Alopecia este o afecțiune dermatologicǎ care afecteazǎ foliculii piloși de la nivelul scalpului. Alopecia este uneori asociatǎ cu alte probleme medicale externe sau interne, dar este și o afecțiune autoimunǎ declanșatǎ de predispoziția geneticǎ asociatǎ cu factorii de mediu.

Cǎderea pǎrului poate fi experimentatǎ de către persoanele cu anumite tipuri de anemie, anorexie și boli tiroidiene. Aceasta poate fi, de asemenea, un efect secundar al multor medicamente, inclusiv cele utilizate pentru a trata depresia, bolile de inimǎ și a tensiunii arteriale. Cǎderea pǎrului apare, de asemenea, la pacienții care au suferit un tratament cu radiații sau chimioterapie.

Alopecia tinde să apară mai des la adulți cu vȃrste ȋntre 30 și 60 de ani. Cu toate acestea, ea poate afecta, de asemenea, persoanele mai în vârstă şi, mai rar, copiii mici. Alopecia nu este contagioasǎ.

Cauzele alopeciei

Dovezile actuale sugerează că alopecia este cauzată de o anomalie ȋn sistemul imunitar. Ca rezultat, sistemul imunitar atacă ţesuturile specifice corpului. Ȋn alopecie, din motive necunoscute, propriul sistem imunitar atacǎ foliculii de pǎr și perturbǎ creșterea normalǎ a pǎrului.

Alopecia este uneori asociatǎ și cu alte afecțiuni autoimune, cum ar fi tulburările alergice, boli ale tiroidei, vitiligo, lupus, poliartritǎ reumatoidǎ sau colita ulcerativǎ, ȋnsǎ uneori se produce din cauza factorilor genetici sau a celor de mediu.

Tipuri de alopecie

O formă generalizată, ȋn care are loc subțierea pǎrului este cunoscutǎ drept alopecie difuzǎ. Ocazional, se poate pierde tot pǎrul de pe scalp, boala numindu-se alopecie totalǎ. Mai puțin frecventǎ, este pierderea pǎrului de pe întregul corp, numitǎ alopecia universalǎ.

Simptomele alopeciei

Simptomele de alopecie includ subțierea și pierderea pǎrului, fie treptat sau brusc. La femei, cǎderea pǎrului apare, de obicei, în partea din faţă şi ȋn partea de sus a scalpului, ȋn timp ce la bǎrbați este afectat numai pǎrul din partea de sus a scalpului.

Complicațiile alopeciei

Nu existǎ complicații ȋn ceea ce privește boala ȋn sine, în afară de posibilele probleme legate de imaginea de sine a pacientului sau a pacientei care pot experimenta o degradare a stǎrii emoționale. Cu toate acestea, în unele cazuri, alopecia poate fi un simptom al altei afecțiuni medicale.

Diagnosticul alopeciei

Uneori, poate fi necesarǎ realizarea unei biopsii a scalpului pentru a verifica diagnosticul. Alte cauze ale cǎderii pǎrului sunt, în general, excluse prin evaluarea clinică și prin verificarea istoricului medical.

Tratamentul alopeciei

Ȋn funcţie de cauza care a dus la pierderea pǎrului, medicii pot recomanda:

• Corticosteroizi - pentru a trata pierderea pǎrului cauzatǎ de inflamație.
• Finasteride - pentru a suprima dihidrotestosteronul (DHT).
• Preparate care sǎ stimuleze creștera pǎrului sub formǎ de șampon sau cremǎ.
• Unele proceduri chirurgicale sunt folosite pentru a trata alopecia, inclusiv:
• Transplantul de pǎr;
• Tratamentul cu laser;

Prevenirea alopeciei

Nu există nicio metodă eficientă de prevenire cunoscutǎ, deşi eliminarea stresului emoţional este considerǎ a fi de ajutor.

Ȋncercați sǎ aveți un stil de viațǎ sǎnǎtos, o dietǎ variatǎ care sǎ furnizeze cantitatea necesarǎ de vitamine și minerale esențiale pentru un pǎr sǎnǎtos.

Folosiți o temperaturǎ medie atunci cȃnd va uscați pǎrul cu uscǎtorul, iar utilizarea unor produse specifice tipului de pǎr pot ajuta la menținerea și ȋngrijirea acestuia.

 

Citește și:

Psoriazisul

Share