Varicela

Varicela este o infecţie foarte contagioasă, care apare cel mai frecvent la copiii între cinci şi zece ani. Boala apare pe tot parcursul anului în special în regiunile cu o climă temperată. Incidenţa maximă este, în general, din luna martie, până în luna mai.

Dacă sistemul imunitar al pacientului nu elimină în totalitate virusul, acesta se poate retrage la centrii nervoşi din creier, fiind după protejat de sistemul imunitar. 

 

Cauzele  care duc la apriția varicelei

Virusul varicelo-zosterian (VZV) este cel care cauzează varicela. Boala este foarte contagioasă,  iar peste 90% din persoanele neimunizate dezvoltă varicelă dacă sunt expuşi la virus.VZV este transmisibil atât la contactul direct cu pielea cât şi prin intermediul picăturilor respiratorii (tuse, strănut) ale persoanei infectate. Boala este, în general, uşoară la copiii sănătoşi. În cazurile severe, erupţiile cutanate se pot răspândi pe tot corpul, formându-se leziuni şi în anumite zone sensibile precum: la nivelul ochiilor, pe membranele mucoase ale uretrei, anusului sau vaginul.

 

Simptomele varicelei

Erupţiile cutanate apar la ȋnceput pe trunchi şi se propagă pe faţă şi pe extremităţi. Crusta leziunilor cade, de obicei, după şapte zile, lăsând uneori o cicatrice. Deşi o leziune trece printr-un ciclu complet în aproximativ şapte zile, un alt semn distinctiv al varicelei este faptul că noi leziuni apar în fiecare zi, timp de mai multe zile. Principalele simptome ale varicelei sunt:

• Erupţie roşie.

• Senzaţia de mâncărime, asemănătoare muşcăturilor de insecte, pe faţă, scalp, piept şi spate.

• Dureri abdominale sau pierderea poftei de mâncare.

• Dureri de cap

• Sentiment de disconfort sau iritabilitate.

• Tuse uscată.

 

Diagnosticarea varicelei

Diagnosticarea varicelei se face după ce medicul analizează istoricul clinic şi constată semnele fizice. Cu toate acestea, examenele de laborator pot fi utile. Medicul poate realiza analiza lichidului vezicular în cazul în care există o preocupare privind o infecţie  secundară a pielii cu Staphylococcus sau Streptococcus. Dacă ranile sunt infectate cu bacterii, o astfel de cultură bacteriană poate ajuta la determinarea antibioticului necesar ca şi tratament.

 

Tratamentul varicelei

Pentru persoanele care au un risc mare de complicaţii cauzate de varicelă, medicii prescriu medicamente  pentru a scurta durata de infecţie şi pentru a ajuta la reducerea riscului de apariţie a complicaţiilor. În unele cazuri, medicul poate recomanda vaccinarea ȋmpotriva varicelei după expunerea la virus. Acest lucru poate preveni sau diminua severitatea bolii. De asemenea, medicul poate recomanda:

• Medicamente antivirale.

• Globulină intravenoasă imunitară.

• Antibiotic.

 

Specialiştii recomandă să nu se administreze (nici la copiii nici la adulţii cu varicelă) medicamente care conţin aspirină, deoarece această asociere este strâns legată de dezvoltarea unei afecţiuni numită sindromul Reye.

 

Prevenirea varicelei

Vaccinul este cel mai bun mod de a preveni varicela, iar specialiștii estimeazǎ că acesta oferă protecţie completă  pentru aproape 90 % din copiii care îl primesc. Pentru persoanele care au dezvoltat deja varicela nu mai este nevoie de vaccin. După un episod de varicelă, persoana devine imună la virus pe viaţă. Deşi nu este un lucru comun, există cazuri în care varicela se poate face de mai multe ori. Vaccinul nu este recomnadat: femeilor gravide, persoanelor cu imunitate slăbită și nici persoanelor alergice la gelatină sau la antibioticul neomicină. 

 

                                                                                                                                                                                     Autor: Lavinia Radu

 

Citește și:

Zona zoster (herpes zoster)

Virusul Papiloma Uman (HPV)