Ulcerul apare atunci când mucoasa stomacului şi a duodenului este corodată de sucurile digestive acide (care conţin acid clorhidric şi o enzimă numită pepsină), secretate de celulele stomacului. Secreţiile pot afecta şi esofagul.
Ulcerele peptice care apar în mucoasa gastrică se numesc ulcere gastrice, cele care apar în mucoasa duodenală se numesc ulcere duodenale iar cele care afectează esofagul, ulcere esofagiene.
Cauze:
Timp de mulţi ani, specialiştii au considerat că excesul de acid era cauza majoră a bolii, iar accentul se punea pe neutralizarea şi inhibarea acidului gastric.
Adevăratele cauze principale în formarea bolii ulceroase sunt considerate astăzi infecţia cu bacteria Helicobacter pylori şi abuzul de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (precum aspirina).
Nu toate persoanele infectate cu H. Pylori vor face această boală, însă există anumiţi factori de risc pentru cei care au bacteria în stomac: abuzul de alcool, fumatul, antecedentele de ulcer în familie precum şi stresul fizic determinat de o boală sau de un accident.
Deşi nu este foarte clar modul în care H. Pylori acţionează asupra formării ulcerului, specialiştii au demonstrat că eliminarea bacteriei din stomac cu ajutorul tratamentului cu antibiotice, duce la vindecarea ulcerului şi previne reapariţia acestuia.
Medicamentele AINS sunt utilizate, de obicei, pentru a reduce durerea sau inflamaţia în bolile cronice. Aspirina, ibuprofenul, naproxenul şi etodolacul sunt câteva exemple de astfel de medicamente.
Factori de risc:
Fumatul este un factor care creşte riscul de aparţie a complicaţiilor precum: sângerari, obstrucţie sau perforarea stomacului.
Stresul psihologic este şi el un factor de risc care poate duce la apariţia ulcerului sau la complicaţii în cazul unui ulcer existent.
Antecedente de ulcer în familie.
Stresul fizic sau boli severe.
Terapia prin radiaţii.
Abuzul de alcool.
Secreţii excesive de acid gastric.
Simptome:
Aproximativ jumătate dintre ulcere nu prezintă simptome decat în momentul în care apar complicaţiile (sângerări, obstrucţii sau perforărări ale tractului digestiv).
Există totuşi câteva simptome specifice:
- dureri sub formă de arsuri.
- vomă (în special după masă)
- lipsa poftei de mânacare.
- balonări abdominale.
- greaţă.
- scaun negru ( care prezintă sângerări în cazul unui ulcer hemoragic)
Durerea în cazul unui ulcer gastric apare, de obicei, la scurt timp după masă, în timp ce în cazul ucerului duodenal durerea se instalează la câteva ore după masă, când stomacul este gol.
Diagnostic:
Investigaţiile se fac de obicei în funcţie de vârsta pacientului şi de simptomele pe care acesta le prezintă. Pentru pacienţii de peste 45 de ani este necesar să se facă mai multe teste pentru a se acorda tratamentul potrivit, pentru a elimina posibilitatea unui cancer gastric şi pentru a se face diferenţa dintre ulcerul gastric şi cel duodenal.
Teste pentru depistarea ulcerului:
Endoscopia: Permite medicului specialist să analizeze interiorul stomacului. Dacă consideră necesar se pot preleva mici probe de ţesut.
Radiografia baritată: Este examinat stomacul şi esofagul pentru a determina dacă există sau nu o boală ulceroasă.
Testul pentru determinarea hemoragiei în scaun: Poate determina dacă ulcerul este sau nu hemoragic.
Testele pentru identificarea bacteriei H. Pylori: Testul poate identifica doar absenţa sau prezenţa bacterie. Acestea sunt de mai multe tipuri: testul anticorpilor serici, testul respirator cu uree, testul antigenului de la nivelul materiilor fecale sau biopsia mucoasei gastrice.
Tratament:
Scopul tratamentului este de a calma durerea şi de a preveni complicaţiile (hemoragii, perforaţii, obstrucţii). Dacă ulcerul erodează până la perforaţie cavitatea abdominală sau dacă ulcerul sângerează chiar dacă este administrat tratament este posibil să fie nevoie de o intervenţie chirurgicală. Însă, în prezent, complicaţiile sunt rare.
Medicul specialist este cel care va alege tratamentul în funcţie de cauza şi specificul ulcerului.
Dacă este un ulcer cauzat de bacteria H. Pylori se vor recomanda antibioticele care au acţiune asupra bacteriei plus alte medicamente care să reducă nivelul de acid din stomac. Dacă ulcerul este cauzat de utilizarea îndelungată a antiinflamatoarelor (AINS), se va opri utilizarea lor.
Modificarea stilului de viaţă, renunţarea la consumul de băuturi alcoolice, la fumat precum şi reducerea stresului pot accelera vindecarea.
Unele ulcere se pot vindeca fără tratament, la fel cum unele ulcere pot recidiva.
Ulcerele care nu răspund la tratament pot fi ulcere cu complicaţii sau cancer. În acest caz se recomandă efectuarea de teste suplimentare.
Tratament medicamentos:
Pentru infecţia cu Helicobacter pylori: Eliminarea bacteriei din stomac grăbeşte vindecarea ulcerului. Este necesar să se utilizeze combinaţia corectă de antibiotice împreună cu un medicament pentru suprimarea nivelului de acid.
Medicamentele care inhibă secreţia de acid gastric sunt recomandate pentru toate formele de boală ulceroasă peptică. Antiacidele neutralizează acidul gastric, iar inhibitorii pompei protonice şi antagoniştii receptorilor H reduc cantitatea de acid din stomac.
Prevenţie:
Nu există o modalitate dovedită de a preveni ulcerul peptic (gastroduodenal), dar mai multe schimbări privind stilul de viaţă pot reduce riscul apariţiei lui.
Evitaţi sau folosiţi pe perioade scurte antiinflamatoarele nesteroidiene.
Faceţi testul pentru Helicobacter pylori. O dată ce bacteria este eradică riscul de ulcer scade semnificativ.
Nu fumaţi! Fumătorii sunt de două ori mai expuşi riscului de a dezvolta ulcer decât nefumătorii.
Reduceţi stresul şi consumul de alcool!
Citeşte şi:
Infectia cu Helicobacter Pylori creste riscul de a dezvolta diabet de tip doi
Tratamentul chirurgical al cancerului de colon