Sindromul Tourette

Sindromul Tourette este o tulburare neurologicǎ ce apare ȋn copilǎrie. Aceasta implică mișcări repetitive neobișnuite sau divulgarea de cuvinte jignitoare ȋn mod neintenționt.

Simptomele sindromului Tourette apar, de obicei, ȋntre  vârsta de 2 și 12 ani, media fiind în jur de 7 ani. De asemenea, bǎieții au un risc de 3,4 ori mai mare decȃt fetele de a dezvolta boala. Deși nu existǎ tratament care sǎ vindece afecțiunea, se poate trǎi o  duratǎ normalǎ de viațǎ.

Mai mult, multe din persoanele cu sindromul Tourette nu au nevoie de tratament, ȋn cazul ȋn care simptomele nu sunt supărătoare. Simptomele sindromului Tourette, se pot atenua dupǎ anii adolescenței. Cauza exactǎ a sindromului Tourette nu este cunoscutǎ, și nici nu există nicio modalitate pentru a preveni boala.  Sndromul Tourette este un sindrom complex, probabil cauzat de o combinație de factori genetici și de mediu. Teorii despre cauzele Tourette includ :

Factorii genetici -  Sindromul Tourette poate fi o tulburare moștenitǎ. Genele  implicate ȋn apariția bolii nu au fost ȋncǎ definite, deși o mutație genetică a fost identificatǎ ca fiind o cauză rarǎ de sindrom Tourette.

Anomalii la nivelul creirului -  Anumite substanțe chimice din creier care transmit impulsurile nervoase ( neurotransmițători ), respectiv dopamina și serotonina pot juca un rol important ȋn apariția bolii.

Simptonele sindromului Tourette

Ticuri scurte, mișcări sau sunete intermitente bruște. Simptomele severe ale bolii pot interfera în mod semnificativ cu comunicarea dar și cu  calitatea vieții pacentului.

Ticurile sunt clasificate ca fiind :

• Ticuri simple - de scurtă durată și repetitive, care implică un număr limitat de grupe musculare;

• Ticuri complexe  - modele coordonate de mișcǎri care implicǎ mai multe grupuri musculare

• Ticuri motorii - ticuri  faciale, care ȋncep ȋnainte de ticurile vocale;

Diagnosticarea sindromului Tourette

Nu există niciun test specific, care sǎ poatǎ diagnostica sindromul Tourette. În schimb, medicii trebuie să se bazeze pe istoria și pe simptomele pacientului pentru a diagnostica tulburarea.

 

Criteriile pentru a diagnostica sindromul Tourette se referǎ la:

• Prezența  atât  a ticurilor motorii și a celor vocale, deși nu neapărat în același timp .

• Ticurile sǎ aparǎ de mai multe ori pe zi, aproape ȋn fiecare zi sau intermitent, pentru mai mult de un an. Nu trebuie să existe o pauză între ticuri pentru mai mult de trei luni.

• Debutul sǎ aibǎ loc ȋnainte de vȃrsta de 18 ani.

• Ticurile sǎ nu fie cauzate de medicamente, alte substanțe sau o altă boalǎ.

 

Diagnosticul de sindrom Tourette poate fi întârziat deoarece familiile și chiar medicii nu sunt uneori familiarizați cu simptomele, sau simptomele pot duce cu gȃndul la alte probleme medicale.

Tratamentul sindromului Tourette

Nu există niciun tratament pentru sindromul Tourette. Tratamentul este destinat pentru a minimaliza ticurile ȋn cazul ȋn care acestea interfereazǎ cu activitǎțile de zi cu zi. De asemenea, dacǎ boala nu cauzeazǎ simptome intense este posibil ca medicamentele sǎ nu aibǎ efect.

Medicamentele posibile pentru a ajuta la controlul sau minimizarea ticurilor includ:

• Medicamente care blocheazǎ sau diminuează dopamina din creier.

• Toxina botulinica - injecțiile intramusculare ȋn zona afectată pot ajuta la ameliorarea ticurilor.

• Medicamente stimulante, cum ar fi metilfenidatul și cele care conțin dextroamfetamină. Acestea sunt folosite pentru a ajuta la sporirea nivelului de atenție și concentrare pentru persoanele cu ADHD .

• Antidepresivele  -  Acestea pot ajuta la controlul simptomelor de tristețe și anxietate ale pacientului.

• Psihoterapie  - se recomnadǎ psihoterapia pentru a ajuta pacientul să facă față  sindromului Tourette, mai ales cǎ  psihoterapia se poate realiza ȋmpreunǎ cu oameni care suferǎ de aceeași problemǎ, ceea ce poate fi un suport moral pentru pacient.

• Terapia comportamentală  - pacientul poate fi ȋnvǎțat sǎ recunoscǎ momentul în care apar ticurile și sǎ ȋncerce, ȋn mod treptat sǎ le suprime.

Stima de sine poate avea de suferit la pacienții cu sindromul Tourette, care pot fi jenați de ticurile  pe care le experimenteazǎ. Cu toate acestea, amintiți-vǎ cǎ simptomele bolii se amelioreazǎ o datǎ cu ȋnaintarea ȋn vȃrstǎ a pacientului.

 

Autor: Lavinia Radu

 

Citește și:

Amnezia

Mielita transversa