Stenoza pilorica la sugari

Stenoza piloricǎ este o boalǎ care afectează peretele pilorului. În stenoză pilorică, mușchii piloruluii se îngroașǎ iar lumenul se subțiază ceea ce duce la blocarea alimentelor. Boala poate duce la vomǎ puternicǎ, deshidratare și pierdere ȋn greutate. De asemenea, bebelușilor bolnavi le este mai mereu foame, ceea ce poate reprezenta un semn de ȋntrebare pentru pǎrinți. Stenoza pilorică poate fi tratatǎ prin intermediul unei intervenții chirurgicale. Cauzele care duc la dezvoltarea stenozei pilorice nu sunt cunoscute dar specialiștii susțin cǎ factorii genetici și cei de mediu joacă un rol important ȋn apariția bolii.

Simptomele stenozei pilorice

Simptomele  stenozei pilorice apar, de obicei, în termen de trei până la șase săptămâni după naștere ȋnsǎ boala este rarǎ la copiii cu vȃrsta de peste 3 luni.  

• Vǎrsǎturi - Apar vărsături în decursul a 30 minute după ce copilul mǎnȃncǎ. Vărsăturile pot fi ușoare la început iar pe parcurs  pot deveni severe. Uneori voma poate conține sȃnge.

• Foame persistentǎ -  bebelușii cu stenoză pilorică mănâncǎ la scurt timp după ce au vomat.

• Contracții ale stomacului - Acestea sunt cauzate de mușchii stomacului ȋn încercarea de a forța alimentele prin pilorul diminuat.

• Deshidratare - Copilul poate ȋncepe sǎ plȃngǎ fǎrǎ lacrimi sau poate deveni letargic. 

• Modificări ale tranzitului intestinal - copiii care suferǎ de aceastǎ afecțiune pot suferi și de constipație.

• Probleme de greutate -  Stenoza pilorică poate ȋmpiedica dezvoltarea normalǎ a copilului sau chiar poate duce la scǎdere ȋn greutate.

Diagnosticarea stenozei pilorice

Medicul pediatru poate diagnostica boala dupǎ examinarea abdomenului bebelușului, ȋnsǎ pentru ca diagnoticul sǎ fie corect acesta poare recomanda realizarea unei ecografii abdominale sau teste de sȃnge pentru a gǎsi semne de deshidratare.  

Tratamentul stenozei pilorice

Stenoza pilorică este  tratată printr-o procedurǎ denumitǎ pilorotomie iar rezultatele chirurgicale sunt, în general, excelente și cu puține complicații. Operația poate fi programatǎ chiar ȋn ziua ȋn care se aflǎ diagnosticul, mai ales că acesta se face prin folosirea chirurgiei minim invazive. Chirurgul opereazǎ prin intermediul unui laparoscop, introdus printr-o mică incizie în apropierea buricul copilului. Recuperarea de la procedura laparoscopică este mai rapidǎ decât este recuperarea de la o intervenție chirurgicalǎ tradiționalǎ.

Dupa operație, copilul poate primi fluide intravenos timp de câteva ore sau până când acesta poate mânca. Potențialele complicații ale operației includ sȃngerări și infecție, ȋnsă rata de complicații este redusǎ. Cei mai mulți copii sunt externați în 48 de ore iar  recuperarea dureazǎ aproximativ o sǎptǎmȃnǎ. 

 

Autor: Lavinia Radu

 

Citește și:

Infectia cu norovirus

Diareea