Ectopia renalǎ este un defect congenital, ȋn care un rinichi este situat ȋntr-o poziție anormalǎ, fie la nivel lombar inferior, toracic sau pelvin. Rinichiul poate fi mai mic decȃt ȋn mod normal iar vascularizarea acestuia este, de cele mai mute ori, la fel de anormalǎ.
Ȋn multe cazuri, un rinichi ectopic poate sǎ nu provoace simptome și chiar sǎ funcționeze în mod normal. Cu toate acestea, în alte cazuri pot apărea complicații din cauza poziției sale în organism. O problemă comună, care poate apărea atunci când existǎ un rinichi ectopic este apariția "refluxului vezicoureteral", situație ȋn care urina curge de la vezica ȋnapoi la rinichi.
Cauzele ectopiei renale
Ȋn timpul dezvoltǎrii fetale, rinichii copilului se deplasează treptat spre poziția lor normalǎ, ȋnsǎ ȋn cazul persoanelor care suferǎ de ectopie renalǎ, unul rinichi rămâne la nivelul pelvisului sau se oprește înainte de a ajunge în poziția sa obișnuită. De obicei, pacientul are un singur rinichi ȋntr-o poziție anormalǎ. Cu toate acestea, ectopia renalǎ poate fi simplǎ sau ȋncrucișatǎ. Atunci cȃnd se produce o ȋncrucișare, cei doi rinichi se contopesc rezultȃnd un singur rinichi. Factorii care pot duce la dezvoltarea unui rinichi ectopic includ:
•Un defect la nivelul țesutului renal
•Anomalii genetice
•Femeia ȋnsǎrcinatǎ a fost expusǎ la diferite substațe chimice care au cauzat malformațiile congenitale
Simptomele ectopiei renale
Ectopia renalǎ nu produce ȋntotdeuna simptome, astfel cǎ rinichii pot funcționa în mod normal, chiar dacă nu se aflǎ ȋn poziția lor caracteristicǎ. Mulți oameni descoperǎ cǎ au un rinichi ectopic ȋn urma unor controale de rutinǎ. Ȋn alte situații, pacientul poate prezenta tulburǎri vezicale, digestive sau senzația de compresie asupra altor organe vecine. În astfel de cazuri, un rinichi ectopic poate provoca dureri abdominale sau probleme urinare.
Diagnosticarea ectopiei renale
Medicul poate recomanda pacientului sǎ realizeze o serie de analize pentru a identifica rinichiul ectopic, dar și pentru a observa care este starea acestuia. Specialistul poate recomanda:
Ecografia - prin intermediul ecografiei medicul poate vizualiza rinichii și poziția exactǎ a acestora.
Urografia intravenoasǎ - ȋn cadrul procedurii o substanțǎ specialǎ este injectatǎ pacientului, dupǎ care medicul va vizualiza rinichiul cu ajutorul unei radografii. O astfel de procedurǎ poate indica un blocaj la nivelul tractului urinar.
Scanarea cu radionuclizi - este o tehnicǎ imagisticǎ ce se bazeazǎ pe detectarea unor cantități mici de radiații după ce pacientului i s-a injectat o substanțǎ radioactivǎ. Deoarece doza de substanțǎ chimicǎ radioactive este mică, riscul de a provoca deteriorarea celulelor este foarte scăzută. Acest test poate arăta locația rinichiului ectopic și dacă uretere sunt blocate.
Tomografia computerizatǎ (CT) sau imagistica prin rezonanțǎ magneticǎ – utilizatǎ pentru a vizualiza rinichiul ectopic.
Testele de sȃnge - testele sanguine pot fi efectuate pentru a determina cât de bine funcționeazǎ rinichii. Cu toate acestea, aceste teste sunt aproape întotdeauna normale la persoanele cu un rinichi ectopic.
Complicațiile ectopiei renale
Fluxul anormal al urinei, dar și poziția rinichiului pot duce la dezvoltarea unor complicați legate de:
• Infecții urinare - simptome unei infecții ale tractului urinar includ urinare frecventǎ sau dureroasǎ, dureri de spate sau abdominale, febrǎ sau frisoane.
• Apariția calculilor renali - simptomele calculilor renali includ dureri la niveul spatelui sau al pelvisului, hematurie, febră sau frisoane, vărsături și o senzație de arsură în timpul urinării.
• Insuficiențǎ renală – apare în cazuri rare, atunci când ambii rinichi sunt deteriorați
• Diferite traume - dacă rinichiul ectopic este situat în partea inferioară a abdomenului sau a pelvisului acesta poate fi mai sensibil ȋn cazul unui traumatism, motiv pentru care se recomnadǎ ca pacientul sǎ evite sporturile de contact sau situațiile ȋn care se poate accidenta.
Tratamentul ectopiei renale
Tratamentul pentru un rinichi ectopic nu este necesar în cazul în care funcția urinară este normală și nu existǎ un blocaj al tractului urinar. Dacă ȋnsǎ testele arată o obstrucție, o intervenție chirurgicalǎ pentru a corecta poziția acestuia poate fi necesarǎ. De asemenea, refluxul vezicoureteral poate fi corectat cu ajutorul unei intervenții chirurgicale.
În cazul în care au apǎrut leziuni la nivelul rinichiului, medicul poate realiza o intervenție chirurgicalǎ pentru ȋndepǎrtarea rinichiului cunoscutǎ sub numele de nefrectomie. Atât timp cât celălalt rinichi funcționeazǎ ȋn mod corespunzător, pierderea unui rinichi nu ar trebui să aibă un efect advers asupra sănătății pacientului.
Ȋn cazuri foarte rare, atunci cȃnd ambii rinichi sunt afectați iar aceștia nu mai funcționeazǎ normal, medicul poate recomanda realizarea hemodializei sau a dializei peritoneale, douǎ forme de tratament ce suplinesc rolul rinichilor.
Autor: Lavinia Radu
Citește și: