Raceala

Răceala este o infecţie virală a tractului respirator superior. Se manifestă prin nas înfundat, dureri în gât, tuse, strănut şi congestie nazală.

Deoarece aproximativ  200 de virusuri pot provoca răceală, simptomele tind să varieze de la un pacient la altul, însă există anumite semne comune indiferent de virusul care provoacă răceala.
Starea pacienţilor se ameliorează, de obicei, într-o săptămână, însă în cazul în care simptomele răcelii durează mai mult de două săptămâni, probabil este vorba de o altă afecţiune.
Adulţii răcesc de aproximativ două pânǎ la patru ori pe an, de cele mai multe ori în timpul iernii. Sugarii pot dezvolta o răceala de aproximativ opt-zece ori într-un an, deoarece sistemul imunitar nu este încă dezvoltat.

Cauzele care duc la apariția răcelii
Un virus poate pătrunde în organism prin gură sau prin nas, iar virusul care produce cel mai frecvent răceală este rinovirusul. Acesta se poate transmite prin picături respiratorii,  atunci când o persoană infectată tuşeste sau strănută.  De asemenea, se poate răspândi prin contactul direct cu o persoană bolnavă sau prin folosirea obiectelor în comun, cum ar fi ustensilele, prosoapele, tacâmurile. Dacă după un contact cu o persoană bolnavă atingeţi ochii, nasul sau gura este foarte posibil ca la câteva zile după să căpătaţi o răceală.

Simptomele răcelii
De obicei durează aproximativ trei, patru zile până ce pacientul infectat începe să prezinte simptome. Acestea pot fi:
•    Dureri în gât;
•    Congestie nazală;
•    Strănuturi declanşate de congestia nazală;
•    Dureri de cap, ca urmare a congestiei;
•    Dureri de urechi;
•    Febră uşoară şi frisoane (mai frecvente la copii decât adulţi);
•    Tuse uscată la început, dar mai tarziu poate fi însoţită de spută;
•    Senzaţie de oboseală;

Răcelile pot agrava simptomele altor boli, cum ar fi astmul sau bolile pulmonare obstructive cronice (BPOC). Răcelile pot duce, de asemenea, la bronşită bacteriană acută, amigdalită streptococică, pneumonie, sau infecţii ale urechilor, în special la persoanele cu boli pulmonare.

Diagnosticarea răcelii
Răceala este, de obicei, diagnosticată de medicul de familie sau de medicul pediatru (în cazul copiilor), în urma unui examen fizic şi în urma analizei istoricului medical al pacientului.

Tratamentul răcelii
Răceala îşi urmează, de obicei, cursul iar tratementul recomandat de medic  ţine sub control simptomele. Antibioticele nu se recomandă în cazul unei simple răceli. Pentru febră, dureri în gât şi dureri de cap, medicul poate recomanda acetaminofen. Luat frecvent sau în doze mai mari decât recomandate, acetaminofenul poate provoca leziuni hepatice. Nu este recomandat copiilor sub 3 luni, iar la copii mai mari de 3 ani este necesar să fie folosit cu precauţie.
•   Spray nazal decongestionant. Nu trebuie să se utilizeze picăturile decongestionante sau spray-urile pentru mai mult de câteva zile, deoarece utilizarea prelungită poate provoca inflamarea cronică a membranelor mucoase.
•    Siropuri de tuse.  Specialiștii recomandă ca siropurile de tuse să nu fie date „ după ureche” la copiii mai mici de 2 ani deoarece aceste medicamente au, de asemenea, efecte secundare.
•    Suplimentele de zinc, vitamina C şi echinaceea pot ameliora simtomele răcelii, şi pot preveni o raceală. Suplimentele au o rată de eficacitate mai mare dacă sunt  folosite la începutul răcelii sau în perioade în care pacientul nu este răcit. Pe de altă parte, există specialişti care consideră ca aceste suplimente nu aduc un beneficiu real în tratamentul răcelii.

Prevenirea răcelii
Pentru a preveni răceala puteţi lua câteva măsuri de precauţie precum:
•    Spălaţi-vă mâinile des, şi întotdeuna cu săpun.
•    Strănutaţi sau tuşiţi în şerveţele.
•    Nu împărtăşiţi paharele sau ustensilele cu alţi membrii ai familiei şi nici cu alte persoane.
•    Evitaţi contactul  prelungit cu cineva care are o răceală.

Autor: Lavinia Radu

Citește și:
Viroza respiratorie – generalitati
Sindromul respirator acut sever (SRAS)