Epididimita

Epididimita o afecțiune caracterizată de inflamația epididimului, o structură a organului de reproducere masculin care colecteazǎ și depoziteazǎ lichidul seminal sintetizat de testicule. Inflamația epididimului poate duce la apariția durerii la nivelul scrotului, febrǎ, frisoane sau durere la urinare. Boala apare cel mai frecvent la bǎrbații cu vȃrste ȋntre19 și 35 de ani, iar cele mai multe cazuri sunt cauzate de infecțiile cu transmitere sexualǎ precum: gonoreea și chlamydia.

 Alteori, epididimita se dezvoltǎ ca urmare a unei infecție uretrale, care migreazǎ spre epididim. Chiar și unele medicamente ȋmpotriva bolilor cardiovasculare au fost asociate cu dezvoltarea epididimitei. Simptome bolii pot evolua progresiv și se pot agrava în mod semnificativ într-o zi. Cursul bolii variază în funcție de individ, mai ales cǎ unii bǎrbați cu epididimitǎ nu au simptome,  în timp ce alții pot avea simtome severe. Epididimita este, în general, tratatǎ cu antibiotice.

Cauzele care duc la apariția epididimitei

Cele mai multe cazuri de boalǎ rezultǎ din infecțiile cu transmitere sxualǎ. Ȋn cazul bǎrbaților mai ȋn vȃrstǎ, Escherichia coli sau creșterea ȋn dimensiuni a prostatei sunt cele  mai frecvente cauze ale epididimitei, dar pot apǎrea și infecții cauzate de alte bacterii, inclusiv Mycobacterium și Ureaplasma.

Simptomele epididimitei

Pacientul cu epididimitǎ poate prezenta:

• Dureri abdominale sau presiune la nivelul abdomenului

• Sânge ȋn materialul seminal

• Urinare dificilă sau dureroasă (disurie)  

• Apariția unor secreții la nivelul penisului

• Febră  

• Durere la nivelul testiculelor 

• Frisoane 

În unele cazuri, simptomele care par să sugereze o epididimitǎ sunt de fapt semne ale  altei afecțiuni denumite torsiune testicularǎ. Dacǎ pacientul prezintǎ simptome grave este necesarǎ apelarea de urgențǎ a unui echipaj medical: 

• Greață cu sau fără vărsături 

• Durere severǎ care debuteazǎ rapid 

• Umflarea scrotului

Diagnosticarea epididimitei

Medicul va realiza ȋn primul rȃnd un examen fizic pentru a observa dacǎ pacientul prezintǎ ganglioni limfatici mǎriți ȋn regiunea inghinalǎ. Specialistul poate realiza, de asemenea, un examen rectal pentru a verifica extinderea prostatei sau gradul de sensibilitate a acesteia.

Dupǎ realizarea examenului fizic, medicul va recomnda realizarea de analize pentru a depisa cauza bolii:

Analize pentru depistarea infecție cu transmitere sexuală – testul implicǎ obținerea unei mostre din uretrǎ, iar substanța va fi apoi testatǎ pentru a identifica  prezența  bacteriilor sau a altor organisme infecțioase. 

Teste imagistice – acesta este un test neinvaziv ce folosește undele sonore de înaltă frecvență  pentru a crea imagini ale structurilor din interiorul corpului și este folosit pentru a exclude anumite  boli precum răsucirea cordonului spermatic (torsiune testicularǎ) sau o tumorǎ testicularǎ. 

Scanare nucleară a testiculelor – țestul presupune injectarea unui materiale radioactiv ȋn sânge, dupǎ care  anumite camere speciale  pot detecta zonele în care testiculele primesc mai puțin sȃnge sau mai mult, fenomen  dupǎ care medicul poate pune un diagnostic corect.

Tratamentul epididimitei

Scopul tratamentului epididimitei este de a atenua infecția, de a reduce inflamația și de a calma durerea și febra. Medicamentele antibioticele sunt administrate ȋn cazul ȋn care cauza bolii este o infecție bacterianǎ. Dacǎ pacientul prezintǎ dureri, medicul poate recomanda, de asemenea, medicație antialgicǎ sau antiinflamatoare precum ibuprofenul.

Dacǎ boala este cauzatǎ de utilizarea unui medicament recomandat ȋn cazul bolilor de inimǎ (amiodaronǎ) doza poate fi redusă sau medicul va prescrie un nou medicament.

Autor: Lavinia Radu

Citește și:

Litiaza renala

Adenomul de prostata