Neuroblastomul

Neuroblastomul este un tip de cancer care se dezvoltă ȋn celulele nervoase din mai multe zone ale corpului. Neuroblastomul apare cel mai frecvent la nivelul glandelor suprarenale, care au origini similare cu celulele nervoase și sunt poziționate deasupra rinichilor. Cu toate acestea, neuroblastomul se poate dezvolta, de asemenea, la nivelul abdomenului, la nivelul pieptului ,al gȃtului și al pelvisului.

Neuroblastomul afecteazǎ, ȋn special, copiii cu vȃrsta pȃnǎ ȋn cinci ani, deși aceasta poate să apară și la copiii mai mari, ȋnsǎ mult mai rar. Opţiunile de tratament depind de mai mulţi factori, de  la starea generalǎ de sǎnǎtate pǎnǎ la stadiul cancerului. Boala apare la aproximativ un copil din 100.000  fiind mai comunǎ ȋn cazul bǎieților.

 

Cauzele care duc la apariția neuroblastomului

În general, cancerul ȋncepe cu o mutație geneticǎ ce permite celulelor sǎnǎtoase sǎ devinǎ celule canceroase și sǎ se multiplice necontrolat.

 Celulele anormale se acumuleazǎ sub forma unei tumori. Nu este clar ce determinǎ mutația geneticǎ ce duce la apariția neuroblastomului. Cu toate acestea deoarece boala afecteazǎ, de obicei, copiii foarte mici, cercetǎtorii cred cǎ mutația apare ȋn timpul sarcinii sau imediat după naştere.

Simptomele neuroblastomului

Simptomele neuroblastomului variazǎ ȋn funcție de tipul de cancer precum și ȋn funcție de partea corpului la nivelul cǎreia apare.

 

Neuroblastomul la nivelul abdomenului este forma cea mai comunǎ și poate provoca simptome precum:

• Durere abdominală

• Modificari ale tranzitului intestinal

• Diaree

• Umflarea picioarelor

 

Neuroblastomul la nivelul pieptului poate provoca simptome precum:

• Respiraţie şuierătoare

• Dureri în piept

• Pleoapele lǎsate 

 

Alte simptome includ:

• Noduli sub piele

• Ptozǎ ( globul ocular capǎta aspectul de ieșit din orbite)

• Dureri de spate

• Febră

• Scădere în greutate ȋn mod inexplicabil

• Dureri osoase

• Incapacitatea de golire a vezicii urinare

• Probleme de echilibru

• Mişcări necontrolate ale ochilor sau ale picioarelor 

 

Diagnosticarea neuroblastomului

Testele şi procedurile utilizate pentru a diagnostica neuroblastomul:

• Examenul fizic. Medicul efectuează un examen fizic, și ȋntreabǎ pacientul despre simptomele pe care le experimenteazǎ.

• Teste de urină şi de sânge

• Teste imagistice. Testele imagistice pot  indica o tumorǎ. Acestea includ radiografii, ecografii, tomografii computerizate (CT)  precum şi imagisticǎ prin rezonanțǎ magneticǎ.

• Biopsia tumorii. Biopsia poate dezvălui ce tipuri de celule sunt implicate în dezvoltarea cancerului și poate ajuta medicul sǎ elaboreze un plan de tratament individualizat.

• Biopsia măduvei osoase. Testul poate fi necesar pentru a  afla dacǎ neuroblastomul s-a rǎspȃndit la mǎduva osoasǎ.

 

Stadiile neuroblastomului

Odatǎ ce neuroblastomul a fost identificat, medicul trebuie sa stabileascǎ și stadiul bolii. Etapele  neuroblastomului includ:

Stadiul I.  Ȋn această etapǎ boala este localizatǎ ȋntr-un singur organ, şi poate fi complet eliminatǎ, prin intervenții chirurgicale. 

Stadiul II. Neuroblastomul este localizat, dar nu poate fi la fel de uşor îndepărtat prin intervenţie chirurgicală precum cel ȋn stadiul I.

