creşterea presiunii pulmonare la nou-născuţi. În timpul primelor două trimestre de sarcină puteţi utiliza Ketonal 100 mg supozitoare numai dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial fetal.

• Dacă alăptaţi nu trebuie să utilizaţi Ketonal 100 mg supozitoare.

• În timpul tratamentului cu Ketonal 100 mg pot să apară foarte rar ameţeli, vertij, somnolenţă, sau tulburări de vedere. Dacă este şi cazul dumneavoastră, nu trebuie să conduceţi vehicule sau să folosiţi utilaje în timpul tratamentului cu Ketonal 100 mg supozitoare.

• Dacă aţi utilizat o cantitate de Ketonal 100 mg supozitoare mai mare decât trebuia, anunţaţi imediat medicul. Dozele foarte mari de ketoprofen pot determina greaţă, vărsături, dureri abdominale superioare (dureri epigastrice), vărsături sanghinolente, scaune sanghinolente, pierderea conştienţei, deprimare respiratorie, convulsii, scăderea funcţiei renale şi insuficienţă renală.

• Dacă aţi uitat să utilizaţi un supozitor Ketonal 100 mg, utilizaţi-l cât de repede vă amintiţi. Dacă este momentul administrării următoarei doze, aşteptaţi şi utilizaţi următorul supozitor la ora stabilită. Nu utilizaţi două supozitoare pentru a compensa doza omisă.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Lacipil, 2 mg, comprimate filmate / Lacipil, 4 mg, comprimate filmate

Indicații terapeutice:

Lacipil este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale. Face parte dintr-un grup de medicamente cunoscut sub numele de blocante ale canalelor de calciu. Lacipil lărgeşte vasele de sânge, ceea ce ajută sângele să curgă mai uşor şi astfel să scadă presiunea sângelui.

Mod de utilizare:

Utilizaţi Lacipil exact aşa cum v-a recomandat medicul dumneavoastră. Doza iniţială recomandată este de un comprimat de 2 mg, o dată pe zi, de preferinţă dimineaţa.

După aproximativ 3-4 săptămâni, medicul poate decide să vă crească doza la 4 mg sau la 6 mg, o dată pe zi, de preferinţă dimineaţa.

Cum să luaţi Lacipil:

• Inghiţiţi comprimatele cu un pahar cu apă.

• Este de preferat să luaţi medicamentul în acelaşi moment al zilei, în fiecare zi.

• Puteţi lua Lacipil în timpul mesei sau după masă.

Pacienţii cu insuficienţă hepatică vor trebui monitorizaţi cu atenţie iar medical va recomanda doza potrivitǎ ȋn funcție de particularitǎțile fiecǎrui pacient.La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară modificarea dozei.

Medicamentul nu este recomandată copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, din cauza datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea acestuia asupra copiilor.

Compoziție:

Substanţa activă este lacidipina (2 mg sau 4 mg). Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, povidonă K 30, stearat de magneziu, Opadry White YS-1-18043 (hipromeloză, dioxid de titan (E171), PEG 400, polisorbat 80).

Lacipil 2 mg se prezintă sub formă de comprimate filmate rotunde, de culoare albă, marcate pe o faţă, xn timp ce Lacipil de 4 mg se prezintă sub formă de comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă, cu o linie mediană pe ambele feţe.

Medicamentul este disponibil în cutii cu blistere din PA-Al-PVC/Al conţinând 14, 28 sau 56 de comprimate filmate.

Contraindicații:

Nu luaţi Lacipil:

Dacă sunteţi alergic la lacidipină, derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament.

Ȋn timpul primelor 28 zile după un infarct miocardic acut;

Dacă aveţi o afecţiune a inimii numită stenoză aortică (îngustare a unei valve care permite sângelui să curgă de la inimă);

Dacă aveţi angină pectorală instabilă;

Dacă în timpul tratamentului dezvoltaţi şoc cardiogen sau hipotensiune arterială severă administrarea Lacipil trebuie întreruptă.

Dacă consideraţi că una dintre aceste situaţii este valabilă în cazul dumneavoastră, nu luaţi Lacipil până nu discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Înainte să luaţi Lacipil, medicul trebuie informat ȋn cazul ȋn aveţi probleme cu inima sau suferiți de afecțiuni ale ficatului.

Reacții adverse:

Ȋn cazul unor pacienți ,medicamentul poate duce la apariția reacțiilor adverse, ȋn acest caz se recomandǎ anunțarea medicului pentru a lua o decizi ȋn cazul ȋn care reacțiile adverse persistǎ.

Reacţii adverse frecvente

• bătai neregulate ale inimii (palpitaţii)

• bătăi mai rapide ale inimii (tahicardie)

• umflături (edeme) datorate retenţiei de apă

• stare de ameţeală

• urinări frecvente

• durere de cap

• erupţie trecătoare pe piele (incluzând înroşire şi mâncărimi)

• înroşire trecătoare a feţei

• disconfort la nivelul stomacului

• senzaţie de rău

• stare de oboseală

Reacţii adverse frecvente care pot apărea la testele de sânge:

creşterea reversibilă a valorilor unei enzime numite fosfatază alcalină

Reacţii adverse mai puţin frecvente

• agravarea durerilor în piept (angină pectorală)

• stare de leşin

• presiune scăzută a sângelui (hipotensiune arterială)

• sângerări şi dureri ale gingiilor

Reacţii adverse mai puţin frecvente care pot apărea la testele de sânge:

creştere importantă, cu consecinţe asupra stării de sănătate, a concentraţiei plasmatice a unei enzime numite fosfatază alcalină

Reacţii adverse rare:

• reacţii alergice grave care conduc la umflarea feţei, limbii sau gâtului, care pot cauza dificultăţi la înghiţire sau la respiraţie

• umflături ale pielii însoţite de mâncărimi

Reacţii adverse foarte rare:

• tremurături ale braţelor sau picioarelor

• depresie

Interacțiunea cu alte medicamente:

Pacientul trebuie șǎanunțe medical dacă a luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală.

Anumite medicamente pot afecta modul în care acţionează Lacipil sau ar putea să crească posibilitatea să aveţi efecte adverse. De asemenea, Lacipil poate să afecteze modul în care acţionează alte medicamente. Acestea includ:

• alte medicamente utilizate pentru tratamentul presiunii crescute a sângelui, cum sunt furosemidă (un diuretic), propranolol (un betablocant) sau captopril (un inhibitor al ECA).

• cimetidină (utilizată pentru tratamentul ulcerelor stomacale)

• ciclosporină (utilizată pentru pentru a preveni respingerea transplantului de organe sau pentru anumite boli autoimune).

• medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (aspect care se observă pe electrocardiogramă);

• medicamente care sunt inhibitori şi inductori puternici ai CYP3A4 (enzime care se găsesc la nivelul ficatului) de exemplu rifampicină, itraconazol;

• corticosteroizi sau tetracosactid.

Lacipil poate să afecteze rezultatele unor teste de sânge care analizează funcţia hepatică

Precauții speciale:

• Nu beţi suc de grapefruit cât timp luaţi Lacipil

• Lacidipina poate determina ameţeli. Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje dacă aveţi ameţeli sau manifestări asemănătoare.

• Comprimatele filmate de Lacipil conţin lactoză monohidrat, Ȋn cazul ȋn care aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, întrebaţimedicul înainte de a lua acest medicament.

• Dacă luaţi mai multe comprimate de Lacipil decât trebuie, este foarte posibil să vă scadă presiunea sângelui şi de asemenea să vi se modifice ritmul bătăilor inimii (sa devină mai rapid sau mai lent).

• Dacă aţi uitat să luaţi o doză, nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Doar reluaţi schema dumneavoastră uzuală de tratament

• Continuaţi să luaţi Lacipil chiar dacă vă simţiţi bine, deoarece medicamentul nu vindecǎ hipertensiunea arterialǎ cid oar o controleazǎ. Nu opriţi utilizarea Lacipil fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră.

• Nu există date despre siguranţa administrării lacidipinei la gravide. Medicul dumneavoastră va lua în considerare riscurile şi beneficiile administrării Lacipil atât pentru dumneavoastră, cât şi pentru copilul dumneavoastră. Componentele din Lacipil pot trece în lapte, ȋnsǎ la om nu s-au efectuat studii clinice cu privire la administrarea de lacidipină în timpul alăptării. Dacă alăptaţi, trebuie să cereţi sfatul medicului dumneavoastră înainte să luaţi Lacipil. Medicul va decide fie întreruperea alăptǎrii, fie sǎ întreruperea tratamentul cu Lacipil, dupǎ ce va compara beneficiile alăptării pentru copilul cu beneficiile tratamentului pentru femeia care alǎpteazǎ.

Sursa : Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Lagosa® 150 mg drajeuri

Indicaţii terapeutice:

Lagosa este indicat ca tratament adjuvant hepatoprotector în cazuri de expunere la substanţe cu risc hepatotoxic cȃt și pentri tratamentul hepatitei cronice şi a cirozei hepatice.

Mod de utilizare:

Luaţi întotdeauna Lagosa exact aşa cum v-a spus medicul.Doza uzuală recomandată este de 300 mg silimarină (2 drajeuri Lagosa) pe zi. Drajeurile se vor înghiți cu o cantitate mică de lichid.

Compoziţie:

Substanţa activă este silimarina. Fiecare drajeu conţine silimarină 150 mg sub formă de extract uscat metanolic de fruct de armurariu (Carduus marianus fructus) 240 mg.

Celelalte componente sunt:

Nucleu: lactoză, celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal, croscarmeloză sodică tip A, povidonă K30, talc, stearat de magneziu, grăsime solidă

Strat de drajefiere: shellac, zahăr, carbonat de calciu, talc, gumă arabică, amidon de porumb,

dioxid de titan (E 171), dioxid de siliciu coloidal, povidonă K30, macrogol 6000, glicerol 85%,

polisorbat 80, ceară montan glycol.

Produsul se prezintǎ sub forma unor sunt drajeuri de culoare albă strălucitoare, biconvexe, cu suprafaţa omogenă, netedă. Lagosa este disponibil în cutii cu blistere care conţin 25, 50 sau 100 de drajeuri.

Pǎstrați produsul la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizați produsul dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la silimarină sau la oricare dintre celelalte componente ale Lagosa.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Lagosa:

• dacă aveţi afecţiuni ereditare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp)

• dacă aveţi sindrom de malabsorbţie la glucoză – galactoză

• dacă aveţi afecţiuni ereditare de intoleranţă la fructoză

• dacă aveţi insuficienţă a zaharozei – izomaltazei.

Reacții adverse:

Ca orice medicament, produsul poate produce unele reacții adverse. Acestea sunt:

Reacții rare:

• efect laxativ (diaree)

• gastralgii

Reacții foarte rare:

• reacţii de hipersensibilitate, cum sunt: înroşire a pielii şi lipsă de aer

Interacțiunea cu alte medicamete:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală.

Precauții suplimentare:

• Lagosa se poate administra cu sau fără alimente. Drajeurile se vor înghiți cu o cantitate mică de lichid.

• Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi (sau aţi putea rămâne) gravidă. În mod normal, medicul dumneavoastră vă va sfătui să întrerupeţi tratamentul cu Lagosa înainte de a ramâne gravidă sau de îndată ce aflaţi că sunteţi gravidă.

• Spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau vreţi să începeţi să alăptaţi. Lagosa nu este recomandat la mamele care alăptează.

• Lagosa nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

• Lagosa conţine lactoză și zahǎr.

• Dacă aţi luat din greşeală un număr prea mare de comprimate, sau un copil a înghiţit câteva drajeuri, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau celui mai apropiat spital. În caz de supradozaj se recomandă tratament simptomatic. Nu există un antidot specific supradozajului cu silimarină.

• Dacă aţi uitat, din greşeală, să luaţi doza zilnică, luaţi doza următoare ca de obicei. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

 

Laxamag 10 mg supozitoare

Indicaţii terapeutice:

Laxamag este un laxativ cu acţiune locală, care produce stimularea mişcărilor peristaltice ale intestinului şi diminuarea consistenţei fecalelor.

Laxamag apartine unui grup de medicamente numite laxative. Laxamag este utilizat pentru

tratamentul de scurtă durată al constipaţiei, pentru pregătirea investigaţiilor medicale, înainte şi după operaţii şi afecţiuni care necesită facilitarea evacuării colonului. Se administrează la adulţi şi copii cu vârsta peste 10 ani.

Mod de utilizare:

Utilizaţi întotdeauna Laxamag exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu este prescris altfel de către medic, sunt recomandate următoarele doze:

Constipaţie funcţională

Adulţi şi copii cu vârsta peste 10 ani: doza uzuală este de un supozitor Laxamag 10 mg pe zi, administrat timp de 5 zile.

Pentru pregătirea procedurilor diagnostice şi preoperator

Pentru administrarea bisacodilului în vederea pregătirii pacientului pentru proceduri diagnostice, în tratamentul pre-sau postperator şi în afecţiuni care necesită facilitarea evacuării colonului, Laxamag trebuie administrat sub supraveghere medicală.

Pentru evacuarea completă a colonului, doza recomandată de Laxamag recomandată este de un supozitor Laxamag 10 mg, cu 30-60 minute înainte de momentul stabilit pentru evacuarea colonului.

Mod de folosire

Desprindeţi cele două părţi ale ambalajului şi împingeţi pentru a ieşi supozitorul.

Pentru administrare se recomandă să vă culcaţi pe o parte şi să introduceţi supozitorul intrarectal profund.

Se recomandă, de asemenea, să rămâneţi culcat timp de 15 până la 20 minute, timp necesar pentru aparitia efectului laxativ.

Compoziţie:

Substanţa activă este bisacodil. Un supozitor conţine bisacodil 10 mg. Celelalte componente sunt: gliceride solide de semisinteză. Laxamag se prezintă sub formă de supozitoare în formă de torpilă de culoare albă sau alb-gălbuie. Păstrați medicamentul la temperaturi sub 25 grade Celsius, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Laxamag:

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la bisacodil sau la oricare dintre celelalte componente ale Laxamag;

- dacă suferiţi de ileus (oprire temporară a mişcărilor peristaltice ale intestinului) sau obstrucţie intestinală;

- dacă suferiţi de abdomen acut chirurgical, incluzând apendicită, boli inflamatorii intestinale acute;

- dacă corpul dumneavoastră a pierdut multe lichide;

- dacă aveţi dureri abdominale severe asociate cu greaţă şi vărsături, care pot fi semne ale unei afecţiuni severe;

- aveţi fisuri anale;

- aveţi proctită şi rectoragii;

- la copii cu vârsta sub 10 ani

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Laxamag

Laxamag trebuie utilizat numai în tratamentul de scurtă durată al constipaţiei.

Dacă dumneavoastră vă este necesară administrarea zilnică de laxative sau pe perioade îndelungate, atunci trebuie să-i spuneţi medicului dumneavoastră pentru a investiga cauza constipaţiei, deoarece administrarea excesivă perioade îndelungate poate produce un dezechilibru hidroelectrolitic şi valori scăzute ale potasiului din sânge (hipokaliemie).

Au fost raportate ameţeli şi/sau sincope la pacienţi trataţi cu Laxamag. Aceste evenimente pot fi corelate cu constipaţia şi nu neapărat administrării de Laxamag.

Dacă utilizaţi timp îndelungat Laxamag puteţi avea:

- o anumită afecţiune numită boala laxativelor precum şi anumite dezechilibre cum sunt pierderi de apă şi electroliţi, inclusiv de potasiu şi/sau vitamine;

- dependenţă (cu necesitatea administrării repetate a laxativului, a creşterii dozelor şi constipaţie severă în cazul întreruperii tratamentului).

În caz de torsada vârfurilor se recomandă administrarea unui laxativ non-stimulant (hipokaliemia este un factor favorizant, ca şi bradicardia şi sindromul de QT prelungit preexistent).

Reacții adverse:

Mai puţin frecvente: vărsături, disconfort abdominal.

Frecvente: dureri abdominale, crampe abdominale, greaţă, diaree (cu hipokaliemie).

Rare: reacţii de hipersensibilitate.

Cu frecvenţă necunoscută: colită, reacţii anafilactice, angioedem, deshidratare, atonie intestinală.

Administrarea repetată poate determina proctită.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală şi medicamentele pe bază de plante.

Evitaţi administrarea concomitentă a Laxamag cu medicamente care pot determina torsada vârfurilor:

- antiaritmice (amiodaronă, bretiliu, disopiramidă, sotalol, chinidinice);

- astemizol, bepridil, eritromicină i.v., halofantrină, pentamidină, sultopiridă, terfenadină, vincamină), deoarece poate să apară hipokaliemie în cazul unei utilizări prelungite sau în doze mari.

Utilizaţi cu prudenţă Laxamag cu:

- glicozide tonicardiace;

- diuretice hipokaliemiante;

- amfotericină B i.v.;

- glucocorticoizi şi mineralocorticoizi administraţi sistemic);

- tetracosactid.

Deoarece bisacodilul poate să scadă absorbţia altor medicamente, se recomandă utilizarea cu prudenţă în cazul asocierii, de exemplu cu anticoncepţionale orale.

Precauții suplimentare:

• Nu trebuie administrat Laxamag la copii cu vârsta sub 10 ani fără recomandarea medicului.

• Adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări înainte de a lua Laxamag în cazul în care sunteţi însărcinată, plănuiţi să rămâneţi însărcinată sau alăptaţi.

• Nu s-au efectuat studii privind efectele Laxamag asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

• Nu există recomadări speciale pentru persoanele vȃrstnice.

• Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi-o cât de repede vă amintiţi, dar nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

• Dacă luaţi doze mari, se pot produce scaune lichide (diaree), crampe abdominale şi pierderi de potasiu şi de alţi electroliţi.

• În caz de supradozaj, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital.

• Laxamag trebuie luat numai la nevoie şi trebuie întrerupt după ameliorare.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Lipanthyl 200 M, capsule, 200 mg

Indicaţii terapeutice:

Lipanthyl 200 M aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub denumirea de medicamente hipolipemiante (din clasa celor cunoscute sub denumirea de fibraţi). Acesta este utilizat pentru scăderea concentraţiilor de colesterol şi trigliceride din sângele dumneavoastră atunci când dieta săracă în grăsimi şi alte tratamente non-medicamentoase, cum ar fi scăderea în greutate şi exerciţiul fizic au eşuat. Lipanthyl 200 M poate determina frecvent creşterea concentraţiei de colesterol "bun", numit HDL-colesterol sau lipoprotein colesterol cu densitate mare.

În urma efectuării unor analize de sânge, medicul dumneavoastră a descoperit că valorile concentraţiilor de colestrol şi trigliceride din sângele dumneavoastră sunt prea mari. Acestea sunt grăsimi (lipide). Este posibil ca dumneavoastră să nu fi prezentat nici un simptom. Această afecţiune se numeşte hiperlipidemie sau dislipidemie.

Concentraţia prea mare a colesterolului în sânge poate să determine creşterea riscului dumneavoastră de a face o boală cardiacă coronariană. Astfel, pe pereţii principalelor artere se poate depune un tip "rău" de colesterol numit lipoprotein-colesterol cu densitate mică (LDL). Aceasta poate determina blocarea vaselor de sânge importante de la nivelul inimii, creierului sau membrelor. De asemenea, concentraţiile crescute de trigliceride din sângele dumneavoastră pot creşte riscul de apariţie a bolii cardiace coronariene.

Mod de utilizare:

Luaţi întotdeauna Lipanthyl 200 M aşa cum v-a recomandat medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Doza uzuală pentru adulţi este de 200 mg fenofibrat pe zi, în timpul unei mese.Este important să luaţi capsula în timpul mesei, deoarece nu va acţiona la fel debine dacă o luaţi pe stomacul gol. Tratamentul dislipidemiei trebuie efectuat pe o perioadă îndelungată. Nu încetaţi să luaţi medicamentul decât dacă medicul dumneavoastră vă spune acest lucru. De asemenea, trebuie să continuaţi o dietă săracă în grăsimi.

Pentru a folosi în mod corect acest medicament este foarte important să faceţi controale medicale regulate.

Compoziţie:

Substanţa activă este fenofibratul. O capsulă conţine fenofibrat (micronizat) 200 mg.

- Celelalte componente sunt: laurilsulfat de sodiu, amidon pregelatinizat, lactoză monohidrat, crospovidonă, stearat de magneziu, gelatină, dioxid de titan (E 171), oxid roşu de fer (E 172), eritrozină (E 127).

Pǎstrați produsul la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor.

Contraindicaţii:

Nu luaţi Lipanthyl 200 M

- dacă sunteţi hipersensibil (alergic) la fenofibrat sau la oricare dintre celelalte componente ale Lipanthyl 200 M.

- dacă suferiţi de boli severe ale ficatului sau rinichilor,

- dacă aveţi afecţiuni ale vezicii biliare sau o boală numită ciroză biliară,

- dacă aţi suferit reacţii fotoalergice (reacţie alergică determinată de expunerea la lumină solară sau la lumină UV) sau reacţii fototoxice (leziuni ale pielii determinate de expunerea la lumină

solară sau la lumină UV) în timpul tratamentului cu fibraţi (medicamente care modifică concentraţiile lipidelor) sau ketoprofen (medicament antiinflamator).

- dacă aveţi pancreatită acută sau cronică (inflamarea pancreasului)-de altă cauză decât creşterea în exces a grăsimilor din sânge,

- dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi,

Nu se administrează la copii şi adolescenţi.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Lipanthyl 200 M

- dacă suferiţi de boli ale ficatului sau dacă apar modificări ale testelor funcţiei hepatice

- dacă aveţi insuficienţă renală,

- dacă aveţi hipoalbuminemie,

- dacă aveţi vârsta peste 70 ani

- dacă aţi avut afecţiuni musculare,

- dacă suferiţi de hipotiroidism (activitate diminuată a glandei tiroide),

- dacă suferiţi de pancreatită (inflamaţie a pancreasului care determină durere abdominală)

- dacă consumaţi alcool etilic în exces.

Reacții adverse:

Majoritatea pacienţilor nu vor prezenta reacţii adverse în timpul tratamentului. Dacă reacţiile adverse nu dispar după câteva zile sau dacă nu vă simţiţi bine în general, discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a lua următoarea doză. Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă aveţi dureri sau crampe musculare!

Reacţiile adverse raportate frecvent includ:

Tulburări gastro-intestinale: tulburări digestive, gastrice sau intestinale (durere abdominală, greaţă, vărsături, diaree şi balonare) de intensitate moderată.

Tulburări hepatobiliare: la unii pacienţi, se pot observa creşteri moderate ale concentraţiilor serice ale transaminazelor (enzime hepatice).

Reacţiile adverse raportate mai puţin frecvent includ:

Tulburări gastro-intestinale: pancreatită (boală inflamatorie a pancreasului)

Tulburări hepatobiliare: apariţia litiazei biliare

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: reacţii cum ar fi erupţii pe piele, prurit (senzaţie de mâncărime), urticarie (băşici roşii apărute pe piele) sau reacţii de fotosensibilitate.

Tulburări vasculare: tromboembolism venos (embolism pulmonar, tromboza venelor profunde).

Reacţiile adverse rare raportate includ:

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: alopecie (căderea părului),

Tulburări musculare: s-au raportat mialgie (durere musculară), miozită (inflamaţie a muschilor), crampe musculare, diminuarea forţei musculare

Tulburări hematologice: scăderea hemoglobinemiei (componenta sângelui care transportă oxigenul), leucopenie (scăderea numărului celulelor albe din sânge)

Tulburări ale sistemului nervos: durere de cap, vertij, astenie sexuală

Investigaţii diagnostice: creşterea creatininemiei şi a ureei serice (analize care reflectă funcţia rinichilor).

Reacţiile adverse foarte rar raportate includ:

Tulburări hepatobiliare: Foarte rar, s-a raportat hepatită (inflamaţie a ficatului) ale cărei simptome pot fi icter (colorarea în galben a pielii sau a ochilor), durere abdominală şi prurit (senzaţie de mâncărime)

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: fotosensibilitate cutanată cu eritem, vezicule sau noduli pe suprafeţele cutanate expuse la soare sau la lumină UV artificială (de exemplu, lămpi solare), în cazuri individuale, chiar şi după mai multe luni de utilizare fără probleme.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: au fost raportate cazuri de rabdomioliză (distrugerea muşchilor). De obicei, aceste reacţii sunt reversibile după întreruperea administrării tratamentului.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: pneumopatie interstiţială (o boală cronică a ţesutului pulmonar)

Interacțiunea cu alte medicamente:

Spuneţi medicului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, mai ales:

- dacă luaţi medicamente anticoagulante pentru a împiedica formarea cheagurilor de sânge (de exemplu warfarină).

- dacă luaţi alte medicamente modificatoare ale concentraţiilor lipidelor sangvine (de exemplu, medicamente cunoscute sub denumirile de statine sau fibraţi).

- dacă luaţi ciclosporină (un imunosupresor).

Precauții suplimentare:

• Lipanthyl 200 M trebuie administrat întotdeauna cu alimente.

• Dacă sunteţi gravidă, intenţionaţi să ramâneţi gravidă sau alǎptați, adresaţi-vă medicului dumneavoastră înainte de a lua orice medicament.

• Informaţiile referitoare la influenţa Lipanthyl 200 M asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje nu sunt relevante.

• Lipanthyl 200 M conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să îl întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

• Dacă luaţi din greşeală mai multe capsule, sau dacă credeţi că un copil a înghiţit capsulele, mergeţi imediat la camera de gardă a celui mai apropiat spital sau spuneţi medicului dumneavoastră.

• Nu vă îngrijoraţi dacă uitaţi să luaţi o doză de Lipanthyl 200 M. Luaţi doza următoare în timpul mesei următoare şi continuaţi apoi administrarea ca de obicei. Dacă aţi uitat să luaţi medicamentul nu luaţi o doză dublă în acelaşi timp.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Maalox, suspensie orala

Indicații terapeutice:

Maalox este un medicament cu efect antiacid ce neutralizează excesul de aciditate din stomac.

Acest medicament este indicat la adulţi şi adolescenţi peste 15 ani pentru durerile de stomac cu caracter de arsură şi regurgitaţiile acide.

Acest medicament este recomandat pentru ameliorarea durerilor de stomac. Durerile de stomac şi regurgitaţiile acide se pot datora modificărilor din alimentaţie (mâncăruri acide sau condimentate, băuturi alcoolice) sau administrării anumitor medicamente (acid acetilsalicilic, alte antiinflamatoare, etc).

Pentru a evita instalarea simptomelor trebuie respectate anumite reguli de igienă:

- evitaţi mesele abundente, bogate în grăsimi;

- evitaţi anumite alimente precum ciocolata, condimentele, piperul, sucurile de fructe acide, băuturile carbogazoase;

- consumaţi alimente cât mai variate;

- menţineţi-vă o greutate normală şi efectuaţi suficiente exerciţii fizice;

- nu efectuaţi eforturi mari imediat după ce aţi mâncat;

- evitaţi fumatul şi limitaţi consumul de alcool.

Mod de utilizare:

Acest medicament se administrează pe cale orală ,ȋn dozele ȋn care v-a reccomnadat medicul

Dacă luaţi acest medicament fără o prescripţie medicală, doza uzuală este de o lingură de Maalox în momentul apariţiei durerii sau al regurgitaţiilor acide. Nu trebuie depăşită doza de 6 linguri pe zi.

Durata tratamentului este de maxim 10 zile.

Compoziție:

Substanţele active sunt hidroxid de magneziu 4 g şi hidroxid de aluminiu 3,5 g. Celelalte componente sunt: parahidroxibenzoat de metil (E218), parahidroxibenzoat de propil (E216), acid citric monohidrat, zaharină sodică, sorbitol 70% (necristalizabil)(E420), manitol, ulei esenţial de mentă iute, acid clorhidric concentrat, apă purificată.

Acest medicament conţine sorbitol, dacǎ aveți intoleranța la unele glicide discutați cu medical dumneavoastra ȋnainte de alua medicamentul.Acest medicament conţine parahidroxibenzoat de metil şi parahidroxibenzoat de propel și poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate).

Medicametul are gust şi miros de mentă. Ambalajul se prezinta drept un flacon de sticlă brună a 250 ml suspensie orală.

Nu lǎsați medicametul la îndemâna şi vederea copiilor si lastrați-l ȋn ambalajul original la temperaturi sub 25°C.

Maalox nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Contraindicații:

Nu luaţi Maalox:

• Dacă sunteţi alergic la hidroxidul de aluminiu, hidroxidul de magneziusau la oricare dintre celelalte componente ale Maalox;

• Dacă aveţi o boală severă a rinichilor.

Aveţi grijă deosebită când luaţi Maalox

Dacă apar următoarele manifestări, cereţi sfatul unui medic:

- scădere în greutate;

- dificultate la înghiţire sau o jenă abdominală persistentă;

- tulburări ale digestiei nou instalate sau recent modificate;

- dacă aveţi insuficienţă renală sau faceţi dializă pe o perioadă lungă de timp, valorile aluminiului şi magneziului din sânge pot creşte. În acest caz, utilizarea de săruri de aluminiu şi de magneziu, timp îndelungat şi la doze mari, poate determina afectarea creierului (encefalopatie), demenţă, anemie cu

• celule roşii mici (anemie microcitară) sau agravarea demineralizării osoase (osteomalacie) datorată dializei

• dacă aveţi porfirie (boală ereditară care afectează formarea unui component al celulelor roşii sanguine) şi faceţi hemodializă

• dacă aveţi o alimentaţie cu un conţinut scăzut de fosfor, deoarece datorită prezenţei hidroxidului de aluminiu poate apare deficitul de fosfor

• dacă intensitatea sau frecvenţa simptomelor dumneavoastră persistă sau se agravează după 10 zile de tratament, adresaţi-vă medicului

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Maalox poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Pot să apară următoarele reacţii adverse:

- tulburări digestive (diaree sau constipaţie);

- scăderea concentraţiei de fosfor din sânge, în cazul utilizării prelungite sau al dozelor mari.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ pacientul trebui sǎ contacteze medic sau sǎ se prezinte de urgeța la spital.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Nu luaţi alte medicamente în acelaşi timp cu Maalox. Celelalte medicamente trebuie luate înainte sau după administrarea de Maalox la un interval de cel puţin 2 ore (4 ore pentru fluorochinolone), deoarece absorbţia lor ar putea fi diminuată.

Nu este recomandată folosirea Maalox în acelaşi timp cu chinidina (medicament pentru tratamentul bolilor inimii).

