Anxietatea de separare la copil

Anxietatea de separare este o etapă emoțională normală a dezvoltǎrii, care începe atunci când copiii încep să înțeleagă că oamenii pot fi ȋn aceeași ȋncapere cu ei chiar dacǎ nu mai au contact vizual cu ei.

Bebelușii pot indica semne de anxietate de separare ȋn special la 6 sau 7 luni, dar cea mai comunǎ este între 10 și 18 luni. Cel mai frecvent, anxietatea de separare apare atunci când mama sau tata ȋși lasǎ bebelușul ȋn grija altcuiva pentru  a merge la serviciu. Copilul poate avea, de asemenea, anxietatea de separare și pe timp de noapte,  mai ales dacǎ nu are contact vizual cu pǎrinții sǎi. 

Simptomele anxietǎții de separare

Anxietatea de separare dispare, de obicei, la copii mai mari de 2 ani. Simptomele clasice ale anxietǎții de separare sunt agitația și plânsul. De asemenea, copilul poate refuza sǎ se desprindǎ din brațele mamei. 

Cu toate acestea, anxietatea de separare sănătoasă nu trebuie sǎ fie  confundatǎ cu tulburarea anxioasǎ de separare. Principalele diferențe sunt  legate de intensitatea temerilor copilului și  mai ales dacă aceste temeri ȋl rețin de la activitățile normale. Copilul cu o tulburarea de anxietate  ȋși face ȋn mod constant ca unul dintre pǎrinți poate pǎți ceva sau cǎ se pot separa de aceștia. Copilul poate dezvolta insomnie din cauza acestor gȃnduri, iar dacǎ este mai mare poate refuza sǎ mearga la școalǎ, din cauza fricii de a fi singur. 

Cauzele anxietǎții de separare

Anxietatea de separare este o etapă normală de dezvoltare ȋn cazul sugarilor și  al copiilor mici, ȋnsǎ nu și ȋn cazul copiilor mai mari. Pe mǎsura ce copilul se obișnuiește cu ambii pǎrinți acesta poate fi ȋngrijorat cȃnd doar unul dintre pǎrinți este prezent.  Uneori, anxietatea de separare poate fi declanșata de circumstanțe  precum:

• Un mediu nou

• Un frate sau o sorǎ

• Casǎ nouǎ

• Stres sau tensiune ȋn familie

Dacă anxietatea de separare apare sau dureazǎ pȃnǎ la grǎdinițǎ sau interfereazǎ cu activitǎțile de zi cu zi, discutați cu medicul dumneavoastră. Discutați cu medicul dacă copilul dumneavoastră are:

• Simptome de panică (cum ar fi greațǎ, vǎrsǎturi sau dificultăți de respirație) 

• Atacuri de panică înainte de a fi separat de pǎrinte

• Coșmaruri despre separare

• Grijǎ excesivǎ de a nu se fi pierdut sau de a merge ȋn diferite locuri fără unul dintre părinți

Cum putem ajuta copilul sǎ treacǎ de anxietatea de separare?

Ca în orice perioadǎ de tranziție, dați copilului dumneavostrǎ  oportunitatea de a se obișnui treptat cu ideea cǎ nu puteți fi la orice oră din zi, alǎturi de el.

• La domiciliu îi va fi mai ușor copilului sǎ facǎ față  lipsei dumneavoastră dacă bebelușul este cel care inițiază o „separare”. Lasați-l să se târască ȋn  alte camere pe cont propriu și așteptați câteva minute înainte de a merge după acesta. 

• Ȋncercați sǎ familiarizați copilul cu noua dădacǎ – Încainte de a lǎsa copilul pentru prima datǎ singur cu o personǎ strǎinǎ, ȋncercați ca acesta sǎ vinǎ de cȃteva ori ȋn vizitǎ pentru ca bebelușul sǎ o vadǎ de cȃteva ori.

• Spuneți mereu „La revedere!”. Sărutați și îmbrățișați copilul atunci când plecați, spuneți acestuia unde plecați și cȃt stați.

• Rezistați tentației de a vǎ furișa pe ușa din spate. Copilul tău va fi mai supărat dacă acesta va crede cǎ ați disparut.

• Încercați să nu plângeți sau să păreți supărat în cazul în care copilul începe să plângă - cel puțin nu cȃt timp cel mic vă poate vedea.

Teama copilului tău de a fi separat de  pǎrinții sǎi pe timp de noapte este una foarte realǎ pentru el, astfel încât trebuie să faceți tot ce puteți pentru –l asigura că totul este ȋn ordine. Petreceți ceva timp  suplimentar cu copilul ȋnainte de culcare. În cazul în care copilul plânge dupǎ dumneavostrǎ, după ce l-ați pus în pat, e bine să mergeți la el, pentru a vǎ asigura ca este bine. Cu toate acestea ȋncercați sa faceți aceste vizite destul de scurte pentru ca, ȋn cele din urmă, copilul sǎ fie capabil sǎ adormǎ pe cont propriu.

 

Autor: Lavinia Radu

 

Citește și:

Efectele stresului asupra organismului

Dislexia