Limfomul Hodgkin

Limfomul Hodgkin este un cancer al sistemului limfatic, care a fost descris pentru prima dată în anul 1832 de către Thomas Hodgkin.  În limfomul Hodgkin, celulele din sistemul limfatic cresc anormal iar pe măsură ce se răspândesc compromit capacitatea organismului de a lupta împotriva infecţiilor.

Progresele în diagnosticul şi tratamentul limfomului Hodgkin au oferit persoanelor cu acest diagnostic şansa unei  recuperări complete iar prognosticul continuă să se îmbunătăţească pentru persoanele care suferă de limfom Hodgkin.  Boala se extinde de la o grupă ganglionară la alta iar afecţiunea are două perioade în care atinge o rată mai mare de incidenţă,  şi anume la pacienţii între 15 şi 35 de ani iar a doua etapă  la pacienții trecuți de 55 de ani.

Diagnosticarea bolii într-un stadiu incipient duce la creşterea ratei de supravieţuire  care poate ajunge până la aproximativ 90%.

 

Cauzele care duc la apariţia limfomului Hodgkin

Cauzele exacte de apariţie a limfomului Hodgkin nu sunt cunoscute, cu toate acestea specialiştii au observat anumite legături cu câţiva factori de risc precum:

• Infecţia cu virusul Epstein Barr, care produce mononucleoza infecţioasă

• Pacienţii cu virusul HIV prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta boala.

• Predispoziţia genetică şi istoricul familial

 

Tipurile de limfom Hodgkin

Limfomul Hodgkin clasic poate fi împărţit  în  patru subtipuri. La persoanele diagnosticate cu limfom Hodgkin clasic,  celula neoplazică este celula Reed-Sternberg prezentă în ganglionii limfatici.

• Boala Hodgkin sclero-nodulară – acest tip de limfom apare, mai des, la adulţii tineri, reprezentand între 60-80% din totalitatea limfoamelor Hodgkin clasice.

• Boala Hodgkin cu depleţie limfocitară – apare la mai puţin de 1% din pacienţi.

• Boala Hodgkin cu celularitate mixtă – Boala apare în special la nivelul ganglionilor abdominali şi la cei ai splinei.

• Boala Hodgkin limfocitară clasică – Boala nu prezintă celulele tipice Reed – Sternberg, fiind asemănătoare tipului mixt.

 

Simptomele date de limfomul Hodgkin

Simptomele limfomului Hodgkin pot include:

• Umflarea nedureroasǎ a ganglionilor limfatici de la nivelul gâtului, axilei sau zonei inghinale;

• Oboseala persistentă;

• Febră şi frisoane;

• Transpiraţii nocturne;

• Pierdere în greutate în mod brusc; 

• Tuse, probleme de respiraţie sau dureri în piept;

• Pierderea poftei de mâncare;

• Mâncărimi;

• Sensibilitate crescută la efectele alcoolului sau durere la nivelul ganglionilor limfatici, după consumul de alcool;

 

Diagnosticarea limfomului Hodgkin

Testele şi procedurile utilizate pentru a diagnostica limfomul Hodgkin includ:

• Examenul fizic. Medicul controlează ganglionii limfatici, inclusiv cei de la nivelul gâtului, ai axilei şi ai regiunii inghinale, precum şi eventualele semne de splină umflată sau ficat mărit.

• Analizele de sânge. O probă de sânge este examinată  pentru a observa dacă există modificări care să indice posibilitatea de apariţie a cancerului.

• Teste imagistice. Teste imagistice utilizate pentru a diagnostica limfomul Hodgkin includ radiografii, tomografii computerizate (CT), imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM)  precum şi tomografi cu emisie de pozitroni (PET).

• Chirurgia pentru a elimina un nod limfatic. Intervenţiile chirurgicale minore se pot face pentru a elimina o parte a unui ganglion limfatic pentru testare. Un diagnostic de limfom Hodgkin se pune în cazul în care se găsesc celule anormale Reed-Sternberg  în nodul limfatic.

• Biopsia  măduvei osoase. În timpul acestei proceduri, o cantitate mică de maduvă osoasă, este colectată într-un ac.

 

Stadiile limfomului Hodgkin

Stadiile de limfom Hodgkin includ:

Stadiul I. Cancerul este limitat la o singură regiune.

Stadiul II. În acest stadiu, cancerul se găseşte la nivelul doi ganglioni limfatici diferiţi. 

Stadiul III. Cancerul ajunge la mai mulţi ganglioni limfatici şi poate afecta, de asemenea, o porţiune de ţesut sau un organ din apropierea grupurilor ganglionilor limfatici.

Stadiul IV. Aceasta este etapa cea mai avansată de limfom Hodgkin Boala în stadiul IV afectează nu numai ganglionii limfatici, dar şi în alte părţi ale corpului, cum ar fi ficatul, plămânii sau oasele.

 

Tratamentul limfomului Hodgkin

Scopul tratamentului este de a distruge celulele canceroase şi de face ca boala să intre  în remisie.

Chimioterapia

Chimioterapia este adesea combinată cu radioterapia la persoanele cu limfom clasic de tip Hodgkin în stadiu incipient. Radioterapia se face de obicei după chimioterapie. În limfomul Hodgkin avansat, chimioterapia poate fi utilizata singură sau în combinaţie cu terapia cu radiaţii.

 

 Radioterapia

Radioterapia utilizează radiaţiile pentru a distruge celulele canceroase. Pentru limfom Hodgkin clasic, terapia cu radiaţii poate fi utilizată singură, dar este adesea folosită după chimioterapie. Mulţi oameni experimentează oboseală în timpul tratamentului cu radiaţii. Riscuri grave ale radioterapiei includ boli de inimă, accident vascular cerebral, probleme tiroidiene, infertilitate şi alte forme de cancer, cum ar fi cel de sân sau cancer pulmonar.

Transplant de celule stem

Un transplant de celule stem este  tratamentul prin care se înlocuiește măduva osoasă bolnavă prin introducerea de celule stem sănătoase. Un transplant de celule stem poate fi o opţiune dacă limfomul Hodgkin revine în ciuda tratamentului făcut.

 

 Pronostic

Limfomul Hodgkin este considerat unul dintre cele mai curabile forme de cancer, mai ales dacă este diagnosticat şi tratat precoce. Spre deosebire de alte tipuri de cancer, boala Hodgkin este adesea curabilă, chiar şi în fazele sale tardive.

Cu  tratamentul potrivit, mai mult de 90% din persoanele cu limfom stadiul I sau II supravieţuiesc cel puţin încă 10 ani. În cazul în care boala s-a răspândit, tratamentul poate fi mai intens, prin combinarea tehnicilor de tratament existente împotriva bolii.

 

Autor: Lavinia Radu

 

Citeşte şi:

Analize de laborator gratuite pentru depistarea limfomului

Daniela Simion, o studenta eminenta de 21 de ani, are nevoie de ajutor urgent