Boli urologie

Adenomul de prostată este o afecțiune ce duce la îngustarea uretrei, provocând astfel probleme urinare. În timp, muşchiul vezicii urinare devine treptat mai puternic, mai gros, şi mult prea sensibil, contractându-se chiar şi atunci când acesta conţine cantităţi mici de urină, cauzând astfel nevoia de a urina frecvent.

Principalul factor de risc al adenomului de prostatǎ este vȃrsta. Cu toate acestea existǎ și alți factori care pot influența dezvoltarea bolii. 

Orhita se caracterizeazǎ drept inflamația unuia sau a ambelor testicule, boala fiind cel mai frecvent asociatǎ cu virusul care provoacǎ oreionul. Aproximativ o treime din barbații care dezvoltǎ oreion după pubertate vor dezvolta și orhitǎ.

Dieta este foarte importantǎ, ȋn special ȋn cazul pacienților care suferǎ de boli renale cronice. În mod normal, rinichii sunt cei care ajutǎ la eliminarea toxinelor și a excesului de lichid din organism. Ȋnsǎ ȋn cazul pacienților care suferǎ de boli renale cronice, ȋn special ȋn caz de insuficiența renalǎ cronicǎ sau glomerulonefritǎ cronicǎ, o dietǎ adecvatǎ poate ȋncetini procesul de deteriorare renalǎ.

Ȋnainte de naștere, ȋn cazul baieților, testiculele care se afla la nivelul abdomenului coboarǎ ȋn scrot, ȋnsǎ ȋn cazul criptorhidiei unul dintre  testicule nu coboarǎ, așa cum ar fi normal. Un testicul necoborȃt este mai frecvent în rândul băieților nǎscuți prematur sau ȋnainte de 37 de sǎptǎmȃni. Cu toate acestea, majoritatea bǎieților care se nasc cu unul sau două testicule necoborȃte, problema se corectează în primele luni de viață fie ȋn mod natural, ȋn special ȋn primele patru luni de viațǎ, fie prin tratament. Afecțiunea apare la aproximativ 5% din copiii de sex masculin și la 3-4% ȋn cazul bebelușilor nǎscuți la timp.