Maalox poate să scadă absorbţia următoarelor medicamente, atunci când sunt utilizate în acelaşi timp:

- medicamente pentru diminuarea acidităţii gastrice: antagonişti H2, lansoprazol

- medicamente pentru tratamentul tuberculozei: etambutol, izoniazidă

- medicamente pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute şi al altor boli de inimă: atenolol, metoprolol, propranolol, digoxină

- medicamente pentru tratamentul malariei sau a unor afecţiuni reumatice: clorochină

- medicamente pentru tratamentul infecţiilor: cicline (tetraciclina), fluorochinolone, lincosamidă

- medicamente împotriva bolilor inflamatorii: diflunisal, glucocorticoizi (prednisolon, dexametazonă), indometacin

- medicamente pentru tratamentul osteoporozei: bifosfonaţi

- medicamente pentru tratamentul alergiilor: fexofenadină

- medicamente pentru tratamentul potasiului crescut în sânge: kayexalat

- medicamente pentru tratamentul micozelor: ketoconazol

- medicamente pentru tratamentul tulburărilor psihice: neuroleptice fenotiazinice

- medicamente pentru tratamentul intoxicaţiilor cu plumb, cupru şi pentru artrita reumatoidă: penicilamină

- medicamente pentru tratamentul bolilor glandei tiroide: tiroxină

- alte medicamente: florură de sodiu, fosfaţi, săruri de fer.

Hidroxidul de aluminiu şi citraţii pot duce la creşterea valorilor aluminiului din sânge, mai ales la pacienţii cu insuficienţă renală.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi medicamente care conţin acid acetilsalicilic. Antiacidele pot creşte eliminarea acestora prin urină.

Acest medicament conţine substanţe antiacide (hidroxid de magneziu şi hidroxid de aluminiu). Şi alte medicamente pot conţine aceste substanţe. În acest caz, nu trebuie să le administraţi în acelaşi timp, pentru a nu depăşi dozele maxime recomandate.

Precauții speciale:

Acest medicament poate fi utilizat de femeia ȋnsǎrcinatǎ ȋnsa doar dacǎ este necesar și doar la recomandarea medicului. Alǎptarea poate fi posibilǎ chiar și atunci cȃnd femeia utilizeazǎ medicamentul deoarece magneziul este considerat compatibil cu alăptarea.

Ȋn caz de supradozaj cu Maalox adresaţi-vă imediat unui medic sau mergeţi la cel mai apropiat serviciu de urgenţe al unui spital, pentru a primi tratamentul adecvat.

Sursa : Agenția Naționalǎ a Medicamentului

MACMIROR COMPLEX crema vaginala

Indicaţii terapeutice:

Medicamentul este recomandat pentru terapia asociatǎ a vulvovaginitelor infecţioase determinate de Candida, Trichomonas şi alte bacterii. Medicamentu face parte din grupa farmaceuticǎ ce trateazǎ afecțiunie aparatului genito-urinar.

Mod de utilizare:

Doza recomandatǎ este de 2,5 g cremǎ vaginalǎ Macmiror Complex o datǎ pe zi, seara sau de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara, în funcţie de starea clinicǎ. Crema vaginalǎ trebuie administratǎ cu ajutorul aplicatorului vaginal din ambalaj. În general, durata tratamentului nu trebuie sǎ depǎşeascǎ 10 zile.

Instrucţiuni privind pregǎtirea produsului medicamentos în vederea administrǎrii şi manipularea sa

• Se înşurubeazǎ aplicatorul vaginal la capǎtul tubului cu cremǎ.

• Se introduce în aplicatorul vaginal doza recomandatǎ.

• Se deşurubeazǎ aplicatorul vaginal. Se introduce aplicatorul în vagin, apoi se apasǎ lent pe piston pentru administrarea cremei.

• Dupǎ utilizare, aplicatorul se spalǎ cu apǎ.

• Aplicatorul prezintǎ gradaţii începând de la 1 g pânǎ la 3 g cremǎ vaginalǎ. Cantitatea dintre 2 gradaţii consecutive corespunde cantitǎţii de 0,5 g cremǎ vaginalǎ

Compoziţie:

100 g cremǎ vaginalǎ conţin nifuratel 10 g, nistatin 4000000 UI şi excipienţi: xalifin 15 (ester poliglicolic al acizilor graşi), p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de n-propil, glicerol, sorbitol, propilenglicol, carbomer 940, trietanolaminǎ, apǎ purificatǎ.

Produsul se prezinta ȋntr-o cutie cu un tub din Al a 30 g cremǎ vaginalǎ şi un aplicator vaginal. Acesta trebuie pǎstrat la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Medicamentul nu este recomanadat ȋn cazul ȋn care pacienta are hipersensibilitate cunoscută la nifuratel, nistatin sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

Reacții adverse:

Pot sǎ aparǎ reacţii alergice, chiar întârziate.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Nu au fost raportate.

Precauții suplimentare:

• Deoarece conţine esteri de p-hidroxibenzoat, medicamentul poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate). În acest caz tratamentul trebuie întrerupt.

• Se recomandǎ evitarea contactelor sexuale în timpul tratamentului

• Nu se recomandǎ utilizarea medicamentului în timpul sarcinii şi alǎptǎrii.

• Macmiror Complex nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Meloxicam 15 mg

Indicaţii terapeutice:

Meloxicam 15 mg este indicat pentru tratamentul simptomatic al: poliartritei reumatoide, al bolilor artrozice (tratament de scurtă durată) și ȋn tratamentul spondilitei anchilozante.

Mod de utilizare:

Boala artrozică: se recomandă o doza iniţială de 7,5 mg meloxicam pe zi; dacă nu apare un răspuns terapeutic optim doza se poate creşte până la 15 mg meloxicam pe zi.

Poliartrita reumatoidă: se administrează o doză de 15 mg meloxicam pe zi. Tratamentul pe termen lung al poliartritei reumatoide, la pacienţii vârstnici, se va face cu o doză de 7,5 mg meloxicam pe zi.

Spondilita anchilopoetică : doza recomandată este de 15 mg meloxicam pe zi.La pacienţii care prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse doza maximă va fi de 7,5 mg meloxicam pe zi.

La pacienţii hemodializaţi doza maximă va fi de 7,5 mg meloxicam pe zi.

Nu a fost demonstrată siguranţa şi eficacitatea administrarii meloxicamului la copiii sub 15 ani.

Compoziţie:

Un supozitor conţine meloxicam 15 mg şi excipienţi: hidroxistearat de macrogolglicerol, grăsimi solide de semisinteză (Suppocire AM). A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

• Hipersensibilitate la meloxicam, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipienţii produsului;

• La persoane cu antecedente de manifestări astmatiforme, urticarie sau reacţii de tip alergic la administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene;

• Insuficienţă hepatică severă;

• Insuficienţă renală severă la pacienţii nedializaţi;

• Copii mai mici de 15 ani;

• Ulcer gastro-duodenal activ;

• Hemoragii digestive, cerebrale sau de altă natură.

• Antecedente de rectite sau rectoragii.

Reacții adverse:

Digestive: greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale, constipaţie. Cu o frecvenţă mai mică pot să apară ulcere gastrice sau duodenale, sângerări digestive oculte sau hemoragii.

Hematologice: anemie, leucopenie, trombocitopenie, mai ales în cazul asocierii cu medicamente mielotoxice cum este metotrexatul.

Cutaneo-mucoase: stomatită, esofagită, erupţii cutanate, reacţii de fotosensibilizare.

Respiratorii: meloxicamul poate determina crize de astm bronşic, uneori severe, la pacienţii care suferă de o formă de astm indus de acidul acetilsalicilic.

Nervos-centrale: pot să apară senzaţii ebrioase, cefalee, vertij, acufene sau somnolenţă.

Cardiovasculare: edeme ale membrele inferioare, palpitaţii, creşterea tensiunii arteriale.

Renale: posibilitatea alterării funcţiei renale (creşterea creatininemiei, uremiei), în cazuri izolate, insuficienţă renală acută.

Hepatice: creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice sau bilirubinei.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: administrarea concomitentă poate determina reducerea eficacităţii hipotensoare a inhibitorilor enzimei de conversie.

Acidul acetilsalicilic: în general, asocierea nu este recomandată datorită creşterii frecvenţei reacţiilor adverse. Meloxicamul nu poate substitui acidul acetilsalicilic atunci când acesta este administrat în profilaxia unor afecţiuni cardiovasculare.

Colestiramină: administrarea prealabilă a acestui medicament creşte clearance-ul meloxicamului cu 50%, scade timpul de înjumătăţire plasmatică şi concentraţia plasmatică.

Furosemidă: meloxicamul poate determina scăderea efectului natriuretic al furosemidei şi diureticelor tiazidice prin inhibarea sintezei prostaglandinelor renale. Pe parcursul asocierii terapeutice pacienţii trebuie supravegheaţi pentru menţinerea eficacităţii terapiei diuretice.

Litiu: meloxicamul determină creşterea concentraţiei plasmatice a litiului şi scăderea eliminării sale renale. Aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Metotrexat: meloxicamul nu are efect semnificativ asupra farmacocineticii metotrexatului, dar, uneori, poate să scadă clearance-ul renal al acestei substanţe şi astfel să îi crească toxicitatea.

Warfarină: tratamentul cu anticoagulante trebuie atent monitorizat, mai ales în primele zile de la iniţierea terapiei cu meloxicam, deoarece aceşti pacienţi prezintă risc hemoragic crescut.

Ticlopidină: creşte riscul hemoragic prin cumularea efectelor antiagregante plachetare. Pacienţii trebuie monitorizaţi atent.

Heparină: creşte riscul hemoragic prin inhibarea funcţiei plachetare şi sensibilizarea mucoasei gastro-intestinale. Dacă această asociere nu poate fi evitată, bolnavii vor fi supravegheaţi atent.

Pentoxifilină: creşte riscul hemoragic; se recomandă supraveghere clinică şi monitorizarea timpului de sângerare.

Blocante beta-adrenergice: meloxicamul scade efectul antihipertensiv al acestor medicamente prin scăderea sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare şi prin retenţie hidrosalină.

Ciclosporină: risc de cumulare a efectelor nefrotoxice, în special la vârstnici.

Nu au fost inregistrate interactiuni farmacocinetice relevante la administrarea concomitenta de antiacide, cimetidina, digoxin.

Atenționǎri speciale:

Efecte asupra tractului digestiv

În timpul tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene pot să apară inflamaţia, hemoragia, ulceraţia sau perforaţia stomacului. Simptomele minore ca dispepsia sunt relativ frecvente. Medicii trebuie să ia în considerare riscul permanent de apariţie a reacţiilor adverse. Reacţii adverse grave apar la aproximativ 1% dintre pacienţi în primele 6 luni de tratament şi la 2-4% dintre pacienţi în primul an de tratament. Frecvenţa reacţiilor adverse creşte cu durata tratamentului, dar nici terapia de scurtă durată nu este complet lipsită de risc.

Antiinflamatoarele nesteroidiene trebuie prescrise cu prudenţă la persoanele care au avut în antecedente ulcer gastric sau duodenal sau episoade de hemoragie digestivă. Pacienţii cu un astfel de istoric au un risc de 10 ori mai mare de a dezvolta o hemoragie a tractului gastro-intestinal. Studiile farmacoepidemiologice au demonstrat că şi alte medicamente sau condiţii fiziopatologice asociate terapiei cu meloxicam pot creşte riscul de apariţie a hemoragiei digestive: tratamentul cu corticosteroizi, anticoagulante, fumatul, consumul de alcool etilic. De asemenea, persoanele în vârstă sau cu deficienţe mentale sunt supuse unui risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse. Pentru a minimaliza riscurile, la aceste categorii de pacienţi se va administra doza minimă eficace.

Reacţii alergice

Meloxicamul nu va fi administrat persoanelor care au prezentat reacţii alergice la alte antiinflamatoare nesteroidiene, mai ales la acidul acetilsalicilic. Persoanele cele mai expuse sunt cele care au prezentat rinită sau bronhospasm sever după ingestia de acid acetilsalicilic.

Efecte asupra ficatului

În timpul tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene valorile testelor hepatice cresc la o proporţie de până la 15% din pacienţi. Modificări semnificative ale valorilor serice ale transaminazelor se produc la aproximativ 1% dintre pacienţi. Se pot produce, de asemenea, foarte rar, afectări hepatice severe (icter sau hepatită fulminantă). Pacienţii cu semne sau simptome de afectare hepatică sau care au testele hepatice modificate vor fi evaluaţi cu atenţie înainte de începerea tratamentului cu meloxicam datorită riscului de agravare a bolii hepatice.

De asemenea, dacă sub tratament apar semne de disfuncţie hepatică, administrarea medicamentului va fi întreruptă.

Efecte asupra aparatului renal

La pacienţii cu afecţiuni renale severe nu se va institui terapia cu meloxicam. Dacă aceasta se dovedeşte a fi absolut necesară se va monitoriza atent funcţia renală.

Meloxicamul nu poate fi considerat un înlocuitor al terapiei cu corticosteroizi. Tratamentul cu meloxicam reduce inflamaţia şi febra şi, astfel, poate scădea utilitatea diagnostică a acestor semne clinice.

Este necesară prudenţă în administrarea medicamentului la pacienţii care prezintă deshidratare; aceştia vor fi rehidrataţi înainte de începerea tratamentului. Se recomandă precauţie în administrarea meloxicamului la pacienţii cu boală renală preexistentă.

In cazul tratamentului de lungă durată, meloxicamul poate produce necroză papilară renală sau alte afectări ale medularei renale. Administrarea medicamentului, prin reducerea nivelului prostaglandinelor, poate determina scăderea perfuziei renale. Cei mai supuşi acestui risc sunt cei cu boli renale preexistente, insuficienţă cardiacă, persoanele care urmează tratament cu diuretice sau inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, vârstnicii.

Efecte hematologice

În timpul tratamentului de lungă durată poate să apară anemie, ceea ce face necesară monitorizarea regulată a hemoleucogramei. Prin inhibarea prostaglandinelor se modifică funcţia plachetară şi poate să apară sângerări. Efectele sunt mai reduse decât în cazul administrării acidului acetilsalicilic şi sunt uşor reversibile.

Retenţie hidrosalină

La fel ca şi celelalte antiinflamatoare nesteroidiene, meloxicamul poate determina retenţie hidrosalină, cu apariţia de edeme. Este necesară prudenţă în administrarea la pacienţii cu hipertensiune arterială sau insuficienţă cardiacă.

Astmul preexistent

Se impune precauţie la administrarea meloxicamului la persoanele cu astm bronşic - forma indusă sau agravată de acidul acetilsalicilic. Din cauza reactivităţii încrucişate dintre acidul acetilsalicilic şi celelalte antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv meloxicamul, acesta va fi administrat cu prudenţă la pacienţii cu astm şi va fi contraindicat la cei cu forme de astm sensibil la acidul acetilsalicilic.

Precauții suplimentare:

• Pânǎ în prezent, nu există nici un indiciu asupra potenţialului teratogen al meloxicamului. În decursul celui de al treilea trimestru de sarcină, meloxicamul, la fel ca şi celelalte antiinflamatoare nesteroidiene poate determina toxicitate cardiopulmonară fetală, cu hipertensiune pulmonară, închiderea prematură a canalului arterial, precum şi un grad de disfuncţie renală care poate merge până la insuficienţă renală cu oligohidramnios.

Spre sfârşitul sarcinii, poate să apară o creştere a timpului de sângerare care trebuie luată în considerare pentru pregătirea travaliului.

În concluzie, utilizarea în primele 5 luni de sarcină este permisă numai după o atentă evaluare a gravidei şi numai dacă administrarea este absolut necesară şi justificată de raportul beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal. În ultimul trimestru, în afara unor indicaţii obstetricale limitate, utilizarea este contraindicată. În timpul alăptării, datorită excreţiei medicamentului în laptele matern se recomandă ca utilizarea acestuia să fie evitată. Dacă administrarea meloxicamului este absolut necesară se recomandă întreruperea alăptării.

• Nu există date care să arate o scădere a capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, este recomandată evitarea acestui gen de activităţi în cazul apariţiei unor efecte nedorite cum sunt vertijul sau somnolenţa.

• Simptomatologia supradozajului include greaţă, vărsături, letargie, dureri abdominale, hemoragii gastro-intestinale. În cazuri severe, pot să apară hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, deprimare respiratorie, convulsii.

• Nu este cunoscut un antidot în cazul supradozajului cu meloxicam, dar colestiramina poate să scadă concentraţiile plasmatice ale medicamentului. Se recomandă tratament de susţinere a funcţiilor vitale şi, în cazul leziunilor digestive severe, administrarea de antiacide şi antagonişti ai receptorilor H2.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

N-Diclofenac, drajeuri gastro-rezistente, 50 mg

Indicaţii terapeutice:

N-Diclofenac este indicat pentru tratamentul de lungă durată în cazul boli reumatismale precum poliartrită reumatoidă, spondilită anchilopoietică, poliartrită reumatoidă juvenilă, sindrom Reiter dar și ȋn cazul artrozelor invalidante însoţite de dureri.

N-Diclofenac se poate administra ca tratament de scurtă durată în cazul ȋn care pacientul suferǎ de inflamaţii acute articulare şi abarticulare (bursite, capsulite, sinovite, tendinite sau tenosinovite), de lombalgii sau radiculite, de artrită microcristalină, de artrită gutoasă, de dureri uşoare sau moderate cum sunt cele care apar în cursul unor mici intervenţii (chirurgicale, stomatologice, ginecologice, ortopedice). Medicametul poate fi utilizat ȋn cazul ȋn care pacientul suferǎ de algii musculare şi osteoarticulare datorate efortului sau traumatismelor, de cefalee de origine vasculară sau ȋn caz de dismenoree.

Mod de utilizare:

Produsul poate fi utilizat cǎ tratament de lungă durată. Ȋn acest caz, doza iniţială este de 3 drajeuri (150 mg diclofenac) pe zi, administrat oral în 2-3 prize. Ȋn cazul ȋn care este utilizat ca tratament de întreţinere se administrează 1-2 drajeuri (50-100 mg diclofenac) pe zi.

Dacǎ pacientul utilizeaza N-Diclofenac ca și tratament de scurtă durată se va administra oral 3 drajeuri pe zi, fracţionat în 2-3 prize.

Compoziţie:

N-Diclofenac face parte din grupa farmacoterapeuticǎ denumitǎ antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic.Un drajeu gastro-rezistent conţine diclofenac sodic 50 mg şi excipienţi. Nucleul conține: amidon de porumb, lactoză monohidrat, stearat de magneziu talc; Stratul de drajefiere conține: acetoftalat de celuloză, propilenglicol, polisorbat 80, ulei de ricin, zahăr, talc, carbonat de calciu, gumă arabică, tartrazină (E 102), albastru de metilen, ceară galbenă, ceară Carnauba.

Contraindicaţii:

Nu utilizați N-Diclofenac ȋn cazul ȋn care aveți:

• Hipersensibilitate cunoscută la diclofenac sau la oricare dintre componenţii produsului;

• Alergie la alte antiinflamatoare nesteroidiene (crize de astm bronşic, rinite).

• Ulcer gastric şi duodenal activ.

• Rectită sau rectoragii recente.

• Daca sunteți ȋn ultimele 4 luni de sarcină.

• Insuficienţă hepatică sau renală severă.

• Insuficienţă cardiacă severă necontrolată.

Atenție! Copii cu vârsta sub 6 ani sau cu greutatea sub 35 kg nu vor utilia medicamentul din cauza concentraţiei inadecvate a produsului pentru acestǎ categorii de pacienţi.

Reacții adverse:

Ca orice medicament, N-Diclofenc poate duce la dezvoltarea unor reacții adverse care ȋnsǎ vor afecta doar unii pacienți.

• Tulburări gastrointestinale: greaţă, vărsături, diaree, epigastralgii, rareori ulceraţii gastrointestinale, sângerări digestive; reacţii locale iritative la nivelul rectului.

• Reacţii alergice: erupţii cutanate, prurit, eritem multiform, dermatită exfoliativă, sindrom Steven-Johnson, necroliza toxică dermică (rareori), astm bronşic, edem Quinque, şoc anafilactic (rareori).

• Sistem nervos: cefalee (frecvent), vertij, astenie, rareori somnolenţă, insomnie, anxietate, tulburări de memorie, dezorientare, stare confuzivă şi alte tulburări psihice, convulsii, neuropatie periferică incluzând parestezii.

• Organe de simţ: tulburări de vedere (vedere înceţoşată, diplopie); tulburări de auz (tinitus, foarte rar surditate); tulburări ale senzaţiei gustative.

• Aparat genitourinar: tulburări renale, rareori proteniurie, valori crescute ale creatininei serice, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, insuficienţă renală, oligurie, hematurie.

• Hematologice: leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie, anemie feriprivă sau hemolitică, depresie medulară.

• Tulburări metabolice: hiperglicemie, glicozurie şi hiperkalemie.

• Alte reacţii: reacţii de fotosensibilizare, creşterea transaminazelor serice, edem; cazuri izolate de tensiune arteriala crescută, dureri toracice, palpitaţii, impotenţă.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Este necesară supravegherea atentă în cazul asocierii diclofenacului cu urmǎtoarele produse medicamentoase:

• alte antiinflamatoare nesteroidiene - risc de ulceraţii şi hemoragii digestive;

• acid acetilsalicilic – scade concentraţia plasmatică a diclofenacului;

• glucocorticoizi- risc de ulceraţii şi hemoragii digestive;

• anticoagulante orale cumarinice - risc hemoragic (este necesară monitorizarea timpului de protrombină şi adaptarea dozelor);

• heparine - risc hemoragic;

• ticlopidină şi alte antiagregante plachetare (creşte riscul hemoragiilor);

• trombolitice: alteplază, streptokinază (risc hemoragic);

• litiu - creşte concentraţia plasmatică a acestuia (risc toxic);

• metotrexat - creşte toxicitatea hematologică;

• diuretice şi inhibitoare ale enzimei de conversie a angiotensinei (risc de insuficienţă renală acută);

• diuretice - scade efectul diuretic, risc de hiperpotasemie la diureticele antialdosteronice;

• antihipertensive - tendinţă de retenţie hidrosalică (este necesară monitorizarea tratamentului);

• beta-blocante - scade efectul antihipertensiv;

• digoxina - creşte concentraţia plasmatică a acesteia în sânge şi riscul toxic; (tratamentul trebuie monitorizat);

• ciclosporină, compuşii cu aur, medicaţie nefrotoxică (creşte concentraţia plasmatică şi efectele nefrotoxice);

• zidovudină (risc crescut de toxicitate hematologică);

• medicaţie fotosensibilizantă (apar efecte aditive de fotosensibilizare).

- interferon alfa – îi poate inhiba acţiunea;

- sulfonilureice – le potenţează efectul hipoglicemiant.

Modificări ale rezultatelor unor analize de laborator

Diclofenacul poate determina modificări uşoare ale valorilor transaminazelor serice (dacă acestea se menţin sau apar complicaţii, tratamentul trebuie intrerupt) şi poate creşte potasemia.

Precauții speciale:

În cazul tratamentului prelungit este necesar controlul funcţiilor hepatice şi renale.

La astmatici cu hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, diclofenacul poate produce bronhospasm.

Este necesară aprecierea raportului risc și beneficiu terapeutic în : reacţii alergice induse de acidul acetilsalicilic; reacţii alergice la alte medicamente sau alimente ; astm bronşic; afecţiuni inflamatorii sau ulcerative ale tractului gastrointestinal, incluzând ulcerul gastroduodenal, colita ulceroasă, boala Crohn;afecţiuni cu tendință la retenţie hidrosalină, insuficienţă cardiacă congestivă, edem; hipertensiune arterială; discrazii sanguine (creşte riscul de sângerare); infecţii; diabet zaharat; insuficienţă hepatică şi renală deoarece existǎ riscul de creştere a toxicităţii prin acumularea produsului.

Este necesară prudenţă în intervenţii chirurgicale deoarece există risc crescut de hemoragii. Diclofenacul inhibă agregarea plachetară.

Ȋn cazul vȃrstnicilor este necesarǎ o atenție suplimentarǎ! La pacienţii cu ulcer sau sângerări gastrointestinale în antecedente se vor folosi doze mai mici decât cele obişnuite deoarece epurarea produsului este scazută prin insuficienţă funcțională hepatică şi renală. Existǎ un risc crescut al reacţiilor toxice gastrointestinale.

Folosirea la copii a medicamentului obligă la prudenţă şi supraveghere medical.

Sarcină

La om nu au fost semnalate malformaţii. Ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, în cursul trimestrului II- III de sarcină diclofenacul are efect toxic cardiopulmonary prin închiderea prematură a canalului arterial şi renal la făt. De asemenea poate prelingi travaliul.

În primele 12 săptămâni de sarcină diclofenacul nu se administrează decât dacă este absolut necesar, după analiza raportului risc și beneficiu.

Ȋntre 12 şi 24 de sarcină diclofenacul nu se administrează decât în cure de scurtă durată, dacă este absolut necesar. După 24 săptămâni de amenoree administrarea produsului este contraindicată. Administrarea accidentală a produsului în această perioadă implică supraveghere cardiacă şi renală fetală sau neonatală. Durata supravegherii depinde de timpul de înjumătăţire al diclofenacului sodic.

Alăptare

Diclofenacul este secretat în cantităţi mici în laptele matern. Trebuie evaluat raportul risc potenţial pentru sugar/beneficiu terapeutic matern. Administrarea diclofenacului în perioada alăptării trebuie evitată.

Ȋn caz de supradozaj pot aparea: greaţă, vărsături, epigastralgii, hemoragie gastrointestinală, hipoprotrombinemie, insuficienţă renală acută, convulsii, stare de letargie. Pentru a trata cazurie de supradozaj medical va administra tratament simptomatic şi de susţinere.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Neo-Angin pastile

Indicaţii terapeutice:

Neo-angin face parte din grupa preparatelor pentru zona oro-faringiană, antiseptice și combinaţii. Medicamentul este indicat ca tratament adjuvant în infecţii ale cavităţii bucale şi gâtului.

Mod de utilizare:

Pentru adulţi şi copii cu vârsta peste 6 ani doza recomandată este de o pastilă Neo-Angin la 2–3 ore, dacă medicul nu recomandă altfel. Doza maximă este de 6 pastile pe zi.

Pastila trebuie lăsată să se dizolve încet în cavitatea bucală.

Fără recomandarea medicului, Neo-Angin nu trebuie administrat mai mult de 4-5 zile!

Compoziţie:

Substanţele active sunt alcool 2,4 diclorbenzilic, amilmetacrezol şi levomentol. Fiecare pastilă conţine alcool 2,4 diclorobenzilic 1,2 mg, amilmetacrezol 0,6 mg şi levomentol 5,9 mg.

Celelalte componente sunt: ulei de anason, ulei de mentă, zahăr, glucoză sirop, roşu coşenilă A (E 124), acid tartric. Produsul se prezinta sub forma unor pastile rotunde, de culoare roşie, uşor biconvexe şi uşor transparente. Nu utilizaţi Neo-Angin după data de expirare înscrisă pe ambalaj și păstrați medicamentul la temperaturi sub 25 de grade Celsius. Nu ȋl lasați de ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Neo-Angin:

• dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la alcool 2,4 diclorobenzilic, amilmetacrezol, levomentol sau la oricare dintre celelalte componente ale Neo-Angin;

• la copii cu vârsta sub 6 ani.

Dacă simptomatologia persistă mai mult de 4-5 zile, se recomandă reevaluarea diagnosticului şi a tratamentului.

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Neo-Angin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoa-nele.

După utilizarea Neo-Angin au fost observate următoarele reacţii adverse:

Foarte rare: iritaţii ale mucoasei bucale şi gastrice.

Teoretic, pot să apară, de asemenea, reacţii alergice.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă contactaqi medical sau mergeți la cel mai apropiat spital.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Nu se cunosc interacţiuni cu alte medicamente, ȋnsǎ spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Precauții suplimentare:

• Neo-Angin se administrează independent de orele de masă.

• Datorită informaţiilor insuficiente, nu este posibil să fie eliminate total riscurile asupra fătului, de aceea, prescrierea medicamentului trebuie făcută cu precauţie la gravide şi în timpul alăptării.

• Neo-Angin nu afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Neo-Angin conţine zahăr şi glucoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat ca aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, consultați-l înainte de a lua acest medicament.

• pastilă Neo-angin conţine 1,14 g glucoză şi 1,42 g zahăr (echivalent cu aproximativ 0,22 unitati carbohidrat). Acest fapt trebuie luat în considerare în cazul pacienţilor cu diabet zaharat. Poate afecta dinţii (carii).

• Neo-Angin conţine roşu coşenilă A (E 124) care poate provoca reacţii alergice.

• Dacă aţi uitat să luaţi Neo-angin sau aţi luat mai puţin, continuaţi să luaţi mai departe direct următoa-rea doză.

• Nu au fost semnalate cazuri de supradozaj la om.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

 

Olanzapina Accord, 10 mg, comprimate filmate

 

Indicaţii terapeutice:

Olanzapina este un antipsihotic utilizat pentru tratamentul unei afecţiuni cu simptome, cum sunt vederea, auzirea sau simţirea unor lucruri inexistente, convingeri eronate, suspiciune neobişnuită şi tendinţă la izolare. Persoanele cu această afecţiune pot, de asemenea, să se simtă deprimaţi, anxioşi sau tensionaţi.

Olanzapină Accord este utilizat pentru tratamentul unei afecţiuni cu simptome, cum sunt stare de bună dispoziţie exagerată, faptul de a avea excesiv de multă energie, de a avea nevoie de mult mai puţin somn decât de regulă, de a vorbi foarte repede cu fugă de idei şi, uneori, cu iritabilitate severă. Este, de asemenea, un stabilizator de dispoziţie care previne apariţia ulterioară a variaţiilor extreme ale dispoziţiei, în sens pozitiv şi negativ asociate cu această afecţiune.

Mod de utilizare:

Olanzapină Accord se va utilize asa cum a fost recomandat de cǎtre medic. Medicul este cel care vă va spune câte comprimate de Olanzapină Accord să luaţi şi cât timp trebuie să continuaţi să le luaţi. Doza zilnică de Olanzapină Accord este cuprinsă între 5 şi 20 mg. Spuneţi medicului dacă simptomele reapar, dar nu întrerupeţi tratamentul cu Olanzapină Accord decât dacă medical vă spune acest lucru.

Trebuie să luaţi comprimatele de Olanzapină Accord o dată pe zi, conform recomandării medicului dumneavoastră. Încercaţi să luaţi comprimatele în fiecare zi la aceeaşi oră. Nu are importanţă dacă le luaţi cu sau fără alimente. Olanzapină Accord este pentru administrare orală. Comprimatele filmate trebuie luate întregi, cu apă.

Compoziţie:

Substanţa activă este olanzapina. Fiecare comprimat filmat conţine olanzapină 2,5 mg; 5 mg; 7,5 mg; 10 mg; 15 mg; 20 mg.

Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, crospovidonă, hidroxipropilceluloză, stearat de magneziu.

Filmul conţine hipromeloză (E 464), dioxid de titan (E 171), macrogol 400, polisorbat 80 (E 433). În plus, filmul comprimatelor filmate 15 mg conţine de asemenea Indigotină (E 132), iar filmul comprimatelor filmate 20 mg conţine oxid roşu de fer (E 172). Olanzapină Accord 10 mg: comprimate filmate, rotunde, biconvexe, diametrul 8,0 mm, de culoare albă până la aproape albă, marcate cu "O3" pe una din feţe şi netede pe cealaltă faţă. Comprimatele sunt disponibile cutii cu 28, 35, 56 sau 70 comprimate filmate.

