Despresia este o boalǎ ce nu afecteazǎ numai adulții, ci și copiii și adolescenții. Aproximativ 5% din copii și adolescenți suferǎ de depresie la un moment dat. Copiii care suferǎ de depresie prezintǎ probleme de învățare și de comportament, dar pot prezenta și tulburǎri de anxietate. Mai mult, comportamentul copiilor și al adolescenților depresivi poate sǎ fie diferit de cel al adulților deprimați.
Copiii cu depresie tind sǎ ȋși piardă interesul ȋn ceea ce privește activitǎțile obișnuite, iar starea de tristețe sau nemulțumire sǎ se accentueazǎ de la o zi la alta. Ȋn cazul ȋn care pǎrintele observǎ simptome precum tristețea, plictiseala persistentǎ, stima de sine scǎzutǎ, izolarea socialǎ, apariția problemelor de memorare sau concentrare, este recomndat un consult de specilitate. Ȋn cazul adolescenților, depresia se poate caracteriza și prin apariția unor obiceiuri nesǎnatoase sau a discuțiilor despre sinucidere.
Diagnosticul precoce și tratamentul sunt esențiale pentru copilul care suferǎ de depresie, mai ales cǎ acesta este o boală realǎ ce se poate trata cu ajutorul terapiilor bazate pe utilizarea medicamentelor sau cu ajutorul psihoterapiei.
Cauzele care duc la dezvoltarea depresiei la copil
Cauzele care duc la dezvoltarea depresiei la copil nu sunt pe deplin înțelese. Cu toate acestea, existǎ mulți factori care pot contribui la dezvoltarea bolii precum: probleme la școalǎ, divorțul pǎrinților, existența unor probleme de sǎnǎtate ȋn familie, traume, abuzuri, incapacitatea unui copil de a se conforma la un ideal stabilit de pǎrinți, incapacitatea de a stabili anumite legături emoționale din cauza respingerii sau a neglijenței. De asemenea, unor rol important este jucat și de factorii genetici, mai ales cǎ depresia se poate transmite ȋn familie, iar aceastǎ tentințǎ poate explica parțial de ce unele persoane sunt mai predispuse la depresie și altele nu. Atunci cȃnd depresia se instaleazǎ, acesta poate avea legaturǎ și cu un dezechilibru ȋn ceea ce privește nivelul anumitori substanțe din creier.
Simptomele depresiei la copil
La începutul anilor 1980 specialiștii considerau cǎ depresia nu poate apǎrea ȋn cazul copiilor, ȋnsǎ dupǎ ani de cercetare s-a dovetit faptul cǎ și aceștia pot experimeta depresie. Copii și adolescenții deprimați sunt, în general, apatici, retrași, aparent incapabili să se bucure de viață. Uneori, aceștia sunt morocǎnoși și iritabili, ȋnsǎ depresia nu este atȃt de ușor de recunoscut, parte din cauza faptului cǎ nici copilul nu realizeazǎ ce anume ȋl afecteazǎ.
Unele simptome tipice ale depresiei la adulți, cum ar fi pierderea poftei de mâncare sau pierderea în greutate, sunt mult puțin frecvente la copii și adolescenți. Schimbǎrile la nivelul simptomelor pot apǎrea pe mǎsurǎ ce copilul crește.
La vȃrsta de 3-5, copilul cu depresie poate fi predispus la accidente și poate dezvolta fobii. Copiii cu vȃrste ȋntre 6 și 8 ani experimenteazǎ stǎri ȋn care vor pȃnge fǎrǎ motiv sau vor avea un comportament agresiv. La vȃrste ȋntre 9 și 12 ani, pot avea probleme la școalǎ ȋn ceea ce privește concentrarea și ȋnvațarea. Adolescenții deprimați, pot fi supărați, pot prezenta hipersensibilitate la critici sau pot devolta comportamente nepotrivite precum consum de droguri și alcool. Mai mult, unii adolescenți experimenteazǎ simptome ale depresiei asemǎnatoare cu cele pe care le au și adulții: anxietate, teamă, vinovăție sau un sentiment de inutilitate.
Alte simptome ale depresiei sunt:
• Dureri de cap, dureri de stomac, oboseală
• Iritabilitate
• Pierderea interesului în ceea ce privește activitǎțile preferate
• Stimǎ de sine scǎzutǎ
• Gȃnduri de sinucidere ( ȋn special ȋn cazul depresiei la adolescenți)
Dignosticarea depresie la copil
Nu există anumite teste specifice care pot diagnostica depresia, ȋnsǎ chestionarea ambilor pǎrinți, dar și a copilului, ȋmpreunǎ cu analiza simptomelor pot demonstra dacǎ copilul suferǎ sau nu de depresie.
Intervievarea părinților este necesarǎ deoarece aceștia pot descrie mai bine modificǎrile apǎrute ȋn comportamentul copilului. Diagnosticarea corectă a depresiei se face prin constatarea existenței la copil a cinci sau mai multe dintre următoarele simptome:
• Tristețe intensǎ și lipsa energiei
• Incapacitatea de a se bucura de lucrurile preferate
• Lipsa dorinței de a petrece timp cu prietenii sau cu familia
• Iritabilitate, furie, anxietate
• Creștere sau scǎdere ȋn greutate
• Apariția sentimentelor de vinovǎție sau inutilitate
• Gȃnduri de sinucidere
Tratementul depresie la copil
Tratamentul depresiei constǎ, ȋn principal, ȋn consiliere sau psihoterapie, iar ȋn cazuri mai grave și ȋn utilizarea de antidepresive. Chiar și simpla discuție cu familia sau prietenii despre aceastǎ tulburare reprezintǎ un pas important ȋn recuperarea copilului. Depresia este o problemă pe termen lung, iar episoadele depresive dureazǎ, în medie, aproximativ opt luni. În timp ce majoritatea copiilor depresivi ȋși revin dupǎ un an sau doi de terapie, cel puțin jumătate sunt susceptibili de a dezvolta din nou depresie dupǎ o anumitǎ perioadǎ de timp. Cu toate acestea, copiii răspund, de obicei, destul de repede la tratament, mai ales dacǎ acesta este administrat precoce. Antidepresivele sunt destul de rar recomandate, dar pot fi utile în unele cazuri.
Unii părinți pot devolta un sentiment de vinovǎție sau de frustrare, ȋnsǎ aceștia trebuie sǎ ȋnțeleagǎ cǎ acesta nu este o rezolvare, iar ȋn acest caz și pǎrinții copilului cu depresie pot opta pentru consiliere. Depresia poate fi ȋnfricoșǎtoare pentru copilul care nu ȋnțelege ce se ȋntȃmplǎ cu el, ȋnsǎ cu tratament și rǎbdare boala poate fi vindecatǎ.
Asigurați-vǎ cǎ adolescentul sau copilul:
• Utilizeazǎ medicamentele prescrise
• Are o alimentație sǎnǎtoasǎ
• Este activ
• Știe cǎ se bucurǎ de sprijinul familiei
Recompensați copilul atunci cȃnd acesta face un efort suplimentar, chiar dacǎ nu are energia necesarǎ!
Citește și: