Ȋn cazul copiilor mai mici de 5 ani medicul va verifica sǎ nu existe probleme, iar la aceastǎ categorie cele mai intȃlnite sunt: ochi leneș sau strabismul. Vederea copilului trebuie verificatǎ înainte ca acesta sǎ intre ȋn clasa I. În cazul în care copilul dumneavoastră nu are simptome de probleme de vedere și nu aveți un istoric familial de probleme de vedere, se recomandǎ să mergeți la control la fiecare doi ani. Pentru adulții ȋntre 20 și 30 de ani, speciliștii recomanda un consul la 5-10 ani, ȋn cazul ȋn care aceștia nu experimenteazǎ probleme de vedere. Între vârsta de 40 și 65 de ani, cederea trebuie verificatǎ cel puțin o datǎ la 2-4 ani. Dupǎ vȃrsta de 65 de ani, se recomandǎ sǎ mergeți la oftalmolog ȋn fiecare an sau cel tȃrziu o datǎ la doi ani pentru un control de rutinǎ.
Principalele teste realizate ȋn cadrul examenului ofatalmologic
Testele realizate ȋn cadrul unui control sunt concepute pentru a verifica vederea dar și pentru a examina aspectul și modul ȋn care funcția ocularǎ este ȋndeplinitǎ.
Testarea musculaturii oculare - Acest test analizează mușchii care controleazǎ mișcarea ochilor, în căutarea unor simptome precum: slăbiciune, controlul slab sau slabǎ coordonare. Medicul dumneavoastră urmărește mișcările ochilor ȋn timp ce urmǎriți un obiect în mișcare, cum ar fi un pix sau o lumină.
Testul de acuitate vizuală - acest test se mai numește și diagrama Snellen iar ȋn cadrul acestui test fiecare ochi este testat separat. Pacientul trebuie sǎ identifice literele prezente pe un ecran cu fiecare ochi, de la o distanță anume.
Evaluarea refracției - Undele de lumina trec prin cornee și prin obiectiv . În cazul în care razele de lumina nu se concentrează perfect pe partea din spate a ochiului, pacientul are o eroare de refractie . Evaluarea erorii de refracție ajutǎ medicul sǎ determine recomande o prescriptie medicala pentru ochelari sau lentile, tratament ce va oferi pacientului o vedere mai bunǎ.
Perimetria - Câmpul vizual tot ceea ce puteți vedea în lateral, fără a muta ochii. Testul de câmp vizual determină dacă aveți dificultăți în a vedea în toate zonele din cȃmpul vizual general generală de viziune . Există diferite tipuri de teste de camp vizual: perimetria automatǎ, sau cea ȋn care medicul va sta în fața dumneavoastră și vă va cere să vǎ acopereriți un ochi ȋn timp ce acesta ȋși plimbǎ mȃnǎ ȋn cȃmpul dumneavostra vizual.
Testarea modului ȋn care pacientul percepe culorile - Daca aveți dificultǎți ȋn a distinge anumite culori, medicul oftalmolog vă poate testa vederea, ȋn special ȋn cazul ȋn care existǎ o anumitǎ culoare pe care nu puteți sa o vedeți.
Examinarea cu ajutorul lampei cu fantă - O lampă cu fantă este un microscop care mărește și luminează partea din fațǎ a ochiului cu o luminǎ intensǎ. Medicul utilizează această lumină pentru a examina pleoapele, genele, corneea, irisul, lentila dar și camera de lichid dintre cornee și iris.
Examinare retinianǎ (fundul de ochi) - Permite medicului sǎ evalueze partea din spate a ochiului, inclusiv retina, discul optic și stratul de bază al vaselor de sȃnge care hrǎnesc retina (coroida). De obicei, înainte de a putea vedea aceste structuri, pupilele trebuie să fie dilatate cu ajutorul unei substanțe speciale. Examinarea retinei durează de obicei mai puțin de 10 minute, dar efectul picăturilor poate dura mai multe ore. Viziunea poate sǎ fie neclarǎ iar pacientul poate sǎ fie deranjat de lumina puternicǎ.
Screening-ul pentru glaucom – Acest test măsoarǎ presiunea intraocularǎ - presiunea lichidului din interiorul ochilor. El ajută medicul sǎ detecteze glaucomul, o boală care afectează nervul optic. Cu toate acestea, măsurarea presiunii este necesarǎ pentru a stabili dacǎ existǎ sau nu un risc de glaucom. Este posibil să aveți o presiune mai mare decȃt medie și totuși sǎ nu aveți glaucom sau sǎ suferiți de glaucom și sǎ aveți o presiune normalǎ. În cazul în care presiunea ochilor este mai mare decât media normalǎ sau nervul optic pare neobișnuită, medicul va realiza o pahimetrie, test foarte important ȋn evaluarea corectǎ a presiunii intraoculare. Acest test folosește undele sonore pentru a mǎsura grosimea corneei. Cel mai comun mod de măsurare a grosimii corneei este de a pune o picătură de anestezic în ochi, dupǎ care o sondă mică va lua contact cu suprafața frontală a ochiului. Măsurarea durează câteva secunde.
Autor: Lavinia Radu
Citește și:
Exercitii oculare pentru tratamentul exoforiei