Tahicardia

Tahicardia este o afecţiune care se defineşte printr-un ritm cardiac mai mare decât normal. La un adult sănătos, inima bate de la 60 la 100 de ori pe minut, atunci când persoana este în repaus.

 

 

Ritmul cardiac este controlat de semnalele electrice trimise în ţesuturile cardiace, iar tahicardia apare atunci când inima produce semnale electrice rapide.

În unele cazuri, tahicardia poate provoca simptome sau complicaţii prin perturbarea funcţiei cardiace normale, crescând riscul de accident vascular cerebral, stop cardiac sau moarte subită.

Tahicardiile sunt clasificate în funcţie de localizare. Astfel, acestea pot fi tahicardii ventriculare (se produc în camerele inferioare ale inimii) sau tahicardii supraventriculare.

 

Cauzele care duc la apariţia tahicardiei

Factorii care pot cauza sau care pot contribui la producerea problemelor sistemul electric al inimii includ:

• Deteriorarea ţesuturilor inimii, cauzate de o bolă cardiacă;
• Malformaţii congenitale ale inimii;
• Hipertensiune arterială;
• Fumatul;
• Consumul excesiv de alcool;
• Consumul excesiv de cafea;
• Efectul advers al unor medicamente;
• Consulmul de droguri;
• Dezechilibrul de electroliţi, minerale sau de substanţele necesare pentru efectuarea impulsurilor electrice;
• Tiroida hiperactivă (hipertiroidie);

Uneori, cauza exacta a tahicardie nu poate fi determinată.

 

Simptomele tahicardiei

Simptomele tahicardiei pot include:

• Ameţeală
• Probleme de respiraţie
• Puls rapid
• O senzaţie inconfortabilă
• Leşin (sincopă)

 

Unii pacienţi care suferă de tahicardie nu au simptome, iar boala este descoperită doar în timpul unui examen fizic sau al unei electrocardiograme.

 

Diagnosticul tahicardiei

Electrocardiograma. Este un instrument important în diagnosticarea tahicardiei. Aceasta foloseşte senzori mici (electrozi), care înregistrează semnalele electrice, iar prin această metodă medicul poate determina tipul de tahicardie.

Teste electrofiziologice. Sunt utilizate pentru a confirma diagnosticul sau pentru a indica unde apar anomalii la nivelul circuitelor din inimă. În timpul acestui test, prin tuburi subţiri (catetere), electrozi sunt evacuaţi în vasele de sânge în diverse puncte în inimă. Odată ajunşi la inimă, electrozii pot indica răspândirea impulsurilor electrice la fiecare bătaie, identificând astfel anomaliile din circuitele inimii.

 

Tratamentul tahicardiei

Tratamentul medicamentos. Medicament antiaritmice sunt utilizate pentru a restabili un ritm cardiac normal. Medicul poate prescrie un medicament antiaritmic oral, precum flecainidă sau propafenonă.

Manevre vagale. Se realizează în timpul unui episod de tahicardie, acestea fiind direcţionate spre nervul vag. Manevra are ca rezultat reglarea bătăilor inimii.

Implantarea unui defibrilator. Defibrilatorul este un dispozitiv mic, implantat chirurgical sub piele. Când dispozitivului identifică bătăi anormale, aceasta emite şocuri electrice care ajută inima să îşi reia ritmul normal.

Implantarea unui stimulator cardiac. Acesta funcţionează după acelaşi principiu precum şi defibrilatorul.

Chirurgia. Medicul chirurg face mici incizii în ţesutul cardiac. Chirurgia este, de obicei, folosită numai atunci când alte opţiuni de tratament nu funcţionează.

 

Prevenirea tahicardiei

Pentru prevenirea tahicardiei se recomandă:

• Să aveţi o dietă sănătoasă
• Să faceţi sport
• Să vă mentineţi greutatea într-o limită normală
• Să nu fumaţi
• Să consumaţi alcool cu moderaţie
• Să fiţi atenţi la medicamentele luate fără reţetă
• Să controlaţi stresul
• Sa mergeţi la controale regulate, mai ales dacă aveţi şi alte probleme cardiace.

 

Citeşte şi:

Tratamentul socului cardiac