Nu utilizaţi Olanzapină Accord după data de expirare înscrisă pe blister şi pe cutie. Nu lasați produsul la ȋndemȃna copiilor. Atunci când luaţi Olanzapină Accord există riscul să vă simţiţi somnolent. Dacă se întâmplă acest lucru, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi nici un fel de utilaje.

Contraindicaţii:

Nu luaţi Olanzapină Accord:

• Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la olanzapină sau la oricare dintre celelalte componente ale Olanzapină Accord. O reacţie alergică poate fi identificată prin erupţie trecătoare pe piele, mâncărime, umflare a feţei, umflare a buzelor şi scurtare a respiraţiei. Dacă vi s-a întâmplat aşa ceva, spuneţi-i medicului dumneavoastră.

• Dacă aţi fost diagnosticat anterior cu probleme oculare ca de exemplu unele tipuri de glaucom (presiune crescuta în interiorul ochiului).

Aveţi grijă deosebită când luaţi Olanzapină Accord

• Medicamentele de acest tip pot provoca mişcări neobişnuite, în principal la nivelul feţei sau limbii. Dacă vi se întâmplă acest lucru după ce aţi luat Olanzapină Accord, spuneţi medicului dumneavoastră.

• Foarte rar, medicamentele de acest tip determină o combinaţie de febră, respiraţie accelerată, transpiraţii, rigiditate musculară şi toropeală sau somnolenţă. Dacă se întâmplă acest lucru, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

• Utilizarea Olanzapină Accord la pacienţii vârstnici cu demenţă nu este recomandată, deoarece poate produce reacţii adverse grave.

• Dacă suferiţi de oricare dintre afecţiunile următoare, spuneţi-i medicului dumneavoastră cât mai repede posibil:

Diabet zaharat

Boală de inimă

Boală de ficat sau rinichi

Boala Parkinson

Epilepsie

Probleme la nivelul prostatei

Blocaj la nivelul intestinului (ileus paralitic)

Boli ale sângelui

• Accident vascular cerebral sau accident vascular cerebral minor (simptome temporare de accident vascular cerebral).

• Dacă pacientul sufera de demenţă, rudele trebuie să comunice medicului dacă aţi avut vreodată accident vascular cerebral sau accident vascular cerebral minor.

• Ca măsură de precauţie uzuală, dacă aveţi vârsta peste 65 ani, poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să vă monitorizeze tensiunea arterială.

• Olanzapină Accord nu este destinat pacienţilor cu vârsta sub 18 ani.

 

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Olanzapină Accord poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţii adverse foarte frecvente:

• Creştere în greutate

• Somnolenţă

• Creşteri ale concentraţiilor prolactinei din sânge.

Reacţii adverse frecvente:

• Modificări ale numărului unor celule din sânge şi ale concentraţiilor de grăsimi din sânge.

• Creştere a concentraţiilor zahărului din sânge şi urină

• Senzaţie mai accentuată de foame

• Ameţeli

• Nelinişte

• Tremor

• Rigiditate sau spasme musculare (incluzând mişcări ale ochilor)

• Tulburări de vorbire

• Mişcări neobişnuite (în special la nivelul feţei sau limbii)

• Constipaţie

• Gură uscată

• Erupţie trecătoare pe piele

• Pierdere a forţei

• Oboseală extremă

• Retenţie de apă care duce la umflarea mâinilor, încheieturilor şi picioarelor

• La începutul tratamentului, unele persoane pot simţi senzaţie de ameţeală sau leşin (cu rărirea bătăilor inimii), în special la ridicarea în picioare din poziţia şezândă sau culcată. Acest lucru va trece, de obicei, de la sine, dar dacă nu dispare, spuneţi-i medicului dumneavoastră.

Reacţii adverse mai puţin frecvente:

• Scăderea frecvenţei bătăilor inimii

• Sunteţi mai sensibil la expunerea la soare

• Căderea părului

Reacţii adverse rare:

• Mărirea sânilor la bărbaţi sau femei

Alte reacţii adverse posibile:

• Reacţie alergică (de exemplu umflarea la nivelul cavităţii bucale şi gâtului, mâncărimi, erupţie trecătoare pe piele)

• Diabat zaharat sau agravare a diabetului zaharat, asociat ocazional cu cetoacidoza (corpi cetonici în sânge şi urină) sau comă

• Scădere a temperaturii normale a corpului

• Convulsii, de obicei asociate cu un istoric de convulsii (epilepsie)

• Combinaţie de febră, respiraţie accelerată, transpiraţii, rigiditate musculară şi toropeală sau somnolenţă

• Spasme ale musculaturii oculare care determină mişcări rotative ale ochilor

• Bătăi anormale ale inimii

• Moarte subită inexplicabilă

• Cheaguri de sânge care se pot manifesta de exemplu ca tromboză venoasă profundă a piciorului sau cheaguri de sânge la nivelul plamânilor

• Inflamarea pancreasului, care se manifestă prin dureri severe de stomac, febră şi stare de rău

• Afecţiune aficatului care se manifestă ca îngalbenire a pielii şi a albului ochilor

• Afecţiune musculară care se prezintă ca disconfort şi durere inexplicabilă

• Dificultate la urinare

• Erecţie prelungită şi/sau dureroasă.

Pacienţii vârstnici cu demenţă care iau olanzapină pot prezenta accidente vasculare cerebrale, pneumonie, pierderi necontrolate de urină, căderi, oboseală extremă, halucinaţii vizuale, o creştere a temperaturii corpului, înroşire a pielii sau dificultăţi la mers. La acest grup de pacienţi s-au raportat şi unele decese.

La pacienţii cu boală Parkinson, Olanzapină Accord poate să agraveze simptomele.

Rar, femei care iau medicamente de acest tip pentru o perioadă lungă de timp pot să înceapă să secrete lapte şi să prezinte întreruperi sau neregularităţi ale ciclului menstrual.

Foarte rar, copiii născuţi din mame care au luat Olanzapină Accord în ultimul trimestru al sarcinii (al 3-lea trimestru) pot să aibă tremurături, să fie somnolenţi sau ameţiţi.

Interacțiunea cu alte medicamete:

În timp ce luaţi Olanzapină Accord, nu luaţi alte medicamente decât dacă medicul vă spune că se poate. Daca luaţi Olanzapină Accord în asociere cu antidepresive sau cu medicamente care se iau pentru anxietate sau care vă ajută să dormiţi (tranchilizante), s-ar putea să vă simţiţi somnolent.

Trebuie să-i spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi fluvoxamină (un antidepresiv) sau ciprofloxacină (un antibiotic), deoarece s-ar putea să fie necesar să se modifice doza de Olanzapină Accord.

Vă rugǎm sǎ comunicați medicului dumeavoastrǎ dacǎ luaţi medicamente pentru boala Parkinson.

Precauții speciale:

• Nu consumaţi alcool etilic dacă vi s-a prescris Olanzapină Accord, deoarece Olanzapină Accord şi alcoolul etilic împreună vă pot face să vă simţiţi somnolent.

• Nu trebuie să luaţi acest medicament dacă sunteţi gravidă, decât după ce discutaţi cu medicul dumneavoastră. Nu trebuie să luaţi acest medicament în timp ce alăptaţi, deoarece mici cantităţi de Olanzapină Accord pot trece în laptele matern.

• Luaţi comprimatele de îndată ce v-aţi amintit. Nu luaţi două doze în aceeaşi zi.

• Nu încetaţi să luaţi comprimatele doar pentru că vă simţiţi mai bine. Este important să continuaţi să luaţi Olanzapină Accord atâta timp cât va spune medicul dumneavoastră.

• Dacă încetaţi brusc să luaţi Olanzapină Accord, pot apare simptome cum sunt transpiraţii, incapacitatea de a dormi, tremurături, anxietate sau greaţă şi vărsături. Înainte de a opri tratamentul, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să reduceţi doza gradat.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Oroperidys 10 mg comprimate orodispersabile

Indicaţii terapeutice:

Oroperidys este un comprimat orodispersabil (care se dizolvă în gură). Domperidona este o substanţă din clasa antagoniştilor dopaminergici, care acţionează asupra motilităţii intestinale (mişcări ale intestinului).

Acest medicament este utilizat pentru a trata: greaţa şi vărsăturile, senzaţia de balonare (disconfort abdominal) și disconfortul sau regurgitarea gastrică (refluxul conţinutului stomacului în gură). Acest medicament poate fi utilizat de către adulţi şi adolescenţi (cu vârsta peste 12 ani şi greutate peste 35 kg.).

Mod de utilizare:

Luaţi întotdeauna Oroperidys exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doze:

Adulţi şi adolescenţi (cu vârste peste 12 ani şi cu o greutate peste 35 kg.)

1 - 2 comprimate de 3 - 4 ori pe zi. Nu depăşiţi doza maximă de 8 comprimate pe zi.

Copii cu vârsta sub 12 ani şi copii cu greutate mai mică de 35 kg.

Acest medicament nu este recomandat la copii cu vârsta sub 12 ani şi cu greutate mai mică de 35 kg. Se recomandă administrarea formei farmaceutice adecvate vârstei, pentru copiii cu greutate mai mică de 35 kg.

Mod de administrare:

Se administrează pe cale orală (prin înghiţire). Se recomandă administrarea medicamentului cu 15-30 minute înainte de masă. Comprimatul orodispersabil este un comprimat care se dizolvă rapid în gură cu ajutorul salivei. Puneţi comprimatul pe limbă şi lăsaţi-l să se dizolve în gură înainte de a-l înghiţi. Beţi un pahar cu apă după înghiţirea comprimatului dizolvat.

Compoziţie:

Substanţa activă este domperidonă (10 mg pe comprimat orodispersabil). Celelalte componente sunt manitol, celuloză microcristalină, croscarmeloză sodică, aromă de mentă (ulei esenţial de anason, ulei esenţial de cuişoare, ulei esenţial din spicul de mentă,l-mentol, ulei de mentă, maltodextrină, gumă arabică, dioxid de sulf), maltodextrină, acesulfam potasic, stearat de magneziu, glicirizat de amoniu.

Nu utilizaţi Oroperidys după data de expirare înscrisă pe cutie şi blister. Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. Nu ȋl lasați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi OROPERIDYS 10 mg comprimate orodispersabile:

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la domperidonă sau la oricare dintre celelalte componente ale Oroperidys;

- dacă aveţi tumoră hipofizară (prolactinom),

- dacă aveţi dureri abdominale severe sau scaune de culoare neagră persistente.

Dacă nu sunteţi sigur în legătură cu utilizarea acestui medicament, este deosebit de important să îl întrebaţi pe medicul dumneavoastră.

Înainte de a lua acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă:

-suferiţi de insuficienţă hepatică (insuficienţă a funcţiei ficatului),

-suferiţi de insuficienţă renală (insuficienţă a funcţiei rinichilor). Se recomandă să vă adresaţi medicului dumneavoastră în cazul unui tratament prelungit, pentru că este posibil să aveţi nevoie de o doză mai mică sau să luaţi acest medicament mai rar, iar medicul vă va examina periodic.

Oroperidys 10 mg, comprimate orodispersabile nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 12 ani sau celor cu greutate mai mică de 35 kg. Riscul de reacţii adverse neurologice este mai mare la copiii mici.

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Oroperidys poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Reacţiile adverse raportate includ:

Reacţii adverse rare:

- concentraţii crescute de prolactină (hormon responsabil de secreţia de lapte),

- galactoree (secreţie de lapte în afara perioadelor de alăptare),

- ginecomastie (mărire anormală a sânilor la bărbaţi),

amenoree (absenţă a menstruaţiei),

- tulburări gastrointestinale, inclusiv crampe intestinale foarte rare şi trecătoare.

Reacţii adverse foarte rare:

- tulburări psihice: agitaţie şi nervozitate

- tulburări ale sistemului nervos: mişcări musculare anormale sau tremor, convulsii, somnolenţă, durere de cap

Riscul de apariţie a convulsiilor, agitaţiei şi somnolenţei este mai mare la copii.

- diaree

- teste hepatice anormale

În cazul în care apar următoarele reacţii adverse, trebuie să opriţi imediat tratamentul şi să vă adresaţi medicului dumneavoastră:

- tulburări ale sistemului imunitar: au fost raportate reacţii alergice (de exemplu erupţii trecătoare pe piele, mâncărime, scurtare a respiraţiei, respiraţie şuierătoare şi/sau umflare a feţei)

- tulburări ale sistemului cardiovascular: foarte rar au fost raportate tulburări ale bătăilor inimii

Interacțiunea cu alte medicamete:

Nu luaţi Oroperidys dacă sunteţi în tratament cu ketoconazol administrat oral (un medicament utilizat pentru infecţiile fungice) sau eritromicină administrată orală (un antibiotic) fără să îl întrebaţi înainte pe medicul dumneavoastră.

Precauții suplimentare:

• Se recomandă administrarea acestui medicament cu 15-30 minute înainte de masă. Dacă medicamentul se administrează după masă, efectul lui poate fi întârziat.

• Experienţa utilizării domperidonei în timpul sarcinii este limitată. Nu se cunosc posibilele riscuri la om. Dacă sunteţi gravidă, trebuie să utilizaţi Oroperidys numai dacă medicul dumneavoastră consideră că este absolut necesar.

• cantitate mică din substanţa activă, domperidona, se elimină în laptele matern. Pentru că nu se cunosc riscurile pentru sugar, nu trebuie să luaţi Oroperidys dacă alăptaţi.

• Acest medicament nu are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi a folosi utilaje. Dacă începeţi să nu vă simţiţi bine, nu trebuie să faceţi activităţi care necesită vigilenţă, cum ar fi conducerea unui vehicul sau folosirea utilajelor.

• Acest medicament conţine dioxid de sulf. Dioxidul de sulf poate cauza rar reacţii de hipersensibilitate severe şi bronhospasm.

• Perioada iniţială de tratament este de 4 săptămâni. Dacă simptomele persistă după 4 săptămâni, adresaţi-vă medicului care va evalua necesitatea continuării tratamentului.

• Dacă aţi luat prea mult Oroperidys 10 mg puteţi avea somnolenţă, confuzie şi/sau tulburări motorii (cum sunt mişcări musculare anormale sau tremurături). Dacă aţi luat prea multe comprimate, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră. La copii, în caz de supradozaj, pot apărea reacţii extrapiramidale.

• Luaţi medicamentul de îndată ce vă amintiţi. Dacă momentul când trebuie să luaţi următoarea doză este aproape, aşteptaţi până când trebuie luată această doză şi apoi continuaţi în mod obişnuit. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa o doză uitată.

• Dacă luaţi Oroperidys la indicaţia medicului, nu întrerupeţi tratamentul fără recomandarea acestuia.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Osteogenon 800

Indicaţii terapeutice:

Produsul este utilizat în tratamentul osteoporozei (pierderea excesivă a masei osoase şi deficit de formare a materialului osos nou), ȋn tratamentul subţierii osului la femeile aflate în post-menopauză şi la femeile vârstnice, decalcifierea osoasă secundară cum este cea datorată tratamentului cu anumite medicamente sau cea care apare în anumite afecţiuni gastrice, intestinale, hepatice, renale, ale glandei tiroide şi ale aparatului locomotor, în special dacă mobilitatea este scăzută.

De asemenea, Osteogenon 800 este recomandat ca adjuvant în tratamentul fracturilor.

La gravide şi la mamele care alăptează se recomandă administrarea sa profilactică pentru a restabili echilibrul fosfo-calcic. Produsul face parte din categoria medicamentelor pentru afecţiuni ale sistemului musculo-scheletic.

Mod de utilizare:

Ȋn tratamentul osteoporozei la adulţi, doza recomandată este de 2 - 4 comprimate filmate Osteogenon 800, administrate de două ori pe zi.

Ȋn tratamentul dezechilibrului fosfo-calcic la gravide şi la mamele care alăptează doza recomandată este de 1 - 2 comprimate filmate Osteogenon 800 pe zi.

Ȋn tratamentul fracturilor, atât la copii, cât şi la adulţi doza recomandată este de 1 - 2 comprimate filmate Osteogenon 800 pe zi. Comprimatele filmate trebuie înghiţite cu un pahar mare cu apă.

Compoziţie:

Un comprimat filmat conţine complex oseină-hidroxiapatită 830 mg corespunzator la colagen 216 mg, proteine/peptide noncolagene 75 mg, calciu 178 mg, fosfor 82 mg şi excipienţi: nucleu-amidon de porumb, celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal, film- hidroxipropilmetilceluloză, Macrogol 6000, talc, dioxid de titan (E 171), oxid galben de fer (E 172). Medicamentul se pǎstreazǎ la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Acest produs medicamentos nu trebuie utilizat în următoarele cazuri:

- hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului;

- hipercalcemie (valori anormal de mari ale calciului în sânge);

- hipercalciurie (excreţie neobişnuit de mare a calciului în urină);

- litiază calcică (pietre la rinichi) – calcificări tisulare;

- imobilizare prelungită, însoţită de hipercalcemie şi/sau hipercalciurie: calciul nu trebuie administrat până când nu este restabilită mobilitatea.

 

Reacții adverse:

La unele persoane, acest produs medicamenots poate să determine apariţia unor reacţii mai mult sau mai puţin plăcute. În cazul unui tratament prelungit cu doze mari existǎ riscul modificării valorilor calciului din sânge sau urină.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Pentru a evita posibilele interacţiuni între mai multe produse medicamentoase, cum sunt tetraciclinele, diureticele tiazidice, bifosfonaţii şi glicozizii digitalici, trebuie să informaţi periodic medicul despre oricare tratamente pe care le utilizaţi.

Precauții suplimentare:

• Ȋn cazul tratamentului prelungit sau al insuficienţei renale, este necesară monitorizarea valorilor de calciu din urină şi din sânge: adresaţi-vă medicul dumneavoastră în mod regulat.

• Administrarea de calciu în doze prea mari poate fi periculoasă. Nu utilizaţi acest produs medicamentos fără recomandarea medicului.

• Ȋn timpul sarcinii, acest produs medicamentos trebuie utilizat doar la recomandarea medicului dumneavoastră. Ȋn cazul în care în timpul tratamentului constataţi că sunteţi însărcinată, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, deoarece doar acesta poate decide dacă tratamentul poate fi continuat.

• Produsul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Simptome supradozajului sunt: sete, poliurie, polidipsie, deshidratare, greaţă, vărsături, hipertensiune arterială, tulburări vaso-motorii, constipaţie. La copii oprirea creşterii în greutate sau în înălţime poate preceda instalarea tuturor acestor simptome.

În caz de supradozaj trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră sau la cel mai apropiat spital.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Panthenol, spumă cutanată 46,30 mg/g

Indicaţii terapeutice:

Panthenol este utilizat ca adjuvant în tratamentul rănilor, al leziunilor cutanate şi ale mucoaselor.

Mod de utilizare:

Se aplică sau se pulverizează Panthenol la nivelul leziunilor respective o dată sau de mai multe ori pe zi.

Pulverizarea se efectuează ţinând flaconul vertical, cu valva de pulverizare în sus. Pentru a obţine o spumă cutanată de calitate adecvată, este important să se agite energic flaconul înainte de fiecare administrare, îndeosebi dacă nu a mai fost utilizat o perioadă de timp.

Este posibil ca la prima pulverizare să se elibereze numai agentul propulsor.

Nu există restricţii privind durata tratamentului cu Panthenol. Aceasta depinde de natura şi evoluţia afecţiunii.

Compoziţie:

Substanţa activă este dexpantenol 4,63 g la 100 g spumă cutanată.

Celelalte componente sunt: alcool cetilstearilic emulsifiant, ceară cu vâscozitate mică, parafină cu vâscozitate mică, acid peracetic*, agent propulsor**, apă purificată.

* Conţinut: acid peracetic, peroxid de hidrogen, acid acetic, apă purificată

** Conţinut: propan, n-butan, izobutan

Panthenol se prezintă sub formă de spumă cutanată albă, cu miros uşor înţepător. Cutie conține un flacon presurizat din Al prevăzut cu valvă de pulverizare, conţinând 130 g spumă cutanată.

Nu utilizaţi Panthenol după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe flacon. Medicamentul se va păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Panthenol dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la dexpantenol sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului.

Panthenol nu este destinat administrării oculare.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Panthenol:

Dacă Panthenol trebuie folosit în regiunea feţei, nu se va pulveriza direct. Se recomandă pulverizarea spumei cutanate în palmă, apoi spuma se va întinde pe zona facială afectată.

Panthenol nu trebuie pulverizat în ochi. De asemenea, nu trebuie pulverizat în gură sau în nas!

Utilizarea la anumite grupe de vârstă

Panthenol poate fi utilizat la toate grupele de vârstă. La copii, medicamentul trebuie utilizat numai sub supravegherea unui adult.

Utilizarea la pacienţii cu boli bronhopulmonare

În cazul aplicării Panthenol, pacienţii cu astm bronşic sau cu boli bronhopulmonare nu trebuie să inhaleze agentul propulsor, deoarece este posibil ca acesta să provoace iritaţii ale mucoaselor sau chiar să declanşeze atacuri de astm bronşic.

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Panthenol poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. S-au raportat cazuri de reacţii de intoleranţă sub formă de reacţii alergice de contact.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Nu s-au observat interacţiuni cu alte medicamente în cazul în care Panthenol este utilizat conform recomandărilor. Dacă Panthenol este aplicat la nivelul zonelor genitale sau anale şi se utilizează concomitent prezervative, rezistenţa la rupere a prezervativelor poate fi redusă datorită conţinutului în parafină al spumei cutanate. Ca urmare, siguranţa prezervativelor poate fi afectată.

Precauții suplimentare:

• Panthenol poate fi utilizat în timpul sarcinii şi alăptării.

• Panthenol nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

• Deoarece Panthenol conţine alcool cetilstearilic, poate provoca reacţii adverse cutanate locale (de exemplu, dermatită de contact).

• Este puţin probabil să apară supradozaj cu Panthenol în cazul utilizării acestuia conform recomandărilor. După ingestia orală accidentală a unor cantităţi mari de Panthenol, pot să apară tulburări gastro-intestinale.

• Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Continuaţi tratamentul conform schemei recomandate. Dacă întrerupeţi permanent sau temporar utilizarea Panthenol, nu veţi obţine cel mai bun rezultat al tratamentului.

Atenţie! Flacon presurizat. A nu se deschide forţat sau arunca în foc, chiar şi după utilizarea spumei cutanate. A nu se pulveriza în flacără sau pe obiecte încinse/incandescente.

În timpul administrării este interzis fumatul. În spaţiile fără ventilaţie suficientă, este posibilă formarea de amestecuri explosive.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Pramipexol Ranbaxy, 0,18 mg, comprimate

Indicaţii terapeutice:

Pramipexol Ranbaxy aparţine unui grup de medicamente denumit agonişti dopaminergici, care stimulează receptorii dopaminei de la nivelul creierului. Stimularea receptorilor dopaminei declanşează în creier impulsuri nervoase care ajută la controlarea mişcărilor corpului.

Pramipexol Ranbaxy este utilizat pentru tratamentul: semnelor şi simptomelor bolii Parkinson idiopatice, singur sau în asociere cu alt medicament numit levodopa sau pentru simptomele sindromului picioarelor neliniştite idiopatic, de intensitate moderată până la severă.

Mod de utilizare:

Utilizaţi medicamentul exact aşa cum v-a spus medical Dozele obișnuite sunt:

Boala Parkinson

Doza zilnică trebuie împărţită în 3 doze egale.

Tratamentul iniţial:

În prima săptămână, doza uzuală este de 1 comprimat de Pramipexol Ranbaxy de 0,088 mg, de trei ori pe zi (echivalent cu 0,264 mg pe zi). În funcţie de tolerabilitate, medicul dumneavoastră va creşte doza la fiecare 5 - 7 zile, până când simptomele dumneavoastră sunt aduse sub control.

În a doua săptămână, se recomandă doza de 0,18 mg de Pramipexol Ranbaxy, de trei ori pe zi. Aceasta înseamnă o doză zilnică totală de 0,54 mg. În a treia săptămână, se recomandă doza de 0,35 mg de pramipexol, de trei ori pe zi. Aceasta înseamnă o doză zilnică totală de 1,1 mg.

Dacă este necesară o nouă creştere a dozei, doza zilnică trebuie crescută cu câte 0,54 mg pramipexol sub formă de bază (0,75 mg pramipexol sub formă de sare) la interval de o săptămână, până la doza zilnică maximă de 3,3 mg pramipexol sub formă de bază (4,5 mg pramipexol sub formă de sare).

Tratamentul de întreţinere:

Doza uzuală de întreţinere trebuie să se situeze în intervalul de la 0,264 mg pramipexol sub formă de bază până la maximum 3,3 mg pramipexol sub formă de bază pe zi. Medicul dumneavoastră poate să vă reducă doza de levodopa, dacă o luaţi concomitent cu tratamentul cu pramipexol.

Pacienţii cu insuficienţă renală:

Medicul dumneavoastră vă va prescrie doza potrivită în funcţie de starea funcţiei rinichilor. Dacă aveţi o boală de rinichi moderată sau severă este posibil ca medicul să vă prescrie o doză mai mică. În acest caz, veţi lua comprimatele numai o dată sau de două ori pe zi. Dacă aveţi o boală de rinichi moderată, doza iniţială uzuală este de 0,088 mg de pramipexol de două ori pe zi. În cazul unei boli de rinichi severe, doza iniţială uzuală este de 0,088 mg de Pramipexol Ranbaxy pe zi.

Sindromul picioarelor neliniştite:

Doza iniţială recomandată de Pramipexol Ranbaxy este de 0,088 mg sub formă de bază (0,125 mg sub formă de sare), luată o dată pe zi, cu 2 - 3 ore înainte de culcare. Această doză va fi crescută la fiecare 4 - 7 zile, după cum v-a indicat medicul, până când simptomele sunt controlate (doza de întreţinere).

În prima săptămână, doza uzuală este de 0,088 mg de Pramipexol Ranbaxy o dată pe zi.

În a doua săptămână, luaţi 0,18 mg de Pramipexol Ranbaxy pe zi.

În a treia săptămână, luaţi 0,35 mg de Pramipexol Ranbaxy pe zi.

În a patra săptămână se recomandă o doză zilnică de 0,54 mg.

Doza zilnică nu trebuie sa depăşească 0,54 mg (0,75 mg pramipexol sub formă de sare).

Medicul dumneavoastră vă va reanaliza tratamentul după 3 luni, pentru a decide dacă să îl continuaţi sau nu.

Doza la pacienţii cu insuficienţă renală:

Dacă aveţi o boală de rinichi, medicul dumneavoastră va stabili doza în funcţie de starea funcţiei renale.

Compoziţie:

Substanţa activă este pramipexolul, sub formă de diclorhidrat de pramipexol monohidrat. Celelalte componente sunt: manitol, amidon de porumb, dioxid de siliciu coloidal anhidru, povidonă, stearat de magneziu. Pramipexol Ranbaxy 0,18 mg: comprimate alungite, de culoare albă, cu dimensiunile de 9 mm x 4,5 mm, cu o linie mediană pe una dintre feţe.

Nu utilizaţi pramipexol după data de expirare înscrisă pe etichetă. Pastraqi produsul xn ambalajul original, oentru a fi ferit de lumina. Nu lǎsați medicamentele la ȋndemȃna copiilor.

Contraindicaţii:

Nu luaţi Pramipexol Ranbaxy comprimate dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la pramipexol sau la oricare dintre celelalte componente ale comprimatului.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Pramipexol Ranbaxy comprimate mai ales dacă aveți sau ați avut:

• aveţi probleme cu rinichii

• suferiţi de psihozǎ

• consumaţi sedative sau băuturi alcoolice

• aveţi o boală gravă a inimii şi a vaselor de sânge ale acesteia

Reacții adverse:

Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă aveţi oricare dintre următoarele reacţii adverse care pot apărea în timp ce luaţi Pramipexol Ranbaxy:

• halucinaţii (vederea, auzul sau perceperea unor lucruri care nu există în realitate). Majoritatea halucinaţiilor sunt vizuale.

• diskinezie (de exemplu, mişcări anormale, necontrolate ale membrelor). Dacă aveţi boală Parkinson în stadiu avansat şi luaţi şi levodopa puteţi dezvolta diskinezie în cursul stabilirii treptate în sens crescător a dozei de pramipexol.

• somnolenţă excesivă pe durata zilei şi episoade în care adormiţi brusc

• modificări de comportament (de exemplu, dependenţa patologică de jocurile de noroc), creşterea libidoului (de exemplu, creşterea dorinţei sexuale), impulsuri de a mânca necontrolat.

• tulburări de vedere. Trebuie să faceţi controale medicale regulate ale ochilor în timpul tratamentului cu pramipexol.

• simptomele bolii dumneavoastră pot începe mai devreme decât de obicei, pot fi mai intense şi pot implica şi alte membre (amplificare).

• rigiditate musculară, febră, tensiune arterială instabilă, tahicardie (creştere a frecvenţei bătăilor inimii), confuzie, scădere a nivelului de conştienţă (de exemplu, comă).

