Vaginita bacteriana

Vaginita bacteriană este o inflamaţie vaginală, care rezultă din creşterea exagerată a numărului de bacterii prezente în mod normal în vagin, prin dereglarea echilibrului natural al florei vaginale.

Femeile sunt cel mai frecvent afectate de vaginita bacteriană în anii fertili, dar orice femeie poate suferi de această afecţiune. Anumite activităţi, cum ar fi contactul sexual neprotejat sau duşurile vaginale, cresc riscul de a dezvolta vaginita bacterină.

Vaginita bacteriană este o condiţie comună, iar studiile arată că aproximativ 29% din femei suferă de această afecţiune.

 

Cauzele vaginitei bacteriene

 

De obicei, în vagin, "bacteriile bune" (lactobacilii) depăşesc ca şi număr pe cele "rele" şi anume bacteriile anaerobe. Dar, în cazul în care bacteriile anaerobe devin prea numeroase, acestea tulbură echilibrul natural al microorganismelor din vagin ducând astfel la apariţia vaginitei bacteriene.

Dezechilibrul vaginal poate apărea atunci când pacienta poartă lenjerie din materiale sintetice, după un tratament cu antibiotice, din cauza spălăturilor intravaginale dese.

Pe lângă factorii enumeraţi, au mai fost identificaţi şi alţi factori care măresc şansele de a dezvolta vaginită bacteriană: mai mulţi parteneri sexuali, dispozitive intrauterine de contracepţie, precum şi fumatul.

Vaginita bacteriană se poate răspândi în timpul actului sexual, dar, de asemenea, poate părea şi la persoanele care nu sunt active sexual.

 

Simptomele vaginitei bacteriene

 

Simptomele vaginitei bacteriene includ:

• Mâncărimi vaginale sau iritaţii;
• Durere în timpul actului sexual;
• Apariţia senzaţiei de usturime în timpul urinării;
• Scurgere vaginală purulentă (leucoree);

Deseori, este posibil ca vaginita bacteriană să fie asimptomatică. In funcţie de cauza care a dus la apariţia bolii, mucoasa vaginală poate fi roşie şi umflată (vaginita eritematoasă), acoperita cu ulceraţii (vaginita ulcerată) sau acoperită cu formaţiuni nodulare (vaginita granuloasă).

 

Complicaţiile vaginitei bacteriene

 

• Naştere premtură. La femeile însărcinate, vaginita bacteriană este legată de naşterea prematură sau de naşterea bebeluşilor care au o greutate mică la naştere.
• Infecţii cu transmitere sexuală. Vaginita bacteriană face ca femeile să fie mai predispuse la infecţii cu transmitere sexuală.
• Riscul de infectare după o operaţie ginecologică. Vaginita bacteriană poate fi asociată cu o şansă mai mare de a dezvolta o infecţie post-chirurgicală.

Diagnosticul vaginitei bacteriene

 

Examinarea fizică

Diagnosticul poate fi pus numai după un consult al medicului specialist, în funcţie de semnele şi simptomele apărute.

Teste de laborator

Se realizează prin colectarea unei mostre de secreţie vaginală, pentru a descoperi o eventuală dezvoltare excesivă a bacteriilor anaerobe din flora vaginală, putându-se verifica, de asemenea, aciditatea mediului vaginal, printr-un test al pH-ului vaginal.

 

Tratamentul vaginitei bacteriene

 

Pentru a trata vaginita bacteriană este necesar să se cunoască, în primul rând, cauza infecţiei, precum şi bacteria care a cauzat infecţia, pentru a alege antibioticul potrivit. Acestea pot fi sub forma pilulelor orale sau sub forma gelurilor.

Oprirea tratamentului înainte de timp, chiar dacă simptomele au dispărut, poate creşte probabilitatea de reapariţie a bolii.

În ciuda tratamentelor eficiente pentru vaginita bacteriană, reapariţia simptomelor în termen de trei până la şase luni este un fenomen comun.

 

Prevenirea vaginitei bacteriene

 

Folosiţi săpunuri uşoare, fără parfum, preferabil special create pentru igiena intimă. Evitaţi duşurile vaginale. Evitaţi infecţiile cu transmitere sexuală, prin utilizarea prezervativului.

Citeşte şi:

Tratamentul fibromului uterin

Candidoza