Sarcomul Ewing

Sarcomul Ewing este o tumoră malignă osoasă rară care se apare la nivelul osului din celule nediferenţiate din creasta neurală. Tumora mai poate apărea și în țesuturile moi.  Apare la persoane cu vârste cuprinse între 5-30 de ani, cu un vârf de incidenţă între 12 şi 18 ani.

Afecțiunea este dezvoltată în general la copii și tineri, fiind predominantă la sexul masculin. Rasă albă este mai afectată decât rasa galbenă sau neagră. Tumora se întâlneşte în mod excepţional la populaţia de culoare

Boala poartă numele lui James Ewing, care a descoperit-o în anul 1921. Sarcomul Ewing afectează orice os din organism, dar se dezvoltă cel mai des în oasele pelviene, ale coapsei, dar și în membrul inferior.

Cauze

Deși nu s-a stabilit încă care este cauza apariției acestei tumori, sarcomul Ewing poate fi asociat cu o creștere osoasă accelerată. De aceea, boala predomină la tineri.

 

Simptome

Durerile osoase şi tumefacţia, limitarea funcţională asociată cu febra pot fi sugestive pentru sarcomul Ewing şi necesită o investigaţie amănunţită. Alte simptome:

·         durere locală,

·         prezența unei mase tumorale la palpare,

·         fracturi în os,

·         dureri de spate, în cazul localizărilor vertebrale, retroperitoneale sau pelvice

·         febră,

·         scădere în greutate,

·         purpure şi pete din cauza trombocitopeniei.

Diagnostic

Pentru a putea diagnostica boala este necesar un examen clinic și mai multe teste paraclinice precum radiografia osoasă, RMN-ul și CT-ul. Diagnosticul final se pune în urma unei biopsii osoase. În cazul metastazelor medulare se apelează la biopsia medulară. Se va efectua totodată și o radiografie pulmonară deoarece Ewing este asociat cu metastaze pulmonare.

Diagnosticul diferenţial se face cu: osteomielită, osteosarcoame şi granulom eozinofil.

Tratament

Deoarece această tumoră este rar întâlnită, tratamentul trebuie să fie unul complex. De obicei, are loc o cooperare între medici oncologi pentru copii și adulți, chirurgi ortopezi, chirurgi generalişti, dar și anatomopatologi și radioterapeuți, psihologi și alți specialiști.

De obicei, tratamentul este atât chirurgical, cât și combinat radioterapie şi chimioterapie. Cura chimioterapică se înainte unei intervenții chirurgicale pentru a micșora tumora și a se putea salva membrul, fără a fi necesară o amputație. Chimioterapia continuă și postchirurgical pentru a distruge eventualele celule canceroase rămase în urma operației.

Andra Silivestru

Citește și:

Lipomul 

Cancerul osos la copii