Dacă aveţi boala Parkinson, puteţi prezenta următoarele reacţii adverse:

Foarte frecvente

• diskinezie (de exemplu, mişcări anormale, necontrolate ale membrelor)

• somnolenţă

• ameţeli

• greaţă (stare de rău)

• hipotensiune arterială (tensiune arterială mică)

Frecvente

• impuls de a se comporta într-un mod neobişnuit

• halucinaţii (vederea, auzul sau perceperea unor lucruri care nu există în realitate)

• confuzie

• oboseală (extenuare)

• lipsă a somnului (insomnie)

• exces de lichid, de obicei la nivelul picioarelor (edem periferic)

• durere de cap

• vise anormale

• constipaţie

• nelinişte

• amnezie (tulburări ale memoriei)

• tulburări de vedere

• vărsături (stare de rău)

• scădere în greutate

Mai puţin frecvente:

• paranoia (de exemplu, teama excesivă pentru propria siguranţă)

• iluzii

• somnolenţă excesivă pe durata zilei şi somn instalat brusc

• hiperkinezie (creştere a frecvenţei mişcărilor şi incapacitate de a sta nemişcat)

• creştere a dorinţei sexuale (de exemplu, creştere a libidoului)

• reacţii alergice (de exemplu erupţie trecătoare pe piele, mâncărime, hipersensibilitate)

• leşin

• dependenţă patologică de jocurile de noroc, în special când au fost luate doze mari de pramipexol

• hipersexualitate

• dorinţă compulsivă pentru cumpărături

• dispnee (dificultăţi în respiraţie)

• pneumonie (infecţie a plămânilor)

Cu frecvenţă necunoscută:

• alimentaţie excesivă (impulsuri de a mânca excesiv, hiperfagie)

Dacă aveţi sindromul picioarelor neliniştite, puteţi prezenta următoarele reacţii adverse:

Foarte frecvente:

• greaţă (stare de rău)

Frecvente:

• modificări ale obiceiurilor legate de somn, cum sunt lipsă a somnului (insomnie) şi somnolenţă

• oboseală (extenuare)

• durere de cap

• vise anormale

• constipaţie

• ameţeli

• vărsături (stare de rău)

 

Mai puţin frecvente:

• halucinaţii (vederea, auzul sau perceperea unor lucruri care nu există în realitate)

• confuzie

• somnolenţă excesivă pe durata zilei şi somn instalat brusc

• creştere în greutate

• creştere a dorinţei sexuale (de exemplu, creştere a libidoului)

• hipotensiune arterială (tensiune arterială mică)

• exces de lichid, de obicei la nivelul picioarelor (edem periferic)

• reacţii alergice (de exemplu erupţie trecătoare pe piele, mâncărime, hipersensibilitate)

• leşin

• nelinişte

• tulburări de vedere

• scădere în greutate

• dispnee (dificultăţi în respiraţie)

 

Cu frecvenţă necunoscută:

• dependenţă patologică de jocurile de noroc, în special când au fost luate doze mari de pramipexol

• hipersexualitate

• impuls de a se comporta într-un mod neobişnuit

• alimentaţie excesivă (impulsuri de a mânca excesiv, hiperfagie)

• diskinezie (de exemplu, mişcări anormale, necontrolate ale membrelor)

• hiperkinezie (creştere a frecvenţei mişcărilor şi incapacitate de a sta nemişcat)

• paranoia (de exemplu, teama excesivă pentru propria siguranţă)

• iluzii

• amnezie (tulburări ale memoriei)

• dorinţă compulsivă pentru cumpărături

• pneumonie (infecţie a plămânilor)

 

Interacțiunea cu alte medicamete:

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent oricare dintre următoarele medicamente:

• cimetidină (pentru tratamentul acidităţii gastrice excesive şi a ulcerelor gastrice)

• amantadină (care poate fi utilizată pentru tratamentul bolii Parkinson)

• levodopa (utilizată pentru tratamentul bolii Parkinson); se recomandă reducerea dozei de levodopa atunci când începeţi tratamentul cu pramipexol

• medicamente antipsihotice (utilizate în tratamentul psihozei)

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Precauții speciale:

• Va trebui să vă verificaţi tensiunea arterială în mod regulat, în special la începutul tratamentului. Acest lucru are ca scop evitarea scăderii tensiunii arteriale atunci când vă ridicaţi în picioare (hipotensiune arterială posturală).

• Trebuie să aveţi grijă dacă beţi băuturi alcoolice în timpul tratametului cu Pramipexol Ranbaxy.

• Pramipexol Ranbaxy poate fi luat cu sau fără alimente. Înghiţiţi comprimatele cu apă.

• Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravid sau dacǎ credeți ca sunteți gravidǎ. Efectele Pramipexol Ranbaxy asupra fătului nu sunt cunoscute. Prin urmare, nu luaţi Pramipexol Ranbaxy dacă sunteţi gravidă, decât dacă medicul dumneavoastră vă spune să o faceţi.

• Pramipexol Ranbaxy nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Pramipexol Ranbaxy poate să determine reducerea cantităţii de lapte produsă. Dacă utilizarea medicamentului este inevitabilă, alăptarea trebuie oprită.

• Pramipexol Ranbaxy poate cauza halucinaţii (vederea, auzul sau perceperea unor lucruri care nu există în realitate), somnolenţă excesivă pe timpul zilei şi episoade de somn cu debut brusc. Dacă vă afectează, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.

• Pramipexol Ranbaxy nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

• Ȋn caz de supradozaj anunţaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de urgenţe al celui mai apropiat spital. Este posibil să aveţi greaţă, vărsături, stare de nelinişte, să vedeţi, să auziţi sau să simţiţi lucruri care nu există în realitate, să prezentaţi o creştere a tendinţei de a vă mişca sau incapacitate de a sta nemişcat, leşin, stare de confuzie, ameţeli.

• Luaţi doza uitată imediat ce vă aduceţi aminte. Totuşi, dacă este momentul pentru administrarea dozei următoare, nu mai luaţi doza uitată ci pur şi simplu luaţi următoarea doză, la momentul obişnuit. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa dozele individuale uitate.

• Dacă aţi încetat să luaţi comprimatele pe o perioadă mai mare de câteva zile şi doriţi să reluaţi tratamentul, trebuie să începeţi din nou cu cea mai mică doză. Apoi puteţi creşte din nou doza, cum aţi făcut prima dată. Cereţi sfatul medicului dumneavoastră.

• Dacă aveţi boala Parkinson, nu trebuie să întrerupeţi brusc tratamentul cu pramipexol. Încetarea bruscă a tratamentului poate determina apariţia unei afecţiuni medicale numită sindrom neuroleptic malign, care poate reprezenta un risc major pentru sănătatea dumneavoastră. Simptomele includ:

- rigiditate musculară

- febră

- tensiune arterială instabilă

- tahicardie (creştere a frecvenţei bătăilor inimii)

- confuzie

- reducere a nivelului de conştienţă (de exemplu, comă)

Este important să luaţi tratamentul în felul în care v-a recomandat medical. Este important să nu încetaţi să luaţi acest medicament decât dacă medicul vă sfătuieşte să faceţi acest lucru.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Quamatel 20 mg, comprimate filmate

Indicaţii terapeutice:

Quamatel, comprimate filmate, este un medicament din grupa numită antagonişti ai receptorilor H2. Principala sa acţiune este de a reduce cantitatea de acid secretată în stomac.

Este indicat în: tratamentul ulcerului gastric şi duodenal, refluxului gastro-esofagian şi altor stări cu secreţie acidă crescută (de exemplu sindrom Zollinger-Ellison), ȋn prevenţia recidivelor simptomelor şi eroziunilor sau ulceraţiilor asociate cu boala de reflux gastro-esofagian dar și pentru profilaxia sindromului de aspiraţie în anestezia generală (sindrom Mendelson).

Mod de utilizare:

Utilizaţi întotdeauna Quamatel exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.

La pacienții cu ulcer duodenal: doza recomandată este de 40 mg famotidină o dată pe zi, seara la culcare, timp de 4-8 săptămâni. La majoritatea pacienţilor care urmează această schemă de administrare, vindecarea se produce în decurs de 4 săptămâni. În cazul pacienţilor la care ulcerul nu s-a vindecat complet după 4 săptămâni de tratament, se recomandă continuarea acestuia pe perioada următoarelor 4 săptămâni. Pentru profilaxia recidivelor în ulcerul duodenal: doza recomandată este de 20 mg famotidină o dată pe zi, seara la culcare.

La pacienții cu ulcer gastric: doza recomandată este de 40 mg famotidină, seara la culcare timp de 4-8 săptămâni. Durata tratamentului poate fi redusă dacă examenul endoscopic indică o vindecare mai rapidă.

Reflux gastro-esofagian: doza recomandată este de 20 mg famotidină de două ori pe zi (dimineaţa şi seara) timp de 6-12 săptămâni. Majoritatea pacienţilor prezintă o ameliorare a simptomelor după 2 săptămâni de tratament. Când refluxul gastro-esofagian este asociat cu prezenţa de eroziuni şi ulceraţii esofagiene, se recomandă 40 mg famotidină, de două ori pe zi, timp de 6-12 săptămâni.

Profilaxia recidivelor în refluxul gastro-esofagian: doza recomandată este de 20 mg famotidină de două ori pe zi.

La pacientii care suferǎ de sindromul Zollinger-Ellison: La pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu antisecretorii, doza iniţială este în mod obişnuit de 20 mg famotidină la 6 ore şi apoi dozajul trebuie individualizat în funcţie de starea clinică a pacientului. La pacienţii trataţi cu alţi antagonişti H2, Quamatel se poate administra în locul acestora, în doză mai mare decât cea recomandată pentru cazurile noi. Dozele trebuie stabilite în funcţie de severitatea afecţiunii şi doza antagonistului H 2 administrat anterior. În anestezia generală, pentru a preveni sindromul de aspiraţie se recomandă 40 mg famotidină, seara înainte de operaţie sau dimineaţa, în ziua operaţiei.

Deoarece Quamatel este excretat în principal pe cale renală, este necesară precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală severă. În cazul în care clearance-ul creatininei scade sub 30 ml/min, doza trebuie redusă la 20 mg seara la culcare.

Ȋn cazul copiilor nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării.

Pentru pacienții vârstnici nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă.

Compoziţie:

Substanţa activă este famotidina. Fiecare comprimat filmat conţine famotidină 20 mg.

Celelalte componente sunt:

nucleu: dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu, povidonă K 90, amidon glicolat de sodiu (tip A) talc, amidon de porumb, lactoză monohidrat;

film: dioxid de siliciu coloidal anhidru, dioxid de titan (E 171), macrogol 6000, oxid roşu de fer, (E 172) hipromeloză, stearat de macrogol 40.

Quamatel se prezintă sub formă de comprimate filmate rotunde, convexe, de culoare roz, cu diametrul de aproximativ 8 mm, marcate pe una din feţe cu „F 20". Este disponibil în cutii cu 2 blistere PVC/Al a câte 14 comprimate filmate. Nu utilizaţi Quamatel după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Păstrați medicamentul la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original. Nu ȋi lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Quamatel:

• Dacă sunteţi alergic la famotidină, la alte antihistaminice H2, sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului.

• Quamatel nu este recomandat pentru utilizare la copii datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Quamatel

Înainte de începerea tratamentului cu Quamatel, trebuie exclusă prezenţa unui cancer gastric.

Deoarece famotidina este excretată în principal pe cale renală, este necesară prudenţă şi reducerea corespunzătoare a dozelor dacă aveţi insuficienţă renală severă

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Quamatel poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţii adverse rare

Tulburări ale sistemului nervos: durere de cap, ameţeli.

Tulburări ale sistemului digestiv: diaree, constipaţie, balonare, lipsa poftei de mâncare

Reacţii adverse foarte rare

Tulburări hematologice şi limfatice: agranulocitoză, scăderea numărului de celule albe din sânge, scăderea numărului tuturor celulelor din sânge, scăderea numărului de trombocite din sânge.

Tulburări ale sistemului nervos: crize epileptice/convulsii (la pacienţii cu insuficienţă renală),

parestezii

Tulburări ale sistemului imunitar: alergie.

Tulburări psihice: anxietate, confuzie, depresie, halucinaţii, agitaţie, scăderea libidoului, insomnie.

Tulburări cardiace: ritm cardiac încetinit sau neregulat (aritmie).

Tulburări respiratorii: bronhospasm, pneumonie interstiţială.

Tulburări ale sistemului digestiv: disconfort abdominal, greaţă, vărsături, uscăciunea gurii.

Tulburări hepatobiliare: îngălbenirea pielii sau a albului ochilor (icter colestatic), valori anormale ale enzimelor hepatice.

Afecţiuni cutanate: acnee, căderea părului, angioedem, uscăciunea pielii, necroliză toxică epidermică, urticarie, mâncărime pe piele, erupţii trecătoare pe piele

Tulburări musculo-scheletice: articulaţii dureroase, crampe musculare.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului: la bărbaţi, a fost raportată mărirea sânilor, care de obicei dispare după încetarea tratamentului, impotenţă.

Alte reacţii adverse: oboseală, febră uşoară.

Modificări ale testelor de laborator: valori anormale ale enzimelor hepatice.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Probenecid: administrarea concomitentă de probenecid şi famotidină trebuie evitată, deoarece excreţia famotidinei poate scădea atunci când se administrează probenecid.

Antiacide: Absorbţia digestivă a famotidinei poate fi diminuată de administrarea concomitentă a medicamentelor care contracarează sau neutralizează aciditatea gastică (antiacide). În acest caz se recomandă ca antiacidele să se administreze cu cel puţin 2 ore înainte de administrarea Quamatel comprimate filmate.

Itraconazol, ketoconazol, posaconazol: în cazul administrării concomitente cu famotidina apare riscul diminuării absorbţiei acestora datorită creşterii pH-ului. De aceea, acestea trebuie administrate cu cel puţin 2 ore mai devreme decât Quamatel comprimate filmate.

Dacă se administrează concomitent Quamatel comprimate filmate şi medicamente a căror absorbţie este influenţată de aciditatea gastrică, trebuie să se ia în considerare posibilitatea modificării absorbţiei acestor medicamente.

Atazanavir: în cazul administrării concomitente cu famotidina apare riscul diminuării concentraţiei plasmatice de atazanavir.

Precauții suplimentare:

• Nu există suficiente date clinice pentru a evalua posibilitatea apariţiei unui efect malformativ sau toxic asupra fătului, atunci când famotidina este administrată în timpul sarcinii. De aceea, ca măsură de precauţie, este de preferat a nu se utiliza famotidina în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar, după evaluarea raportului beneficiu matern sau risc potenţial fetal.

• Famotidina se excretă în laptele matern. De aceea, decizia de a se continua alăptarea sau de a se întrerupe administrarea de Quamatel trebuie să ţină cont de importanţa medicamentului pentru mamă.

• Nu există date disponibile cu privire la efectul Quamatel asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Quamatel conţine lactoză.

• Nu există experienţă privind supradozajul. Dacă aţi luat în mod accidental prea multe comprimate, adresaţi-vă imediat medicului, farmacistului sau mergeţi la cel mai apropiat spital de urgenţă.

• Tratamentul supradozajului: golirea stomacului (lavaj gastric), tratament simptomatic şi de susţinere, cu monitorizarea clinică a pacientului.

• Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi alta, imediat ce v-aţi amintit. Totuşi, dacă este timpul pentru următoarea doză, luaţi-o doar pe aceasta. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Quinax picături oftalmice, soluţie, 0,15 mg/ml

Indicaţii terapeutice:

Produsul este indicat pentru tratamentul cataractei senile, a cataractei traumatice, a cataractei congenitală şi a cataractei secundare.

Mod de utilizare:

Quinax este o soluţie limpede, de culoare roşie-purpurie. Calea de administrare este oftalmică.

Doza recomandată este de 2 picături Quinax instilată în sacul/sacii conjunctival/conjunctivali al ochiului/ochilor afectat/afectaţi de 3 până la 5 ori pe zi. Se recomandă continuarea tratamentului chiar dacă se constată îmbunătăţirea timpurie a vederii.

După administrare, se recomandă închiderea uşoară a pleoapelor.

Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente trebuie administrate separat la interval de 10-15 minute.

Mod de administrare

Pacienţii trebuie sfătuiţi să îndepărteze lentilele de contact înainte de administrarea acestui medicament şi trebuie instruiţi să aştepte 10-15 minute după instilarea Quinax înainte de reaplicarea acestora. Pentru a evita contaminarea vârfului picurător şi a soluţiei oftalmice, se va evita atingerea acestuia de pleoape, suprafeţe învecinate sau alte suprafeţe.

Compoziţie:

1 ml picături oftalmice, soluţie conţine 0,15 mg azapentacen polisulfonat de sodiu şi excipienţi: acid boric (E 284), tetraborat de sodiu 10 H2O (E 285), clorură de potasiu (E 508), p-hidroxibenzoat de metil (E 218), p-hidroxibenzoat de n-propil (E 316), tiomersal, hidroxid de sodiu, acid clorhidric concentrat, apă purificată. Produsul poate fi păstrat cel mult 28 zile după prima deschidere a flaconului. Acesta se pǎstreazǎ la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

• Cataractă avansată care necesită tratament chirurgical şi alte afecţiuni oculare care nu reprezintă indicaţii terapeutice pentru Quinax (de ex. ulcer cornean).

Reacții adverse:

Foarte rar au fost semnalate reacţii de iritaţie uşoară la administrarea produsului.

Acest medicament conţine tiomersal (conservant), un compus organomercuric care poate să provoace reacţii de hipersensibilitate. In cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate administrarea produsului trebuie întreruptă.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Nu au fost semnalate.

Precauții suplimentare:

• În cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate administrarea produsului trebuie întreruptă.

• Administrarea produsului în timpul sarcinii sau a perioadei de alăptare se face numai la recomandarea şi sub supravegherea medicului

• Ca şi în cazul administrării altor picături oftalmice, pot să apară înceţoşarea tranzitorie a vederii sau alte tulburări de vedere ce pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă după administrare apare înceţoşarea vederii, pacientul trebuie să aştepte până când vederea revine la normal înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Nu au fost raportate cazuri de supradozaj.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Rivastigminǎ Ratiopharm 1,5 mg, capsule

Indicaţii terapeutice:

Rivastigmina ratiopharm aparţine unei clase de substanţe numită inhibitori de colinesterază. Medicamentul este utilizat pentru tratamentul tulburărilor de memorie la pacienţii cu boala Alzheimer dar și pentru pentru tratamentul demenţei la pacienţii cu boala Parkinson.

Mod de utilizare:

Luaţi Rivastigmină ratiopharm aşa cum v-a recomandatat medicul. Înghiţiţi capsulele întregi cu lichid, fără a le deschide sau sfărâma. Trebuie să luaţi o capsulă de două ori pe zi, cu alimente (dimineaţa şi seara).

Medicul dumneavoastră vă va spune ce doză de Rivastigmină ratiopharm să luaţi, începând cu o doză mică şi crescând treptat, în funcţie de răspunsul dumneavoastră la tratament.

Doza maximă care poate fi luată este de 6 mg de două ori pe zi. Dacă nu aţi luat Rivastigmină ratiopharm câteva zile, nu luaţi doza următoare până nu discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Compoziţie:

Substanţa activă este rivastigmina. Fiecare capsulă conţine rivastigmină 1,5 mg sub formă de hidrogenotartrat de rivastigmină.

Fiecare capsulă conţine rivastigmină 3 mg sub forma de hidrogenotartrat de rivastigmină.

Celelalte componente sunt : Capsula de 1,5 mg: Gelatină, laurilsulfat de sodiu, dioxid de titan (E 171), oxid galben de fer (E 172)

Conţinutul capsulei : celuloză microcristalină, hipromeloză, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu. Rivastigmină ratiopharm este disponibilă în cutii ce conţin 20, 28, 30, 56, 60, 100, 112 sau 120 de pastille sub forma de capsule galbene sau portocalii. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe blister. Nu lasați produsul la ȋndemȃna copiilor.

Contraindicaţii:

Nu luaţi Rivastigmină ratiopharm:

• dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la rivastigmină, la alţi derivaţi carbamaţi sau la oricare dintre celelalte componente ale Rivastigmină ratiopharm.

• dacă aveţi afecţiuni hepatice grave.

Aveţi grijă deosebită când luaţi Rivastigmină ratiopharm:

- dacă aveţi sau aţi avut insuficienţă renală sau hepatică, ritm cardiac neregulat, ulcer gastric activ, astm bronşic sau o afecţiune respiratorie severă, dificultăţi la micţiune sau crize epileptice (atacuri sau convulsii).

- dacă nu aţi luat Rivastigmină ratiopharm câteva zile, nu vă administraţi doza următoare până nu discutaţi cu medicul dumneavoastră.

- dacă aţi avut reacţii gastro-intestinale cum sunt greaţă (senzaţie de rău) şi vărsături (stare de rău).

- dacă aveţi o greutate corporală redusă.

- dacă suferiţi de tremor.

Nu este recomandată utilizarea Rivastigmină ratiopharm la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani).

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Rivastigmină ratiopharm poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Puteţi avea tendinţa de a prezenta reacţii adverse mai frecvent când începeţi să utilizaţi medicamentul sau creşteţi doza. Reacţiile adverse vor dispărea treptat, cel mai probabil pe măsură ce organismul dumneavoastră se obişnuieşte cu medicamentul.

Reacţii adverse foarte frecvente sunt: ameţeli, greaţă (senzaţie de rău), vărsături (stare de rău), diaree şi lipsa poftei de mâncare.

Reacţii adverse frecvente sunt: pirozis, dureri de stomac, dureri de cap, agitaţie, confuzie, slăbiciune, oboseală, transpiraţii, o stare generală de rău, pierdere în greutate şi tremor.

Reacții adverse mai puţin frecvente: pacienţii au prezentat depresie, dificultăţi în a dormi, modificări ale funcţiei hepatie, leşin sau căderi accidentale.

Rareori: dureri în piept, crize (atacuri sau convulsii), erupţii cutanate, ulcer gastric şi intestinal.

Foarte rar: hemoragii gastro-intestinale (sânge în scaun sau vărsături cu sânge), infecţii ale căilor urinare, inflamarea pancreasului (durere severă în partea superioară a abdomenului asociată adesea cu greaţă şi vărsături), probleme cu ritmul cardiac (prea rapid sau prea lent), hipertensiune arterială, halucinaţii, agravarea bolii Parkinson sau apariţia de simptome similare (rigiditate musculară, dificultate în efectuarea mişcărilor).

Frecvenţă necunoscută: vărsături severe care pot conduce la o ruptură a esofagului (tubul care uneşte gura şi stomacul).

Pacienţii cu demenţă asociată bolii Parkinson prezintă mai frecvent unele reacţii adverse şi de asemenea unele reacţii adverse suplimentare: tremor (foarte frecvent), dificultăţi în a dormi, anxietate, agitaţie, agravarea bolii Parkinson sau apariţia de simptome similare (rigiditate musculară, dificultate în efectuarea mişcărilor), mişcări anormal de încete sau incontrolabile, ritm cardiac lent, prea multă salivă şi deshidratare (frecvent), ritm cardiac neregulat şi control redus asupra mişcărilor (mai puţin frecvent).

Reacţii adverse care au fost raportate suplimentar pentru rivastigmină plasturi transdermici: confuzie severă, anxietate, febră (frecvente).

Dacă apar astfel de simptome, contactaţi-vǎ pe medicul deoarece s-ar putea să aveţi nevoie de asistenţă medicală.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Pacientul trebuie sǎ comunice medicului sau farmacistului dacă a luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

• Dacă urmează să suferiţi o intervenţie chirurgicală în timpul tratamentului cu Rivastigmină ratiopharm, trebuie să spuneţi medicului înainte de a vi se administra orice anestezice, deoarece Rivastigmină ratiopharm poate amplifica efectele unor relaxante musculare în timpul anesteziei.

• Rivastigmină ratiopharm nu trebui administrat concomitent cu alte medicamente cu efecte similare cu ale Rivastigmină ratiopharm.

• Rivastigmină ratiopharm poate interfera cu medicamentele anticolinergice (medicamente utilizate pentru ameliorarea spasmelor sau a crampelor abdominale, în tratamentul bolii Parkinson sau în prevenirea răului de mişcare).

Precauții speciale:

• Este de preferat să evitaţi utilizarea Rivastigmină ratiopharm în timpul sarcinii, dacă nu este absolut necesar. Femeile aflate în tratament cu Rivastigmină ratiopharm nu trebuie să alăpteze.

• Boala poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje iar medicamentul poate determina ameţeli şi somnolenţă, în special la începutul tratamentului sau când se creşte doza. Dacă

• Spuneţi medicului dacă aţi luat accidental mai multă Rivastigmină ratiopharm decât vi s-a spus. Unele persoane care au luat accidental mai multă Rivastigmină ratiopharm au prezentat: greaţă, vărsături, diaree, hipertensiune arterială şi halucinaţii. De asemenea, poate să apară rărirea bătăilor inimii şi leşin.

• Dacă aţi uitat să luaţi doza de Rivastigmină ratiopharm, luaţi doza următoare la momentul obişnuit. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Roletra 10 mg, comprimate

Indicaţii terapeutice:

Roletra aparţine unei clase de medicamente cunoscute sub numele de antihistaminice. Antihistaminicele ajută la reducerea simptomelor alergiei împiedicând efectele unei substanţe numită histamină, care este produsă în corpul nostru.

Roletra ameliorează simptomatologia asociată rinitelor alergice (de exemplu: febra fânului), cum ar fi strănutul, curgerea nasului sau mâncărime nazală, usturimile sau mâncărime oculară.

Roletra poate fi, de asemenea, utilizat pentru reducerea simptomelor de urticarie (mâncărimile, roşeaţa, precum şi numărul şi dimensiunile elementelor eruptive apărute pe piele).

Ameliorarea acestor manifestări se menţine pentru întreaga perioadă a zilei şi vă ajută să vă reluaţi activităţile zilnice obişnuite şi să dormiţi în mod normal.

Mod de utilizare:

Adulţi şi adolescenţi: luaţi un comprimat Roletra o dată pe zi, cu un pahar cu apă, cu sau fără alimente.

Copii cu vârsta cuprinsă între 6 – 12 ani şi greutate peste 30 kg: un comprimat Roletra, o dată pe zi, cu un pahar cu apă, cu sau fără alimente.

Pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 – 12 ani şi greutate sub 30 kg: se recomandă alte concentraţii de loratadină.

La copii cu vârsta între 2 – 6 ani se recomandă alte forme farmaceutice adecvate vârstei (de exemplu, sirop).

Roletra nu este recomandată copiilor cu vârsta sub 2 ani.

Pacienţi cu afecţiuni hepatice severe

Pentru adulţi şi copii cu vârsta cuprinsă între 6 – 12 ani şi greutate mai mare de 30 kg: un comprimat o dată la două zile, cu un pahar cu apă, cu sau fără alimente

Pacienţii vârstnici sau la cei cu afectarea funcţiei renale nu necesită reducerea dozei.

Compoziţie:

Substanţa activă este loratadină. Un comprimat conţine loratadină 10 mg.

Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, amidon de porumb, amidon de porumb pregelatinizat, stearat de magneziu.

Roletra se prezintă sub formă de comprimate neacoperite de culoare albă sau aproape albă, marcate pe una din feţe cu „R" şi cu „10" pe cealaltă faţă. Pǎstrați produsul la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor.

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Roletra dacă sunteţi alergic la loratadină sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Roletra dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveţi o afecţiune hepatică.

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Roletra poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Cele mai frecvente reacţii adverse menţionate la copiii cu vârste între 2 şi 12 ani sunt durerile de cap, nervozitatea şi oboseala. Cele mai frecvente reacţii adverse menţionate la adulţi şi adolescenţi constau în somnolenţă, dureri de cap, creşterea apetitului şi tulburări ale somnului.

În perioada după punerea pe piaţă a loratadinei au fost raportate foarte rar cazuri de reacţii alergice severe, somnolenţă, ameţeli, palpitaţii, greaţă, uscăciune a gurii, indigestie, probleme hepatice, căderea părului, erupţii pe piele sau oboseală.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Nu există interacţiuni cunoscute ale Roletra cu alte medicamente.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Dacă sunteţi programat să efectuaţi orice test cutanat pentru alergii, nu trebuie să mai luaţi Roletra cu două zile înainte de aceste teste, deoarece medicamentul ar putea influenţa rezultatele testelor.

Precauții suplimentare:

• Roletra poate fi administrat în timpul meselor sau între mese. Dacă este administrat împreună cu alcoolul, Roletra nu creşte efectele acestuia.

• Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, nu este recomandată administrarea de Roletra.

• La doza recomandată, Roletra nu va determina, probabil, somnolenţă sau scăderea vitezei de reacţie. Totuşi, foarte rar, la unele persoane poate apare somnolenţa, fapt ce le-ar putea afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Roletra conţine lactoză.

• Dacă aţi luat o doză de Roletra mai mare decât cea indicată, luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră.

• Dacă aţi uitat să luaţi medicamentul la timp, puteţi să o faceţi cât mai curând posibil şi apoi să reveniţi la schema de administrare obişnuită. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

• Respectaţi durata de tratament recomandată de medicul dumneavoastră. Dacă încetaţi să luaţi Roletra mai curând decât vi s-a recomandat, manifestările bolii pot să reapară.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Rompirin E 100 mg

Indicaţii terapeutice:

Medicamentul este indicat ȋn: profilaxia recidivei infarctului miocardic, ȋn tratamentul infarctului miocardic acut și al anginei pectorale instabile. Pentru menţinerea revascularizării după angioplastie şi bypass coronarian , ȋn profilaxia accidentelor ischemice cerebrale tranzitorii şi a infarctului cerebral dar și pentru reducerea ocluziilor vasculare în arterita obliterantă.

Comprimatele care conţin doze mici de acid acetilsalicilic nu sunt potrivite pentru folosirea în scop analgezic, antipiretic şi antiinflamator (aceste acţiuni apar la doze mai mari).

Mod de utilizare:

Doza recomandată pentru profilaxia şi tratamentul accidentelor coronariene este de un comprimat filmat gastrorezistent (100 mg) de 1 - 4 ori pe zi. În infarctul miocardic acut administrarea se va face imediat după debutul simptomelor.

Pentru profilaxia accidentelor ischemice cerebrale tranzitorii şi infarctului cerebral se recomandă câte un comprimat de 1 - 2 ori pe zi.

În prevenirea ocluziilor vasculare din arterita obliterantă se administrează câte un comprimat filmat gastrorezistent de 1 - 3 ori pe zi.

Comprimatele se înghit nesfărâmate, cu o cantitate suficientă de apă, de preferinţă după mese.

Compoziţie:

Un comprimat conţine acid acetilsalicilic 100 mg şi excipienţi: celuloză microcristalină, amidon pregelatinizat, acid stearic, acryl Eze 93018359. Păstrați produsul la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

- Alergie la acidul acetilsalicilic sau la alte componente ale produsului

- Intoleranţă la antiinflamatoriile nesteroidiene

- Diateze hemoragice

- Ulcer gastric sau duodenal în evoluţie

- Insuficienţa hepatică gravă

- Insuficienţa renală gravă

- Ultimul trimestru de sarcină.

Folosirea acidului acetilsalicilic impune prudenţă în următoarele situaţii clinice:

- pacienţi cu teren alergic; în caz de astm bronşic şi alte brohopneumopatii obstructive cronice, alergie la polen, rinită alergică, polipi nazali, reacţii alergice la alte medicamente, tratamentul se face sub supraveghere medicală;

- episoade de ulcer gastro-duodenal activ în antecedente;

- afecţiuni cu risc hemoragic, meno-/metroragii;

- insuficienţă cardiacă necompensată;

- deficit congenital de glucozo – 6 – fosfat – dehidrogenază.

Reacții adverse:

Dozele mici de acid acetilsalicilic sunt, de regulă, bine suportate.

Au fost semnalate sângerări diverse – hematemeză, melenă, hemoragii digestive oculte (eventual cu anemie feriprivă), epistaxis, gingivoragii, purpură. Riscul hemoragic chirurgical este crescut. Favorizarea hemoragiilor se menţine timp de 4 - 8 zile după oprirea administrării acidului acetilsalicilic.

Fenomenele de iritaţie gastrică sunt rare dacă tratamentul se face corect. Au fost raportate cazuri de activare a ulcerului gastro-duodenal.

