Nanismul este o afecțiune genetică care se caracterizează printr-o statură cu mult inferioară celei medii. O persoană se poate încadra în acest tipar dacă are o înălțime de maxim 1, 47 de metri. Înălțimea medie în cazul persoanelor care prezintă această afecțiune este de 1, 22 m. Nanismul mai este numit și nanosomie, microsomie sau hiposomie.
Insuficienţa funcţională a glandei hipofize care a evoluat din copilărie şi duce către o statură mică se numește, în forma gravă, nanism hipofizar. În cazul nanismului, procesul de creştere în înălţime poate fi deficitar sau chiar absent.
Cauze
-secreţia insuficientă a hormonului de creştere;
-diverse infecţii;
-intoxicaţii;
-tumori localizate în zona hipotalamo-hipofizară;
-traumatisme cranio-cerebrale;
-suferinţa la naştere: prezentaţie pelviană;
-idiopatica: fără nici o cauză.
Diagnostic
Unele tipuri de nanism pot fi identificate prin teste prenatale dacă, dar multe din cazurile de nanism nu pot fi identificate decât după nașterea copilului. Medicul va pune atunci un diagnostic bazat pe felul în care copilul arată, pe lipsa creşterii şi pe baza radiografiilor oaselor.
Nanismul poate fi însoțit de boli endocrine precum: pubertatea precoce, boala Cushing, sindromul adreno-genital.
Complicaţii
Persoana care suferă de nanism poate fi afectată de următoarele complicații ale bolii
-artrită
-deformarea spatelui;
-probleme de vedere;
-probleme dentare ;
-dificultate de a respira în somn;
-obezitate;
-hipotensiune.
Tratament
Cel mai frecvent, tratamentul consta în înlocuirea hormonilor secretaţi de glandele suprarenale, ovariene sau testiculare şi de tiroida cu hormoni sintetici precum cortisolul sau tiroxina.
În unele cazuri, atunci când pacientul suferă de o deformare gravă a membrelor, se apelează la intervenții chirurgicale pentru a se remedia, pe cât posibil, situația.
Andra Silivestru
Citește și:
Fumul de tigara din podele, ziduri, haine creste riscul de cancer pulmonar