Sindromul Raynaud

Sindromul Raynaud este o tulburare a circulației sanguine la nivelul degetelor de la  picioare și mȃini iar boala se agraveazǎ din cauza expunerii la frig. Astfel, expunerea la frig reduce circulația sȃngelui, ceea ce face ca pielea din zona afectatǎ sǎ devinǎ albǎ sau violet. Ȋn cazul pacienților cu boala Raynaud arterele care furnizează sânge cǎtre piele se îngusteazǎ, limitând circulația sȃngelui ȋn zonele afectate.

 

Femeile sunt mult mai susceptibile de a avea boala Raynaud, acesta fiind mai frecventǎ la persoanele care locuiesc ȋn climatele mai reci.  Tratamentul bolii Raynaud depinde de severitatea acesteia dar și dacǎ pacientul suferǎ de alte afecțiuni.

Cauzele sindromului Raynaud

Cauze care duc la dezvoltarea sindromului Raynaud nu sunt cunsocute iar specialiștii afirmǎ cǎ nu este cunoscut motivul pentru care vasele de sȃnge la nivelul mȃinilor și al picioarelor reacționeazǎ la temperaturi scǎzute sau la stres.

La pacienții care suferǎ de acestǎ boala, arterele de la nivelul degetelor se ȋngusteazǎ limitȃnd temporar furnizarea de sȃnge cǎtre aceste zone. Pielea afectatǎ capǎtǎ o culoare palidă sau vișinie. O dată ce spasmele s-au ȋncheiat, țesutul revene la culoarea normalǎ. Expunerea la frig, la apǎ rece, sau luarea unor alimente din congelator sunt acțiuni care pot declanșa un episod al bolii. De asemenea, stresul emoțional poate provoca apariția unei crize cauzate de sindromul Raynaud. Mai mult, specialiștii susțin cǎ afecțiunea  poate fi și o tulburare moștenitǎ.

 

Existǎ douǎ tipuri de sindrom Raynaud:

• Primar - cea mai comunǎ formǎ a bolii ce apare fǎrǎ o cauzǎ aparentǎ; 

• Secundar – Atunci cȃnd este asociată cu o boală de bază, în special cu anumite boli autoimune ( artritǎ reumatoidǎ, sindromul Sjogren sau lupus eritematos sistemic), precum și cu anumite infecții, tumori sau tratamente medicamentoase.

Simptomele sindromului Raynaud

Simptomele sindromului Raynaud depind de frecvența, durata și severitatea spasmelor. Simptomele bolii Raynaud includ:

• Degetele de la mȃini și de la picioare devin reci

• Apar modificǎri de  culoare la nivelul pielii, ca răspuns la frig sau stres

• Senzația de amorțealǎ și dureri dupǎ ce spasmele au ȋncetat.

Ocazional, un astfel de atac afecteazǎ doar unul sau douǎ degete. Atacurile nu afecteazǎ neaparat mereu aceleași degete. Deși sindromul Raynaud afecteazǎ ȋn special degetele de la mȃni și de la  picioare, boala poate afecta, de asemenea, și alte zone ale corpului, cum ar fi nasul, buzele, urechile și chiar sfȃrcurile. Un atac poate dura mai puțin de un minut sau mai multe ore.

Diagnosticarea sindromului Raynaud

Pentru a diagnostica sindromul Raynaud, medicul va analiza istoricul medical al pacientului și va efectua un examen fizic. Pentru a distinge între sindromul Raynaud  primar și secundar, medicul  poate efectua un test denumit capilaroscopia unghiilor. În timpul testului, medicul examinează pielea de la baza unghiei cu ajutorul unui microscop. Vasele mici de sȃnge din apropierea unghiei, mărite sau deformate pot indica acestǎ boala. Dacă medicul suspectează că la baza sindromului  Raynaud  stǎ o boala autoimunǎ acesta poate recomanda realizarea:

Testului de dozare a anticorpilor antinucleari. Un test pozitiv pentru prezența acestor anticorpi indică un sistem imunitar stimulat, iar disgnosticul pozitiv apare la persoanele care au diferite boli ale țesutului conjunctiv sau alte tulburări autoimune.

Rata de sedimentare a hematiilor. Acest test de sȃnge determinǎ rata la care celulele roșii din sȃnge se stabilizeazǎ ȋntr-o oră. O ratǎ mai rapidǎ decât  cea normală poate semnala prezența unei boli inflamatorii sau autoimune. 

 

Tratamentul sindromului Raynaud

 În funcție de cauza simptomelor, medicul poate recomanda terapia medicamentoasǎ pentru pacienții care suferǎ de sindromul Raynaud. Acesta paoate prescrie:

• Blocante ale canalelor de calciu. Reduc frecvența și severitatea atacurilor la persoanele cu sindromul Raynaud. 

• Alfa-blocantele. Aceste medicamente pot atenua simtomatologia ȋn cazul unor pacienți. Medicul poate recomanda prazosin sau doxazosin.

• Vasodilatatoare. Aceste medicamente  relaxeazǎ vasele de sȃnge, iar acestea pot diminua severitatea atacurilor ȋn caz de sindromul Raynaud. 

Unele medicamente pot agrava sindromul Raynaud iar medicul vǎ va recomnada sǎ evitați aceste pastile:

• Medicamentele ce conțin pseudoefedrinǎ 

• Beta-blocantele - utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale și ȋn tratamentul bolilor de inimǎ.

• Anticoncepționale – medicul va recomanda trecerea la o altă metodă de contracepție, deoarece aceste medicamente afecteazǎ circulația sȃngelui și poate predispune pacientul la atacuri. 

 

Tratamente chirurgicale

 Uneori, în cazurile grave de sindrom Raynaud,  medicul poate recomanda abordarea chirurgicalǎ pentru tratarea bolii.

• Intervenții chirurgicale ce vizeazǎ nervii -nervii simpatici de la nivelul mâinilor și al picioarelor controleazǎ deschiderea și îngustarea vaselor de sânge. Uneori, în caz sindrom Raynaud, medicul poate  ȋntrerupe rǎspunsul exagerat al acestor nervi. Procedura denumitǎ simpatectomie, poate reduce frecvența și durata atacurilor.

• Injecții chimice - medicul poate injecta substanțe chimice pentru a bloca nervii simpatici de la nivelul mâinilor sau al picioare afectate.

Nu existǎ metode de a preveni acest sindrom ȋnsǎ există modalități de a ajuta la prevenirea atacurilor:

• Ȋmbrǎcați-vǎ gros mai ales atunci cȃnd vǎ expuneți la frig

• Purtați mȃnuși atunci când luați mâncarea din frigider sau din congelator

• Setați aerul conditionat la o temperatura mai ridicatǎ pentru a  preveni atacurile

• Mutați-vǎ ȋntr-o zonǎ ȋn care climatul este mai blȃnd

 

                                                                                                                                                                                     Autor: Lavinia Radu

 

Citește și:

Sindromul Churg-Strauss

Socul anafilactic