Sunt posibile reacţii alergice, manifestate îndeosebi prin urticarie, edeme, rareori astm sau reacţii anafilactice. Au fost semnalate reacţii de tip anafilactoid la pacienţi idiosincrazici.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Asocierea următoarelor medicamente cu acidul acetilsalicilc (chiar în dozele mici folosite ca antiagregante plachetare) impune prudenţă sau este contraindicată:

- anticoagulante orale, heparine, ticlopidină şi alte antiagregante plachetare, streptokinază şi alte trombolitice, pentoxifilină; deoarece creşte riscul hemoragic este necesară prudenţă şi controlul parametrilor de coagulare şi a timpului de sângerare;

- metotrexat; asocierea este contraindicată absolut sau relativ (pentru dozele de metotrexat ≥ 15 mg/săptămână, respectiv < 15 mg/săptămână), deoarece toxicitatea hematologică a metotrexatului este favorizată (prin mecanism farmacocinetic);

interferon alfa; acidul acetilsalicilic poate inhiba acţiunea interferonului.

Precauții suplimentare:

- Folosirea acidului acetilsalicilic impune prudenţă în următoarele situaţii clinice: afecţiuni renale preexistente și insuficienţă hepatică severă;

- La copii medicamentele care conţin acid acetilsalicilic se pot administra la copii sub 12 ani care nu au afecţiuni virale numai la recomandarea medicului si după evaluarea atentă a raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic, datorită posibilităţii apariţiei sindromului Reye, o boală rară, dar gravă.

- Studii epidemiologice la femeia însărcinată nu au evidenţiat efecte teratogene şi fetotoxice în condiţiile administrării în primele 2 trimestre de sarcină, dar experienţa este limitată pentru utilizarea cronică de doze mari. Folosirea în ultimul trimestru de sarcină a fost asociată cu toxicitate cardio-pulmonară şi renală la făt, închiderea precoce a canalului arterial, întârzierea şi prelungirea travaliului (pentru dozele mari de acid acetilsalicilic) şi creşterea frecvenţei accidentelor hemoragice (inclusiv pentru dozele mici).

În primele două trimestre de sarcină se poate administra acid acetilsalicilic, dar numai la indicaţia medicului; se recomandă evitarea tratamentului cronic cu doze > 150 mg pe zi. În ultimul trimestru de sarcină acidul acetilsalicilic este contraindicat (cu excepţia utilizării punctuale pentru anumite indicaţii cardiologice şi obstetricale foarte limitate).

Deoarece acidul acetilsalicilic trece în lapte, folosirea în timpul alăptării trebuie evitată, sau alăptarea se întrerupe, în funcţie de raportul risc/beneficiu.

- Rompirin 100 mg nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

- Semnele şi simptomele pot varia în funcţie de gradul intoxicaţiei:

• uşoară - moderată - tulburări de auz (tinitus, hipoacuzie), cefalee, vertij, greaţă, care se pot remite prin scăderea dozei;

• gravă – hiperpirexie, hiperventilaţie, cetoză, acidoză metabolică, comă, colaps, insuficienţă respiratorie, hipoglicemie. În caz de supradozaj pacientul trebuie internat de urgenţă într-o unitate de terapie intensivă. Se fac spălături gastrice. Tratamentul constă în combaterea hiperpirexiei, rehidratare, corectarea acidozei (prin introducerea de bicarbonat de sodiu intravenos) şi a hipoglicemiei (prin glucoză), combaterea hemoragiilor (transfuzii de sânge, fitomenadionă). La nevoie se recurge la procedee de epurare extrarenală a toxicului. Riscul de supradozaj este minim pentru preparatele care conţin doze mici de acid acetilsalicilic.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Scobutil 10 mg

Indicaţii terapeutice:

Medicamentul se utilizeazǎ ȋn tratamentul afecțiunilor spastice gastro-intestinale, biliare şi urogenitale dar pentru tratamentul diareei acute şi cronice ȋn cazuri uşoare sau medii.

Mod de utilizare:

Adulţi: doza uzuală este de 1 - 2 comprimate Scobutil 10 mg (10-20 mg bromură de N-butilscopolamoniu), administrate oral de 3 - 5 ori pe zi. Produsul face parte din grupa

medicamentelor pentru tratamentul tulburărilor funcţionale gastro-intestinale, alcaloizi din beladona, compuşi cuaternari de amoniu.

Compoziţie:

Un comprimat conţine bromură de N-butilscopolamoniu 10 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat (200 mesh), amidon de porumb, celuloză microcristalină tip 101, celuloză microcristalină tip 102, talc, stearat de magneziu. Pǎstrați produsul la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. Nu ȋl lasați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Medicamentul este contraindicate dacǎ aveți:

• hipersensibilitate la butilscopolamină sau la oricare dintre excipienţii produsului;

• miastenia gravis;

• megacolon;

• stenoză pilorică;

• glaucom cu unghi închis;

• tulburări uretro-prostatice cu risc de retenţie urinară.

La dozele recomandate s-a putut observa o creştere a vâscozităţii secreţiilor bronşice, făcând mai dificilă eliminarea lor.

Reacții adverse:

Pot să apară reacţiile adverse comune parasimpatoliticelor: uscăciunea gurii, constipaţie, tahicardie, creşterea presiunii intraoculare, retenţie urinară, tulburări de acomodare vizuală; aceste reacţii adverse sunt, în general, uşoare şi tranzitorii.

De asemenea, a fost raportată confuzie mentală, în special la vârstnici.

Foarte rar au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, în special reacţii cutanate; excepţional dispnee.

Interacțiunea cu alte medicamente:

• Administrarea concomitentă cu antiacide sau antidiareice adsorbante scade absorbţia din tubul digestiv a medicamentelor anticolinergice.

• Anticolinergicele cresc pH-ul gastric, reducând astfel absorbţia ketoconazolului.

• Administrarea concomitentă cu metoclopramidă poate antagoniza efectele metoclopramidei asupra motilităţii gastrice.

• Asocierea cu analgezice opioide creşte riscul constipaţiei severe, ileusului paralitic sau retenţiei urinare.

• Asocierea cu deprimante ale sistemului nervos central creşte riscul sedării excesive.

• Bromura de N-butilscopolamoniu poate potenţa efectele anticolinergice ale antidepresivelor triciclice, antihistaminicelor H1, chinidinei, disopiramidei şi amantadinei.

• Asocierea cu simpatomimetice β1 poate agrava tahicardia.

• Bromura de N-butilscopolamoniu antagonizează efectele pentagastrinei şi histaminei, modificând rezultatele testelor pentru determinarea secreţiei gastrice; se recomandă păstrarea unui interval de 24 de ore între administrarea parasimpatoliticelor şi efectuarea acestor teste.

Precauții suplimentare:

Se recomandă prudenţă la cardiaci, în special la cei cu tahiaritmii, insuficienţă cardiacă congestivă, angină pectorală şi stenoză mitrală, deoarece creşterea frecvenţei cardiace poate agrava aceste afecţiuni.

De asemenea, se recomandă prudenţă în hipertiroidie, insuficienţă hepatică şi renală.

La pacienţii cu reflux gastroesofagian, administrarea antispasticelor parasimpatolitice poate agrava afecţiunea, prin inhibarea peristaltismului gastric şi relaxarea cardiei.

La pacienţii cu glaucom cu unghi deschis se recomandă prudenţă şi ajustarea tratamentului antiglaucomatos (antispasticele parasimpatolitice pot produce o uşoară creştere a presiunii intraoculare).

Se recomandă administrarea cu prudenţă la pacienţii de peste 40 de ani, datorită riscului agravării unui eventual glaucom nediagnosticat.

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu tulburări obstructive gastro-intestinale sau colită ulceroasă, deoarece dozele mari de parasimpatolitice inhibă peristaltismul intestinal şi pot să provoace ileus paralitic sau megacolon toxic.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest produs.

Ȋn cazul copiilor nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării butilscopolaminei. La pacienţii vârstnici este necesară reducerea dozelor.

Studii preclinice la şobolan şi iepure nu au evidenţiat efecte embriotoxice sau teratogene. Experienţa clinică nu a demonstrat toxicitate maternă sau fetală în cazul utilizării în timpul sarcinii. Administrarea de bromură de N-butilscopolamoniu în perioada sarcinii se va face cu prudenţă, după evaluarea raportului beneficiu matern și risc potenţial fetal.

Siguranţa administrării produsului în perioada alăptării nu a fost încă stabilită; se recomandă evitarea administrării la femeile care alăptează.

În general, butilscopolamina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, pacienţii trebuie avertizaţi despre posibilitatea apariţiei tulburărilor de acomodare vizuală

Nu au fost raportate cazuri de supradozaj. În caz de supradozaj, este posibil să apară simptome de tip parasimpatolitic: retenţie urinară, uscăciunea gurii, înroşirea pielii, tahicardie, constipaţie şi tulburări de vedere tranzitorii. Tratamentul constă în: lavaj gastric, administrarea de cărbune activat, sulfat de magneziu (15%) şi parasimpatomimetice. În cazul pacienţilor cu glaucom, se va administra local pilocarpină. Dacă este necesar, se va injecta i.m. sau i.v. neostigmină în doză de 0,5 –2,5 mg. În caz de retenţie urinară, poate fi necesar sondaj uretro-vezical. La nevoie, se instituie tratament de susţinere a funcţiilor vitale.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Sicovit C 500 mg Mandarine, comprimate efervescente

Indicaţii terapeutice:

Medicamentul Sicovit C 500 mg Mandarine este utilizat pentru creşterea imunităţii organismului în cadrul unor boli infecţioase, cum sunt gripa sau răceala.

Utilizarea de Sicovit C 500 mg Mandarine ameliorează sau scurtează durata simptomelor de răceală şi gripă. Sicovit C 500 mg Mandarine întăreşte sistemul imunitar, scade riscul de apariţie a unei răceli șui acoperǎ necesarul crescut de vitamină C al organismului în condiţii de stres.

Sicovit C 500 mg Mandarine conţine vitamina C care este importantă pentru creşterea şi pentru menţinerea stării de sănătate a oaselor, dinţilor, gingiilor, ligamentelor şi vaselor de sânge, pentru formarea de substanţe implicate în transmiterea impulsului nervos, pentru formarea de hormoni, pentru absorbţia de fier din alimente, pentru un răspuns imun normal la infecţii şi pentru vindecarea rănilor.

Organismul uman nu este capabil să producă vitamina C, din acest motiv este necesar un aport din exterior.

Medicamentul se administrează, de asemenea, în stările cu necesar crescut de vitamina C, în sarcină, în perioada de alăptare, perioade de creştere accelerată, la vârstnici, la atleţi, în cazul unor eforturi fizice sau intelectuale excesive, după arsuri sau răni grave şi intervenţii chirurgicale extinse. De asemenea, fumătorii au necesar crescut de vitamina C.

Este utilizat ca terapie adjuvantă în infecţii, în special infecţii respiratorii, ca medicament adjuvant în vindecarea întârziată a plăgilor şi fracturilor.

Mod de utilizare:

Doza uzuală este de un comprimat pe zi. Doze care depăşesc 2000 de mg pe zi sunt utilizate pentru tratamentul hipovitaminozei C (lipsa vitaminei C), în funcţie de recomandările medicului.

Lăsaţi comprimatul să se dizolve în 150 ml de apă şi beţi soluţia obţinută.

Compoziţie:

Substanţa activă este acidul ascorbic. Celelalte componente sunt: acid citric anhidru, sorbitol, hidrogenocarbonat de sodiu, lactoză anhidră, acesulfam potasic, acid fumaric, aromă de mandarine. Păstrați medicamentul la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Sicovit C 500 mg Mandarine

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la acid ascorbic sau la oricare dintre celelalte componente ale Sicovit C 500 mg Mandarine;

- dacă suferiţi de o tulburare a metabolismului fierului (hemosideroză, hemocromatoză);

- dacă aveţi litiază renală oxalică.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Sicovit C 500 mg Mandarine

Datorită conţinutului de bicarbonat de sodiu, medicamentul nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 3 ani.

În doze mai mari, vitamina C poate modifica unele analize de laborator, în special evaluarea glicemiei, creatininei, acidului uric, fosfatului anorganic şi testul pentru sângerări digestive oculte. În general, metodele chimice bazate pe reacţii de culoare pot fi afectate.

Pacienţii cu calculi renali, care apar periodic, nu trebuie să ia zilnic mai mult de 100–200 mg de acid ascorbic, deoarece creşte riscul de formare a calculilor de oxalat de calciu.

La pacienţii cu insuficienţă renală severă sau în fază terminală (pacienţi cu dializă) nu trebuie depăşită doza de 50-100 mg de vitamina C, din cauza riscului de creştere a oxalaţilor în sânge şi de formare de cristale de oxalat în rinichi. La pacienţii cu insuficienţa renală severă se recomandă medicamente cu doze mai mici de acid ascorbic.

Este de preferat ca medicamentul să nu se administreze seara, deoarece acidul ascorbic prezintă o uşoară acţiune de stimulare a sistemului nervos central.

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Sicovit C 500 mg Mandarine poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Mai puţin frecvente : eczemă, urticarie; greaţă, vărsături, diaree, dacă Sicovit C 500 mg Mandarine este administrat în doze mari (câteva grame zilnic).

Rare: oboseală şi litiază urinară oxalică, dacă Sicovit C 500 mg Mandarine este utilizat în doze foarte mari.

Foarte rare: anemie hemolitică şi insuficienţă renală după administrarea în doze foarte mari

Interacțiunea cu alte medicamente:

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

În cazul administrării concomitente, acidul ascorbic creşte absorbţia fierului, penicilinei V şi etinilestradiolului. Acidul ascorbic în doză de 1 g pe zi creşte biodisponibilitatea contraceptivelor orale. Corticosteroizii intensifică oxidarea acidului ascorbic. Calcitonina creşte procentul consumului de acid ascorbic. Acidul acetilsalicilic poate scădea concentraţiile serice de acid ascorbic, iar acidul ascorbic poate creşte reabsorbţia renală de salicilat. Salicilaţii inhibă transportul activ al acidului ascorbic în intestin. Tetraciclinele inhibă metabolismul intracelular şi reabsorbţia renală a acidului ascorbic. Barbituricele şi tetraciclinele favorizează excreţia acidului ascorbic în urină. Au fost raportate câteva cazuri în care acidul ascorbic a redus efectul anticoagulantelor orale (utilizate pentru a preveni formarea de cheaguri de sânge) la doze mari. Acidul ascorbic poate reduce efectul terapeutic al fenotiazinelor. Poate fi, de asemenea, redusă concentraţia de flufenazină. Consumul cronic al unor doze mari de acid ascorbic poate interfera cu sistemul disulfiram–alcool etilic când este administrată concomitent.

Acidul ascorbic creşte absorbţia aluminiului din tractul gastro-intestinal.

Creşte eliminarea de oxalat pe cale urinară, crescând astfel riscul de formare de calculi urinari oxalici.

Acidul ascorbic influentează acţiunea celorlalte vitamine: vitamina A (retinol) şi vitamina C (acidul ascorbic) îşi stimulează reciproc biosinteza; acidul ascorbic şi vitamina E (tocoferol) se protejează reciproc faţă de acţiunea oxidanţilor, exercitându-şi astfel funcţiile lor biologice în condiţii favorabile. Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor cu absorbţie deficitară a vitaminei B12, deoarece acidul ascorbic inactivează vitamina B12 din alimente.

Acidul ascorbic administrat concomitent cu deferoxamina creşte toxicitatea tisulară a fierului. De aceea, nu se recomandă administrarea concomitentă a acidului ascorbic cu deferoxamina la pacienţii cu tuburări cardiace.

Precauții suplimentare:

• Acidul ascorbic administrat concomitent cu deferoxamina creşte toxicitatea tisulară a fierului. De aceea, nu se recomandă administrarea concomitentă a acidului ascorbic cu deferoxamina la pacienţii cu tuburări cardiace.

• Sicovit C 500 mg Mandarine nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

• Acest medicament conţine lactoză şi sorbitol. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

• Acest medicament conţine 360 mg de sodiu per comprimat efervescent. Datorită conţinutului în sodiu pacienţii care urmează un regim alimentar cu restricţie de sodiu trebuie să ţină seama de conţinutul în sodiu din medicament.

• Administrarea unor doze mai mari decât cele recomandate poate creşte probabilitatea de apariţie a reacţiilor adverse, cum sunt simptomele gastro-intestinale nespecifice (greaţă, vărsături, diaree). Foarte rar (în cazul ingestiei de doze extrem de mari) poate apare anemie hemolitică, litiază urinară oxalică şi insuficienţă renală. Nu există tratament specific. Tratamentul va fi administrat în funcţie de simptome.

• Utilizaţi medicamentul zilnic, aşa cum v-a fost prescris. Totuşi, dacă uitaţi să luaţi doza recomandată, continuaţi să luaţi regulat medicamentul. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Supradyn Forte

Indicaţii terapeutice:

Supradyn conţine, ca substanţe active, cantităţi echilibrate din toate tipurile importante de vitamine (cu excepţia vitaminei K, un caz aparte), minerale esenţiale şi oligoelemente. Vitaminele sunt substanţe cu rol esenţial care sunt asimilate de către organism din alimente. Mineralele sunt indispensabile pentru metabolism şi pentru procesele de creştere şi regenerare (de exemplu: creşterea oaselor, formarea celulelor sanguine etc.). În cele din urmă, oligoelementele sunt substanţe cu rol foarte important, care sunt necesitate de către organism în cantităţi foarte mici, dar care nu sunt furnizate, întotdeauna, în cantităţi suficiente prin aport alimentar.

Medicamentul este utilizat pentru profilaxia şi tratamentul rapid al deficinţelor de vitamine, atunci când există un necesar crescut de vitamine şi minerale, mai ales în perioada de boală, atunci când se efectuează eforturi fizice intense şi când este necesară o creştere a performanţelor.

Supradyn este recomandat atunci când există riscul de apariţie a unui deficit de vitamine şi minerale: în perioada de convalescenţă după boli sau intervenţii chirurgicale, la pacienţi vârstnici taraţi, atunci când utilizaţi antibiotice, vreţi sau trebuie să urmaţi o dietă, în caz de etilism cronic sau de aport alimentar dezechilibrat. Produsul este disponibil sub formă de comprimate efervescente, comprimate filmate sau capsule. În urma dizolvării comprimatelor efervescente într-un pahar cu apă, puteţi obţine o băutură cu un gust plăcut. Comprimatele filmate şi capsulele trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de lichid în timpul meselor.

Mod de utilizare:

Doza zilnică recomandată este de 1 comprimat efervescent, 1 comprimat filmat sau 1 capsulă, în cazul în care medicul dumneavoastră nu v-a prescris altfel. Cele 3 forme farmaceutice sunt echivalente în ceea ce priveşte substanţele active din componenţa lor, şi puteţi schimba o formă farmaceutică cu alta. De asemenea, puteţi să utilizaţi o perioadă îndelungată Supradyn, dacă se administrează în dozele recomandate.

Este posibil să apară hipervitaminoză A sau D, dacă utilizaţi Supradyn în doze zilnice mai mari decât cele recomandate, o perioadă îndelungată de timp. Dacă medicul dumneavoastră nu v-a sfătuit altfel, nu trebuie să utilizaţi o doză mai mare decât doza zilnică recomandată de 1 comprimat efervescent, 1 comprimat filmat sau 1 capsulă.

Compoziţie:

Un comprimat efervescent, comprimat filmat sau capsulă conţine:

• 12 vitamine: vitamina A 3333 UI, vitamina B1 4,5 mg, vitamina B2 5,1 mg, vitamina B6 6 mg, vitamina B12 6 μg, vitamina C 180 mg, vitamina D3 200 UI, vitamina E 10 mg, biotină 0,3 mg, acid pantotenic 21 mg, acid folic 0,2 mg, nicotinamidă 57 mg.

• 8 minerale şi oligoelemente: calciu 50 mg, magneziu 40 mg, fosfor 50 mg, crom 10 μg, cupru 0,4 mg, fer 3,6 mg, mangan 0,5 mg, zinc 3 mg şi excipienţi.

Comprimatele efervescente trebuie păstrate în ambalajul original, la temperaturi sub 25ºC.

Contraindicaţii:

Nu trebuie să utilizaţi Supradyn, dacă utilizaţi deja prea multă vitamină A sau D (hipervitaminoză A sau D), dacă utilizaţi alte produse ce conţin aceste vitamine, sau dacă efectuaţi tratament cu retinoizi (de exemplu: tratament pentru acnee). Comprimatele filmate conţin lactoză. În caz de hipersensibilitate la lactoză, trebuie să utilizaţi comprimatele efervescente sau capsulele.

Dacă observaţi apariţia unei reacţii alergice în timpul utilizării Supradyn, întrerupeţi administrarea.

Atenție:

Dacă trebuie să urmaţi o dietă hiposodată: deoarece un comprimat efervescent conţine circa 300 mg sodiu (echivalent a 0,75 mg sare), vi se poate recomanda să utilizaţi produsul sub formă de comprimate filmate sau capsule.

Dacă aveţi diabet zaharat: comprimatele efervescente, comprimatele filmate şi capsulele conţin, fiecare, maximum 11kJ (=2.6kcal) şi, prin urmare, le puteţi utiliza.

Aveţi grijă să informai medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă:

• suferiţi de boli asociate

• aveţi alergii

• utilizaţi şi alte medicamente (inclusiv dintre cele obţinute fără prescripţie medicală).

Reacții adverse:

Dacă administraţi doza recomandată, nu este de aşteptat să se producă reacţii adverse grave, chiar dacă Supradyn este utilizat timp de câteva luni. Ocazional, puteţi observa o colorare uşor gălbuie a urinii. Acest efect este inofensiv şi se datorează vitaminei B2 din componenţa produsului

Interacțiunea cu alte medicamente:

-

Precauții suplimentare:

Supradyn poate fi utilizat în perioada de sarcină sau alăptare. Totuşi, în primele trei luni de sarcină, trebuie să evitaţi să utilizaţi vreun medicament, cu excepţia cazului în care v-a fost prescris de către medicul dumneavoastră

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Thioctacid 600 HR

Indicaţii terapeutice:

Thioctacid 600 HR este indicat pentru tratamentul simptomelor periferice (senzitivo-motorii) din polineuropatia diabetică.

Acidul tioctic, substanţa activă a Thioctacid 600 HR, este o substanţă produsă de organismul uman şi influenţează anumite funcţii metabolice ale organismului.

De asemenea, acidul tioctic are proprietăţi antioxidative care protejează celulele nervoase împotriva produşilor de descompunere reactivi.

Mod de utilizare:

Utilizaţi întotdeauna Thioctacid 600 HR exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă acesta nu v-a prescris altfel, doza uzuală este de 1 comprimat filmat Thioctacid 600 HR (echivalent a 600 mg acid tioctic), administrat în priză unică cu aproximativ 30 de minute înainte de micul dejun.

Mod de administrare:

Luaţi comprimatele filmate Thioctacid 600 HR fără să le mestecaţi, cu o cantitate adecvată de lichid, pe stomacul gol. Aportul concomitent de alimente poate împiedica trecerea acidului tioctic in sânge. Din acest motiv, în special la pacienţii cu golire încetinită a stomacului, este foarte important ca tableta să fie administrată cu o jumătate de oră înainte de micul dejun.

Durata tratamentului:

Datorită faptului că neuropatia diabetică este o boală cronică, este posibil că va trebui să luaţi Thioctacid 600 HR toată viaţa. Medicul va decide în fiecare caz ȋn parte.

Compoziţie:

Substanţa activă este acidul tioctic. Fiecare comprimat filmat conţine 600 mg acid tioctic.

Celelalte componente sunt: hidroxipropilceluloză slab substituită, stearat de magneziu, hidroxipropilceluloză, hipromeloză, macrogol 6000, dioxid de titan (E 171), talc, galben de chinolină (E 104), indigotină (E 132).

Thioctacid se prezintă sub formă de comprimate filmate biconvexe, alungite, de culoare galben-verzui. Pǎstrați produsul la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

• Nu utilizaţi medicamentul dacă aveţi alergie la acidul tioctic sau la oricare dintre celelalte componente ale Thioctacid 600 HR.

• După administrarea Thioctacid 600 HR, se poate observa un miros diferit al urinei, fără relevanţă clinică.

• La copii şi adolescenţi, nu se recomandă tratamentul cu Thioctacid 600 HR, deoarece experienţa clinică este insuficientă pentru această grupă de vârstă.

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Thioctacid 600 HR poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Frecvente: ameţeli, greaţă

Foarte rare: modificarea sau alterarea sensibilităţii gustative, vărsături, dureri de stomac, dureri intestinale, diaree, erupţii cutanate, urticarie, prurit. Datorită creşterii utilizării glucozei, valoarea zahărului din sânge poate scădea. În aceste caz, pot apărea simptome de hipoglicemie, însoţite de ameţeli, transpiraţie, dureri de cap şi tulburări vizuale.

Dacă prezentaţi oricare dintre reacţiile adverse de mai sus, opriţi tratamentul cu Thioctacid 600 HR. Consultaţi-vǎ medicul, care va decide gravitatea acestora. La primele simptome de reacţie alergică, opriţi tratamentul şi consultaţi imediat medicul.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

• Este posibil ca administrarea concomitentă de Thioctacid 600 HR să diminueze efectul cisplatinei (un agent anti-cancer).

• Acidul tioctic, substanţa activă a Thioctacid 600 HR, reacţionează chimic cu metalele (chelator de metale) şi, de aceea, nu trebuie administrat concomitent cu produse care conţin metale (de exemplu, produse cu fier, produse cu magneziu, produse lactate, datorită conţinutului în calciu), pentru că le poate diminua efectul. Dacă luaţi Thioctacid 600 HR cu 30 minute înainte de micul dejun, produsele cu fier şi/sau magneziu pot fi administrate la prânz sau seara.

• Efectul de scădere a glicemiei produs de antidiabetice (insulină sau alte antidiabetice) poate fi potenţat. De aceea, în special la începutul tratamentului cu Thioctacid 600 HR, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei. În cazuri izolate, pentru a evita apariţia hipoglicemiei, poate fi necesară micşorarea dozei de insulină şi/sau de antidiabetice orale conform instrucţiunilor medicului curant.

Precauții suplimentare:

• Consumul regulat de alcool reprezintă un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea şi evoluţia tabloului clinic al neuropatiei şi poate afecta negativ rezultatele tratamentului cu Thioctacid 600 HR. De aceea, se recomandă pacienţilor cu neuropatie diabetică (polineuropatie) să evite pe cât posibil consumul de alcool. Această recomandare este valabilă şi pentru perioadele în care nu se administrează tratamentul.

• Se recomandă ca femeile gravide sau care alăptează să li se administreze acid lipoic numai după recomandarea şi evaluarea atentă de către medic, întrucât nu există experienţă cu acest grup de pacienţi. Studiile speciale la animale nu au evidenţiat efecte negative asupra fertilităţii sau efecte dăunătoare asupra dezvoltării fătului. Până în prezent, nu există date despre excreţia acidului tioctic în laptele matern.

• Pentru conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor nu sunt necesare măsuri speciale de precauţie.

• În caz de supradozaj, pot apărea greaţă, vărsături şi dureri de cap. În cazuri izolate, au fost observate semne grave, care pun parţial în pericol viaţa, de intoxicaţie (inclusiv convulsii generalizate, dezechilibru al raportului acid/bază însoţit de acidoză şi/sau tulburări grave ale coagulării sângelui), după administrarea a peste 10 g de acid tioctic, în special asociat cu consum ridicat de alcool.

De aceea, dacă există suspiciuni de intoxicaţie severă cu Thioctacid 600 HR (de exemplu, mai mult de 10 comprimate a câte 600 mg acid tioctic la adulţi şi mai mult de 50 mg/kg corp la copii) se recomandă spitalizarea de urgenţă şi iniţierea unor măsuri terapeutice standard pentru cazurile de intoxicaţie (inducerea vărsăturilor, spălături gastrice, administrarea de cărbune activ etc.). Supradozajul va fi trata ȋn funcție de simptomele pacientului.

• Nu luaţi doză dublă pentru a compensa doza uitată.

• Nu încetaţi să utilizaţi Thioctacid 600 HR fără a vă consulta în prealabil cu medicul dumneavoastră. În caz contrar, simptomele dumneavoastră se pot agrava.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Triferment comprimate filmate gastrorezistente, 275 mg

Indicaţii terapeutice:

Medicamenul este utilizat ȋn tratamentul tulburărilor dispeptice în cadrul insuficienţei pancreasului exocrin, în pancreatite cronice şi în boala fibrochistică a pancreasului.

Mod de utilizare:

Doza uzuală este de 1-2 comprimate filmate gastrorezistente Triferment®, administrate oral de 3 ori pe zi, la sfârşitul meselor. Comprimatele filmate se înghit întregi, cu puţină apă.

Compoziţie:

Un comprimat filmat gastrorezistent conţine pancreatină 275 mg şi excipienţi: nucleu: amidon de porumb, zahăr, talc; film: Opadry II OY-LS 28911 (hipromeloză 15 cP (E 464), lactoză monohidrat, dioxid de titan (E 171), macrogol 4000, acid citric monohidrat (E 133)), Acryl-Eze 93 O 18359 (copolimer acid metacrilic tip C, talc, dioxid de titan (E 171), trietilcitrat (E 1505), dioxid de siliciu coloidal anhidru, hidrogenocarbonat de sodiu (E 500), lauril sulfat de sodiu, Opadry II 85 F 25244 (alcool polivinilic partial hidrolizat, macrogol 3350, talc, Ponceau 4R Aluminium Lake (E 124), Sunset Yellow FCF Aluminium Lake (E 110).

Pancreatina conţinută într-un comprimat filmat gastrorezistent echivalează cu o activitate enzimatică minimă de 2970 unităţi amilază, 3720 unităţi lipază şi 250 unităţi protează (Farmacopeea Europeană). Păstrați medicamentul la temperaturi între 15-25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

• Hipersensibilitate la pancreatină sau oricare dintre excipienţi.

• Pancreatită acută.

• Acutizări ale pancreatitei cronice.

Reacții adverse:

Enzimele pancreatice sunt, în general, bine tolerate. Au fost semnalate cazuri izolate de reacţii alergice de tip imediat după administrarea de pancreatină, mai frecvente la copii cu fibroză chistică.

Dozele mari administrate la copii pot provoca leziuni perianale. De asemenea, la copii există riscul păstrării comprimatelor filmate în cavitatea bucală, cu apariţia stomatitei.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Medicamentele care inhibă sau neutralizează secreţia gastrică acidă pot creşte eficacitatea pancreatinei (aciditatea gastrică poate inactiva enzimele pancreatice)

Precauții suplimentare:

• Se recomandă ca preparatele de pancreatină să fie administrate la sfârşitul meselor, atunci când secreţia gastrică acidă este neutralizată de prezenţa alimentelor, deoarece enzimele pancreatice pot fi inactivate de aciditatea gastrică.

• Dacă simptomele digestive persistă sau se agravează sub tratament, este necesară reevaluarea clinică şi terapeutică.

• Folosirea de doze mari de enzime pancreatice la copii impune prudenţă, deoarece se pot produce leziuni perianale. De asemenea, la copii există riscul păstrării comprimatelor filmate în cavitatea bucală, cu apariţia stomatitei.