Stadiul IIB. Ȋn această etapă ganglionii limfatici din apropiere au fost afectați de celulele canceroase.

Stadiul III. Neuroblastomul în acest stadiu este considerat avansat, şi nu se poate elimina prin intervenţie chirurgicală.

Stadiul IV. Neuroblastomul în acest stadiu este considerat avansat şi s-a răspândit (metastazat) la alte pǎrți ale corpului.

Stadiul  IVS. Această etapă este o categorie specială de neuroblastom care nu se comportă ca şi alte forme de neuroblastom, deşi nu este clar de ce se ȋntǎmplǎ acest lucru. Neuroblastomul  IVS se aplică numai la copiii mai mici de 1 an. Acesta poate indica dacǎ boala s-a rǎspȃndit  la nivelul pielii, sau al ficatului sau la nivelul măduvei osoase. În ciuda ariei de raspȃndire, copiii ȋn acest  stadiu, au o șansǎ mare de recuperare.  Aceste tumori, fie dispar spontan fie după chimioterapie, ȋnsa atunci cȃnd dispar spontan se transformǎ în tumori noncanceroase (benigne).

 

Tratamentul neuroblastomului

Tratamentul chirurgical

Tratamentul  neuroblastomului depinde de vârsta copilului, precum și de dimensiunea şi poziţia tumorii. Pentru tumorile care nu s-au răspândit (tumori localizate), tratamentul este, de obicei, intervenția chirurgicalǎ. În cazul în care tumora este ȋntr-un stadiu incipient și nu este extinsǎ la ganglionii limfatici se poate ȋndepǎrta chirurgical. Cu toate acestea, în cazul în care tumora este clasificatǎ ca fiind cu un risc ridicat, medicul va ȋncerca ȋntȃi sǎ o micșoreze prin alte terapii pentru a o putea elimina în condiţii de siguranţă.

Chimioterapia

În cazul în care tumora s-a rǎspȃndit, chimioterapia este folositǎ pentru a distruge celulele canceroase. Tipul de terapie va fi stabilit de medicul pacientului.

Doze mari de chimioterapie și trasnplantul de celule stem

Dozele mari de chimioterapie distrug eventualele celule rǎmase din neuroblastom, dar afecteazǎ, de asemenea și celulele sǎnatoase ale corpului. Celulele stem colectate de la copil înainte de chimioterapie, sunt congelate şi stocate. După chimioterapie, acestea sunt inserate ȋnapoi prin picurare, pentru ca organismu sǎ ȋnceapa cȃt mai repede producția de celule sǎnǎtoase. 

Tratamentul cu anticorpi monoclonali 

Anticorpii monoclonali pot distruge anumite tipuri de celule canceroase și ȋn același timp sǎ afecteze foarte puțin celulele normale. Un nou tratament bazat pe utilizarea anticorpilor monoclonali numit anti- GD2 este, ȋn prezent, testat la persoanele care prezintǎ un risc ridicat de apariție a neuroblastomului. Acesta nu este încă un tratament standard pentru persoanele cu neuroblastom şi este în prezent disponibil numai pentru pacienții din Marea Britanie, care participǎ la studii clinice. 

 Radioterapia

 Radioterapia utilizează radiații pentru a distruge celulele canceroase, ȋnsǎ terapia afecteazǎ și celulele sǎnǎtoase, nu numai pe cele canceroase.

 

Prevenire

Neuroblastomul nu poate fi prevenit, iar atunci cȃnd un copil este diagnosticat cu aceastǎ boalǎ, pǎrinții pot experimenta diverse emoții, de la furie la vinovǎție. Este important ca rudele copilului sǎ depǎșeascǎ acest moment pentru a-l ajuta pe copil sǎ ȋnvingǎ boala.

Incercați sǎ:

• Aflați cȃt mai multe informații despre boalǎ

• Mențineți normalitatea pe cȃt posibil

• Alǎturați-vǎ unor grupuri de suport

• Dicutați cu alți pǎrinți care trec printr-o situație asemǎnǎtoare.

 

Autor: Lavinia Radu

 

Citește și:

Cancerul de ficat