Sindromul Peter Pan

Sindromul Peter Pan este o afecțiune adusă în prim-plan de de psihologul Dan Kiley. Boala se referă la adulții care se comportă  niște copii sau adolescenți și care se dovedesc incapabili să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile lor și refuză să se comporte conform vârstei biologice. Persoane afectate au un nivel de inteligență peste medie.

Numele afecțiunii vine de la personajul Peter Pan, care refuză să crească și preferă să rămână în lumea simplă a copilăriei.

Sindromul Peter Pan este mai frecvent în cazul bărbaţilor decât în cel al femeilor; acestea care pot suferi de „Sindromul Wendy“ (partenera lui Peter Pan), comportându-se ca mame pentru partenerii sau prietenii lor.

 

Cauze

Una din principalele cauze o constituie lipsa de afecțiune din copilărie. La maturitate, o persoană care a fost privată în copilărie de afecțiune, dorește să se simtă protejată, îi este teamă de necunoscut. De exemplu, bărbații cu acest sindrom preferă să locuiască cu părinții și își întemeiază o familie la vârste avansate. Cariera lor nu se află într-o fază stabilă, toţi fug de căsătorie şi, mai ales, de responsabilitatea de a avea copii.

 

Simptome

Persoana cu o astfel de afecțiune este sigură pe ea, chiar arogantă, atitudine prin care ascunde nesiguranța și incapacitatea de a adopta decizii.

Psihanalistul Dan Kiley a observat că majoritatea bărbaţilor care suferă de simptomul Peter Pan au avut un tată absent şi în cele mai multe cazuri, mama a fost cea care și-a asumat toate responsabilităţile și i-a protejat în exces.  În cazul în care copilul întâmpina o astfel de situaţie, inteligenta pacientului se desprinde de partea emoţională, astfel că în timp ce intelectul continua să se dezvolte, el rămâne în acelaşi punct din punct de vedere sentimental.  Mai mult, medicii au subliniat faptul că persoanele care se confruntă cu sindromul Peter Pan au o inteligenţă peste medie şi sunt înzestrate cu diverse calități artistice.

La fel ca personajului Peter Pan, adulţii care suferă de această afecțiune trăiesc într-o lume fără griji și responsabilităţi. 

Tratament

Sindromul Peter Pan poate fi tratat cu ajutorul psihoterapiei. Pe parcursul şedinţelor de terapie, pacientul învaţă să îşi recunoască şi să accepte manifestările acestei tulburări. El trebuie să noteze și să conștientizeze sentimentele, trăirile, stările prin care trece în fiecare zi. În timp, ajunge să le ţină sub control, ceea ce îi conferă încredere în propria persoană şi îl ajută să devină un adult responsabil. Familia, prietenii celui care suferă de sindromul Peter Pan au un rol important în acest demersului terapeutic. 

 

Citește și:

Tulburarea bipolara

Isteria