Eozinofilia reprezintǎ o afecțiune ce se caraterizeazǎ prin creșterea numǎrului de eozinofile din sȃnge. Eozinofilele sunt unele dintre cele cinci tipuri majore de celule albe din sânge. Eozinofilia se poate detectata printr-un test de sange, de obicei, ȋn cadrul unei hemoleucograme complete. Un număr mai mare de 500 de eozinofile pe microlitru de sânge este, în general, consideratǎ eozinofilie ȋn cazul adulților.
Existența a peste 1.500 de eozinofile pe microlitru de sânge, ȋn cadrul testelor de sȃnge afectate constant, poartǎ denumirea de sindrom hipereozinofilic.
Eozinofilele sunt celule cu rol important ȋn cadrul sistemului imunitar, mai ales cǎ acestea distrug substanțele strǎine organismului dar au și un rol important ȋn reglarea inflamațiilor. Eozinofilele contribuie la apariția inflamației, acțiune ce joacă un rol important în izolarea unui microorganism strǎin.
Cauzele care duc la dezvoltarea eozinofiliei
Eozinofilia apare ca urmare a altor afecțiuni, în special a bolilor alergice, cum ar fi astmul sau febra fȃnului. Alte cauze pentru dezvoltarea eozinofiliei sunt:
• Bolile parazitare si fungice
• Alergii, inclusiv alergiile la medicamente
• Boli ale glandelor
• Leucemie granulocitară cronică
• Sindromul Churg-Strauss
• Boala Crohn
• Infecții parazitare
• Sindrom hipereozinofilic - acesta tinde să aibă o cauză necunoscută sau poate fi produs de un tip de cancer
• Psoriazis, dermatite
• Limfoame Hodgkin și non-Hodgkin
• Artrita reumatoida
• Lupus eritematos idiopatic
Simptomele eozinofiliei
Simptomele eozinofiliei sunt variate, ȋn funcție de cauza care a dus la dezvoltarea afecțiunii. Astfel, dacǎ eozinofilia este produsǎ de astm, pacientul va experimenta:
• Dispnee
• Respirație șuierǎtoare
Eozinofilia cauzatǎ de infecții parazitare:
• Durere abdominală
• Diaree
• Febră
• Erupții cutanate
Eozinofilia cauzatǎ de medicamente:
• Erupții cutanate
Simptome mai rare de eozinofilie:
• Scădere în greutate
• Transpirații nocturne
• Mǎrirea ganglionilor limfatici
• Amorțeală și furnicături
Sindromul hipereozinofilic poate afecta inima pacientului și poate cauza insuficiență cardiacă, umflarea gleznelor, mǎrirea ficatului și a splinei, umflarea abdomenului sau apariția erupțiilor cutanate.
Diagnosticarea eozinofiliei
Medicul va chestiona pacientul pentru a afla informații despre istoricul medical al acestuia dar și despre simptomele pe care le are. Testul necesar pentru diagnosticare este un test de sȃnge simplu ȋn urma cǎrui se poate diagnostica eozinofilia. Alte teste pe care medicul le poate recomanda sunt:
• Teste de sȃnge pentru a identifica nivelul anticorpilor
• Serologia parazitarǎ
• Examinarea fecalelor
• Radiografii
• Biopsia plǎmȃnilor
• Examinarea măduvei osoase
• Bronhoscopia
Tratamentul eozinofiliei
Tratamentul recomandat de medic va viza ȋn principal cauza care a dus la apariția eozinofiliei indiferent cǎ este vorba despre o alergie, o reacție la un medicament sau o infecție parazitarǎ. Tratamentul pentru sindromul hipereozinofilic va consta ȋn administrarea de corticosteroizi pe cale orală. Dacǎ tratamentul nu este eficient atunci medicul poate recomanda un agent chimioterapeutic.
Eozinofilia este o afecțiune ce nu poate fi prevenitǎ decȃt prin minimizarea expunerii la metale grele și prin evitarea utilizǎrii unor medicamente care ar putea declanșa reacții alergice.
Autor: Lavinia Radu
Citește și:
Anemia – cauze, simptome, diagnostic, tratament