Impetigo este o infecție a pielii extrem de contagioasǎ, care afectează ȋn special sugarii şi copiii. Impetigo, de obicei, apare ca o leziune roșie pe fațǎ, mai ales în jurul nasului şi ȋn jurul gurii. Deşi, de obicei, apare atunci cȃnd bacteriile intrǎ ȋn piele prin tǎieturi sau ȋnțepǎturi de insecte, se poate dezvolta și cȃnd pielea este perfect sǎnǎtoasǎ.

 

Există două tipuri de impetigo:

Impetigo bulos. Aceasta este forma comună, cauzatǎ de stafilococ. Iniţial, apare sub forma unor pete roşii, similare mușcǎturilor de insecte. Aceste leziuni evoluează rapid de la vezicule mici, la pustule, care în cele din urmă formeazǎ o crustǎ de culoarea mierii. Acest proces dureazǎ aproximativ o sǎptǎmȃnǎ. Leziunile apar adesea ȋn jurul nasului și pe fațǎ, ȋnsǎ acestea pot afecta, de asemenea, braţele şi picioarele.

Impetigo nonbulos. Se caracterizeazǎ prin faptul cǎ leziunea se prezintǎ sub forma unor bule. Aceste vezicule sunt fragile şi conţin un lichid de culoare galbenǎ.

Cauzele care duc la apariția impetigo

Două tipuri de bacterii produc impetigo: Staphylococcus aureus (stafilococi), care este cel mai comun, şi Streptococcus pyogenes (streptococ). Ambele tipuri de bacterii pot trăi pe piele până când ajung sǎ intre ȋn piele printr-o tǎieturǎ sau o ranǎ.

La adulți, impetigo este, de obicei, dezvoltat ȋn urma unei rǎni, dar cauzat de către o altă condiţie dermatologicǎ, precum dermatita. Copiii sunt, de obicei, infectați printr-o tǎieturǎ, zgȃrieturǎ sau mușcǎturǎ de insectǎ, dar pot dezvolta, de asemenea, impetigo fără a avea nicio ranǎ notabilǎ a pielii.

Simptomele impetigo

Primul semn al impetigo este apariția la nivelul pielii a unor mici vezicule. Alte simptome sunt:

• Leziuni roșii, care apoi formeazǎ o crustǎ galben-brunǎ.
• Mâncărime.
• Vezicule care cresc ȋn dimensiuni, ȋn special ȋn jurul nasului și a gurii.
• Vezicule care secretǎ lichid.

Diagnosticul de impetigo

Un test de cultură bacterianǎ poate fi necesar pentru a confirma diagnosticul sau pentru a exclude o altǎ cauzǎ. În timpul acestui test, medicul folosește un tampon steril pentru colecta o mostrǎ de puroi sau de scurgere de la una din rǎni. Proba este apoi analizatǎ într-un laborator, pentru a identifica prezenţa bacteriilor.

Tratamentul pentru impetigo

Tratamentul pentru impetigo poate accelera vindecarea rǎnilor, poate îmbunătăţi aspectul pielii şi poate limita răspândirea infecţiei. Tratamentul pentru impetigo include:

Măsuri de igienă – uneori păstrarea pielii curate poate ajuta ca o infecție ușoarǎ sǎ se vindece de la sine.

Antibiotice topice. Medicul poate prescrie un antibiotic, care va fi aplicat pe zonele afectate. Înainte de a aplica antibioticul, trebuie sǎ curațați rana de cruste, astfel încât antibioticul sǎ poatǎ ajunge la zona inflamatǎ.

Antibiotice orale. Antibioticul prescris depinde de severitatea infecţiei şi de alergiile cunoscute precum și de alte condiții medicale. Chiar dacă leziunile se vor vindeca ȋnainte de terminarea tratamentului, acesta nu trebuie intrerupt, deoarece va ajuta la prevenirea unei infecții recurente.

Prevenirea impetigo

Păstrarea pielii curate este cel mai bun mod de a preveni impetigo. Ȋn cazul taieturilor, zgarieturilor, mușcăturilor de insecte sau alte răni, este necesara spălarea zonelor afectate precum și aplicarea unui unguent cu antibiotic pentru a preveni infecția.

Dacǎ un membru al familiei suferǎ de impetigo:

• Spălați uşor zonele afectate cu apă și săpun, iar apoi acoperiți ușor cu un tifon.
• Se vor utiliza lenjerii de pat, prosoape și haine curate ȋn fiecare zi; iar acestea nu vor fi ȋmpǎrțite cu niciunul dintre membrii familiei.
• Purtaţi mănuşi atunci când aplicați orice unguent cu antibiotic şi spălaţi-vă bine mâinile după.
• Spălaţi-vă mâinile des.
• Păstraţi copilul acasǎ, pȃnǎ cȃnd medicul confirmǎ cǎ impetigo nu mai este contagios.

 

Citește și:

Cum scapam de cicatrici?

Share