Amenoreea, diagnostic si tratament

Amenoreea semnifică întârzierea inexplicabilă a menstruaţiei până la vârsta de 16 ani sau încetarea bruscă a menstruaţiei la femeile aflate în perioada dintre pubertate şi menopauză. Amenoreea reprezintă încetarea mecanismelor fiziologice interdependente ale ciclului menstrual.

Principalele organe implicate în menstruaţie (creierul, ovarele, uterul şi trompele uterine) sunt activate de diverşi mesageri chimici sau hormoni (hormonul de stimulare a foliculilor, estrogenul, hormonul de luteinizare şi progesteronul). Există două tipuri de încetare a menstruaţiei recunoscute clinic: amenoreea primară sau incapacitatea femeii de a începe menstruaţia, deşi a ajuns la nivelul de maturitate la care ar trebui ca aceasta să apară, şi amenoreea secundară sau pierderea menstruaţiei după începerea ciclului.

Simptomele amenoreei, în afară de încetarea menstruaţiei, pot fi: secreţii ale sânilor, micşorarea sânilor, îngroşarea vocii şi apariţia părului facial.

Cauzele amenoreei

Amenoreea are la bază trei cauze fundamentale: prima, evident, este posibilitatea ca femeia să conceapă; a doua, posibilitatea ca unul din organele implicate în ciclu să lipsească sau să nu funcţioneze normal, cauzând o amenoree primară; iar a treia şi de departe cea mai întâlnită cauză este absenţa hormonilor specifici sau incapacitatea hormonilor de a-şi îndeplini funcţiunile. Problemele hormonale sunt corelate cu incapacitatea ovarelor de a produce  cantităţile necesare de estrogen şi progesteron, iar în unele cazuri, apare un exces de hormoni masculini. Din acesta rezultă amenoreea şi un anumit grad de masculinizare, simptomele incluzând un exces de păr facial, acnee şi o îngroşare a vocii. Cauzele amenoreei mai pot fi de natură hipotalamică şi includ: tumori encefalice, deficienţe nutriţionale, deficit de greutate, deficit de gonadotropine (sindromul Kallmann).

Cauzele amenoreei pot fi şi de natură funcţională: femeile anorexice şi cele care fac cu rigurozitate exerciţii fizice — atletele aflate în perioadele de antrenament, de pildă, pot să aibă şi ele parte de o pierdere a menstruaţiei. De asemenea, tot în sfera cauzelor funcţionale ale amenoreei intră: excesul ponderal sau deficitul de greutate, depresie, tulburări psihice, abuz de substanţe psihotrope şi narcotice, stresul etc.

Afecţiunile ovariene intră şi ele în sfera cauzelor amenoreei, iar acestea pot fi: insuficienţă ovariană precoce, chisturi ovariene, anovulaţia, hiperandrogenism (producerea excesivă a hormonilor masculini) şi radioterapia sau chimioterapia.

Alte cauze ale amenoreei pot fi de origine hipofizară, care includ: hipersecreţia de prolactină (hormon care stimulează lactaţia), tumori, hipofizita şi altele asemenea.

De asemenea, anomaliile anatomice ale tractului genital  pot  duce la instalarea amenoreei: aplazia, septul vaginal transvers, aderenţe ale suprafeţelor uterine şi lipsa orificiului himenal.

În sfârşit, amenoreea apare şi la începuturile menopauzei, care reprezintă încetarea naturală a menstruaţiei la femeile care au ieşit din perioada de fertilitate. Cauza cea mai întâlnită a amenoreei secundare la adolescente este stresul, la care se adaugă şi schimbarea modului de viaţă. În cele mai multe cazuri, recăpătarea încrederii sau simpla schimbare a stilului de viaţă e tot ce trebuie pentru reluarea menstruaţiei.

Prevenirea amenoreei

Prevenirea amenoreei  este posibilă atâta vreme cât cauzele acesteia nu sunt de natură genitală.  Modificarea stilului de viaţă, dozarea efortului şi controlul factorilor de stres, diversificarea alimentaţiei prin consum crescut de legume şi fructe proaspete, evitarea tutunului, a alcoolului şi a substanţelor psihotrope, sunt doar câteva dintre măsurile care pot fi luate pentru menţinerea unui ciclu menstrual normal şi, implicit, pentru reducerea semnificativă a riscului de apariţie a amenoreei.

Tratamentul amenoreei

Tratamentul amenoreei este determinat de fiecare caz în parte. Radiologia şi analizele sanguine sunt adesea utile în determinarea cauzei. Cea mai întâlnită cauză a amenoreei primare este absenţa sau incapacitatea hormonilor de a-şi îndeplini funcţiunile. Prin urmare, tratamentul hormonal este în general încununat cu succes în reînceperea menstruaţiei, fiind administrat sub forma unor medicamente orale, adesea în formule similare cu cele ale pilulei contraceptive. Contraceptivele pe bază de hormoni constituie un tratament al amenoreei elementar atunci când se constată că pricinile afecţiunii sunt dezechilibrele hormonale (insuficienţă ovariană), sindromul ovarului polichistic. Tratamentul hormonal contribuie la stimularea dezvoltării caracterelor sexuale feminine şi la menţinerea sau recăpătarea fertilităţii.

Persoanele supraponderale care suferă de amenoree trebuie să se supună unui program de slăbit pentru ca mecanismele fiziologice să intre pe făgaşul normal. Iar sportivelor de performanţă cu amenoree  li se recomandă dozarea efortului fizic şi echilibrarea dietei, dacă se constată că etiologia afecţiunii este strâns legată de stilul de viaţă specific acestei categorii.  Aceste recomandări intră sub umbrela tratamentului ambulator al amenoreei  şi nu sunt valabile numai în cazul acestor două categorii de persoane, ci în cazul tuturor persoanelor care au un stil de viaţă dezechilibrat.

Tratamentul amenoreei  consistă în intervenţii chirurgicale sau radioterapie în cazurile mai grave de amenoree, atunci când se constată prezenţa unor tumori hipofizare sau hipotalamice. De asemenea, metodele de tratament chirurgicale se adoptă  şi în rarele ocazii în care se întâlneşte un himen neperforat sau alte anomalii anatomice.