Glaucomul

Glaucomul nu este o singură boală de ochi, este un grup de afecțiuni care conduc la distrugerea nervului optic și care pot cauza pierderea vederii. Glaucomul poate afecta vedere gradual, în așa măsură încât pierderea vederii apare într-un stadiu foarte avansat al bolii. Depistarea și tratarea din timp poate minimaliza și preveni deteriorarea nervului optic, de aceea, este important să facem un control periodic la ochi și să ne fie măsurată presiunea intraoculară.

 

Simptome

Cele mai comune tipuri de glaucomul primitiv cu unghi deschis și glaucomul acut cu unghi închis.

Glaucomul primitiv cu unghi deschis are o evoluție lentă și, de cele mai multe ori, fără niciun simptom. Mulţi oameni nu devin conştienţi de faptul că au această boală până ce apare pierderea semnificativă a vederii. Aceasta afectează iniţial vederea periferică, dar poate avansă la pierderea vederii centrale. Netratat, glaucomul poate duce la pierderea o pierdere semnificativă a vederii la ambii ochi, şi chiar la orbire.

Glaucomul primitiv cu unghi închis, apare de obicei brusc datorită creşterii rapide a presiunii intraoculare. Printre simptome se numără înroșirea ochilor, dureri oculare severe, greată, vederea de cercuri colorate în jurul surselor de lumină, vedere înceţoşată. 

 

Cauze

Cauza care produce glaucomul nu este cunoscută încă.  De cele mai multe ori, boala se asociază cu presiunea intraoculară crescută. Umorul apos este un lichid transparent produs produs continuu de corpul ciliar. În cazul unui ochi sănătos, acest lichid este produs și eliminat din ochi în cantități aproape egale. Glaucomul se asociază, de cele mai multe ori, cu o presiune crescută în ochi și astfel tensiunea din interiorul ochiului rămâne constantă (între 10 și 21 mm Hg).

Ochii pacienților care au presiunea intraoculară peste 21 mm Hg continuă să producă umor apos, dar nu îl vor putea elimina în cantitatea în care este necesar. În timp, această presiune intraoculară crescută poate deteriora nervul optic și poate duce la pierderea treptată a vederii. Dacă presiunea intraoculară nu este ținută sub control și nu scade, se poate ajunge chiar la orbire.

Studiile au arătat că anumite persoane au șanse mai ridicate de a face glaucom. Aceste persoane au peste 45 de ani, au hipertensiunea intraoculară, au rude de sânge care suferă de glaucom, au diabet zaharat, dureri de cap de tip migrenos,  miopie severă, sindromul Raynaud etc.

 

Diagnosticarea

Glaucomul este diagnosticat printr-o examinare amănunţită a ochiului. Testarea cuprinde istoricul pacientului, măsurarea presiunii intraoculare, măsurarea acuității vizuale, testarea câmpului vizual, măsurarea grosimii corneei, examinarea fundului de ochi, examinarea unghiului camerular.

 

Tratament

Tratamentul are ca scop reducerea presiunii intraoculare și variază în funcție de tipul de glaucom.

Din păcate, pacienţii cu glaucom necesita continuarea tratamentului pentru tot restul vieţii lor. Boala progresează încet, iar respectarea medicaţiei şi controalele periodice sunt necesare pentru că tratamentul să poată fi ținut sub control.

Operaţia de glaucom nu corectează vederea, dar ajută ca să nu se deterioreze și mai mult. După operaţia de glaucom pacientul nu va vedea obligatoriu mai bine decât înainte de intervenţie; scopul acesteia nu este de a îmbunătăţi vederea ci de a stopa evoluţia bolii prin reducerea presiunii intraoculare la un nivel care să nu ducă la scăderea ireversibilă a vederii. După operație, tensiunea intraoculară poate scădea cu până la 50%. Acest tip de intervenție este uneori combinată şi cu operaţia de cataractă.

Depistarea precoce și o monitorizarea regulată pot ajuta la ținerea sub control a glaucomului.

 

Autor: Andra Silivestru

Citește și:

Glaucomul, principala cauza a orbirii in intreaga lume

Nistagmusul