Amigdalita

Cele mai multe cazuri de amigdalită sunt cauzate de infecţia cu un virus sau cu o bacterie, iar afecţiunea se recunoaşte prin inflamarea amigdalelor.

 

 

Deoarece tratamentul pentru amigdalită depinde de cauza care a dus la apariţia sa, este important să se obţină un diagnostic precis. Tratamentul chirurgical se realizează prin eliminarea amigdalelor, însă această procedură se face, de obicei, numai atunci când amigdalita apare foarte frecvent sau nu răspunde la alte tratamente.

Cauzele care duc la apariţia amigdalitei

Amigdalita este cel mai adesea cauzată de un virus al răcelii, dar cauza poate fi, de asemenea, o infecţie virală sau bacteriană. Bacteria care cauzează cele mai frecvent amigdalită este Streptococcus pyogenes sau streptococul de grup A.

Factorii de risc ai amigdalitei

• Vârsta fragedă. Amigdalita este cel mai comună la preşcolari decât la adolescenţi sau adulţi.
• Expunerea frecventă la germeni. Copiii de vârstă şcolară sunt frecvent expuşi la viruşi sau bacterii care pot provoca amigdalită, mare parte din cauza mediului colectiv de la grădiniţă sau şcoală.

 

Simptomele amigdalitei

Cele mai comune simptome de amigdalită includ:

• Amigdale umflate şi roșii;
• Înghiţire dificilă sau dureroasă;
• Febră;
• Ganglionii limfatici măriţi;
• Voce guturală;
• Durereri de stomac, mai ales la copiii mai mici;
• Dureri de cap;

 

La copiii mici, care sunt în imposibilitatea de a descrie modul în care se simt, semne de amigdalite pot include:

• Înghiţire dificilă sau dureroasă;
• Refuzul de a mânca;
• O stare de nervozitate neobişnuită;

 

Complicaţiile amigdalitei

• Dificultăţi de respiraţie;
• Apnee de somn obstructivă;
• Infecţie care se răspândeşte adânc în ţesuturi;
• Infecţie care duce la o colecţie de puroi în spatele amigdalelor (abces amigdalian);

 

Diagnosticul amigdalitei

Diagnosticul amigdalitei se face printr-un exament fizic. Medicul de familie este cel care poate diagnostica amigdalita prin:

• Palparea gâtului pentru a verifica dacă ganglionii s-au umflat (noduli limfatici);
• Ascultarea respiraţiei cu un stetoscop;
• Exudat faringian. Este recoltată o probă din gâtul pacietului, pe un tampon steril, urmând să fie analizat într-un laborator pentru a confirma sau infirma existenţa unei bacterii streptococ.

 

Tratamentul amigdalitei

Antibiotice. Dacă amigdalita este cauzată de o infecţie bacteriană, medicul va prescrie un tratament cu antibiotice.

Tratamentul chirurgical. Amigdalectomia poate fi folosită pentru a trata amigdalită recurentă sau amigdalită cronică, care nu răspunde la tratamentul cu antibiotice. O amigdalectomie poate fi, de asemenea, efectuată în cazul în care apar complicaţii precum: apnee în somn sau dificultăţi de respiraţie.

Tratametul la domiciliu

• Consumul de produse alimentare şi băuturi reconfortante (ceai, supă)
• Se poate face o gargară cu apă sărată.
• Umidificarea aerului pentru a elimina aerul uscat care poate irita gâtul.
• Tratamentul durerii în gât şi a febrei. Se utilizează ibuprofen sau acetaminofen, pentru a reduce durerea de gât şi pentru a controla febra.

 

Prevenirea amigdalitei

Germenii care cauzează amigdalite virale şi bacteriene sunt contagioşi, aşa că cel mai bun mod de a preveni afecţiunea se referă la câteva măsuri minime de igienă:

• Spălaţi-vă mâinile frecvent, mai ales după folosirea toaletei şi înainte de a mânca.
• Evitaţi schimbul de produse alimentare, de pahare sau ustensile.

 

Citeşte şi:

Ce este gripa?