Febra hemoragica de Crimeea-Congo

Febra hemoragică de Crimeea-Congo este cauzată de infecția cu un virus din familia Bunyaviridae. Boala a fost descrisă în primul rând în Crimeea în 1944, de unde și numele de febră hemoragicăde Crimeea. Acesta a fost apoi mai târziu descoperită in 1969 ca fiind cauza unei boli în Congo, rezultând, astfel, numele actual al afecțiunii. Febra hemoragică de Crimeea-Congo se găsește în Europa de Est, în special în fosta Uniune Sovietică, în întreaga Mare Mediterană, în nord-vestul Chinei, Asia Centrală, Europa de Sud, Africa, Orientul Mijlociu și Subcontinentul Indian.

 

 

Cauzele apariției febrei hemoragice de Crimeea-Congo

Căpușele Ixodid, în special cele de genul Hyalomma, sunt atât un rezervor, cât și un vector pentru virusul care provoacă febra hemoragică de Crimeea-Congo. Numeroase animale sălbatice și domestice, cum ar fi vitele, caprele, oile și iepurii de câmp, sunt gazde pentru virusul. Transmitere la om are loc prin contactul cu căpușa infectată sau prin contactul cu sângele de animal infectat. Febra hemoragică de Crimeea-Congo poate fi transmisă de la un om infectat la altul prin contactul cu sângele infectat sau prin schimbul de fluide corporale. De asemenea s-a înregistrat răspândirea febrei hemoragice de Crimeea-Congo în spitale din cauza sterilizării necorespunzătoare a echipamentelor medicale, reutilizării a acelor de injectare și contaminării proviziilor medicale.

 

Simptomele specifice febrei hemoragice de Crimeea-Congo

Debutul de febră hemăragică de Crimeea-Congo este brusc, cu semne și simptome inițiale, inclusiv dureri de cap, febră mare, dureri de spate, dureri articulare, dureri de stomac și vărsături. Ochi roșii, o față congestionată, un gât roșu și pete roșii pe cerul gurii, sunt simptome comune. Acestea mai pot include icter, și, în cazuri severe, schimbări în starea de spirit și a percepției senzoriale. Pe măsură ce boala progresează, suprafețe mari de lovituri pronunțate, sângerări nazale severe și sângerări necontrolate în locuri de injectare pot apărea, începând cu aproximativ a patra zi de boală și pot dura aproximativ două săptămâni. În focarele documentate de febră hemoragică de Crimeea-Congo, ratele de fatalitate la pacienții spitalizați au variat de la 9% la până 50%.

 

 

Diagnosticarea febrei hemoragice de Crimeea-Congo

Testele de laborator care sunt utilizate pentru a diagnostica febra hemoragică de Crimeea-Congo includ reacția în lanț a polimerazei, timp real (RT-PCR), încercări de izolare a virusului și detectarea anticorpului prin testul ELISA (IgG și IgM). Diagnosticul de laborator al unui pacient cu antecedente clinice compatibile cu febra hemoragică de Crimeea-Congo poate fi efectuat în timpul fazei acute a bolii, utilizând combinația de detectare a antigenului viral (ELISA de captare antigen), secvența de ARN viral (RT-PCR) în sânge sau în țesuturile colectate de la un caz fatal și izolarea virusului. Colorarea imunohistochimică poate arăta dovezi de antigen viral în țesuturile formol-fix. Mai târziu în cursul bolii, la persoanele care au supraviețuit, anticorpii pot fi găsiți în sânge. Dar antigenul, ARN-ul viral și virusul nu sunt mai prezente și detectabile.

 

Tratament pentru febra hemoragică de Crimeea-Congo

Tratamentul pentru febra hemoragică de Crimeea-Congo este în primul rând de susținere. Îngrijirea ar trebui să includă o atenție deosebită echilibrului hidro și corectarea anomaliilor electrolitice, oxigenarea și suportul hemodinamic și un tratament adecvat de infecții secundare. Virusul este sensibil în vitro la medicamentul antiviral ribavirina. Acesta a fost folosit în tratamentul pacienților bolnavi de febra hemoragică de Crimeea-Congo și au fost semnalate unele beneficii. Efectele pe termen lung ale febrei hemoragice Crimeea-Congo nu au fost studiate suficient de bine în supraviețuitori pentru a determina dacă există sau nu complicații specifice. Cu toate acestea, recuperarea este lentă. 

 

Autor: Alexandra Necula

 

Citește și:

Infectia cu virusul Chikungunya

Toxoplasmoza (infectia cu Toxoplasma)