Intr-o primǎ etapǎ, degeratura iritǎ pielea, ȋnsǎ nu provoacă daune permanente. Aceastǎ formǎ se poate trata prin utilizarea măsurilor de prim-ajutor, inclusiv încălzirea încet a pielii cu apă caldă. Pe de altǎ parte, degerăturile severe necesită o atenție specialǎ, deoarece pot deteriora țesuturile, mușchii și oasele și poate duce la complicații, cum ar fi infecția sau leziuni ale nervilor.
Cauzele degerǎturilor
Degerăturile apar atunci cȃnd pielea și țesuturile subiacente sunt expuse la frig. Degerǎturile pot apǎrea în două moduri:
Prin pierderea cǎldurii corpului - Degerăturile pot apărea o datǎ cu hipotermia - o afecțiune ȋn care organismul pierde căldură mai repede decât produce căldură, determinând temperatura corpului sǎ scadǎ ȋn mod periculos. Atunci cȃnd temperatura corpului scade, scade și circulația iar acest fenomen amenință organele vitale.
Degerăturile cauzate de contactul direct - Dacă sunteți în contact direct cu ceva foarte rece, cum ar fi gheațǎ sau metal, căldura corpului scade iar ca rezultat apar leziunile la nivelul pielii.
Simptomele degerǎturilor
Simptomele degerăturilor includ:
• Senzație ușor dureroasǎ sau mâncărime
• Pielea devine tare sau capǎtǎ un aspect de „cearǎ”
• Senzație de frig sau de arsură
• Amorțeală
• Neîndemânare din cauza rigiditǎții articulare și musculare
• Vezicule, în cazurile severe
Degeraturile afecteazǎ zonele mai expuse ale corpului, cum ar fi degetele de la mȃini, degetele de la picioare, nasul, urechile, obrajii și bărbia.
Degerăturile apar în mai multe etape:
Prima etapă reprezintǎ o formǎ ușoară de degerături în care pielea devine roșie și se simte foarte rece. Expunerea continuă duce la înțepături și la amorțeală în zona afectată.
Degerăturile superficiale - ȋn cea de a doua etapă a degerǎturii pielea devine foarte albǎ. De asemenea, pielea poate începe să se simtă ȋnșelǎtor de caldǎ. O datǎ ce degerǎtura este tratatǎ se va observa apariția înțepăturilor, a arsurilor și apariția inflamației.
Degerături severe - cȃnd degerăturile progreseazǎ, aceasta afectează toate straturile pielii. Pacientul poate experimenta o amorțealǎ înșelătoare, în care senzația de frig va dispǎrea. Articulațiile și mușchi nu mai funcționează, iar blistere mari se formează la 24 - 48 de ore dupǎ aplicarea tratamentului. Pielea din zona afectǎ devine din ce ȋn ce mai ȋnchisǎ iar țesutul nu mai poate fi salvat.
Diagnosticarea degerǎturilor
Diagnosticul poate fi pus de medic dupǎ simptomele fizice pe care pacientul le experimenteazǎ dar și pe baza aspecului pielii. Medicul poate efectua anumite teste, cum ar fi o radiografie sau un test imagistic prin rezonanțǎ magneticǎ pentru a determina gradul de severitate al degerături și pentru a verifica dacă oasele sau musculatura este deterioratǎ.
Tratamentul degerǎturilor
Medicul reȋncalzește zona afectatǎ cu ajutorul apei calde, dupǎ procedurǎ pielea poate redeveni moale și poate cǎpǎta o culoare roșie sau violet. Deoarece procesul poate fi dureros, medicul dumneavoastră vă poate administra analgezice.
• Pansamente – După ce zona este dezghețatǎ, medicul panseazǎ zona cu bandaje groase pentru a proteja pielea. O atelǎ poate fi necesară în cazul în care este afectat un os sau musculatura. Membrul este ridicat pentru a reduce inflamația.
• Îndepărtarea țesutului deteriorat ( debridarea ) - pentru a se vindeca ȋn mod corespunzǎtor, pielea degerată trebuie să fie curățatǎ de țesutul infectat.
• Hidroterapie - Bǎile calde pot ajuta vindecarea degerǎturilor prin păstrarea pielii curată și eliminarea în mod natural a țesutului deteriorat.
• Antibioticele pe cale orală. Dacă pielea prezintǎ vezicule sau pare infectatǎ, medicul poate prescrie antibiotice orale.
• Trombolitice - aceste medicamente sunt administrate intravenos iar scopul acestora este de a reduce pe cȃt de mult posibil amputația. Aceste medicamente pot provoca hemoragii grave motiv pentru care sunt utilizate numai în situațiile grave și în maxim 24 de ore de la expunere.
• Chirurgia - În cazurile severe, intervențiile chirurgicale sau amputarea zonei afectate pot fi necesare pentru a elimina țesutul afectat de cangrena sau de descompunere .
• Terapia cu oxigen hiperbaric - Oxigenul hiperbaric implică ca pacientul sǎ respire oxigen pur într-o cameră sub presiune. Deși studii mai vechi au arǎtat slabe beneficii aduse de această terapie, alte studii mai noi indicǎ o posibilǎ ameliorare a simptomelor.
Prevenirea degerǎturilor
• Limitați perioada pe care o petreceți ȋn are liber, mai ales ȋn caz de frig, umezeală sau vânt.
• Utilizați mai multe straturi de haine mai largi, deoarece aerul prins între straturile de îmbrăcăminte izoleazǎ împotriva frigului.
• Acoperiți-vǎ urechile, degetele și nasul.
• Fiți atenți la simptomele de degerǎturi. Semnele precoce ale degerǎturilor includ roșeațǎ, înțepături și amorțeală.
• Nu consumați alcool pe vreme rece, deoarece acestea determinǎ corpul sǎ piardǎ cǎldura mai repede.
Autor: Lavinia Radu
Citește și: