Disuria

Disuria reprezintǎ termenul medical utilizat pentru a descrie durerea sau usturimea resimțită în timpul micțiunii. Disuria este mai comunǎ la femei, iar datele statistice aratǎ faptul cǎ aproape 25% dintre femei suferǎ de disurie ȋn fiecare an. Pe lȃngǎ infecțiile cu diferiți agenți patogeni boala poate fi provocatǎ și de numite activități fizice, cum ar fi mersul pe bicicletǎ.
Pentru diagnsticarea disuriei este necesarǎ realizarea istoricului medical al pacientului iar factorii luați ȋn considerare sunt frecvența disuriei și locul unde apare senzația de usturime. Dacǎ durerea este resimțită în interiorul organismului, atunci disuria poate fi produsǎ de o cistitǎ sau de o uretritǎ. Dacă durerea apare doar la urinare, atunci poate fi  cauzatǎ de o infecție vaginalǎ.

Cauzele care duc la apariția disuriei
Infecția cu diferiți agenți patogeni este unul dintre cele mai des ȋntȃlnite cauze care duc la apariția disuriei. Bacteriile ȋncep sǎ se ȋnmulțeascǎ necontrolat și sǎ contamineze zona afectatǎ. Cu toate acestea, existǎ și alte cauze care pot duce la apariția disuriei iar acestea sunt:
•    Infecții urinare
•    Herpes genital
•    Infecții vaginale
•    Cistitǎ
•    Uretritǎ
•    Bolile cu transmitere sexualǎ
•    Anumite produse de ȋngrijire
•    Prostatita (inflamația prostatei)
•    Calculi renali
•    Pielonefrita

Simptomele disuriei
Diagnosticarea corectǎ a disuriei necesitǎ multe investigații ȋnsǎ unele simptome asociate disuriei pot ușura diagnsticarea. Aceste simptome sunt:
•    Prezența sângelui în urină (hematurie)
•    Urinare frecventǎ
•    Apariția unor secreții la nivelul organelor sexuale feminine sau masculine
•    Prezența sângerărilor anormale din vagin
•    Durere sau senzație de arsurǎ la micțiune

Diagnosticarea disuriei
Infecția tractului urinar este ușor de identificat prin intermediul uroculturii. Ȋn cazul ȋn care pacientul prezintǎ numite secreții anormale, medicul va preleva mostre cu ajutorul unui tampon steril pe care le va trimte spre laborator pentru a identifica dacǎ existǎ anumite microorganisme.
Dacǎ ȋn urma testelor de laborator nu este identificatǎ o infecție, medicul poate recomanda alte teste pentru diagnosticare  precum:
•    Citologie urinarǎ pentru a exclude cancerul vezicii urinare
•    Examinarea radiologicǎ a rinichilor și a vezicii urinare
•    Citoscopie pentru a vizualiza mucoasa vezicii
•    Ecografiea rinichilor
•    Tomografia computerizatǎ (CT) 
•    Imagistica prin rezonanțǎ magneticǎ

Tratamentul disuriei
Tratamentul disuriei inplicǎ, ȋn primul rȃnd, tratarea cauzei care a dus la apariția bolii, iar ȋn cazul ȋn care este vorba de o infecție cauzatǎ de diverși agenți patogeni, medicul va recomnda tratamentul cu antibiotic. De asemenena, pentru a ameliora durerile urinare specialistul poate prescrie  analgezice utilizate, de obicei, înainte de  a începe tratamentul cu antibiotice. Medicul va fi cel care va stabili durata tramanetului ȋn funcție de gravitatea problemei.

Prevenirea disuriei
Una dintre metodele principale de a preveni disuria este se referǎ la utilizarea prezervativului și la evitarea contactului sexual pȃnǎ ce partenerul s-a vindecat. Ȋn caz de disurie purtarea unor haine largi poate fi de ajutor.  Diagnosticul precoce poate preveni rǎspȃndirea infecției!

Autor: Lavinia Radu

Citește și:
Sindromul Goodpasture
Boala Berger