Policitemia vera

Policitemia vera este o tulburare de coagulare a sȃngelui, în care măduva osoasă produce un exces de eritrocite, trombocite si leucocite. Boala se dezvoltǎ lent, iar cel mai adesea pacienții aflǎ cǎ suferǎ de acestǎ boalǎ ȋn urma unor teste de rutinǎ.

Fǎrǎ tratament, policitemia vera poate pune viața pacientului în pericol, ȋnsǎ cu îngrijirea medicală adecvată boala este ținutǎ sub control. Deși cauza exactǎ a bolii nu este cunoscutǎ, speciliștii cred cǎ acesta se dezvoltǎ ca urmare a unor mutatii genetice ce apar pe parcursul vieții, mai ales cǎ boala este mai frecventǎ ȋn cazul persoanelor trecute de 50 de ani.

 

Cauzele care duc la dezvoltarea policitemia vera

Policitemia vera  este o boalǎ rarǎ a sȃngelui, care apare mai frecvent la bǎrbați decȃt la femei, iar ȋn mod normal aceasta apare foarte rar la pacienții sub 40 de ani. Boala este asociatǎ cu o mutație geneticǎ demumitǎ JAK2 V617F, ȋnsǎ cauzele mutației nu sunt cunoscute. Mai mult, aceasta apare dupǎ momentul concepției, ceea ce ȋnseamnǎ cǎ nu se transmite de la pǎrinți.

 

Simptomele policitemiei vera

Deoarece există prea multe celule roșii ȋn sȃnge, surplusul face ca sȃngele sǎ fie ȋngroșat și sǎ circule mai greu prin vasele mici de sȃnge. Simptomele policitemiei vera includ:

• Dureri de cap, amețeli, slăbiciune

• Dificultǎți de respirație 

• Apariția mȃncǎrimilor

• Sȃngerarea gingiilor 

• Scădere în greutate

• Obosealǎ

• Transpirație excesivă

• Splinǎ mǎritǎ

• Artritǎ gutoasǎ

• Probleme de vedere 

 

Complicațiile policitemiei vera

Apariția cheagurilor de sânge reprezintǎ cea mai gravǎ complicație a bolii. Acestea pot provoca un atac de cord sau un accident vascular cerebral. Încetinirea fluxul de sȃnge poate duce, de asemenea, la dezvoltarea anginei pectorale  și a insuficienței cardiace, dar și la ulcer gastric, gutǎ, pietre la rinichi sau mielofibrozǎ.

 

Diagnosticul policitemiei vera

Dacǎ medicul bǎnuiește cǎ pacientul suferǎ de policitemie acesta poate recomanda urmǎtoarele teste:

Teste de sȃnge – acestea vor prezenta o  creștere a numărului de celule roșii din sânge și, în unele cazuri, și creștera numărului de trombocite sau de celule albe din sânge.

Biopsia măduvei osoase - dacǎ medicul suspecteazǎ policitemia vera, acesta poate recomanda o biopsie a măduvei osoasă. În cazul în care o examinare a măduvei aratǎ cǎ aceasta produce un exces de celule roșii, pacientul poate suferi de policitemie vera.

Teste genetice – medicul poate recomanda realizarea unui test genetic pentru a identifica existența mutației JAK2 V617F.

 

Tratamentul policitemiei vera

Tratamentul bolii poate fi reprezentat de recoltarea sǎptǎmȃnalǎ de sȃnge până când nivelul hematocritului scade iar riscul de a dezvolta cheaguri de sȃnge este diminuat.

Ocazional, chimioterapia poate fi utilizatǎ pentru a reduce numărul de celule roșii produse de către măduva osoasă. De asemenea, medicul poate recomanda utilizarea interferonului.  

• Afecțiunea poate fi controlatǎ și cu ajutorul medicamentelor care reduc numǎrul de celule roșii. 

• Aspirina - Unii pacienți sunt sfătuiți să utilizeze aspirinǎ pentru a reduce riscul de formare a cheagurilor de sânge, ȋnsǎ acest medicament crește riscul de sângerare la nivelul stomacului. 

Ȋn prezent, cercetǎtorii analizeazǎ și alte tratamente posibile pentru policitemia vera. Unul dintre aceste tratamente experimentale se referǎ la utilizarea de doze mici de inhibatori selectivi ai recaptǎrii serotoninei. Deși medicamentul este utilizat ȋn tratamentul depresiei, acesta a redus, ȋn studiile clinice,  mâncărimile la pacienții cu policitemie vera.

 

Autor: Lavinia Radu

 

Citește și:

Hemofilia generalitati

Trombocitopenia