Criptorhidia

Ȋnainte de naștere, ȋn cazul baieților, testiculele care se afla la nivelul abdomenului coboarǎ ȋn scrot, ȋnsǎ ȋn cazul criptorhidiei unul dintre  testicule nu coboarǎ, așa cum ar fi normal. Un testicul necoborȃt este mai frecvent în rândul băieților nǎscuți prematur sau ȋnainte de 37 de sǎptǎmȃni. Cu toate acestea, majoritatea bǎieților care se nasc cu unul sau două testicule necoborȃte, problema se corectează în primele luni de viață fie ȋn mod natural, ȋn special ȋn primele patru luni de viațǎ, fie prin tratament. Afecțiunea apare la aproximativ 5% din copiii de sex masculin și la 3-4% ȋn cazul bebelușilor nǎscuți la timp. 

Un testicul necoborȃt crește riscul de infertilitate, de cancer testicular, hernie și de torsiune testicularǎ. De asemenena, lipsa unui testicul poate provoca un stres psihologic semnificativ pe mǎsurǎ ce bǎrbatul ȋnainteazǎ ȋn vȃrstǎ. Boala este adesea confundatǎ cu testiculul retractil. În această situație, un testicul care a coborât în scrot, ocazional se retrage ȋn abdomen. Un testicul retractil nu crește riscul de infertilitate sau cancer testicular, pentru că acesta se ȋntoarce ȋntotdeuna ȋnapoi ȋn scrot.

Cauzele criptorhidiei

Testiculul necoborȃt poate apărea din mai multe motive, ȋnsǎ nașterea  prematurǎ este cauza principalǎ. Alte cauze pot include:

• Tulburări hormonale

• Spina bifidǎ

• Absența testiculară.

Simptomele criptorhidiei

Simptomul esențial este lipsa unui testicul sau a ambelor testicule la nivelul scrotului. Absența este, de obicei, detectatǎ la naștere. Simptomele fizice:

• Scrot nedezvoltat

• Scrot asimetric din cauza testiculul necoborȃt

 

Diagnosticarea criptorhidiei

Medicul poate determina cu ușurință dacǎ un testicul nu a coborat ȋn scrot. Acesta va realiza o examinare fizicǎ  pentru a localiza testiculului și pentru a monitoriza schimbările ce pot apǎrea ȋn poziția sa.

Dacă testiculul se aflǎ  ȋn zona abdomenului, medicul ȋl poate localiza prin atingere. În cazul în care testiculul necoborȃt nu se poate localiza ușor, medicul va recomanda realizare unor analize suplimentare:

• Ecografia - este un dispozitiv neinvaziv care folosește undele sonore pentru a crea imagini ale structurilor interne ale corpului. O ecografie poate permite urologului sǎ localizeze testiculul, în special în cazul în care este localizat în zona inghinală.

• Imagistica prin rezonanțǎ magneticǎ cu un agent de contrast - ȋn cadrul procedurii un agent de contrast  este injectat în fluxul sanguin pentru a îmbunătăți localizarea testiculului. 

• Laparoscopia - această procedură este, în general, considerată cea mai bună alegere pentru localizarea unui testicul necoborȃt care nu poate fi localizat. Chirurgul introduce printr-o mica incizie la nivelul abdomenului un dispozitiv conectat la o camerǎ video. Corectarea chirurgicalǎ a testiculului necoborat se poate face în cursul aceleiași proceduri.

• Explorarea directă a abdomenului printr-o incizie mai mare poate fi necesarǎ în cazul ȋn care existǎ complicații.

 

Tratamentul criptorhidiei

Inițial, medicul va aștepta ca testiculul sǎ coboare natural fǎrǎ a se interveni. Ȋn cazul ȋn care aceastǎ coborȃre nu are loc, se poate interveni prin urmǎtoarele metode:

Tratamentul chirurgical

Un testicul necoborȃt poate fi corectat prin intervenție chirurgicală. Procedura necesită, de obicei, incizii relativ mici care se pot realiza cu dispozitive laparoscopice. Tratamentul chirurgical se recomandǎ sǎ se realizeze ȋnainte de 15 luni. În unele cazuri, testiculul necoborȃt poate fi slab dezvoltat sau anormal dezvoltat, iar ȋn funcție de starea acestuia, chirurgul poate elimina acest țesut testicular. Dupǎ operație, chirurgul va monitoriza testicul pentru a vedea dacă acesta se dezvoltǎ, dar și dacǎ acesta funcționeazǎ corect.

Tratamentul hormonal

Tratamentul hormonal presupune injectarea de gonadotropinǎ corionicǎ umanǎ, un hormon ce poate  provoca coborȃrea testiculului, ȋnsǎ specialiștii afirmǎ cǎ tratamentul hormonal este, de obicei, mai puțin eficient decât cel chirurgical.

Prognostic 

Prognosticul este foarte bun dacǎ boala este diagnosticatǎ și corectată înainte de vârsta de 2 ani, mai ales cǎ tratamentul reduce riscul de infertilitate. Datele aratǎ cǎ aproximativ 85% din bǎrbații cu un singur testicul necoborȃt sunt fertili.

Autor: Lavinia Radu

Citește și:

Epididimita

Adenomul de prostata