• Au fost semnalate cazuri de stricturi ale colonului la copiii cu fiboză chistică trataţi cu doze mari de pancreatină. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu gută şi litiază urică.

• Pancreatina se poate administra în timpul sarcinii şi alăptării.

• Triferment nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Dozele foarte mari produc greaţă, diaree, hiperuricemie. În caz de supradozaj, se întrerupe administrarea produsului şi se instituie tratament simptomatic.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Ubistesin, solutie injectabila

Indicaţii terapeutice:

Produsulse utilizeaza ȋn anestezia locală (prin infiltraţie şi prin blocarea traiectului nervos) în stomatologie, în timpul procedurilor minore.

Mod de utilizare:

Dozele trebuie ajustate în funcţie de amploarea intervenţiei, vârstă şi de eventualele afecţiuni asociate. Trebuie folosit cel mai mic volum posibil de soluţie care determină o anestezie eficace.

Adulţi şi adolescenţi:

Pentru extracţia dinţilor de pe arcada maxilară este suficientă, în majoritatea cazurilor, cantitatea de 1,7 ml Ubistesin pentru fiecare. În cazul unor extracţii multiple ale unor dinţi vecini, poate fi injectat un volum de soluţie mai mic pentru fiecare (1/2 cartuş).

Dacă este necesară realizarea unor incizii sau suturi în zona palatinală este indicată injectarea unei cantităţi de aproximativ 0,1 ml/aplicaţie (puncţie).

Pentru extracţii mai putin laborioase ale premolarilor mandibulari este suficienta infiltrarea a 1,7 ml Ubistesin; în anumite situaţii poate fi necesară reinjectarea a 1–1,7 ml soluţie. În cazuri rare poate fi indicată injectarea în foramenul mandibular.

Injectarea în zona vesibulară a 0,5-1,7 ml Ubistesin per dinte permite prepararea cavităţilor şi a bonturilor în vederea aplicării coroanelor de acoperire.

În tratamentul molarilor mandibulari trebuie utilizată anestezia tronculară.

Copii cu vârsta peste 4 ani

În general pentru copiii cu greutate între 20-30 kg, sunt suficiente doze de 0,25–1 ml soluţie; pentru copiii cu greutate între 30-45 kg, sunt necesare doze de 0,5-2 ml.

Ubistesin nu trebuie folosit la copiii cu vârsta sub 4 ani.

Vârstnici (peste 65 ani)

În cazul pacienţilor vârstnici este posibilă o creştere a concentraţiei plasmatice de Ubistesin, datorită diminuării metabolizării şi micşorării volumului de distribuţie.

Creşterea concentraţiei plasmatice de Ubistesin apare în particular dupa injectări repetate.

Un efect similar poate apare la pacienţii cu stare generală alterată sau insuficienţă renală sau hepatică severă. În aceste cazuri este recomandată utilizarea unei doze anestezice mai mici (cantitatea minimă pentru obţinerea unei anestezii eficace). Doza trebuie în mod corespunzator redusă în cazul pacienţilor cu boli asociate (angină pectorală, ateroscleroză).

Doza maximă recomandată

Adulţi:

În cazul adulţilor sănătoşi, doza maximă este de 7 mg/kg articaină (500 mg pentru un pacient de 70 kg echivalent cu 12,5 ml Ubistesin). Doza maximă reprezintă 0,175 ml soluţie pe kg.

Copii cu vârsta peste 4 ani:

Doza maximă este de 7 mg articaină/kg (0,175 ml Ubistesin pe kg).

Pentru procedee stomatologice de lungă durată, acolo unde controlul sângerării în câmpul operator este important este disponibil Ubistesin Forte care conţine o doză dublă de epinefrină.

Mod de administrare:

Destinat exclusiv utilizării în stomatologie.

Pentru a se evita injectarea intravasculară, întotdeauna trebuie realizată aspirarea în cel puţin două planuri (se roteşte acul 180°); cu toate acestea, chiar dacă rezultatul aspirării este negativ, aceasta nu exclude complet injectarea intravasculara care iniţial poate trece neobservată. De aceea după aspirare se va injecta numai o cantitate de 0,1-0,2 ml, restul soluţiei fiind administrată după 20-30- secunde. Viteza de injectare nu trebuie să depăşească 1 ml soluţie pe minut. Respectând tehnica de injectare descrisă pot fi evitate reacţiile sistemice ca rezultat al injectarii intravasculare accidentale.

Compoziţie:

Un ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de articaină 40 mg şi clorhidrat de epinefrină 0,006 mg echivalent cu epinefrină 0,005 mg şi excipienţi: sulfit de sodiu (E221), acid clorhidric soluţie 14%, hidroxid de sodiu soluţie 9%, clorură de sodiu, apă pentru preparate injectabile. Produsul se prezintǎ su forma a 50 cartuşe din sticlă incoloră care conţin 1,7 ml soluţie injectabilă.

Contraindicaţii:

Hipersensibilitate la substanţele active, anestezice locale de tip amidic sau la oricare dintre excipienţi,

- epilepsie necontrolată terapeutic,

- bloc atrioventricular gradul II sau III şi tulburări de conducere intra-ventriculară,

- bradicardie severă (45- 50 bătăi/min) sau sindrom de sinus bolnav,

- hipotensiune arterială severă,

- tahiaritmii,

- cardiopatie ischemică instabilă, infarct miocardic recent,

- hipertensiune arterială severă necontrolată terapeutic,

- insuficienţă cardiacă severă,

- porfirie,

- deficit genetic de pseudocolinesterază,

- copii cu vârsta sub 4 ani

Reacții adverse:

Rare:

Tulburări cardiace

- bradicardie, tahicardie, dureri anginoase, extrasistole ventriculare, fibrilaţie ventriculară, bloc atrio-ventricular, asistolie, stop cardiac.

Tulburări vasculare

- hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, colaps cardio-vascular

Tulburări psihice

- nelinişte, anxietate, nervozitate, logoree

Tulburari ale sistemului nervos

- gust metalic, tinitus, ameţeli, căscat, tremurături, nervozitate, nistagmus, cefalee, parestezii orale şi linguale, somnolenţă, confuzie, tremor, contracturi musculare, convulsii tonico-clonice, comă

Tulburări respiratorii

- tahipnee, apoi bradipnee care poate evolua pâna la apnee.

Tulburări gastro-intestinale

- greaţă, vărsături

Foarte rare

Tulburări ale sistemului imunitar

S-a observat hipersensibilitate la articaină, manifestată prin prurit, edeme, eritem, diaree, greaţă, wheezing, şoc anafilactic. Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate încrucişată în cazul pacienţilor cu hipersensibilitate întârziată la prilocaină.

Pacienţilor care au demonstrate hipersensibilitate la articaină sau la alte amide trebuie să li se administreze pentru procedurile ulterioare un anestezic local din grupa esterilor.

Administrarea unor doze mari de articaină poate produce methemoglobinemie la pacienţii cu methemoglobinemie nemanifestă clinic.

Interacțiunea cu alte medicamete:

- Efectul simpatomimetic al epinefrinei poate fi intensificat prin administrarea

simultană a inhibitorilor MAO sau antidepresivelor triciclice. Dacă nu se poate evita asocierea guanetidinei cu Ubistesin, administrarea trebuie făcută cu precauţie, datorită creşterii importante a tensiunii arteriale.

- Administrarea concomitentă de beta-blocante non-cardioselective poate conduce la o creştere a tensiunii arteriale prin intermediul epinefrinei.

- Anumite anestezice inhalatorii, de exemplu, halotanul, pot sensibiliza inima la catecolamine, ceea ce poate induce aritmii în cazul utilizării acestora pentru anestezie generală la scurt timp după administrarea Ubistesin.

- În timpul tratamentului cu antitrombotice şi anticoagulante riscul de hemoragie este crescut (puncţia anestezică poate determina o sângerare importantă şi tendinţa la hemoragie este crescută).

Precauții suplimentare:

• Administrarea Ubistesin necesită prudenţă în cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială sau diabet zaharat datorită riscului de necroză locală. Este necesară prudenţă la bolnavii cu aritmii (mai ales ventriculare), hipertiroidism, angină pectorală, ateroscleroză, antecedente de convulsii.

• Datorită toxicităţii cardiace articaina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări de repolarizare de tip alungirea intervalului QT. În acest caz indicaţiile şi modul de administrare trebuie analizate cu atenţie pentru a evita riscul atingerii unor concentraţii plasmatice prea ridicate care pot fi la originea unor tulburări de ritm ventriculare severe.

• La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este necesară diminuarea dozei (datorită metabolizării predominent hepatice a articainei). Doza de articaină trebuie redusă şi în caz de hipoxie, hiperpotasemie şi acidoză metabolică.

• Ubistesin se va administra cu precauţie la pacienţii în tratament cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), antidepresive triciclice, guanetidină precum şi în timpul tratamentului cu anticoagulante şi antitrombotice.

• Siguranţa şi eficacitatea la copiii cu vârsta sub 4 ani nu a fost bine stabilită.

• Studii la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Cu toate acestea, deoarece datele clinice nu sunt suficiente pentru a permite o evaluare obiectivă a unui eventual efect teratogen sau embriotoxic, nu se recomandă utilizarea medicamentului în timpul sarcinii. Similar altor anestezice locale, articaina se elimină în laptele matern în cantităţi foarte mici, de aceea medicamentul poate fi administrat în perioada de alăptare, dacă este absolut necesar.

• În general medicamentul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi în cazuri rare pot apare reacţii adverse care pot afecta această capacitate. Pacientul nu trebuie să părăsească cabinetul stomatologic mai devreme de 30 de minute de la administrarea anestezicului.

• Supradozajul anestezicului local poate să apară în două situaţii: fie imediat, prin supradozaj relativ ca urmare a injectării accidentale intravasculare, fie tardiv, prin supradozaj real după injectarea unei cantităţi prea mari de soluţie.

Semne şi simptome:

Sistem nervos central: nervozitate, agitaţie, căscat, tremor, cefalee, anxietate, nistagmus, logoree, greaţă, tinitus. Dacă apar aceste semne pacientul trebuie instruit să hiperventileze şi va fi supravegheat atent pentru a preveni o eventuală agravare cu apariţia convulsiilor şi apoi a deprimării sistemului nervos central (SNC).

Aparat respirator: tahipnee apoi bradipnee până la apnee.

Aparat cardiovascular: tahicardie/bradicardie, deprimare cardiovasculară, scăderea tensiunii arteriale (până la colaps), senzaţie de caldură, transpiraţie, dureri de cap tip migrenă, tulburări de ritm şi de conducere; în cazuri severe se poate produce stop cardiac.

Se recomandă tratament simptomatic, hiperventilaţie, administrare de oxigen sau administrare de benzodiazepine pentru prevenirea convulsiilor.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Ultraproct Supozitoare

Indicaţii terapeutice:

Ultraproct supozitoare conţine o substanţă activă care reduce inflamaţia (fluorocortolon) şi un anestezic local (cincocaină) care îndepărtează durerea. Acest medicamenteste utilizat pentru tratamentul de scurtă durată al hemoroizilor interni sau externi, fisurilor anale superficiale şi proctitelor.

Mod de utilizare:

Ultraproct supozitoare se utilizează numai după efectuarea atentă a toaletei locale, de preferinţă după defecaţie.

Doza recomandată este de un supozitor pe zi, administrat intrarectal profund.

Dacă simptomele sunt severe, doza recomandată în prima zi de tratament este de un supozitor de 2 - 3 ori pe zi.

Dacă supozitoarele şi-au modificat consistenţa (au devenit moi) datorită căldurii, starea solidă a acestora poate fi reobţinută prin introducerea lor în apă rece, înainte de desfacerea foliei termosudate.

În general, ameliorarea simptomelor este rapidă, însă nu trebuie să întrerupeţi tratamentul înaintea duratei de tratament recomandată de către medicul dumneavoastră. Pentru a evita reapariţia simptomelor, tratamentul trebuie continuat cel puţin o săptămână, cu administrare la intervale de timp mai mari (un supozitor la fiecare 2 zile), chiar şi după dispariţia simptomelor. Cu toate acestea, durata tratamentului nu trebuie să depăşească 4 săptămâni.

Compoziţie:

Substanţele active sunt: pivalatul de fluocortolonă, caproatul de fluocortolonă şi clorhidratul de cincocaină. Fiecare supozitor conţine pivalat de fluocortolonă 0,612 mg, caproat de fluocortolonă 0,63 mg şi clorhidrat de cincocaină 1 mg.

Celelalte componente sunt: grăsimi solide de semisinteză (Witepsol w 35). Ultraproct supozitoare se prezintă sub formă de supozitoare de culoare alb-gălbuie. Este disponibil în cutii cu 2 folii termosudate din Al/PE a câte 5 supozitoare.

Pǎstrați medicamentul la frigider, la temperaturi între 2-8ºC, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Ultraproct supozitoare dacă:

- sunteţi alergic (hipersensibil) la fluocortolon,pivalat, fluorocortolon caproat, clorhidrat de cincocaină, alte anestezice locale sau la oricare dintre celelalte componente ale Ultraproct supozitoare;

- aveţi orice infecţie bacteriană sau fungică(ciupercă) a pielii pentru care nu primiţi tratament(cum sunt tuberculoză, sifilis, varicelă, vaccină).

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Ultraproct supozitoare:

- tratamentul pe termen lung trebuie evitat deoarece acesta poate cauza uscarea şi deterioararea pielii în zona afectată (vezi pct. Reacţii adverse posibile) şi unele medicamente pot fi absorbite în circuitul sanguin. Ultraproct trebuie utilizat, în mod normal, cel mult patru saptamani.

- dacă suprafaţa tratată cu Ultraproct este, de asemenea infectată, medicul dumneavoastră trebuie să vă prescrie un alt medicament pe care să-l utilizaţi cu Ultraproct, pentru tratamentul infecţiei.

- nu lăsaţi Ultraproct să vină în contact cu ochii.

Dacă simptomele nu se îmbunătăţesc, consultaţi din nou medicul. Sportivii trebuie atenţionaţi că medicamentul poate influenţa rezultatele testelor antidoping.

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Ultraproct supozitoare poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Dacă Ultraproct supozitoare este utilizat timp îndelungat poate să apară atrofierea tegumentulu În cazuri rare pot apărea reacţii alergice cutanate.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Precauții suplimentare:

• Adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări înainte de a lua orice medicament dacă sunteţi însărcinată sau intenţionaţi să rămâneţi însărcinată. Există un risc foarte mic de asupra dezvoltării fătului la femeile însărcinate care utilizează Ultraproct. Ca şi în cazul altor medicamente, riscul este mai mare în primele trei luni de sarcină.

• Ultraproct supozitoare nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

• Dacă, în mod accidental, aţi înghiţit Ultraproct supozitoare, contactaţi-vǎ medicul.

• Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Când vă aminitiţi, luaţi doza următoare şi continuaţi tratamentul.

• Întreruperea tratamentului înaintea duratei de tratament recomandată de către medicul dumneavoastră, poate fi urmată de reapariţia simptomelor.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Uscosin® 10 mg supozitoare

Indicaţii terapeutice:

Produsul este utilizat ȋn tratamentul afecţiunilor spastice gastro-intestinale, biliare şi urogenitale și ȋn cazuri uşoare-medii de diaree acută şi cronică.

Mod de utilizare:

Adulţi: doza uzuală recomandată este de 1 supozitor Uscosin 10 mg (10 mg bromură de N-butilscopolamoniu), administrat rectal de 3 - 4 ori pe zi. Doza se ajustează in funcţie de necesarul şi toleranţa pacientului.

Compoziţie:

Un supozitor conţine bromură de N-butilscopolamoniu 10 mg şi excipienţi: parafină lichidă, gliceride de semisinteză (Witepsol H 15), dioxid de siliciu colloidal. Produsul se pastreazǎ la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizați medicamentul dacǎ suferiți de:

- hipersensibilitate la bromura de N-butilscopolamoniu sau la oricare dintre excipienţii produsului;

- miastenia gravis;

- megacolon;

- stenoză pilorică;

- glaucom cu unghi închis;

- tulburări uretro-prostatice cu risc de retenţie urinară.

La dozele recomandate s-a putut observa o creştere a vâscozităţii secreţiilor bronşice, făcând mai dificilă expectoraţia lor

Reacții adverse:

Pot să apară reacţiile adverse comune parasimpatoliticelor: uscăciunea gurii, constipaţie, tahicardie, creşterea presiunii intraoculare, retenţie urinară, tulburări de acomodare vizuală; aceste reacţii adverse sunt, în general, uşoare şi tranzitorii. De asemenea, a fost raportată confuzie mentală, în special la vârstnici.

Foarte rar au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, în special reacţii cutanate; excepţional dispnee.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Anticolinergicele cresc pH-ul gastric, reducând astfel absorbţia ketoconazolului.

Administrarea concomitentă cu metoclopramidă poate antagoniza efectele metoclopramidei asupra motilităţii gastrice.

Asocierea cu analgezice opioide creşte riscul constipaţiei severe, ileusului paralitic sau retenţiei urinare.

Asocierea cu deprimante ale sistemului nervos central creşte riscul sedării excesive.

Bromura de N-butilscopolamoniu poate potenţa efectele anticolinergice ale antidepresivelor triciclice, antihistaminicelor H1, chinidinei, disopiramidei şi amantadinei.

Asocierea cu simpatomimetice β1-adrenergice poate agrava tahicardia.

Bromura de N-butilscopolamoniu antagonizează efectele pentagastrinei şi histaminei, modificând rezultatele testelor pentru determinarea secreţiei gastrice; se recomandă păstrarea unui interval de 24 de ore între administrarea parasimpatoliticelor şi efectuarea acestor teste.

Precauții suplimentare:

• La pacienţii cu reflux gastroesofagian, administrarea antispasticelor parasimpatolitice poate agrava afecţiunea, prin inhibarea peristaltismului gastric şi relaxarea cardiei.

• La pacienţii cu glaucom cu unghi deschis se recomandă prudenţă şi ajustarea tratamentului antiglaucomatos (antispasticele parasimpatolitice pot produce o uşoară creştere a presiunii intraoculare).

• Se recomandă administrarea cu prudenţă la pacienţii de peste 40 de ani, datorită riscului agravării unui eventual glaucom nediagnosticat.

• Se recomandă prudenţă la pacienţii cu tulburări obstructive gastro-intestinale sau colită ulceroasă, deoarece dozele mari de parasimpatolitice inhibă peristaltismul intestinal şi pot să provoace ileus paralitic sau megacolon toxic.

• Se recomandă prudenţă la cardiaci, în special la cei cu tahiaritmii, insuficienţă cardiacă congestivă, angină pectorală şi stenoză mitrală, deoarece creşterea frecvenţei cardiace poate agrava aceste afecţiuni.

• De asemenea, se recomandă prudenţă în hipertiroidie, insuficienţă hepatică şi renală..

• Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării butilscopolaminei la copii.

• La pacienţii vârstnici este necesară reducerea dozelor.

• Studii preclinice nu au evidenţiat efecte embriotoxice sau teratogene. Administrarea de bromură de N-butilscopolamoniu în perioada sarcinii se va face cu prudenţă şi numai după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal.

• Bromura de N-butilscopolamoniu se excretă în laptele matern; de aceea, se recomandă evitarea administrării la femeile care alăptează.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

• În general, bromura de N-butilscopolamoniu nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, pacienţii trebuie avertizaţi de posibilitatea apariţiei tulburărilor de acomodare vizuală.

• Nu au fost raportate cazuri de supradozaj. În caz de supradozaj, este posibil să apară simptome de tip parasimpatolitic: retenţie urinară, uscăciunea gurii, înroşirea pielii, tahicardie, constipaţie şi tulburări de vedere tranzitorii.. Tratamentul constă în administrarea de parasimpatomimetice. În cazul pacienţilor cu glaucom, se va administra local pilocarpină. Dacă este necesar, se va injecta intramuscular sau intravenos neostigmină în doză de 0,5 - 2,5 mg. În caz de retenţie urinară, poate fi necesar sondaj uretro-vezical. La nevoie, se instituie tratament de susţinere a funcţiilor vitale.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Vapress, 160 mg, comprimate filmate

Indicaţii terapeutice:

Vapress aparţine unei clase de medicamente cunoscute sub denumirea de antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, care ajută la controlarea tensiunii arteriale mari. Angiotensina II este o substanţă din organism, care determină îngustarea vaselor de sânge, determinând astfel creşterea tensiunii arteriale. Vapress acţionează prin blocarea efectului angiotensinei II. Drept rezultat, vasele de sânge se relaxează şi tensiunea arterială scade.

Vapress poate fi utilizat pentru trei afecţiuni diferite:

- pentru tratamentul tensiunii arteriale mari la adulţi, la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani. Medicul va recomanda Vapress comprimate 80 mg şi 160 mg pentru tratamentul tensiunii arteriale mari la adulţi. Valorile mari ale tensiunii arteriale cresc sarcina asupra inimii si arterelor. Dacă nu este tratată, tensiunea arterială mare poate afecta vasele de sânge de la nivelul creierului, inimii şi rinichilor şi poate determina accident vascular cerebral, insuficienţă cardiacă sau insuficienţă renală. Tensiunea arterială mare creşte riscul infarctului miocardic. Scăzând tensiunea arterială până la valori normale se reduce riscul de apariţie al acestor tulburări.

- pentru tratamentul pacienţilor adulţi după un infarc miocardic recent. Prin "recent" înţelegem aici un interval cuprins între 12 ore şi 10 zile.

- pentru tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţii adulţi. Vapress este utilizat atunci când medicamentele dintr-un grup numit inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) nu pot fi utilizate, sau poate fi utilizat împreună cu inhibitorii ECA, atunci când beta-blocante (alte medicamente pentru tratamentul insuficienţei cardiace) nu pot fi utilizate

Mod de utilizare:

Utilizaţi întotdeauna medicamentul exact aşa cum v-a spus medicul, pentru a obţine cele mai bune rezultate şi a reduce riscul de reacţii adverse. Deseori persoanele cu tensiune arterială mare nu observă niciun semn al acestei afecţiuni. Mulţi dintre ei se pot simţi aproape normal. Acest lucru face cu atât mai important consultul regulat stabilit cu medicul dumneavoastră, chiar dacă vă simţiţi bine.

Pacienţi adulţi cu tensiune arterială mare: doza uzuală este de 80 mg pe zi. În unele cazuri, medicul dumneavoastră v-ar putea prescrie doze mai mari (de exemplu 160 mg sau 320 mg). De asemenea, medicul poate indica utilizarea împreună cu Vapress a unui alt medicament (de exemplu un diuretic).

Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani, cu tensiune arterială mare

La cei cu greutate corporală mai mică de 35 kg, doza uzuală este de 40 mg de âvalsartan, o dată pe zi.

La cei cu greutate corporală de cel puţin 35 kg, doza iniţială uzuală este de 80 mg de valsartan, o dată pe zi. În unele cazuri, medicul vă poate prescrie doze mai mari (doza poate fi crescută la 160 mg şi până la doza maximă de 320 mg).

Pacienţi adulţi, după un infarct miocardic recent: În general, după un infarct miocardic, tratamentul este început după cel mult 12 ore de la infarctul miocardic, cu o doză mică, de 20 mg, de două ori pe zi. Doza de 20 mg nu se poate obţine din comprimatele Vapress deoarece acestea nu sunt fabricate să poate fi rupte în două jumaţăţi egale.

Pe parcursul următoarelor săptămâni, medicul dumneavoastră va creşte gradat doza, până la doza maximă de 160 mg de două ori pe zi. Doza finală depinde de cantitatea pe care o puteţi tolera dumneavoastră, în mod individual.

Vapress poate fi administrat în asociere cu alte medicamente pentru tratamentului infarctului de miocard, iar medicul dumneavoastră vă va stabili tratamentul potrivit.

Pacienţi adulţi cu insuficienţă cardiacă: În general, iniţierea tratamentului se face cu doza de 40 mg de două ori pe zi. Medicul dumneavoastră va creşte treptat doza, pe parcursul următoarelor câteva săptămâni, până la doza maximă de 160 mg de două ori pe zi. Doza finală depinde de cantitatea pe care o puteţi tolera dumneavoastră, în mod individual.

Vapress poate fi administrat în asociere cu alte medicamente pentru tratamentul insuficienţei cardiace, iar medicul dumneavoastră vă va decide tratamentul potrivit.

Medicamentul poate fi luat cu sau fără alimente. Înghiţiţi Vapress cu un pahar de apă, la aproximativ aceeaşi oră, în fiecare zi.

Compoziţie:

Substanţa activă este valsartan, iar fiecare comprimat filmat conţine valsartan 40 mg, 80 mg sau 160 mg.

Celelalte componente sunt: nucleu - celuloză microcristalină 101, crospovidonă tip A, povidonă K30, dioxid de siliciu coloidal anhidru şi stearat de magneziu.

Celelalte componente din filmul comprimatelor sunt: alcool polivinilic, dioxid de titan (E 171), macrogol, talc şi galben de chinolină (E104) lac de aluminiu.

Vapress comprimate filmate de 160 mg sunt ovale, convexe, de culoare galbenă, marcate cu o linie mediană pe una dintre feţe, iar pe cealaltă faţă marcate cu MC, cu dimensiunile nucleului de 17,5 x 8 mm.

Linia mediană are numai rol de a facilita ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în părţi egale.

Nu utilizaţi Vapress după data de expirare înscrisă pe ambalaj, si pǎstrați medicamentul la temeperaturi sub 30 grade Celsius. Pǎstrați medicamentul ȋn ambalajul original. Nu ȋi lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Vapress:

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la valsartan sau la oricare dintre celelalte componente ale Vapress,

- dacă aveţi o boală severă a ficatului,

- dacă sunteţi gravidă în mai mult de 3 luni (de asemenea, este mai bine să evitaţi să luaţi Vapress şi în perioada de început a sarcinii).

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Vapress:

• dacă aveţi o boală a ficatului,

• dacă aveţi o boală severă de rinichi sau dacă efectuaţi şedinţe de dializă,

• dacă aveţi o îngustare a arterei renale,

• dacă vi s-a efectuat recent un transplant de rinichi (aţi primit un rinichi nou),

• dacă vă aflaţi sub tratament după un infarct miocardic sau pentru insuficienţă cardiacă, medicul dumneavoastră v-ar putea verifica funcţia rinichilor.

• dacă aveţi o boală severă a inimă, alta decât insuficienţă cardiacă sau infarct miocardic.

• dacă luaţi medicamente care cresc concentraţia de potasiu în sânge. Acestea includ suplimente de potasiu sau înlocuitori de sare, care conţin potasiu, medicamente care reţin potasiu şi heparină.

Poate fi necesară determinarea cantităţii de potasiu din sângele dumneavoastră la intervale regulate.

- dacă aveţi vârsta sub 18 ani şi luaţi Vapress în asociere cu alte medicamente care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron (medicamente care scad tensiunea arterială), este posibil ca medicul dumneavoastră să vă verifice funcţia rinichilor şi cantitatea de potasiu din sânge, la intervale regulate.

- dacă aveţi aldosteronism. Acesta este o boală în care glandele suprarenale produc prea mult un hormon numit aldosteron. Dacă acest lucru este valabil în cazul dumneavoastră, nu este recomandat să utilizaţi Vapress.

- dacă aţi pierdut cantităţi mari de lichide (deshidratare) determinate de diaree, vărsături sau doze mari de comprimate pentru eliminarea apei (diuretice).

- trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă credeţi că sunteţi (sau aţi putea deveni) gravidă.

Vapress nu este recomandat pentru utilizare în primele luni de sarcină şi nu trebuie utilizat dacă sunteţi gravidă în mai mult de trei luni, pentru cǎ vă poate afecta grav copilul dacǎ îl luaţi în aceastǎ etapǎ.

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Vapress poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele

Unele simptome necesită asistenţă medicală imediată:

Puteţi avea simptome de angioedem (o reacţie alergică specifică), cum sunt:

• umflare a feţei, buzelor, limbii şi gâtului

• dificultate la respiraţie sau la înghiţire

• urticarie, mâncărimi

Reacţiile adverse includ:

Frecvente:

• ameţeli,

• tensiune arterială mică, cu sau fără simptome cum sunt senzaţia de ameţeală şi senzaţia de leşin la ridicarea în picioare

• Scădere a funcţiei rinichiului (semn de insuficienţă renală).

Mai puţin frecvente:

• angioedem (vezi pct. "Unele simptome necesită asistenţă medicală imediată")

• pierdere bruscă a conştienţei (sincopă)

• senzaţie de învârtire (vertij)

• scăderea severă a funcţiei rinichiului (semn de insuficienţă renală acută)

• spasme musculare, ritmului cardiac anormal (semne de hiperkaliemie)

• respiraţie dificilă, dificultăţi în respiraţie în poziţia culcat, umflare a picioarelor sau a labelor picioarelor (semne de insuficienţă cardiacă)

• durere de cap

• tuse

• durere abdominală

• greaţă

• diaree

• oboseală

• stare de slăbiciune

Cu frecvenţă necunoscută:

• reacţii alergice cu erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi şi papule; pot apărea simptome cum sunt febră, articulaţii umflate şi dureroase, durere musculară, umflare a ganglionilor limfatici şi/sau simptome de tip gripal (semne ale bolii serului)

• pete de culoare roşu-purpuriu, febră, mâncărime (semne ale inflamaţiei vaselor de sânge, numită şi vasculită)

• sângerare sau învineţire neobişnuită (semne de trombocitopenie)

• durere musculară (mialgie)

• febră, dureri în gât sau ulceraţii la nivelul gurii determinate de infecţii (simptome ale numărului scăzut de celule albe sanguine, denumit şi neutropenie)

• scădere a cantităţii de hemoglobină şi scăderea procentului celulelor roşii în sânge (ceea ce poate duce, în cazuri severe, la anemie)

• creştere a cantităţii de potasiu în sânge (care, în cazuri severe, poate genera spasme musculare şi ritm anormal al bătăilor inimii )

• creştere a cantităţii de uree din sânge şi creştere a valorii creatininei serice (ceea ce poate indica o funcţie anormală a rinichilor).

• creştere a valorilor testelor funcţionale ale ficatului (care pot indica leziuni ale ficatului), inclusiv o creştere a cantităţii de bilirubină din sânge (care, în cazuri severe, poate genera îngălbenirea pielii şi a albului ochilor)

• scădere a cantităţii de sodiu din sânge, care poate determina oboseală şi confuzie, spasme musculare şi/sau, în cazuri severe, crize convulsive.

