Gingivita

Gingivita este o afecțiune periodontalǎ nondistructivǎ și, ȋn același timp, o boalǎ foarte comună a dinților, care se caracterizeazǎ prin inflamația gingiei. Dacǎ afecțiunea rǎmȃne netratatǎ, poate duce la parodontitǎ sau chiar la piederea dinților.

 

Principala cauzǎ a afecțiunii este acumularea de placǎ microbianǎ la persoanele cu o igienǎ oralǎ neadecvatǎ, așa cǎ cel mai ușor mod de a preveni o astfel de afecțiune este o bună igienǎ oralǎ. Mai mult, o igienǎ neadecvatǎ permite bacteriilor sǎ ajungǎ ȋn fluxul sanguin, de unde acesta pot migra spre inimǎ și pot duce la dezvoltarea problemelor cardiace.

Cauzele care duc la apariția gingivitei

Cea mai frecventǎ cauzǎ a gingivitei este, ȋn primul rȃnd, igiena orală deficitară, care încurajează formarea plǎcii bacteriene. Placa ȋncepe sǎ se formeze atunci cȃnd diferite substanțe din alimentele ingerate precum amidonul sau zahǎrul interacționeazǎ cu bacteriile care, ȋn mod normal, se găsesc ȋn cavitatea bucalǎ.

Cu cȃt placa bacterianǎ rǎmȃne mai mult pe dinți, cu atȃt iritǎ mai ușor gingia și apar sȃngerǎrile. Dacǎ placa bacterianǎ nu este ȋndepǎrtatǎ, apare tartrul, iar pe mǎsurǎ ce inflamația persistǎ, ligamentele periodontale cedeazǎ, iar osul dintelui ȋncepe sǎ se distrugǎ.

Factorii care pot ȋncuraja apariția gingivitei sunt:

• Fumatul;

• Diabetul zaharat de tip I sau II;

• Bǎtrȃnețea;

• Scăderea imunității la pacienții care suferǎ de leucemie, SIDA sau alte boli grave;

• Anumite medicamente;

• Infecțiile virale și fungice;

• Modificările hormonale (cauzate de sarcinǎ, ciclul menstrual sau utilizarea contraceptivelor orale);

• Abuzul de alcool;

• Malnutriția;

Simptomatologia gingivitei

Una dintre simptomele gingivitei este chiar aspectul gingiei care ȋn mod normal trebuie sǎ aibǎ o culoare roz pal și sǎ fie fermǎ. Ȋn cazul gingivitei, gingiile devin roșii, umflate și sȃngereazǎ foarte ușor. Alte simptome sunt:

• Gingii sunt sensibile la atingere sau chiar dureroase

• Rǎni la nivelul gingiilor

• Respirație urȃt mirositoare

• Aspect lucios al gingiilor

Gingivita poate fi clasificatǎ ȋn funcție de duratǎ (poaate fi cronicǎ sau acutǎ), ȋn funcție de aspectul clinic (ulcerativǎ, hemoragicǎ și purulentǎ) sau ȋn funcție de factorul care a declanșat boala (medicamente, hormoni, sǎnǎtatea oralǎ precarǎ, malnutriția, sau acumularea de placǎ bacterianǎ).

Diagnosticarea gingivitei

Diagnosticul de gingivitǎ este pus de medicul dentist dupǎ ce analizeazǎ simptomele pacientului și dupǎ ce examineazǎ starea danturii. Aspectul inflamației va ajuta medicul dentist sǎ descopere care este cauza care a dus la apariția bolii.

Tratamentul gingivitei

Scopul tratamentului este acela de a reduce inflamația dar și de a preveni progresia afecțiuni, care poate duce pȃna la pierderea dinților. Tratamentul se va realiza, ȋntr-o primǎ fazǎ ȋn cabinetul medicului dentist, urmat de un tratament ambulator de ȋntreținere.

Tratamentul de specialitate

Ȋn cazul ȋn care existǎ urme de infecție, pacientului i se poate prescrie antibiotic urmat de o curățare dentarǎ pentru a fi îndepărtate toate urmele de plǎci și tartru. La pacienții care suferǎ de forma ulcerativǎ a bolii tratamentul va include atȃt antibiotic cȃt și medicamente pentru ameliorarea durerilor.

Tratamentul ambulatoriu

Pacientul ȋși va peria dinții de douǎ ori pe zi și va utiliza ațǎ dentarǎ deoarece acesta previne apariția plǎcii bacteriene ȋntre dinți. Dupǎ tratamentul de specialitate este necesar ca pacientul sǎ menținǎ o buna sanǎtate oralǎ pentru ca boala sǎ nu recidiveze.

Prevenirea gingivitei

Cel mai bun mod de a preveni gingivita este ca pacientul sǎ aibǎ un program de igienǎ dentarǎ sǎnatos pe care sǎ ȋl practice, în mod constant, de-a lungul vieții. De asemenea, este recomandatǎ o curǎțare profesionalǎ la fiecare șase sau 12 luni ȋn cabinetul medicului dentist.

Autor: Lavinia Radu

Citește și:

Bauturile energizante ataca smaltul dintilor

Medicina dentara, o arie tot mai tehnologizata