Sindromul cuibului parasit

Sindromul cuibului pǎrǎsit se referă la sentimente de depresie, tristețe  sau durere pe care pǎrinții le experimenteazǎ atunci cȃnd copiii pǎrǎsesc casa pǎrinteascǎ. Acest sindrom apare ȋn special  atunci când copiii merg la facultate sau se căsătoreasc. Femeile au mai multe șanse sǎ fie afectate de acest sindrom decȃt bǎrbații. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că bǎrbații sunt complet imuni la sindromul cuibului pǎrǎsit. Bǎrbații pot experimenta sentimente de pierdere similare în ceea ce privește plecarea copiilor lor.

Un număr tot mai mare de adulți între 25 și 34 trăiesc cu parinții, iar acestu lucru face ca sindromul cuibului parǎsit sǎ devinǎ o realitate dupǎ ce copilul pleacǎ de acasǎ. De asemenea, existǎ multe cazuri ȋn care mamele și-au dedicat 20 de ani sau mai mult din viațǎ  pentru creșterea copiilor, iar pentru acestea maternitatea este rolul lor principal. După ce ultimul copil se mută, mama poate simți cǎ munca ei s-a termiat și cǎ nu mai are un anumit scop. Cu toate acestea, cele mai multe femei reușesc sǎ se adapteze în timp. Psihologii sugereazǎ ca aceastǎ adaptare poate dura între 18 luni și doi ani pentru se realiza cu succes  tranziția de la "mamǎ" la femeie independentă .

Cercetările sugerează că unii părinți sunt mai sensibili decȃt alții. Oamenii care au anumite trasǎturi tind sǎ capate sindromul cuibului gol dupǎ ce copii au pǎrǎsit casa. Astfel, pentru oamenii care prezintǎ un risc mai mare de a dezvolta acest sindrom:

• Schimbare este considerată stresantǎ, mai degrabă decât o provocare.

• Căsătoria lor este instabilǎ sau nesatisfăcătoare 

• Oamenii care sunt pǎrinți full-time 

• Părinții care se tem că copiii lor nu sunt gata să-și asume responsabilități și care au tendința de a-i feri de diferite nereușite.

Provocările cu care se confruntă părinții care suferǎ de sindromul cuibului gol includ :

 

Instituirea unui nou tip de relație cu copiii lor adulți.

Punerea din nou a accentului pe relația de cuplu. 

Umple golul din rutina zilnicǎ creat de copii absenți.

Lipsa de simpatie sau de înțelegere din partea altora, care consideră cǎ plecarea de acasǎ  a copiilor este un eveniment normal și sănătos.

 

Sugestii pentru a face față și pentru  a trece mai repede de sindromul cuibului pǎrǎsit :

• Recunoasteți faptul cǎ sunteți supǎrat și acordați-va o perioadǎ ȋn care sǎ vǎ permiteți sǎ fiți suparat. 

• Discutați despre gȃndurile, sentimentele și planuri de viitor cu partenerul de viațǎ. 

• Acordați-vă timp pentru a vǎ adapta la schimbări.

• Continuați un hobby pe care l-ați abandonat.

• Adoptați o rutinǎ sǎnǎtoasǎ, resppectiv o alimentație sǎnǎtoasa și faceți exercitii fizice regulate.

• Apelați ajutor profesionist, dacă va simțiți copleșit.

 

Autor: Lavinia Radu

Citește și:

Cosmarul

Comportamentul pasiv agresiv