Frecvenţa unora dintre reacţiile adverse poate varia, în funcţie de starea dumneavoastră. De exemplu, reacţiile adverse, cum sunt ameţelile şi scăderea funcţiei rinichilor, au fost observate mai puţin frecvent la pacienţii adulţi în tratament pentru tensiune arterială mare, decât la pacienţii adulţi trataţi pentru insuficienţă cardiacă sau care au avut recent un infarct de miocard.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Efectul tratamentului poate fi influenţat dacă Vapress este luat împreună cu anumite alte medicamente. Pot fi necesare modificarea dozei, luarea altor măsuri de precauţie sau, în unele cazuri, întreruperea administrarii unuia dintre medicamente. Acest lucru este valabil atât pentru medicamentele eliberate pe bază de prescripţie medicală, cât şi pentru cele eliberate fără prescipţie medicală, în special:

- alte medicamente utilozate pentru scăderea tensiunii arteriale, în special comprimatele pentru eliminarea apei (diuretice),

- medicamente care cresc cantitatea de potasiu în sângele dumneavoatră. Acestea includ suplimentele de potasiu, substituenţii de sare care conţin potasiu, medicamentele care reţin potasiu şi heparina,

- un anumit tip de medicamente împotriva durerii, numite medicamente antiinflamatorii nestroidiene (AINS),

- litiul, un medicament utilizat pentru tratamentul anumitor tipuri de boli psihice.

De asemenea:

– dacă luaţi tratament după un infarct miocardic, nu este recomandată asocierea cu inhibitorii ECA (medicament pentru tratamentul atacului de cord).

- dacă luaţi tratament pentru insuficienţă cardiacă, nu este recomandată asocierea triplă cu inhibitori ai ECA şi beta-blocante (medicamente utilizate pentru tratamentul insuficienţei cardiace).

Precauții suplimentare:

• Trebuie să comunicați medicului daca bǎnuiți cǎ sunteți gravidă. În mod normal, medicul vă va recomanda să încetaţi să luaţi Vapress înainte de a rămâne gravidă sau deîndată ce ştiţi că sunteţi gravidă şi vă va recomanda să luaţi un alt medicament în locul Vapress.

Vapress nu este recomandat pentru utilizare în primele luni de sarcină şi nu trebuie sǎ îl luaţi dacǎ sunteţi gravidǎ în mai mult de 3 luni pentru că vă poate afecta grav copilul dacă în luaţi după cea de a treia lună de sarcină. Vapress nu este recomandat pentru utilizare la mamele care alăptează, iar medicul ar putea alege un alt tratament în cazul în care doriţi să alăptaţi, mai ales în cazul în care copilul dumneavoastrǎ este nou-născut sau născut prematur.

• Înainte de a conduce un vehicul, de a folosi unelte sau utilaje, sau de a efectua alte activităţi care necesită concentrare, asiguraţi-vă că ştiţi ce efect are Vapress asupra dumneavoastră. Ca şi alte medicamente utilizate în tratamentul tensiunii arteriale mari, Vapress poate, în cazuri rare, să determine ameţeli şi să afecteze capacitatea dumneavoastră de concentrare.

• Dacă aţi luat în mod accidental prea multe comprimate, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, sau mergeţi la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat spital.

• Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi-o cât mai curând după ce vă aduceţi aminte. Dacă, este aproape timpul să luaţi următoarea doză, săriţi doza uitată. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa o doză uitată

• Oprirea tratamentului cu Vapress poate determina agravarea bolii dumneavoastră. Nu întrerupeţi administrarea medicamentului decât dacă medicul va recomandǎ acest lucru.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Venoruton 2% gel

Indicaţii terapeutice:

Venoruton 2% gel face parte dintr-un grup de medicamente cu aplicare locală, care protejează vasele (denumite vasoprotectoare). Produsul este utilizat pentru reducerea edemelor şi a manifestǎrilor insuficienţei venoase cronice (IVC) de la nivelul picioarelor, manifestǎri cum sunt durere, senzaţie de greutate, durere post-scleroterapie şi din timpul zborurilor lungi. De asemenea, este utilizat pentru reducerea durerii şi a edemelor de origine traumatică din contuzii şi luxaţii.

Mod de utilizare:

Medicamentul se aplică de două ori pe zi masând uşor până ce pătrunde în piele. Dacă este necesar, puteţi aplica Venoruton 2% gel sub bandaje ocluzive sau ciorapi cu compresie gradatǎ.

Compoziţie:

100 g gel conţin 2 g troxerutin, substanţa activă. Alte componente (excipienţi) sunt: carbomer 980, hidroxid de sodiu soluţie 30%, edetat disodic, clorură de benzalconiu, apă purificată. Medicamentul este disponibil în cutie cu un tub din Al a 40 g gel. Acesta nu necesitǎ condiţii speciale de pǎstrare. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

• Nu utilizaţi Venoruton 2% gel dacă sunteţi hipersensibil la troxerutin sau la oricare dintre componentele medicamentului.

• Medicamentul conţine clorurǎ de benzalconiu care are acţiune iritantǎ. Poate provoca reacţii adverse cutanate.

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Venoruton 2% gel poate avea efecte nedorite, cum sunt, în cazuri rare, reacţii cutanate de hipersensibilizare. Datoritǎ conţinutului în clorurǎ de benzalconiu, care are acţiune iritantǎ, pot sǎ aparǎ reacţii adverse cutanate. Dacă apar astfel de manifestǎri, încetaţi aplicarea Venoruton 2% gel şi adresaţi-vă medicului.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Venoruton 2% gel nu interacţioneazǎ cu alte medicamente utilizate concomitent.

Precauții suplimentare:

• Ca mǎsurǎ de precauţie, în timpul primului trimestru de sarcină şi al alǎptǎrii Venoruton 2% gel va fi utilizat numai la recomandarea medicului.

• Venoruton 2% gel nu are efecte asupra capacitǎţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• În general, produsul este bine tolerat, chiar dacǎ aţi depǎşit doza recomandatǎ. Cu toate acestea, în acest caz adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastrǎ.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Warota, 160 mg, comprimate filmate

Indicaţii terapeutice:

Warota conţine substanţa activă valsartan, care aparţine unei clase de medicamente cunoscute sub denumirea de antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, care ajută la controlarea tensiunii arteriale mari. Angiotensina II este o substanţă din organism care determină îngustarea vaselor de sânge, provocând astfel creşterea tensiunii arteriale.

Warota acţionează prin blocarea efectului angiotensinei II. Drept rezultat, vasele de sânge se relaxează iar tensiunea arterială scade.

Warota comprimate poate fi utilizat pentru trei afecţiuni diferite:

- tratamentul tensiunii arteriale mari la adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani. Valorile mari ale tensiunii arteriale cresc efortul pe care îl fac inima şi arterele. Dacă nu este tratată, poate afecta vasele de sânge de la nivelul creierului, inimii sau rinichilor, şi poate determina accident vascular cerebral, insuficienţă cardiacă sau insuficienţă renală. Tensiunea arterială mare creşte şi riscul de infarct miocardic. Scăzând tensiunea arterială până la valori normale se reduce riscul de apariţie a acestor tulburări.

- pentru tratamentul persoanelor care au avut un infarct miocardic recent. Prin „recent" se înţelege aici un interval cuprins între 12 ore şi 10 zile.

- pentru tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice. Warota este utilizat atunci când medicamentele dintr-un grup numit inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) (medicamente utilizate pentru tratamentul insuficienţei cardiace) nu pot fi utilizate; de asemenea, poate fi utilizat împreună cu inhibitorii ECA atunci când betablocantele (un alt grup de medicamente utilizate pentru tratamentul insuficienţei cardiace) nu pot fi utilizate.

Simptomele insuficienţei cardiace includ respiraţia dificilă şi umflarea picioarelor. Aceasta este determinată de faptul că muşchiul inimii nu poate pompa sângele suficient de puternic pentru a asigura aportul de sânge necesar întregului organism.

Mod de utilizare:

Luaţi întotdeauna Warota exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră, pentru a obţine cele mai bune rezultate şi a reduce riscul de reacţii adverse. Adeseori, persoanele care au tensiune arterială mare nu observă niciun semn al acestei afecţiuni. Mulţi dintre ei se pot simţi aproape normal. Din acest motiv, este cu atât mai important să mergeţi la vizitele medicale programate, chiar dacă vă simţiţi bine.

Pacienţi adulţi cu tensiune arterială mare: Doza obişnuită este de 80 mg pe zi. În unele cazuri, medicul dumneavoastră v-ar putea prescrie doze mai mari (de exemplu 160 mg sau 320 mg). De asemenea, este posibil ca acesta să asocieze Warota cu un alt medicament (de exemplu un diuretic).

Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani) cu tensiune arterială mare:

La pacienţii cu greutatea corporală mai mică de 35 kg, doza uzuală este de 40 mg valsartan o dată pe zi.

La pacienţii cu greutatea corporală de 35 kg sau mai mare, doza iniţială uzuală este de 80 mg valsartan o dată pe zi. În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate prescrie doze mai mari (doza poate fi crescută la 160 mg, doza maximă fiind de 320 mg).

Pacienţi adulţi după un infarct miocardic recent: În general, după un infarct miocardic, tratamentul este început după cel mult 12 ore, de obicei la o doză mică, de 20 mg de două ori pe zi. Puteţi obţine doza de 20 mg prin divizarea comprimatelor de 40 mg. Medicul dumneavoastră va creşte treptat această doză pe parcursul următoarelor câteva săptămâni, până la doza maximă de 160 mg de două ori pe zi. Doza finală depinde de cantitatea pe care o puteţi tolera dumneavoastră, în mod individual.

Warota se poate administra împreună cu alte medicamente pentru tratamentul infarctului miocardic, iar medicul dumneavoastră vă va stabili tratamentul potrivit.

Pacienţi adulţi cu insuficienţă cardiacă: În general, iniţierea tratamentului se face cu doza de 40 mg de două ori pe zi. Medicul dumneavoastră va creşte doza treptat pe parcursul următoarelor câteva săptămâni, până la doza maximă de 160 mg de două ori pe zi. Doza finală depinde de cantitatea pe care o puteţi tolera dumneavoastră, în mod individual.

Warota se poate administra împreună cu alte medicamente pentru insuficienţei cardiace, iar medicul dumneavoastră vă va stabili tratamentul potrivit.

Warota poate fi luat cu sau fără alimente. Înghiţiţi Warota împreună cu un pahar cu apă. Luaţi Warota aproximativ la aceeaşi oră, în fiecare zi.

Compoziţie:

Substanţa activă este valsartan. Fiecare comprimat filmat conţine valsartan 40 mg, 80 mg şi 160 mg.

- Celelalte componente sunt:

Nucleul comprimatului: Celuloză microcristalină PH 102, crospovidonă tip B, dioxid de siliciu anhidru coloidal, stearat de magneziu.

Învelişul comprimatului: Hipromeloză (E464), Dioxid de titan (E171), Macrogol 8000

Warota 160 mg comprimate: Oxid galben de fier (E 172), Oxid roşu de fier (E 172).

Comprimate filmate biconvexe, cu formă de capsulă, de culoare galbenă, marcate cu „160" pe o faţă şi cu o linie mediană pe cealaltă faţă. Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.

Contraindicaţii:

Nu luaţi Warota:

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la valsartan sau la oricare dintre celelalte componente ale Warota, enumerate la sfârşitul acestui prospect.

- dacă aveţi o boală severă a ficatului

- dacă sunteţi gravidă în mai mult de 3 luni (de asemenea, este mai bine să evitaţi să luaţi Warota în primele luni de sarcină).

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Warota:

- dacă aveţi o boală a ficatului

- dacă aveţi o boală severă de rinichi sau dacă efectuaţi şedinţe de dializă

- dacă aveţi îngustare a arterei renale

- dacă vi s-a efectuat recent un transplant de rinichi (aţi primit un rinichi nou)

- dacă vă aflaţi în tratament după un infarc miocardic sau pentru insuficienţă cardiacă, medicul dumneavoastră v-ar putea verifica funcţia rinichilor

- dacă aveţi o boală severă a inimii, alta decât insuficienţa cardiacă şi infarctul miocardic

- dacă luaţi medicamente care cresc cantitatea de potasiu în sânge Acestea include suplimentele de potasiu, substituentele de sare care conţin potasiu, medicamentele care reţin potasiu şi heparina. Poate fi necesară determinarea cantităţii de potasiu din sângele dumneavoastră la intervale regulate.

- dacă aveţi vârsta sub 18 ani şi luaţi valsartan în asociere cu alte medicamente care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron (medicamente care scad tensiunea arterială), medicul dumneavoastră v-ar putea verifica funcţia renală şi cantitatea de potasiu din sânge la intervale regulate

- dacă aveţi aldosteronism. Acesta este o boală în care glandele dumneavoastră suprarenale produc un hormon numit aldosteron în cantitate prea mare. Dacă acest lucru este valabil în cazul dumneavoastră, nu este recomandat să utilizaţi Warota.

- dacă aţi pierdut o cantitate mare de lichide (deshidratare) din cauza diareei, vărsăturilor sau a dozelor mari de medicamente pentru eliminarea apei (diuretice).

Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă credeţi că sunteţi (sau aţi putea deveni) gravidă. Warota nu este recomandat pentru utilizare în primele luni de sarcină şi nu trebuie să îl luaţi dacă sunteţi gravidă în mai mult de 3 luni, pentru că vă poate afecta grav copilul dacă îl luaţi în această etapă (vezi punctul referitor la sarcină).

Reacții adverse:

Unele simptome necesită asistenţă medicală imediată. Acestea sunt:

Puteţi avea simptome de angioedem, cum sunt:

- umflare a feţei, buzelor, limbii sau gâtului

- dificultate la respiraţie sau la înghiţire

- urticarie, mâncărimi

Alte reacţii adverse includ:

Frecvente:

• ameţeli

• scăderea tensiunii arteriale, cu sau fără simptome cum sunt senzaţia de ameţeală şi senzaţie de leşin, apărute atunci când vă ridicaţi în picioare

• scădere a funcţiei renale (semne de insuficienţă renală)

Mai puţin frecvente:

• reacţie alergică cu simptome cum sunt erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi, ameţeli, umflare a feţei, buzelor, limbii sau gâtului, dificultăţi la respiraţie sau la înghiţire (semne de angioedem);

• pierdere bruscă a conştienţei;

• senzaţie de învârtire (vertij);

• scăderea severă a funcţiei renale (semne de insuficienţă renală acută);

• spasme musculare, ritm anormal al bătăilor inimii (semne de hiperkaliemie);

• respiraţie dificilă, dificultăţi de respiraţie în poziţia culcat, umflare a picioarelor sau a labelor picioarelor (semne de insuficienţă cardiacă);

• durere de cap;

• tuse;

• durere abdominală;

• greaţă;

• diaree;

• oboseală;

• stare de slăbiciune.

Cu frecvenţă necunoscută:

- reacţii alergice cu erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi şi papule, împreună cu unele dintre următoarele semne sau simptome: febră, umflare a articulaţiilor şi dureri în articulaţii, durere musculară, umflare a ganglionilor limfatici şi/sau simptome de tip gripal (semne ale bolii serului);

- pete de culoare roşu-purpuriu, febră, mâncărimi (semne ale inflamaţiei vaselor de sânge, numită şi vasculită);

- sângerare sau învineţire neobişnuită (semne de trombocitopenie);

- durere musculară (mialgie);

- febră, durere în gât sau ulcere la nivelul gurii determinate de infecţii (simptome ale nivelului scăzut de celule albe sanguine, denumit şi neutropenie);

- scădere a cantităţii de hemoglobină şi scădere a procentului celulelor roşii în sânge (care, în cazuri severe, poate conduce la anemie);

- creştere a cantităţii de potasiu în sânge (care, în cazuri severe, poate genera spasme musculare, ritm anormal an bătăilor inimii);

- creştere a valorilor testelor funcţiei ficatului (care pot indica leziuni ale ficatului), inclusiv o creştere a cantităţii bilirubinei din sânge (care, în cazuri severe, poate genera îngălbenirea pielii şi a albului ochilor);

- creştere a cantităţii de uree din sânge şi creştere a valorii creatininei serice (care pot indica o funcţie anormală a rinichilor)

- scădere a cantităţii de sodiu în sânge (care, în cazuri severe, pot provoca oboseală, confuzie, fasciculaţii şi/sau convulsii musculare).

Frecvenţa unora dintre reacţiile adverse poate varia în funcţie de starea dumneavoastră. De exemplu, reacţiile adverse cum sunt ameţelile şi scăderea funcţiei renale au fost observate mai frecvent la pacienţii trataţi pentru tensiune arterială mare decât la pacienţii trataţi pentru insuficienţă cardiacă sau care au avut recent un infarct miocardic. Reacţiile adverse la copii şi adolescenţi sunt similare celor observate la adulţi.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Efectele tratamentului pot fi modificate dacă Warota este utilizat împreună cu anumite alte medicamente. Pot fi necesare modificarea dozei, luarea altor măsuri de precauţie sau, în unele cazuri, încetarea utilizării unuia dintre medicamente. Acest lucru este valabil atât pentru medicamente eliberate pe bază de prescripţie medicală, cât şi pentru cele eliberate fără prescripţie medicală, în special:

• alte medicamente utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale, în special medicamentele pentru eliminarea apei (diuretice).

• medicamente care cresc cantitatea de potasiu în sângele dumneavoastră Acestea include suplimentele de potasiu, substituentele de sare care conţin potasiu, medicamentele care reţin potasiu şi heparina.

• un anumit tip de medicamente împotriva durerii, numite medicamente anti-inflamatorii nesteroidiene (AINS).

• litiul, un medicament utilizat pentru tratamentul anumitor tipuri de boli psihice

• dacă luaţi tratament după un atac de cord, nu este recomandată asocierea cu inhibitorii ECA (medicamente utilizate pentru tratamentul atacului de cord)

• dacă luaţi tratament pentru insuficienţă cardiacă, nu este recomandată asocierea triplă cu inhibitorii ECA şi betablocantele (medicamente utilizate pentru tratamentul insuficienţei cardiace).

Precauții suplimentare:

• Warota poate fi luat cu sau fără alimente.

• Trebuie să spuneţi medicului dacă credeţi că sunteţi gravidă. În mod normal, medicul dumneavoastră vă va recomanda să încetaţi să luaţi Warota înainte de a rămâne gravidă sau deîndată ce ştiţi că sunteţi gravidă şi vă va recomanda să luaţi un alt medicament în locul Warota. Warota nu este recomandat pentru utilizare în primele luni de sarcină şi nu trebuie să îl luaţi dacă sunteţi gravidă în mai mult de 3 luni, pentru că vă poate afecta grav copilul dacă îl luaţi după cea de-a treia lună de sarcină. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau urmează să începeţi să alăptaţi. Warota nu este recomandat pentru utilizare la mamele care alăptează iar medicul poate alege un alt tratament pe care să îl luaţi dacă doriţi să alăptaţi, în special în cazul în care copilul dumneavoastră este nou-născut sau a fost născut prematur.

• Înainte de a conduce un vehicul, a folosi unelte, a opera utilaje sau a desfăşura alte activităţi care solicită concentrare, asiguraţi-vă că ştiţi cum vă afectează Warota. La fel ca multe alte medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale, Warota poate, în rare cazuri, să determine ameţeli şi să afecteze capacitatea de concentrare.

• Dacă luaţi o doză mai mare decât cea prescrisă, solicitaţi imediat asistenţă medicală. Dacă prezentaţi ameţeli severe sau leşin, întindeţi-vă şi adresaţi-vă imediat medicului. Dacă aţi luat în mod accidental prea multe comprimate, adresaţi-vă imediat medicul sau mergeţi la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat spital.

• Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi-o cât mai curând după ce vă aduceţi aminte. Dacă, însă, este aproape timpul să luaţi următoarea doză, săriţi doza uitată. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

• Oprirea tratamentului cu Warota poate determina agravarea bolii dumneavoastră. Nu întrerupeţi administrarea medicamentului decât dacă medicul dumneavoastră vă spune să faceţi acest lucru.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

 

WICK VaporRub, unguent

Indicaţii terapeutice:

Unguentul este indicat în tratamentul răcelii şi gripei.

Mod de utilizare:

Produsul se aplică cutanat pe piept, gât şi spate prin masaj timp de 3-5 minute sau pe cale inhalatorie, adăugat în apă fierbinte, de 2 - 4 ori pe zi, ajutând la înlăturarea congestiei nazale. Se recomandă o ţinută lejeră pentru a favoriza pătrunderea şi inhalarea vaporilor aromatici. În general durata tratamentului este de câteva zile.

Adulţi şi copii peste 12 ani: de 2-4 ori/zi , o administrare echivalentul a 2 - 3 linguriţe de unguent, se aplică pe piept, spate şi gât.

Copii între 6 – 12 ani: de 2-4 ori/zi , o administrare echivalentul a 1 - 2 linguriţe de unguent, se aplică pe piept, spate şi gât.

Copii între 2 – 6 ani: de 2-3 ori/zi , o administrare echivalentul a ½ - 1 linguriţă de unguent, se aplică pe piept şi spate.

Ca inhalant:

Adulţi şi copii peste 6 ani: WICK VapoRub unguent poate fi utilizat ca inhalant 1 –2 linguriţe de unguent se adaugă în ½ litru de apă fierbinte (nu clocotită) şi se fac inhalaţii timp de 10 – 15 minute. Nu se reîncălzeşte după utilizare. Copiii nu vor fi lăsaţi nesupravegheaţi în timpul inhalării.

Vârstnici: Nu este necesară ajustarea dozelor. Se recomandă aceleaşi doze ca şi la adulţi.

Compoziţie:

Un gram unguent conţine camfor 54,60 mg, ulei de terebentină 47,10 mg, levomentol 28,20 mg, ulei de eucalipt 13,50 mg şi excipienţi: ulei de nucşoară, ulei de cedru, timol, vaselină. Pǎstrați produsul păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original Nu ȋl țineți la ȋndemȃna produsului.

Contraindicaţii:

Nu utilizați unguentul dacǎ aveți hipersensibilitate la camfor, ulei de terebentină, levomentol, ulei de eucalipt sau la oricare dintre excipienţi.

Acsta nu se administreazǎ:

• La copiii sub 2 ani

• Nu se administreză pe cale inhalatorie la copii sub 6 ani.

• La pacienţi cu istoric de epilepsie sau convulsii.

Apariţia semnelor de hipersensibilitate locală impun întreruperea tratamentului.

La pacienţii cu istoric de hipersensibilitate la parfumuri sau solvenţi se recomandă utilizarea cu precauţie a unguentului.

Nu se recomandă la copii sub 2 ani datorită riscului de apariţie a reflexului apneic, datorită hipersensibilităţii mucoasei laringeale la această vârstă şi apariţia laringospasmului după aplicarea topică a uleiurilor volatile, fenomen cunoscut în medicina pediatrică ca reflexul Kratschmer.

Datorită potenţialului convulsivant al camforului şi uleiului de eucalipt nu se recomandă administrarea simultană a produsului WICK VapoRub, unguent cu alte medicamente ce scad pragul convulsivant, cum sunt: substanţe vasoconstrictoare, derivaţi de piperazină, anestezice locale, atropină, antihistaminice. Se recomandă consultarea medicului înainte de a administra produsul WICK VapoRub, unguent la pacienţii cu istoric de convulsii.

WICK VapoRub, unguent nu trebuie administrat concomitent cu alte produse ce conţin terpene.

Reacții adverse:

Tratamentul cu WICK VapoRub, unguent este, în general, bine tolerat, ȋnsǎ poate provoca reacţii adverse cutanate locale, la locul de aplicare - dermatită de contact.

Pot surveni de asemenea reacţii de hipersensibilitate, caz în care se recomandă întreruperea tratamentului.

Existǎ un risc de apariţie a convulsiilor la administrarea WICK VapoRub unguent, datorită potenţialului convulsivant al camforului şi uleiului de eucalipt.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Administrarea simultană a produsului WICK VapoRub, unguent cu alte medicamente ce scad pragul convulsivant, cum sunt: substanţe vasoconstrictoare, neuroleptice-derivaţi de piperazină, anestezice locale, atropină, antihistaminice creşte riscul de apariţie a convulsiilor. Produsul nu trebuie administrat concomitent cu alte produse ce conţin terpene.

Precauții suplimentare:

• Nu se foloseşte decât pentru uz extern.

• Nu se foloseşte decât pe piele intactă.

• Nu depǎșiți doza recomandată.

• Nu introduceți produsul în nas sau gură.

• Nu ȋl încălziți în cuptorul cu microunde.

• Dacă simptomatologia nu s-a ameliorat medicul trebuie informat.

• La copii, apariţia febrei, wheezingului şi prezenţa tusei persistente sau severe impun necesitatea consultului medical.

• Pacienţii cu boli respiratorii preexistente (astm, emfizem), trebuie să consulte medicul în cazul în care simptomele persistă sau se agravează.

• Nu există date adecvate privind utilizarea produsului WICK VapoRub, unguent la femeile gravide, ȋnsǎ camforul traversează placenta. Nu se administrează la femeile care alăptează datorită riscului de apariţie a reflexului apneic.

• Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• După ingestia orală accidentală simptomele supradozajului includ tulburări gastro-intestinale (greaţă, vomă, colici abdominale, diaree) şi tulburări la nivelul sistemului nervos central (ameţeli, cefalee, spasme musculare, convulsii epileptiforme, depresia SNC, febră, delir, comă). De asemenea pot apare hematurie şi albuminurie.

Tratamentul supradozajului constă în măsuri generale de susţinere, lavaj, aspiraţie, administrarea unui purgativ (sulfat de sodiu) şi tratament simptomatic. Apariţia convulsiilor necesită administrarea de diazepam 5-10 mg.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Xanax 0,5 mg, comprimate

Indicaţii terapeutice:

Xanax se prezintă sub formă de comprimate ce conţin alprazolam 0,25 mg, 0,5 mg şi 1 mg. Face parte din grupul de medicamente denumite benzodiazepine, medicamente ce acţionează asupra unor substanţe de la nivelul creierului. Xanax este folosit pentru tratamentul anxietăţii, tulburărilor anxios-depresive şi a tulburărilor de panică, pentru profilaxie şi tratament în delirium tremens şi în sindromul de abstinenţă la alcoolici.

Mod de utilizare:

Dacă aveţi impresia că efectul Xanax este prea puternic sau prea slab adresaţi-vă medicului dumneavoastră. Medicamentul se utilizeazǎ ȋn funcție de recomandarea medicului.

Adulţi

Anxietate

Doza iniţială recomandată este de 0,75-1 mg alprazolam, administrată divizat în 3 prize pe zi. Doza zilnică recomandată poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe zi, divizată în mai multe prize.

Stări de anxietate asociate cu depresie

Doza iniţială recomandată este de 1,5 mg alprazolam, administrată divizat în 3 prize pe zi. Doza de întreţinere poate fi crescută în funcţie de necesităţi, fără a depăşi doza de 4,5 mg alprazolam pe zi, divizată în mai multe prize.

Tulburările de panică

Doza iniţială recomandată este de 0,5-1 mg alprazolam, administrată oral seara la culcare sau 0,5 mg de trei ori pe zi. Doza de întreţinere se ajustează în funcţie de răspunsul pacientului. Creşterile nu trebuie să depăşească 1 mg alprazolam la 3-4 zile.

Studiile clinice au arătat că doza medie zilnică este de 6 ± 2 mg. În mod excepţional, un număr redus de pacienţi au necesitat doze de 10 mg/zi.

Pacienţi vârstnici sau debilitaţi

Doza obişnuită pentru începerea tratamentului este de 0,5-0,75 mg pe zi, administrată divizat în 2-3 prize. Dacă este necesar, medicul poate decide să crească lent doza zilnică.

În funcţie de situaţie, medicul poate decide diferite doze.

Copii cu vârsta sub 18 ani

Nu se administrează Xanax la copii cu vârsta sub 18 ani!

Urmaţi tratamentul cu Xanax pe toată durata indicată de medic. Tratamentul în stările de anxietate trebuie să fie cât mai scurt posibil. În general, durata totală a tratamentului nu trebuie să depăşească 8–12 săptămâni, incluzând şi perioada de scădere progresivă a dozei. În anumite cazuri este necesară prelungirea tratamentului, dar decizia trebuie luată numai după reevaluarea stării dumneavoastră de către medicul specialist.

Compoziţie:

Pentru Xanax 0,5 mgs substanţa activă este alprazolam 0,5 mg.

Celelalte componente sunt: lactoză anhidră, celuloză microcristalină, docusat de sodiu, benzoat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, amidon de porumb, stearat de magneziu, eritrozină (E 127).

Pentru Xanax 0,25 mgs substanţa activă este: alprazolam 0,25 mg.

Celelalte componente sunt: lactoză anhidră, celuloză microcristalină, docusat de sodiu, benzoat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, amidon de porumb, stearat de magneziu.

Pentru Xanax 1 mg substanţa activă este alprazolam 1 mg. Celelalte componente sunt: lactoză anhidră, celuloză microcristalină, docusat de sodiu, benzoat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, amidon de porumb, stearat de magneziu, eritrozină (E 127).

Comprimatele de Xanax 0,25 mg sunt ovale, de culoare albă, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe şi imprimate cu „Upjohn 29" pe cealaltă faţă.

Comprimatele de Xanax 0,5 mg sunt ovale, de culoare roz, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe şi imprimate cu „Upjohn 55" pe cealaltă faţă.

Comprimatele de Xanax 1 mg sunt ovale, de culoare mov-deschis, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe şi imprimate cu „Upjohn 90" pe cealaltă faţă. Nu utilizaţi Xanax după data de expirare înscrisă pe ambalaj și păstrați medicamentul la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Nu lǎsaqi medicamentul la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu luaţi Xanax

- dacă sunteţi alergic la alprazolam, la alte medicamente înrudite (benzodiazepine) sau la oricare dintre excipienţii medicamentului,

- dacă aveţi insuficienţă respiratorie severă,

- dacă suferiţi de sindromul de apnee în somn,

- dacă aveţi insuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie),

- dacă suferiţi de miastenia gravis.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Xanax

- dacă suferiţi de boli de ficat sau rinichi,

- dacă aţi suferit de alcoolism sau toxicomanie,

- dacă suferiţi de depresie sau aţi manifestat tendinţe de sinucidere, suferiţi de manie, boală bipolară sau alte tulburări psihice (cu excepţia anxietataţii sau tulburărilor de panică),

- dacă suferiţi de glaucom cu unghi îngust,

- dacă suferiţi de astm bronşic, bronşită, emfizem pulmonar sau alte boli respiratorii.

- dacă sunteţi în tratament cu ketoconazol, itraconazol sau alte medicamente din grupul azolilor (utilizate pentru tratamentul infecţiilor micotice)

Reacții adverse:

Xanax poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Atunci când apar, reacţiile adverse se manifestă de obicei la începutul tratamentului şi tind să dispară pe măsură ce acesta avansează sau la scăderea dozelor.

Informaţi medicul dacă apare oricare din reacţiile adverse mai jos menţionate.

Cele mai frecvente reacţii adverse observate au fost: somnolenţă, dezorientare, ameţeli.

