Anodontia – absenta dintilor

Anodonția este o afecțiune geneticǎ rarǎ, caracterizatǎ prin lipsa de dinți. În anodonția completă, există o absență totală a dinților, ȋn anodonția parțială cunoscutǎ sub numele de hipodonție  sunt absenți unul pȃnǎ la șase dinți permanenți, în timp ce oligodonția se referă la absența a mai mult de șase dinți.

Hipodonția și oligodonția sunt  mai frecvente decȃt anodonția completǎ. Acest defect este de obicei asociat cu alte  condiții genetice cum ar fi sindromul Down. Anodonția nu este o boalǎ care sǎ punǎ viața pacintului ȋn pericol, iar aceasta poate fi tratatǎ cu ajutorul  implanturilor dentare și a protezelor pentru copii mai mari de doi ani. Lipsa congenitală a unuia sau mai multor dinți tinde să apară mai mult la bărbați decât la femei.

La pacienții cu aceastǎ afecțiune, boala nu va fi evidentǎ abia decȃt atunci cȃnd dinții primari încep să erupă. Un copil cu anodonție completǎ nu  poate dezvolta setul inițial de dinți. Alții pot prezenta o erupție parțialǎ. Afecțiunile congenitale asociate cu anodonția implicǎ de multe ori pielea și țesutul conjunctiv. 

Diagnostcarea anodonției

În cazul în care un medic pune un astfel de diagnostic, screening-ul pentru probleme dentare va fi recomandat. Acest lucru poate permite medicilor sǎ identifice orice probleme potențiale cât mai curând posibil. Pentru pacienții care au anodonția parțială, ȋngrijirea medicalǎ  poate face ca dinții naturali nu se dezvolte strâmb sau sǎ ȋși schimbe  poziția, din cauza lacunelor de la nivelul maxilarului. Radiografiile dentare pot arăta dacă dinții întârzie ȋn dezvoltare sau dacǎ pacientul nu va dezvolta  dinți. 

Tratamentul anodonției

Implanturile dentare pot ajuta pacienții  sǎ articuleze clar cuvintele dar și sǎ facǎ alte actiuni uzuale precum mestecatul. Controale periodice sunt necesare pentru ca medicul sǎ se asigure că protezele încă se potrivesc în mod corespunzător și sunt plasate confortabil în gură. Pe mǎsurǎ ce copiii cresc, maxilarul lor ȋși poate schimba forma și mǎrimea. De asemenea,  alte proceduri pot fi necesare pentru a limita resorbția maxilarului, o problemǎ care poate apare în asociere cu anodonția .

Tratamentul presupune protezele totale fixe sau, la candidații corespunzători, implanturi dentare . Tratamentul cu implanturi mandibulare este indicat în cazuri severe de anodonție iar pe durata creșterii trebuie utilizatǎ o proteza detașabilǎ.

Autor: Lavinia Radu

Citește și:

Sensibilitatea dentara – cum o tratam?

Bruxismul