Hiperhidroza

Hiperhidroza este o afecțiune ce se caracterizeazǎ prin transpirație excesivă care apare chiar și atunci când temperatura nu este ridicatǎ. Hiperhidroza afectează de obicei ȋn special palmele, tălpile și axilele. În afară de interferarea cu activitățile zilnice normale, hiperhidroza poate provoca anxietate socialǎ sau jenǎ. Una dintre primele opțiuni pentru tratamentul afecțiunii presupune utilizarea unor antiperspirante pe bază de prescripție medicalǎ, iar ȋn cazuri severe medicul poate sugera realizarea unei intervenții chirurgicale, fie pentru a elimina glandele sudoripare sau fie pentru a deconecta nervii responsabili de supraproducția de sudoare.

Cauzele hiperhidrozei

Specialiștii nu au identificat o cauzǎ clarǎ care sǎ stea la baza hiperhidrozei. Corpul are mai multe milioane de glande sudoripare ecrine, iar cea mai mare parte din acestea secretă un lichid inodor, limpede, care ajutǎ la reglarea temperaturii corpulu. În general, hiperhidroza implicǎ glande ecrine hiperactive. Glandele apocrine, un  alt tip de glande sudoripare, se găsesc în zona axilarǎ și ȋn zona genitală. Glandele apocrine produc un lichid gros, care produce  un miros specific atunci când  acesta vine în contact cu bacteriile de pe suprafața pielii. Pielea este compusǎ dintr-un strat epidermic din care se găsesc foliculi de pǎr, glande sudoripare și glande sebacee. Nervii activeazǎ atât glandele ecrine cȃt și pe cele apocrine. Acești nervi (de la sistemul nervos autonom) se activeazǎ din cauza unei varietǎți de  stimuli, inclusiv:

• Căldură

• Hormoni de stres

• Activitate fizicǎ 

La pacienții cu hiperhidroză, glande sudoripare (ecrine, în special),  rǎspuns exagerat la stimuli și produc mai multǎ sudoare decât este necesar. În general, există două tipuri de hiperhidrozǎ, ambele care pot fi moștenite: hiperhidroză generalizatǎ și hiperhidroză localizatǎ.

Diagnosticarea hiperhidrozei

Oameni de toate vârstele și sexele pot fi afectați de hiperhidroză. Aceastǎ boala afecteazǎ milioane de oameni din ȋntreaga lume (aproximativ 3 % din populație), ȋnsǎ mai mult de jumătate dintre aceste persoane nu sunt diagnosticate sau tratate.

Hiperhidroza nu este o afecțiune gravǎ care sǎ punǎ viața ȋn pericol ȋnsǎ  interfereazǎ cu activitǎțile normale de zi cu zi și afectează calitatea vieții unei persoane.

Transpirația severǎ poate face ca pielea afectată sǎ devinǎ albă, încrețită și crăpatǎ, ceea ce face ca pielea sǎ devinǎ roșie și inflamatǎ. Când medicul suspectează hiperhidroza, aceasta efectueazǎ un examen fizic amănunțit si recomandǎ anumite teste precum:

• Testul amidon-iod - O soluție de iod se aplică pe zona transpiratǎ iar amidonul este adǎugat peste soluția de iod. Combinația de amidon-iod se va transforma ȋntr-o culoare albastru închis, în cazul în care există o producție sudoare exces.

• Testul hârtiei – O hârtie specialǎ este pusǎ pe zona afectată pentru a absorbi transpirația și apoi cântăritǎ pentru a determina cantitatea de transpirație.

Testele  tiroidiene, glucoza din sânge și nivelul de acid uric sunt efectuate pentru a exclude alte afecțiuni medicale care pot fi asociate cu transpirația excesivă.

Tratamentul hiperhidrozei

Antiperspirantele pe bazǎ de prescripție medicalǎ – acestea reduc transpiația și pot fi utilizate pentru a trata cazurile ușoare de hiperhidrozǎ la mâini și la picioare.

Tratamentul medical : O opțiune de tratament pentru hiperhidrozǎ este ionoforeza – pocedura ȋn cadrul cǎreia mâinile sau picioarele sunt plasate ȋntr-un recipient cu apǎ de mici dimensiuni prin care trece un curent electric. Un dispozitiv medical trimite un curent de joasă tensiune prin apă, cǎtre glandele sudoripare pentru  scăderea secreției de transpirație pentru o perioadă de șase ore pȃnǎ la o săptămână.

Injectarea de toxină botulinică ( Botox ) ȋn zonele afectate este o altă opțiune de tratament - Aceastǎ toxină afectează terminațiile nervoase și reduce transmiterea impulsurilor nervoase la glandele sudoripare, ceea ce duce la scăderea transpirației.

Tratamentul chirurgical -  Chirurgia poate fi recomandatǎ pentru cazurile severe de hiperhidrozǎ palmarǎ sau axilarǎ, care nu rǎspund la tratamentul medical. În cazul în care este nevoie de intervenții chirurgicale, o procedură minim invazivǎ numitǎ simpatectomia toracoscopică  poate fi recomandatǎ. Prin două incizii mici, sub axilǎ, un ganglion care provoacă transpirația este eliminat. Apoi, semnalul care îi spune corpului sǎ transpire într-o anumită regiune este "oprit", reducând hiperhidroza localizatǎ. Pacientul este sub anestezie generală în timpul procedurii de simpatectomie toracicǎ video asistatǎ . După terminarea procedurii pe o parte a corpului, chirurgul efectuează aceeași procedură pe partea opusă. Procedura dureazǎ, de obicei, două ore, iar cei mai mulți pacienți pot fi externați ȋn ziua intervenției chirurgicale.

 

Autor: Lavinia Radu

 

Citește și:

Anhidroza

Echimozele