Mai puţin frecvente sunt: vedere înceţoşată, dureri de cap, depresie, insomnie, nervozitate/nelinişte, tremurături, modificări ale greutăţii, tulburări de memorie, lipsa coordonării mişcărilor şi alte tulburări de mişcare, greaţă, vărsături, constipaţie, diverse reacţii la nivelul pielii, transpiraţii, uscăciunea gurii.

Au mai fost raportate, în legătură cu administrarea de alprazolam şi: contracţii involuntare, pierderea poftei de mâncare, oboseală, tulburări de vorbire, icter, slăbiciune musculară, tulburări sexuale, menstruaţii neregulate, dificultăţi la urinare, pierdere involuntară de urină sau materii fecale, modificări ale funcţiei hepatice, creşterea concentraţiei în sânge hormonului prolactină. Creşterea tensiunii intraoculare a fost raportată rar.

Ca şi în cazul altor benzodiazepine, rar au fost raportate dificultăţi de respiraţie, stare de confuzie, halucinaţii, excitabilitate şi tulburări de comportament, constând în agitaţie, furie şi atitudine agresivă sau ostilă. În multe din aceste situaţii, pacienţii erau în tratament şi cu alte medicamente cu acţiune asupra creierului sau/şi sufereau şi de alte boli psihice. Pacienţii cu tulburări de personalitate, cei cu istoric de comportament violent sau agresiv, cei care au suferit de alcoolism sau toxicomanie sunt mai predispuşi la aceste reacţii adverse. Pacienţii cu tulburări de stres posttraumatic, în perioada de oprire a tratamentului cu alprazolam, au manifestat iritabilitate, atitudine ostilă sau alte manifestări deranjante pentru anturaj.

Dacă apar următoarele reacţii adverse severe, întrerupeţi tratamentul şi solicitaţi consult medical de urgenţă: reacţii alergice (dificultăţi de respiraţie, umflarea gâtului, buzelor sau limbii, urticarie), dureri la nivelul gurii sau gâtului, îngălbenirea pielii sau a conjunctivei ochilor, erupţii pe piele, halucinaţii sau stare de confuzie intensă, tulburări de vedere.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Unele medicamente, dacă sunt utilizate în acelaşi timp cu Xanax, pot influenţa acţiunea Xanax sau Xanax poate influenţa acţiunea acestora. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi oricare dintre următoarele medicamente:

- antipsihotice (utilizate în tratamentul unor boli psihice),

- hipnotice (utilizate în tratamentul insomniei),

- alte anxiolitice,

- analgezice de tip morfinic, (utilizate pentru ameliorarea durerii moderat -severe)

- anticonvulsivante (utilizate în tratamentul epilepsiei),

- antihistaminice cu efect sedativ (utilizate în tratamentul alergiilor),

- alte antidepresive, cum sunt nefazodona, fluvoxamina sau fluoxetina,

- cimetidină (utilizată pentru tratamentul ulcerului gastric)

- propoxifen (utilizat pentru ameliorarea durerii),

- contraceptive orale,

- diltiazem (folosit pentru tratamentul anumitor boli de inimă),

- antibiotice macrolide, cum sunt eritromicina sau troleandomicina (folosite pentru tratamentul anumitor infecţii bacteriene),

- ritonavir (folosit pentru tratamentul infecţiilor cu HIV).

Precauții suplimentare:

• Xanax poate fi administrat indiferent de orarul meselor. În timpul tratamentului cu Xanax, nu consumaţi băuturi alcoolice.

• Xanax nu trebuie utilizat în timpul sarcinii. Dacă rămâneţi gravidă în timpul tratamentului cu Xanax, anunţaţi-vǎ imediat medical. În timpul tratamentului cu Xanax nu trebuie să alăptaţi.

• Se recomandă prudenţă în cazul conducerii de vehicule, al folosirii de utilaje sau dacă trebuie să desfăşuraţi alte activităţi care implică riscuri, deoarece Xanax poate produce somnolenţă şi ameţeli. Dacă observaţi apariţia somnolenţei sau ameţelilor, nu participaţi la astfel de activităţi

• Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, va rugăm sa-l întrebaţi înainte de a utiliza acest medicament.

• Simptomele determinate de supradozaj sunt somnolenţă, ameţeli, stare de confuzie, rărirea bătăilor inimii, respiraţie dificilă, tulburări de mers şi de vorbire şi stare de inconştienţă.

• Dacă luaţi mai multe comprimate decât v-a fost prescris (sau dacă altcineva ia medicamentul dumneavoastră), solicitaţi imediat consult medical sau adresaţi-vă imediat celei mai apropiate unităţi medicale. Luaţi cu dumneavoastră şi prospectul sau eventualele comprimate rămase. Alprazolamul poate determina obişnuinţă. Puteţi deveni dependent fizic şi psihic de medicament. Nu luaţi mai multe comprimate decât vi s-au prescris şi nici nu prelungiţi durata tratamentului mai mult decât v-a recomandat medicul.

• Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi următoarea doză cât de curând vă amintiţi. Dacă deja este momentul să luaţi următoarea doză, nu mai încercaţi să recuperaţi doza omisă. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza pe care aţi uitat să o luaţi.

• Nu opriţi tratamentul şi nu scădeţi doza fără a întreba mai întâi medicul. Dacă după câteva săptămâni tratamentul este brusc întrerupt sau dacă dozele sunt scăzute prea brusc, pot apărea diverse tulburări. Dacă tratamentul este brusc întrerupt sau dacă dozele sunt scăzute prea brusc, pot apărea modificări de comportament, insomnie, crampe, vărsături, transpiraţii, tremurături, convulsii sau crize epileptice. De asemenea, la pacienţii suferind de stres post-traumatic, la întreruperea tratamentului pot apărea iritabilitate, manifestări ostile sau paranoid.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Xatral LP 5 mg comprimate cu eliberare prelungită

Indicaţii terapeutice:

Medicamentul face parte din grupa alfa1-blocantelor. Xatral este recomandat pentru tratamentul simptomatic al manifestărilor funcţionale ale hipertrofiei (creşterea în volum) benigne a prostatei (HBP). HBP înseamnă că prostata se măreşte (se hipertrofiază), dar creşterea nu este de origine canceroasă (este benignă). Această hipertrofie apare îndeosebi la bărbaţii mai în vârstă şi este destul de frecventă.

Prostata este o glandă situată chiar sub vezica urinară. Uretra (conductul prin care urina se scurge din vezica urinară până la ieşirea din corp) trece prin prostată. Dacă prostata îşi măreşte volumul, ea comprimă (apasă) uretra, provocând îngustarea acesteia. Astfel, scurgerea urinei devine dificilă.

Xatral relaxează musculatura prostatei, eliberând uretra şi, astfel, tratează simptomele hipertrofiei benigne a prostatei.

Mod de utilizare:

Luaţi întotdeauna Xatral exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.

Adulţi

Doza recomandată este de un comprimat cu eliberare prelungită Xatral LP 5 mg de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara (10 mg clorhidrat de alfuzosin pe zi).

Prima doză trebuie administrată înainte de culcare.

Vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)

Doza recomandată este de un comprimat cu eliberare prelungită Xatral LP 5 mg pe zi (5 mg clorhidrat de alfuzosin pe zi). Prima doză trebuie administrată înainte de culcare.

Doza poate fi crescută la 10 mg clorhidrat de alfuzosin pe zi, administrată astfel: un comprimat cu eliberare prelungită Xatral LP 5 mg de 2 ori pe zi.

Pacienţi cu insuficienţă renală

Doza recomandată este de 5 mg clorhidrat de alfuzosin pe zi (un comprimat cu eliberare prelungită Xatral LP 5 mg pe zi). Prima doză trebuie administrată înainte de culcare.

Medicul ppoate ajusta doza în funcţie de răspunsul la tratament. Comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu un pahar cu apă. Comprimatele nu trebuie sfărâmate, mestecate, rupte, măcinate, sau pisate sub formă de pulbere.Nu întrerupeţi tratamentul decât la recomandarea medicului dumneavoastră.

Compoziţie:

Substanţa activă este: clorhidrat de alfuzosin. Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de alfuzosin 5 mg.

Celelalte componente sunt:

nucleu - celuloză microcristalină, hidrogenofosfat de calciu dihidrat, ulei de ricin hidrogenat, povidonă, stearat de magneziu;

film - hipromeloză, dioxid de titan (E171) sub formă de suspensie, propilenglicol, oxid roşu de fer (E172), oxid galben de fer (E172).

Comprimate sunt rotunde, biconvexe, cu diametrul de 7 mm, de culoare galben pal. În secţiune, nucleul este de culoare albă. Medicamentul nu necesită condiţii speciale de păstrare. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor.

Contraindicaţii:

Nu luaţi Xatral:

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidratul de alfuzosin sau la oricare dintre celelalte componente ale Xatral,

- dacă aveţi manifestări de hipotensiune arterială ortostatică (scăderea tensiunii arteriale când vă ridicaţi în picioare, manifestată prin ameţeli, slăbiciune, leşin sau transpiraţii),

- dacă aveţi insuficienţă hepatică severă,

- dacă luaţi un alt medicament din aceeaşi clasă (alfa1-blocante).

Aveţi grijă deosebită când luaţi Xatral

Dacă vă aflaţi în una dintre următoarele situaţii, asiguraţi-vă că medicul cunoaşte starea dumneavoastră:

• dacă urmaţi un tratament cu medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale sau cu medicamente numite nitraţi, spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a începe să luaţi Xatral.

• la anumite persoane poate să apară scăderea tensiunii arteriale la trecerea din poziţia culcat, la poziţia în picioare. Acest fenomen poate să apară în primele ore după administrarea medicamentului şi să fie însoţit de următoarele simptome: ameţeli, slăbiciune, leşin sau transpiraţii. În cazul apariţiei acestor simptome, trebuie să vă aşezaţi în poziţie culcat, până la dispariţia completă a acestor manifestări, care sunt trecătoare. Tensiunea arterială trebuie monitorizată regulat, în special la începutul tratamentului.

• dacă aţi avut o scădere marcată a tensiunii arteriale atunci când aţi luat un alt medicament din aceeaşi clasă (blocant alfa1-adrenergic).

• dacă sunteţi vârstnic.

• dacă aveţi o afecţiune a arterelor care irigă muşchiul inimii, manifestată prin dureri în piept (angină pectorală), trebuie să continuaţi tratamentul specific acestei afecţiuni. Dacă durerile în piept reapar sau se agravează întrerupeţi tratamentul cu Xatral şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

• dacă aveţi o afecţiune a inimii (insuficienţă cardiacă acută).

• dacă aveţi o modificare la nivelul inimii care poate fi observată pe electrocardiogramă (ECG), cunoscută ca interval QT prelungit sau dacă luaţi anumite medicamente care prelungesc intervalul QT. În acest caz, medicul dumneavoastră vă va cere să efectuaţi anumite teste înainte de începerea tratamentului şi în timpul acestuia.

• dacă aveţi tulburări ale circulaţiei sângelui la nivelul creierului. Dacă Xatral va determina scăderea tensiunii dumneavoastră arteriale, creierul nu va mai primi suficient sânge, ceea ce poate avea drept consecinţă apariţia unor tulburări (vezi pct.4, Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută).

Intervenţii chirurgicale în timpul tratamentului cu Xatral:

• dacă urmează să fiţi supus unei operaţii de cataractă (opacifierea zonei transparente din dreptul pupilei), înaintea intervenţiei chirurgicale spuneţi medicului oftalmolog că luaţi sau aţi luat Xatral sau alte alfa-blocante, deoarece pot apărea complicaţii, care pot fi rezolvate dacă medicul oftalmolog este informat din timp.

• dacă urmează să vi se administreze anestezice generale, înaintea intervenţiei chirurgicale spuneţi medicului chirurg că luaţi Xatral, deoarece poate determina scăderea marcată a tensiunii arteriale.

Reacții adverse:

Reacţii adverse frecvente:

- senzaţie de leşin, ameţeli, senzaţie de lipsă de echilibru în spaţiu a corpului sau de învârtire a obiectelor din jur (vertij), stare generală de rău, dureri de cap;

- hipotensiune arterială ortostatică (scăderea tensiunii arteriale când vă ridicaţi în picioare);

- greaţă, dureri abdominale, diaree, uscăciunea gurii;

- senzaţie de oboseală (astenie).

Reacţii adverse mai puţin frecvente:

- somnolenţă;

- vedere anormală;

- accelerarea ritmului bătăilor inimii (tahicardie), senzaţie neplăcută de bătăi neregulate sau puternice ale inimii (palpitaţii), scăderea tensiunii arteriale până la pierderea temporară a conştienţei (sincopă);

- inflamarea mucoasei nazale (rinită);

- erupţie trecătoare pe piele, mâncărime la nivelul pielii;

- înroşirea feţei;

- retenţie de apă în organism putând cauza umflarea picioarelor (edem), dureri toracice.

Reacţii adverse foarte rare:

- dureri în piept (angină pectorală) la pacienţii cu afectare preexistentă a arterelor care irigă inima (boală coronariană);

- erupţie cutanată asemănătoare cu cea determinată de urzică (urticarie);

- umflarea feţei, gâtului, buzelor şi limbii însoţite de probleme de respiraţie (edem angioneurotic).

Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută:

- scăderea numărului de celule albe din sânge (neutropenie);

- scăderea circulaţiei sângelui la nivelul creierului (tulburări ischemice cerebrale trecătoare cum sunt pierderea vederii cu un ochi, paralizie sau amorţirea unei jumătăţi de corp, tulburări de vorbire), la persoanele care au afecţiuni ale vaselor care irigă creierul (afecţiuni cerebrovasculare);

- bătăi ale inimii cu ritm neregulat (fibrilaţie atrială);

- o formă a sindromului de pupilă mică, apărută în timpul operaţiei de cataractă sub forma unei complicaţii (sindrom de iris flasc intraoperator);

- vărsături;

- leziune hepatocelulară, boală hepatică asociată cu îngălbenirea pielii sau a albului ochilor (colestază);

- erecţia penisului în absenţa libidoului, dureroasă, de lungă durată şi care nu ajunge la ejaculare (priapism).

Interacțiunea cu alte medicamente:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Xatral poate influenţa acţiunea unor medicamente. De asemenea, unele medicamente pot influenţa acţiunea Xatral.

Nu luaţi Xatral dacă utilizaţi:

- alte medicamente alfa1-blocante, cum sunt prazosin, urapidil sau minoxidil, datorită accentuării efectului de scădere a tensiunii arteriale, cu apariţia riscului de hipotensiune arterială ortostatică severă (scăderea tensiunii arteriale când vă ridicaţi în picioare, manifestată prin ameţeli, slăbiciune, leşin sau transpiraţii).

Spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a lua Xatral dacă utilizaţi:

- Medicamente pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute: scad tensiunea arterială şi apare riscul de hipotensiune arterială ortostatică (scăderea tensiunii arteriale când vă ridicaţi în picioare, manifestată prin ameţeli, slăbiciune, leşin sau transpiraţii).

- Medicamente pentru tratamentul unor boli cardiace: nitraţi (vezi pct. Aveţi grijă deosebită când luaţi Xatral).

- Medicamente care scad activitatea unor enzime hepatice (citocromului CYP3A4), cum sunt:

• medicamente pentru tratamentul unor infecţii cu ciuperci: ketoconazol, itraconazol

• medicamente pentru tratamentul unor infecţii cu bacterii: claritromicină, eritromicină

• medicamente utilizate pentru tratamentul HIV: ritonavir

Creşte concentraţia alfuzosinului în sânge şi se accentuează reacţiile adverse.

Precauții suplimentare:

• Acest medicament nu este indicat la femei. Nu există date disponibile cu privire la siguranţa administrării clorhidratului de alfuzosin în timpul sarcinii şi despre eliminarea clorhidratului de alfuzosin în laptele matern.

• Pot să apară reacţii adverse, cum sunt hipotensiune arterială ortostatică (scăderea tensiunii arteriale când vă ridicaţi în picioare), senzaţie de lipsă de echilibru în spaţiu a corpului sau de învârtire a obiectelor din jur (vertij), ameţeli, senzaţie de oboseală şi tulburări vizuale, în special la începutul tratamentului cu Xatral. Acestea trebuie luate în considerare în cazul conducerii de vehicule şi folosirii de utilaje. Dacă observaţi apariţia acestor manifestări, nu trebuie să conduceţi vehicule sau să folosiţi utilaje.

• Xatral LP 5 mg conţine ulei de ricin hidrogenat care poate provoca jenă gastrică şi diaree.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Yasnal, 10 mg, comprimate filmate

Indicaţii terapeutice:

Yasnal conţine o substanţă activă care aparţine unui grup de medicamente denumite inhibitori de acetilcolinesterază. Produsul este indicat pentru tratamentul simptomatic al formelor uşoare până la moderate de demenţă Alzheimer. Simptomele bolii Alzheimer includ pierderea progresivă a memoriei, confuzie şi modificări ale comportamentului. Ca rezultat, celor care suferă de boala Alzheimer le este tot mai dificil să îşi desfăşoare activităţile normale zilnice. Yasnal este destinat pentru utilizare numai de cǎtre pacienţii adulţi.

Mod de utilizare:

Luaţi întotdeauna Yasnal aşa cum v-a spus medicul. Nu trebuie să modificaţi dozele sau să întrerupeţi tratamentul fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră. Concentraţia comprimatului (doza) pe care o veţi utiliza poate să se modifice în funcţie de durata tratamentului şi de ceea ce vă va recomanda medicul dumneavoastră. Iniţierea tratamentului se face, de obicei, cu un comprimat de 5 mg pe zi, administrat cu un pahar cu apă, în fiecare seară, imediat înainte de culcare.

După o lună de tratament, medicul vă poate creşte doza la un comprimat de 10 mg pe zi, administrat în fiecare seară, imediat înainte de culcare. Medicul dumneavostră va evalua regulat eficacitatea tratamentului.

Nu întrerupeţi administrarea medicamentului decât dacă medicului dumneavoastră v-a spus să o faceţi. Dacă simţiţi că efectul medicamentul este prea tare sau prea slab comunicați acest lucru medicului.

Compoziţie:

Substanţa activă este clorhidratul de donepezil. Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de donepezil 10 mg, corespunzător la donepezil 9,12 mg.

Celelalte componente sunt: nucleu-lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidon de porumb, hidroxipropilceluloză, stearat de magneziu; film- dioxid de titan (E 171), hipromeloză 5cp, macrogol 400, oxid galben de fer (E 172) – numai în comprimatele de 10 mg. Comprimatele de 10 mg sunt comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare galben-brun. nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. Nu utilizaţi Yasnal după data de expirare înscrisă pe ambalaj si nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Yasnal dacă sunteţi alergic la clorhidratul de donepezil, derivaţi de piperidină sau la oricare dintre celelalte componente ale Yasnal.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Yasnal

- dacă aţi avut vreodată ulcere gastrice sau duodenale;

- dacă aţi avut vreodată convulsii;

- dacă suferiţi de o boală a inimii;

- dacă aveţi astm bronşic sau orice altă boală pulmonară persistentă;

- dacă aţi avut vreodată boli ale ficatului sau hepatită;

- dacă aveţi dificultăţi la urinare;

- dacă sunteţi sau credeţi că sunteţi gravidă;

- dacă alăptaţi.

Dacă vă internaţi în spital pentru o intervenţie chirurgicală, care necesită anestezie generală, trebuie să îi informaţi pe medicul dumneavoastră şi pe anestezist că utilizaţi Yasnal.

Reacții adverse:

Ca toate medicamentele, Yasnal poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Foarte frecvente: diaree, senzaţie de rău şi stare de rău, dureri de cap.

Frecvente: guturai, pierdere a poftei de mâncare, halucinaţii, excitaţie, comportament agresiv, leşin, ameţeli, insomnie, diaree, greaţă, vărsături, tulburări abdominale, erupţie trecătoare pe piele, mâncărime, crampe musculare, incontinenţă urinară, dureri de cap, oboseală, durere, leziuni.

Mai puţin frecvente: convulsii, bătăi lente ale inimii (bradicardie), sângerări gastro-intestinale, ulcer gastric şi duodenal, creştere uşoară a concentraţiilor creatin kinazei musculare în sânge.

Rare: tremor, rigiditate sau mişcări necontrolate, în special ale feţei şi limbii, dar şi ale extremităţilor (simptome extrapiramidale), modificări ale bătăilor inimii (bloc sinoatrial, bloc atrioventricular), tulburări ale ficatului, inclusiv inflamaţia ficatului.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ, vă rugăm să spuneţi medicului sau sǎ mergeți la cel mai apropiat spital.

Interacțiunea cu alte medicamete:

Esteimportant sa comunicati medicului dacǎ ați luat alte medicamente, deoarece donepezilul poate modifica efectele anumitor medicamente sau aceste medicamente pot modifica efectul donepezilului. Acestea sunt:

- alte medicamente pentru boala Alzheimer, de exemplu, galantamină sau rivastigmină;

- itraconazol sau ketoconazol (medicamente antifungice);

- medicamente anticolinergice, de exemplu, tolterodină;

- medicamente pentru boli ale inimii (chinidină sau beta-blocante care au efecte asupra conducerii cardiace);

- eritromicină (un antibiotic);

- fluoxetină (medicament pentru tratamentul depresiei);

- rifampicină (un antibiotic);

- fenitoină sau carbamazepină (medicamente pentru tratarea convulsiilor);

- relaxante musculare (medicamente pentru relaxarea muşchilor)

- AINS (medicamente împotriva durerii, cum sunt acidul acetilsalicilic sau ibuprofenul).

Precauții suplimentare:

- Efectele medicamentului nu sunt influenţate de ingestia concomitentă de alimente şi lichide. În timpul tratamentului cu Yasnal nu consumaţi alcool etilic, deoarece medicamentul potenţează acţiunea depresivă a alcoolului etilic.

- Nu există date asupra utilizării donepezilului în sarcină şi alăptare, ca urmare acest medicament nu este recomandat în timpul sarcinii şi alăptării.

- Boala în sine poate afecta capacitatea de a conduce sau de a folosi utilaje. În plus, medicamentul poate determina oboseală, ameţeli şi crampe musculare, mai ales la începutul tratamentului sau la creşterea dozelor. De aceea, capacitatea dumneavoastră de a conduce sau de a folosi utilaje trebuie evaluată de către medic.

- Comprimatele de Yasnal conţin lactoză.

- Dacă aţi luat o doză mai mare de Yasnal decât trebuie adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau celui mai apropiat spital. Luaţi cu dumneavoastră la spital comprimatele neutilizate şi cutia medicamentului, astfel încât medicul să ştie ce aţi luat.

Simptomele supradozajului includ senzaţie de rău şi stare de rău, transpiraţii, bătăi lente ale inimii, tensiune arterială mică (stare confuzională sau ameţeli la ridicarea în picioare), probleme respiratorii, pierderea conştienţei şi crize convulsive sau convulsii.

- Nu luaţi o doză dublă, pentru a compensa doza uitată. Nu mai luaţi doza uitată şi continuaţi să luaţi tratamentul în mod normal, aşa cum aţi fost instruit de către medic.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicametului

Zineryt 40 mg/12 mg/ml pulbere şi solvent pentru soluţie cutanată

Indicaţii terapeutice:

Zineryt este o soluţie cutanată indicată în tratamentul local al acneei vulgare. Conţine eritromicină 40 mg/ml şi acetat de zinc 12 mg/ml.

Eritromicina este un antibiotic care aparţine grupului de antibiotice macrolide. Bacteriile Streptococus Epidermidis şi Propionebacterium Acnes, a căror prezenţă a fost demonstrată în acnee, sunt sensibile la eritromicină. Acetatul de zinc determină vindecarea leziunilor acneice.

Mod de utilizare:

Doze

Zineryt se aplică de 2 ori pe zi, pe întreaga suprafaţă de piele afectată, timp de 10 până la12 săptămâni. Doza recomandată pentru o aplicare este de 0,5 ml.

Mod de administrare:

Înainte de începerea tratamentului lichidul se toarnă în flaconul cu pudră. Ulterior se agită energic până la dizolvarea pudrei, apoi se fixează aplicatorul.

Soluţia obţinută este valabilă timp de 5 săptămâni de la preparare. Data obţinerii soluţiei trebuie menţionată pe flacon.

Compoziţie:

Substanţele active sunt eritromicina şi acetatul de zinc. Fiecare mililitru de soluţie cutanată reconstituită conţine eritromicină 40 mg şi acetat de zinc 12 mg. Celelalte componente sunt diisopropil sebacate şi alcool etilic anhidru.

Păstrați medicamentul la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu utilizaţi Zineryt

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la eritromicină, la alte antibiotice macrolide, la zinc sau la oricare dintre celelalte componente ale Zineryt

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Zineryt

Poate să apară rezistenţă încrucişată la alte antibiotice macrolide, dar şi la lincomicină sau clindamicină.

Trebuie evitat contactul cu ochii sau cu mucoasele de la nivelul gurii şi nasului.

Dacă nu se obţin rezultate favorabile după 12 săptămâni de tratament trebuie luată în considerare

posibilitatea apariţiei rezistenţei bacteriene la antibiotic.

Reacții adverse:

Reacţii adverse mai puţin frecvente

- mâncărime

- înroşire a pielii

- iritaţie

- senzaţie de arsură

- uscare a pielii

- descuamare a pielii

Reacţii adverse foarte rare

• Hipersensibilitate

Reacţiile adverse determinate de alcoolul etilic prezent în compoziţia medicamentului sunt uşoare şi trecătoare.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală.

Nu se cunosc până în prezent interacţiuni cu alte medicamente

Precauții suplimentare:

• Nu se recomandă utilizarea Zineryt pe durata sarcinii şi alăptării, decât dacă este absolut necesar. Dacă alăptați nu aplicați medicamentul pe suprafața sânilor.

• Zineryt nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Este puţin probabil să utilizaţi o doză prea mare.

• În caz de hipersensibilitate la medicament, spălaţi zona afectată cu săpun şi apă din abundenţă.

• Ingestia accidentală a conţinutului flaconului poate să ducă la apariţia simptomelor determinate de existenţa alcoolului în compoziţie.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului

Zmax

Indicaţii terapeutice:

Zmax aparţine unui grup de medicamente cunoscute ca antibiotice macrolidice. Aceste medicamente sunt utilizate pentru tratamentul unui număr mare de infecţii bacteriene. Zmax acţionează prin oprirea creşterii bacteriilor care au determinat infecţia. Produsul poate fi utilizat de către adulţi dar şi la copiii cu vârstă peste 12 ani.

Zmax este utilizat pentru tratamentul următoarelor afecţiuni uşoare până la moderate determinate de bacterii sensibile:

• Exacerbări ale bronşitei cronice

• Sinuzite

• Pneumonii dobândite în comunitate

• Faringite/amigdalite

Mod de utilizare:

Zmax asigură efectuarea unui tratament complet prin administrarea unei singure doze, astfel încât nu este necesar să luaţi acest medicament decât o dată.

Farmacistul vă poate prepara suspensia ca să o luaţi.

Dacă nu, preparaţi suspensia după cum urmează:

• Deschideţi flaconul apăsând şi răsucind capacul.

• Utilizând măsura dozatoare disponibilă, măsuraţi cu atenţie 30 ml apă umplând-o până la nivelul gradaţiei de 30 ml şi turnaţi apoi apa în flacon.

• Repetaţi acest pas astfel încât să turnaţi în flacon un volum total de 60 ml apă.

• Puneţi la loc capacul şi agitaţi bine flaconul pentru a dispersa granulele.

Pentru a lua Zmax agitaţi bine flaconul apoi deschideţi-l apăsând şi răsucind capacul. Beţi întregul conţinut al flaconului.

Compoziţie:

Substanţa activă este azitromicina (sub formă de dihidrat). Fiecare flacon conţine 2 g azitromicină.

Celelalte componente sunt: dibehenat de gliceril, poloxamer, zahăr, fosfat de sodiu tribazic anhidru, hidroxid de magneziu, hidroxipropilceluloză, gumă Xanthan, dioxid de siliciu coloidal, dioxid de titan (E171), aromă artificială de cireşe, aromă artificială de banane.

Zmax este disponibil sub formă de granule cu eliberare prelungită pentru suspensie orală, de culoare albă sau aproape albă. Suspensia reconstituită este un lichid de culoare albă, cu aromă de fructe şi puteţi simţi granulele atunci când o beţi.

Păstrați medicamentul la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original. Nu ȋl lǎsați la ȋndemȃna copiilor!

Contraindicaţii:

Nu luaţi Zmax dacă sunteţi alergic la azitromicină, la alte antibiotice macrolidice sau cetolidice (inclusiv eritromicină) sau la oricare dintre celelalte componente ale Zmax.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Zmax

- dacă dumneavoastră aţi avut vreodată probleme după ce aţi luat orice alt medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului

- dacă dumneavoastră aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide (cum ar fi la galactoză, lactoză sau glucoză) spuneţi medicului dumneavoastră

- dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Zmax: warfarină (sau oricare alt medicament utilizat pentruîmpiedicarea formării cheagurilor de sânge), terfenadină (medicament utilizat în tratamentul bolii fânului sau a alergiilor cutanate), ciclosporină (medicament utilizat pentru a împiedica reacţiile sistemului imun şi pentru a preveni şi trata respingerea unui organ transplantat sau a măduvei osoase transplantate), digoxină (medicament utilizat în tratamentul insuficienţei cardiace), teofilină (medicament utilizat în tratamentul astmului bronşic) sau nelfinavir (un medicament utilizat în tratamentul infecţiei cu HIV).

Reacții adverse:

Reacţia adversă apărută cel mai frecvent este diareea, iar cele apărute frecvent sunt durerea de cap, greaţa, durerea abdominală şi vărsăturile. Aceste efecte sunt, de obicei, uşoare sau moderate şi dispar după o zi sau două.

Reacţiile adverse apărute mai puţin frecvent sunt: astenia (starea generală de lipsă de energie şi putere), durere în piept, constipaţie, ameţeli, disgeuzie (modificare a felului în care simţiţi gustul), dispepsie (arsuri în capul pieptului), balonare, gastrită, leucopenie şi neutropenie (modificări ale hemoleucogramei), scaune moi, candidoză orală (o infecţie fungică la nivelul gurii), palpitaţii, senzaţie de mâncărime, erupţii cutanate, urticarie (piele înroşită şi care vă provoacă mâncărime), vaginită sau vertij.

Interacțiunea cu alte medicamente:

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Precauții suplimentare:

• Luaţi Zmax pe stomacul gol (cu cel puţin 1 sau 2 ore după masă).

• Dacă sunteţi gravidă sau credeţi că puteţi fi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări înainte de a lua Zmax. Dacă alăptaţi, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări înainte de a lua Zmax.

• Nu există dovezi conform cărora Zmax afectează capacitatea dumneavoastră de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

• Zmax conţine 19,4 g zaharoză (numită, în mod obişnuit, zahăr). Aceasta trebuie avută în vedere dacă aveţi diabet zaharat.

• Zmax conţine 148 mg sodiu, ceea ce trebuie avut în vedere dacă ţineţi dietă hiposodată.

Sursa: Agenția Naționalǎ a Medicamentului