Zona zoster este o afecţiune predominant cutanată, care afectează rădăcinile nervoase, cauzată de virusul varicelo-zosterian (VZV), virusul care cauzează şi varicela.
Diferenţa de manifestări clinice depinde de sistemul imun al pacienţilor, cei care nu au avut o expunere la virusul varicelei, cel mai frecvent copiii, dezvoltă varicela, în timp ce pacienţii cu anticorpi împotriva varicelei dezvoltă herpes zoster. Orice persoană care a avut varicelă poate face zona zoster, deoarece virusul rămâne inactiv în rădăcinile nervoase până virusul va fi reactivat de anumiţi factori de risc.
Cauzele care duc la apariţia herpesului zoster
Herpesul zoster este o infecţie acută, localizată, care provoacă o erupţie dureroasă, sub formă de vezicule. Este cauzat de reactivarea virusului varicelei, care a stat în stare latentă în ganglionii cerebrali sau în ganglionii rădăcinilor nervoase posterioare, de la un episod mai vechi de varicelă.
Herpesul zoster este contagios, în contact direct cu persoana care nu a avut varicelă, şi care, prin urmare, nu are anticorpi dezvoltaţi. Herpesul zoster poate afecta pacienţii de orice vârstă, însă frecvenţa este mai mare la adulţii de peste 60 de ani, la copiii care au avut varicelă înainte de un an, precum şi la persoanele cu un sistem imunitar slăbit care au virusul.
Cauza de reactivare poate fi legată de îmbătrânire, stres, anumite boli care slăbesc sitemul imunitar sau răni.
Simptomele herpesului zoster
Prodromul (cu câteva zile înainte de etapa activă)
Etapa activă
Complicaţii:
După ce erupţia s-a cicatrizat, anumite simptome pot rămâne:
Diagnosticul herpesului zoster
Afecţiunea este diagnosticată în momentul în care apar erupţii cutanate pe o singură parte a corpului. Medicul poate recurge, de asemenea, la teste pentru a confirma herpesul prelevând mostre din veziculele erupţiei.
Tratamentul herpesului zoster
Nu există tratament specific, cu excepţia tratamentului pentru ameliorarea simptomelor. Scopul principal al tratamentului este îngrijirea şi calmarea mâncărimilor, precum şi a durerii de tip nevralgic. Pentru tratamentul zonei zoster sunt utilizate:
- Antiviralele.
- Medicamentaţie pentru a scădea durerea şi inflamaţia: aspirina, ibuprofenul.
- Corticosteroizi pentru a scădea durata bolii.
- Antibiotice aplicate pe piele, pentru a grăbi vindecarea erupţiei, cât şi pentru a evita o posibilă infecţie bacteriană.
Tratamentul complicaţiilor:
Zona zoster oftalmică: În acest caz, medicul oftalmolog este cel care stabileşte care este tratamentul optim, fiind utilizate, de obicei, antiviralele.
Nevralgia postherpetică: Sunt utilizate antidepresivele, opioidele precum şi anticonvulsivantele.
Tratamentul chirurgical nu este indicat în herpesul zoster, decat în cazuri severe de nevralgie postherpetică şi constă în întreruperea transmiterii semnalelor dureroase la creier, prin secţionarea anumitor nervi.
Prevenirea herpesului zoster
Nu există o metodă de a preveni zona zoster, deoarece oricine a avut varicelă poate dezvolta aceasta afecţiune.
Prevenirea poate fi facută de cei care nu au virusul varicelo-zosterian (VZV), prin evitarea contactului cu persoana bolnavă până când aceasta se vindecă. O altă posibilitate este vaccinul contra varicelă, care poate stimula imunitatea împotriva zonei zoster.
Pentru prevenirea reactivării unei infecţii anterioare cu virusul varicelo-zosterian (VZV), se poate recomanda atât vaccinul, păstrarea sistemului imunitar la un nivel optim, precum şi îndepărtarea factorilor de risc care pot cauza zona zoster.
Perosoanele care au o erupţie cutanată trebuie să evite contactul în special cu: bebeluşii, femeile însărcinate, persoanele care au anumite boli care afectează sistemul imunitar, precum şi cu persoane care nu au avut niciodată varicelă.
Citeşte şi: